DECIZIE   Nr. 108*) din  2 noiembrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 9 din 17 ianuarie 1996

    *) Definitiva prin nerecurare

    Antonie Iorgovan - presedinte
    Costica Bulai    - judecator
    Lucian Stangu    - judecator
    Ioan Griga       - procuror
    Doina Suliman    - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 325 din Codul penal, invocata de inculpatul Balla Istvan in Dosarul nr. 6.290/1994 al Judecatoriei Oradea.
    Presedintele completului de judecata declara sedinta deschisa.
    La apelul nominal facut de magistratul-asistent se constata lipsa partilor legal citate.
    Procedura de citare este indeplinita.
    Presedintele completului de judecata considera cauza in stare de judecata si da cuvantul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate invocata, pentru doua considerente:
    - sub aspect formal nu se poate discuta despre existenta unei exceptii de neconstitutionalitate, intrucat nu s-a mentionat caror prevederi din Constitutie contravine art. 325 din Codul penal;
    - pe fond, exceptia invocata trebuie respinsa ca neintemeiata, deoarece art. 30 alin. (7) din Constitutie stipuleaza ca "sunt interzise de lege... manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri". Art. 325 din Codul penal este constitutional, deoarece protejeaza morala publica, drepturile si libertatile cetatenesti, convietuirea sociala, bazate pe bunele moravuri.
    Presedintele completului de judecata declara dezbaterile inchise.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Judecatoria Oradea, pe rolul careia se afla Dosarul nr. 6.290/1994, prin Incheierea din 6 martie 1995, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 325 din Codul penal, invocata de inculpatul Balla Istvan.
    In motivarea exceptiei se sustine insa, fara a se referi concret la prevederile constitutionale incalcate, ca dispozitiile art. 325 din Codul penal sunt neconstitutionale, fiind abrogate conform art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Judecatoria Oradea, exprimandu-si opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera exceptia neintemeiata si apreciaza ca dispozitiile art. 325 din Codul penal sunt conforme cu prevederile art. 30 alin. (7) din Constitutie care, referindu-se la libertatea de exprimare si la limitele acestei libertati, interzic, intre altele, manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
    In vederea solutionarii exceptiei, au fost solicitate, in baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    Senatul, in punctul sau de vedere, considerand ca invocarea exceptiei de neconstitutionalitate are aspectul unui abuz de drept de petitionare, apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca vadit neintemeiata, avand in vedere dispozitiile art. 30 alin. (7) din Constitutie si dispozitiile art. 325 din Codul penal - care fac aplicatiunea textului Constitutiei - "manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri", cuprinzand orice modalitate de comitere a acestora.
    In punctul de vedere primit de la Guvern se mentioneaza ca dispozitiile art. 325 din Codul penal nu contravin prevederilor Constitutiei si, in consecinta, nu se poate sustine abrogarea lor implicita, in conditiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentala. Constitutia Romaniei, care, prin dispozitiile art. 30, consacra libertatea de exprimare, prevede, totodata, ca aceasta nu poate fi exercitata in mod abuziv, in dauna altor valori sociale ori incalcand drepturile si libertatile celorlalte persoane. De aceea, Constitutia prevede anumite limite in exercitarea libertatii de exprimare, destinate sa asigure atat drepturile si libertatile tuturor membrilor societatii, cat si apararea altor valori fundamentale ale societatii, cum ar fi securitatea nationala sau morala publica. Este invocata, in acest sens, dispozitia art. 30 alin. (7) din Constitutie, care prevede ca: "Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri". Aceasta dispozitie constitutionala este pusa in corelatie cu aceea din art. 49 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca "exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor...".
    In continuare, se precizeaza ca dispozitiile art. 325 din Codul penal nu fac decat sa dea eficienta prevederilor constitutionale, interzicand, sub sanctiune penala, raspandirea materialelor cu caracter obscen care aduc atingere moralei publice, sentimentului comun de pudoare si decenta, incitand la imoralitate in domeniul vietii sexuale, cu consecinte grave asupra conduitei si echilibrului moral al tineretului. Datorita acestor consecinte, fapta de raspandire de materiale obscene prezinta pericol pentru societate, fiind necesare incriminarea si sanctionarea ei penala. Se precizeaza apoi ca norma incriminatoare vizeaza nu simpla confectionare sau detinere pentru sine a materialelor cu caracter obscen, ci numai raspandirea lor, adica actiunea de a vinde sau a raspandi in orice mod, de a confectiona sau detine, in vederea raspandirii lor, materiale obscene. Art. 325 din Codul penal este astfel in concordanta cu dispozitiile art. 30 alin. (7) si ale art. 49 alin. (1) din Constitutie, deoarece numai prin difuzarea materialelor cu caracter obscen se realizeaza o comunicare in public a acestora si deci o atingere adusa moralei publice.
