DECIZIE   Nr. 1018 din 7 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 alin. 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 773 din 18 noiembrie 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Ion Tiucă                                     - procuror

Mihaela Senia Costinescu          - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu", în Dosarul nr. 382/114/2008 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 9 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 382/114/2008, Tribunalul Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu".

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi accesul liber la justiţie, întrucât art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă creează în mod evident o discriminare a părţilor cu privire la calea de atac a recursului, care poate fi exercitată împotriva unei încheieri prin care s-a admis cererea de suspendare a cauzei pe toată durată suspendării. Or, absenţa unui termen în interiorul căruia să poată fi exercitată calea de atac contravine dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.

Tribunalul Buzău - Secţia civilă consideră excepţia ca fiind neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că modul de reglementare al procedurii suspendării soluţionării cauzelor nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi dă expresie anumitor particularităţi esenţiale ale respectivului domeniu fără a încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: „Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, ale art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1), raportate la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a analizat în mai multe rânduri constituţionalitatea prevederilor din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea cursului judecării procesului, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 712/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 18 octombrie 2007, Curtea a reţinut că „susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece nu reglementează expres termenul de declarare a recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea, este neîntemeiată, dispoziţiile art. 2441 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă reglementând termenul de declarare a recursului, şi anume cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.

Textul de lege criticat reprezintă norme speciale de procedură, derogatorii de la dreptul comun în materia exercitării căii de atac a recursului - art. 301 din Codul de procedură civilă, impuse de specificul domeniului reglementat, şi anume suspendarea judecăţii, adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia «Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege». Legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, poate adopta norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, atâta vreme cât îşi subordonează acest demers regulilor şi principiilor constituţionale."

Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu", în Dosarul nr. 382/114/2008 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu