DECIZIE   Nr. 1 din 15 ianuarie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 94 din 27 februarie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursurilor declarate de Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. si de Societatea Comerciala "OLFIL" - S.A. Oltenita impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 253 din 17 iunie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 9 decembrie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 16 decembrie 1997, apoi la 19 decembrie 1997 si apoi pentru data de 15 ianuarie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 253 din 17 iunie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut, in esenta, urmatoarele:
    - Guvernul poate, prin ordonante, sa reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta;
    - ordonanta de urgenta este justificata de un caz exceptional, astfel cum a fost definit si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 65/1995, si anume evitarea unei grave atingeri aduse interesului public, care, in speta, ar fi dat de necesitatea prevenirii blocajului financiar si a diminuari pierderilor din economie, ale caror consecinte sunt mai grave in procesul actual inflationist. Pe calea exceptiei nu se contesta necesitatea si justificarea masurilor adoptate prin ordonanta, ci numai abrogarea unei legi anterioare care are, in esenta, acelasi scop de a preveni si inlatura blocajul financiar;
    - prin insusi faptul ca a fost publicata, reiese ca ordonanta a fost depusa in prealabil la Parlament, deoarece potrivit art. 78 din Constitutie, legea intra in vigoare pe data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, iar potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie intrarea in vigoare a unei ordonante de urgenta este conditionata de depunerea sa prealabila spre aprobare;
    - dispozitia referitoare la taxa de timbru din lege abrogata prin textul atacat nu este de domeniul legii organice;
    - aspectul legat de cuantumul taxei de timbru care trebuie platit, in speta, nu poate fi cercetat de catre Curtea Constitutionala, fiind de atributul exclusiv al instante judecatoresti, chemata sa aplice legea.
    Impotriva acestei decizii au declarat recurs Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. si Societate Comerciala "OLFIL"- S.A. Oltenita.
    Prin recursul declarat de catre Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. se invoca urmatoarele motive de recurs:
    a) incalcarea art. 114 alin. (4) din Constitutie, in ceea ce priveste aprecierea unui caz exceptional care sa justifice interventia Guvernului printr-o ordonanta de urgenta. Se considera ca interventia Guvernului s-ar justifica numai in situatia in care legislativul nu ar putea sa adopte el insusi masurile respective si nici nu ar putea abilita Guvernul pentru aceasta;
    b) depunerea ordonantei de urgenta la Parlament nu constituie doar o conditie prealabila intrarii in vigoare, ci constituie chiar momentul intrarii in vigoare a ordonantei. Asa fiind, din moment ce nu rezulta din Monitorul Oficial al Romaniei cand a fost depusa la Parlament, nu se cunoaste cu certitudine data intrarii in vigoare, ceea ce constituie motiv de neconstitutionalitate;
    c) ordonanta ar fi trebuit sa reglementeze expres situatiile tranzitorii, in ce priveste aplicarea legii in timp, deoarece instantele nu procedeaza in mod unitar.
    Societatea Comerciala "OLFIL" - S.A. Oltenita, in motivarea recursului, sustine ca:
    a) suportarea taxelor de timbru pentru cererile introduse la instante inainte de intrarea in vigoare a ordonantei nu este o problema de succesiune a legilor in timp, ca o modalitate de interpretare a legii, de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti, ci constituie o problema de constitutionalitate in masura in care instantele atribuie un efect retroactiv Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997;
    b) motivarea deciziei de fond, in sensul ca ordonanta ar avea drept scop prevenirea si inlaturarea blocajului financiar, precum si reducerea presiunii inflationiste, nu este corecta, deoarece ea a pastrat aspectul negativ din Legea nr. 76/1992, si anume executarea silita dupa regulile dreptului comun, dar a inlaturat si aspectul pozitiv din mentionata lege si anume plata taxei de timbru redusa, sporind astfel debitul care trebuie recuperat cu inca 10% .
