DECIZIE   Nr. 10*) din  6 februarie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 89 din 30 aprilie 1996

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Ioan Deleanu          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Antonie Iorgovan      - judecator
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Tribunalul Calarasi, prin Incheierea din 9 noiembrie 1995, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Decretului-lege nr. 41 din 26 ianuarie 1990 privind asigurarea unui climat de ordine si legalitate, invocata de inculpatul Bobe Constantin.
    In motivarea exceptiei se sustine ca Decretul-lege nr. 41/1990 s-a aplicat intr-un moment al evolutiei sociale, respectiv in perioada imediat urmatoare dupa Revolutia din 1989 si pana la intrarea in vigoare a Constitutiei Romaniei din anul 1991, dar ca, dupa aceasta data, aplicarea lui nu se mai impune. Totodata se arata ca Decretul-lege nr. 41/1990 este contrar Constitutiei, care consacra principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, deoarece creeaza o situatie mai favorabila unei categorii de oameni.
    Exprimandu-si opinia, Tribunalul Calarasi apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prin dispozitiile art. 1 alin. (1) si alin. (2) din Decretul-lege nr. 41/1990, in discutie in speta, nu s-a urmarit altceva decat instituirea unor pedepse mai grele decat cele prevazute in art. 239 din Codul penal, daca faptele de ultraj sunt savarsite asupra unui ofiter, maistru militar, subofiter sau militar in termen din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Politiei sau al altor unitati ale Ministerului de Interne, aflat in executarea unei misiuni de asigurare a ordinii si linistii publice, de aparare a avutiei nationale, a vietii, integritatii corporale si a bunurilor cetatenilor ori in legatura cu activitati indeplinite in executarea unei asemenea misiuni. Scopul urmarit a fost acela de a asigura o protectie sporita pentru persoanele aflate in executarea unor misiuni speciale de aparare a ordinii publice.
    Referindu-se, in general, la prevederile Decretului-lege nr. 41/1990, instanta arata ca acestea nu au fost abrogate in nici un fel si nici nu contravin prevederilor constitutionale.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a solicitat, in baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, sustine ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece Decretul-lege nr. 41/1990 nu contravine prevederilor Constitutiei. Adoptarea acestui act normativ a fost determinata de necesitatea asigurarii unei securitati sporite pentru acele persoane care, in exercitarea atributiilor lor de serviciu, au de indeplinit misiuni speciale de aparare a ordinii si linistii publice, a vietii si integritatii corporale a cetatenilor, precum si de aparare a bunurilor acestora, a intregii avutii nationale. Decretul-lege nr. 41/1990 isi pastreaza si in prezent actualitatea, in raport cu dispozitiile constitutionale, deoarece este vorba de o lege penala speciala, care a fost adoptata in scopul de a sanctiona mai sever faptele de ultraj (insulta, calomnie, amenintare ori acte de violenta sau vatamare corporala), atunci cand sunt indreptate impotriva autoritatilor publice cu atributii speciale de aparare a ordinii de drept, ori impotriva judecatorilor sau procurorilor aflati in exercitiul functiunii.
    In continuare, se arata ca Decretul-lege nr. 41/1990 nu contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora cetatenii sunt egali in fata legii, deoarece persoanele aratate in decretul-lege mentionat nu se bucura de o protectie speciala in calitate de cetateni, ci numai atunci cand se afla in exercitiul functiunii sau in legatura cu functia indeplinita in calitate de judecatori sau procurori, ori in cazul in care un politist sau un militar din cadrul Ministerului Apararii Nationale executa o misiune de aparare a ordinii de drept.
    Pe de alta parte, se arata, de asemenea, in punctul de vedere al Guvernului, ca Decretul-lege nr. 41/1990 nu este o lege temporara si nici o lege exceptionala, determinata de existenta unor cauze si conditii exceptionale, ci o lege cu caracter de continuitate, aplicabila pana la iesirea ei din vigoare printr-una dintre modalitatile cunoscute de legislatia noastra penala. Faptul ca decretul-lege in discutie a fost adoptat la scurt timp dupa Revolutia din 1989 nu inseamna ca efectele sale se limiteaza la acea perioada, neexistand in cuprinsul sau vreo dispozitie in acest sens.
    In fine, se mai sustine ca exceptia ridicata nu vizeaza in realitate o problema de neconstitutionalitate, ci mai curand una de interpretare privind corelatia acestei legi penale speciale cu dispozitiile din Codul penal privitoare la infractiunea de ultraj, chestiune de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