    In fine, se precizeaza ca dispozitiile art. 325 din Codul penal sunt si consecinta obligatiei asumate de tara noastra prin ratificarea, in anul 1926, a Conventiei de la Geneva din anul 1923 pentru reprimarea raspandirii si traficului de publicatii obscene. Norma incriminatoare a carei constitutionalitate a fost contestata este in perfecta concordanta cu art. 10 pct. 2 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care contine o dispozitie asemanatoare celor prevazute in art. 30 alin. (7) si art. 49 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
    Pentru aceste motive, Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 325 din Codul penal este neintemeiata si propune respingerea ei.
    Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza, concluziile procurorului, dispozitiile art. 325 din Codul penal in raport cu prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 23 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Art. 325 din Codul penal prevede ca "fapta de a vinde sau raspandi, precum si de a confectiona ori detine, in vederea raspandirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda".
    In sistemul nostru penal se poate vorbi de caracterul traditional al incriminarii si sanctionarii traficului de materiale obscene, ca mijloc de aparare a acelui minim de moralitate a vietii sociale fara de care n-ar fi cu putinta existenta si normala evolutie a societatii. Atat Codul penal din anul 1864, cat si cel din anul 1936 cuprind dispozitii asemanatoare celor ale art. 325 din Codul penal din anul 1968, adoptate si in noul regim constitutional.
    Valoarea sociala, care constituie obiectul infractiunii si, totodata, obiectul ocrotirii juridice pe care legiuitorul urmareste sa o realizeze prin incriminarea si sanctionarea penala a raspandirii de materiale obscene, este morala publica, inteleasa sub aspectul normelor de comportare sociala a individului in manifestarile si in exprimarile sale sub orice forma, cu privire la viata sexuala. Morala publica isi gaseste expresie in sentimentul public de pudoare si decenta, a carui nesocotire nu poate fi tolerata de colectivitatea respectiva. Manifestarile contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru ca neaga una dintre conditiile de existenta a societatii si pentru ca impiedica educatia tinerelor generatii in respectul fata de valorile morale ale societatii.
    Morala publica si bunele moravuri sunt valori fundamentale, consacrate de Constitutie. Drepturile si libertatile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate intr-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice. Astfel, de exemplu, dreptul persoanei fizice de a dispune de ea insasi nu poate fi exercitat decat cu conditia de a nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri [art. 26 alin. (2) din Constitutie].
    In legatura cu libertatea de exprimare, sunt interzise manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri [art. 30 alin. (7) din Constitutie]. In fine, art. 49 alin. (1) din legea fundamentala permite chiar restrangerea prin lege a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, daca aceasta este necesara, intre altele, pentru "apararea sanatatii ori a moralei publice".
    Interzicerea explicita prin Constitutie a manifestarilor obscene, contrare bunelor moravuri, obliga pe legiuitor sa elaboreze norme speciale prin care sa se asigure realizarea in fapt a acestei interziceri si apararea valorilor sociale puse in pericol prin nesocotirea ei. Acestei cerinte ii corespund dispozitiile art. 325 din Codul penal, prin care sunt incriminate si sanctionate penal faptele cunoscute sub denumirea de raspandire de materiale obscene. Faptul ca au fost adoptate anterior Constitutiei nu le impiedica sa corespunda, prin continutul lor normativ, functiei de aparare a valorii sociale consacrate prin legea fundamentala. Daca nu ar fi existat, textul art. 325 din Codul penal ar fi trebuit elaborat pentru asigurarea apararii valorii sociale consacrate de Constitutie.
    Asa a procedat Parlamentul Romaniei cu ocazia adoptarii Legii audiovizualului nr. 48 din 21 mai 1992. Conformandu-se dispozitiei art. 30 alin. (7) din Constitutie, care interzice manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri, legiuitorul a prevazut in art. 2 alin. 4 din Legea nr. 48/1992 ca "sunt interzise programarea si difuzarea de manifestari obscene, contrare bunelor moravuri", iar in art. 39 lit. d) din aceeasi lege a stabilit ca incalcarea acestei dispozitii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare sau cu amenda.