    In temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, deoarece exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere transmis de catre Guvern se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi retinuta, aratand in esenta, ca:
    - prin ordonante Guvernul poate modifica sau abroga o lege in vigoare, in conditiile art. 114 din Constitutie;
    - adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 s-a facut in conditii de urgenta, deoarece isi are fundamentarea pe necesitatea si urgenta unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri interesului public, respectiv evitarea blocajului financiar si diminuarea pierderilor din economie;
    - obligatia de depunere a ordonantei la Parlament a fost respectata, iar faptul ca a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei dovedeste acest lucru;
    - stabilirea taxelor de timbru este de domeniul legii ordinare, astfel ca textul atacat ca neconstitutional nu era de domeniul legii organice;
    - interpretarea legii este un atribut exclusiv al instantelor judecatoresti.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 si ale Legii nr. 151 din 24 iulie 1997 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Motivele de recurs sunt nefondate, pentru considerentele ce urmeaza:
    Decizia atacata a apreciat ca ordonanta de urgenta este justificata de un caz exceptional, astfel cum a fost definit si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 65/1995, care, in esenta, a retinut ca interventia Guvernului pe calea ordonantei de urgenta, in temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie, se poate fundamenta pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public. Motivarea din decizia atacata fiind conforma cu jurisprudenta Curtii Constitutionale si neintervenind nici un element care sa faca necesara reconsiderarea acesteia, instanta de recurs inlatura ca nefondata critica ce se aduce prin primul motiv invocat de catre Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. Nu poate fi retinut nici motivul invocat de catre Societatea Comerciala "OLFIL" - S.A. Oltenita, in sensul ca ordonanta nu ar avea drept efect prevenirea si inlaturarea blocajului financiar, precum si reducerea presiunii inflationiste. Curtea este indreptatita sa verifice numai constitutionalitatea ordonantei, iar nu sa aprecieze daca masurile adoptate prin aceasta si care nu sunt contrare Constitutiei produc sau nu efectele scontate.
    Cat priveste motivul privind neconstitutionalitatea ordonantei atacate datorita faptului ca nu se cunoaste cu certitudine data intrarii sale in vigoare, este de retinut ca, intr-adevar, potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie, intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta are loc dupa depunerea ei spre aprobare la Parlament. Dar textul trebuie corelat si cu prevederea constitutionala inscrisa in art. 107 alin. (4), care stabileste ca nepublicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a hotararilor si ordonantelor Guvernului atrage inexistenta acestora. Din verificarile efectuate de catre instanta de recurs rezulta ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 a fost depusa la Senat la data de 21 aprilie 1997, fiind inregistrata sub nr. 295 din 21 aprilie 1997, si a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997. Asa fiind, nici acest motiv de recurs nu poate fi retinut. Pentru a se evita insa pe viitor discutii in legatura cu acest aspect, Curtea Constitutionala apreciaza ca este necesar ca la publicarea ordonantelor de urgenta sa se mentioneze data de depunere la Parlament, dandu-se astfel posibilitatea verificarii de catre orice persoana interesata a respectarii cerintei prevazute de art. 114 alin. (4) din Constitutie.
    Motivele referitoare la inexistenta unor dispozitii tranzitorii si la aplicarea retroactiva a dispozitiilor ordonantei de catre unele instante nu pot fi nici ele primite, deoarece problema aplicarii legilor in timp este de resortul instantelor judecatoresti. Cunoscand data abrogarii unui act normativ si data intrarii in vigoare a reglementarii noi, judecatorul va stabili la speta care este prevederea pe care o va aplica. In cazul in care partea este nemultumita de solutia judecatorului, inclusiv daca acesta a aplicat retroactiv o dispozitie legala, ea poate exercita in fata instantelor judecatoresti superioare caile de atac prevazute de lege. Nici chiar daca instantele judecatoresti nu procedeaza unitar, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta in aceasta problema, ea putand fi solutionata in conditiile legii.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursurile declarate de Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. si de Societatea Comerciala "OLFIL" - S.A. Oltenita impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 253 din 17 iunie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 15 ianuarie 1998.

               PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                Magistrat asistent,
                                Maria Bratu