    Cele doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, precum si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate de inculpatul Bobe Constantin, desi dispozitiile legale invocate a fi neconstitutionale sunt anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei, deoarece Tribunalul Calarasi a apreciat ca textele nu sunt neconstitutionale si deci, in raport cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie, a considerat ca ele au ramas in vigoare, iar in baza lor s-au stabilit, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991 , raporturi juridice, astfel cum prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
    Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde judecarea cauzei. Rezulta ca exceptia poate viza numai art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990, pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, si deci Curtea urmeaza a se pronunta numai cu privire la aceste dispozitii legale.
    Conform dispozitiilor din art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990, se sanctioneaza cu inchisoare de la 1 la 5 ani (in loc de inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda) faptele de ultraj prevazute si in art. 239 alin. 1 din Codul penal, daca sunt savarsite contra unui ofiter, maistru militar, subofiter sau militar in termen din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Politiei sau al altor unitati ale Ministerului de Interne, aflat in executarea unei misiuni de asigurare a ordinii si linistii publice, de aparare a avutiei nationale, a vietii, integritatii corporale si a bunurilor cetatenilor ori in legatura cu activitati indeplinite in executarea unei asemenea misiuni. De asemenea, conform dispozitiei din alin. (2) al aceluiasi articol, se sanctioneaza cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani (in loc de inchisoare de la 6 luni la 5 ani) ultrajul cu violenta (lovirea sau orice acte de violenta, precum si vatamarea corporala) comis fata de una dintre persoanele si in conditiile aratate la alin. (1). Limitele sporite ale pedepsei prevazute pentru ultrajul savarsit in conditiile Decretului-lege nr. 41/1990, in comparatie cu ultrajul reglementat de art. 239 din Codul penal, se explica prin caracterul special al conditiilor si deci prin pericolul social sporit pe care il prezinta ultrajul prevazut in legea speciala. Tocmai de aceea, dispozitiile din Decretul-lege nr. 41/1990 nu sunt incidente decat atunci cand persoanele aratate in art. 1 se afla in indeplinirea unei sarcini speciale de aparare a ordinii de drept ori sunt agresate fizic sau moral in timpul indeplinirii unor astfel de misiuni. Per a contrario, incidenta lor este exclusa atunci cand aceleasi persoane se afla in indeplinirea unei sarcini obisnuite, de rutina, chiar in apararea ordinii de drept. Pentru acele situatii speciale in care se afla persoanele mentionate, tinandu-se seama de importanta misiunii si de riscurile la care se pot expune cei care o indeplinesc, legea speciala a introdus un plus de pedeapsa pentru ultraj. Nu este vorba deci de instituirea unui privilegiu pentru subiectii pasivi ai ultrajului comis in aceste conditii, asa cum afirma autorul exceptiei de neconstitutionalitate, ci de asigurarea unei protectii corespunzatoare a acestora, in interesul general al societatii. Afirmatia ca prin dispozitiile Decretului-lege nr. 41/1990 se incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii este asadar lipsita de suport real.
    Nu poate fi retinut nici argumentul ca acest act normativ ar avea caracter exceptional, intrucat ar fi fost adoptat in scopul reprimarii unor acte de razbunare, posibile imediat dupa evenimentele din decembrie 1989. Desi necesitatea adoptarii lui a aparut intr-adevar in acea perioada, Decretul-lege nr. 41/1990 nu este legat de vreo situatie exceptionala, ci se refera la manifestari infractionale posibile si in prezent, astfel incat aplicarea sa este o necesitate.
    Prin acest act normativ, care este o lege penala speciala, s-a realizat o completare necesara a legislatiei noastre penale, astfel incat mentinerea ei in vigoare este neindoielnica.
    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990, invocata de inculpatul Bobe Constantin in Dosarul nr. 1.187/1995 al Tribunalului Calarasi.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta din 6 februarie 1996.

                  PRESEDINTE,
                  prof. univ. dr. Ioan Deleanu

                                Magistrat asistent,
                                Florentina Geangu