    Aceasta noua incriminare o completeaza pe aceea din art. 325 din Codul penal, fiind destinata sa asigure apararea moralei publice impotriva difuzarii de materiale obscene prin mijloace audiovizuale.
    Reglementarile din dreptul nostru intern cu privire la recunoasterea moralei publice ca valoare sociala fundamentala, la necesitatea si la modul de aparare a acesteia prin mijloace de drept penal sunt in concordanta cu reglementarile cuprinse in tratatele si conventiile internationale privitoare la drepturile omului. Toate aceste documente prevad ca drepturile si libertatile omului nu pot fi ingradite, in exercitarea lor, decat de necesitatea apararii altor valori fundamentale, intre care si morala publica. Astfel, in art. 29 alin. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se prevede ca "in exercitarea drepturilor si a libertatilor sale, fiecare om nu este supus decat numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica".
    La randul sau, Conventia europeana a drepturilor omului, in art. 10 privitor la libertatea de exprimare, in diversele ei forme, prevede, in alin. 2, ca "exercitiul acestor libertati, care comporta datorii si responsabilitati, poate fi supus anumitor formalitati, restrictii sau sanctiuni, prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau securitatea publica, pentru apararea sanatatii sau a moralei, pentru apararea reputatiei sau a drepturilor altuia, pentru a impiedica divulgarea de informatii secrete sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judiciare". Se recunoaste deci implicit dreptul statelor de a asigura apararea moralei publice, inclusiv prin mijloace de drept penal.
    Dreptul international cuprinde si reglementari ce au ca obiect reprimarea manifestarilor contrare bunelor moravuri, in special reprimarea traficului international de publicatii obscene, manifestare infractionala inclusa printre asa-numitele delicta juris gentium.
    Recunoasterea internationala a combaterii acestui fenomen a condus la adoptarea, sub egida Societatii Natiunilor, a Conventiei de la Geneva din 1923 pentru impiedicarea raspandirii traficului de publicatii obscene. Aceasta conventie a fost ratificata de Romania prin Legea nr. 147, promulgata la 2 iunie 1926 si publicata in Monitorul Oficial nr. 188 din 24 august 1926.
    Conventia din 1923 de la Geneva, ratificata de statul roman, este si acum in vigoare, textul art. 325 din Codul penal reprezentand indeplinirea unei obligatii internationale asumate in deplina concordanta cu prevederile Constitutiei Romaniei.
    Notiunile morala publica si bune moravuri, precum si notiunile obscen si pornografic au un continut variabil de la o colectivitate la alta, de la o epoca la alta. In toate cazurile insa exista o limita a tolerantei manifestarilor, a carei incalcare este inadmisibila si la aceasta acceptiune a termenilor se refera legea penala.
    Problema conflictului dintre morala si arta, pornind de la ideea ca arta trebuie sa dispuna neingradit de orice mijloace de expresie, chiar daca au reputatia de obscene, este o falsa problema, deoarece, in realitate, nu mijloacele utilizate de creator intereseaza, ci opera artistica, iar aceasta nu poate fi niciodata ofensatoare pentru demnitatea umana prin vulgaritate agresiva, lubricitate, scabrozitate. Creatiile de acest fel nu pot fi numite opere artistice, ci, asa cum le denumeste legea noastra penala, materiale cu caracter obscen.
    In concluzie, dispozitiile art. 325 din Codul penal sunt in concordanta cu prevederile Constitutiei Romaniei, cu normele internationale privitoare la drepturile si libertatile fundamentale ale omului si sunt necesare pentru prevenirea si combaterea unor manifestari periculoase pentru una dintre valorile sociale fundamentale ale societatii noastre.
    Pentru considerentele expuse, avand in vedere dispozitiile art. 325 din Codul penal, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 24 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:
    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 325 din Codul penal, invocata de Balla Istvan in Dosarul nr. 6.290/1994 al Judecatoriei Oradea.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 2 noiembrie 1995.

                    PRESEDINTE,
          prof. univ. dr. Antonie Iorgovan

                         Magistrat-asistent,
                            Doina Suliman