DECIZIE Nr. 1*) din 12 ianuarie 1993
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 129 din 17 iunie 1993
*) Decizia nr. 1 a ramas definitiva ca urmare a Deciziei nr. 20 din 14
aprilie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 121 din 8 iunie
1993.
Mihai Constantinescu - presedinte
Antonie Iorgovan - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Mihail-Antoniu Roman - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a decretelor
fostului Consiliu de Stat nr. 194/1987, nr. 121/1988, precum si nr. 148 si nr.
190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej, invocata de
Consiliul municipiului Dej in Dosarul nr. 783/1992 aflat pe rolul Tribunalului
judetean Cluj, sectia civila si de contencios administrativ.
Presedintele declara sedinta deschisa.
Magistratul-asistent face apelul partilor. Raspund: domnul consilier
Sigartau Teodor pentru Consiliul municipiului Dej, domnul consilier Mora Ioan
pentru Prefectura judetului Cluj si domnul Tamas Aurel pentru Asociatia
Proprietarilor Imobilelor Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej.
Partile prezente confirma primirea actelor depuse de Consiliul municipiului
Dej in sedinta din 2 decembrie 1992, cat si a celor trimise de prefecturile
judetelor Bistrita-nasaud, Mures si Sibiu.
Neformulandu-se alte cereri, presedintele completului de judecata considera
cauza in stare de judecata si da cuvantul partilor in fond, solicitandu-le sa
se refere si la prevederile art. 4 din Decretul nr. 467/1979 privind evaluarea
constructiilor, terenurilor si plantatiilor ce se preiau, cu plata, in
proprietatea statului prin expropriere sau in alte cazuri prevazute de lege.
Pentru Consiliul municipiului Dej, domnul consilier Sigartau Teodor arata
ca imobilele in cauza nu au intrat in proprietatea statului in conditiile
impuse de art. 4 din Decretul nr. 467/1979, iar despagubirile achitate nu au
reprezentat o dreapta desdaunare in intelesul prevederilor art. 41 alin. (3)
din Constitutie. Prin hotararea sa, Consiliul municipiului Dej nu a constituit
sau reconstituit dreptul de proprietate al celor expropriati si nedeposedati,
ci a actionat in apararea unui drept fundamental si actual al cetatenilor, in
spiritul prevederilor art. 21 lit. t,) din Legea nr. 69/1991, deoarece
necesitatea intretinerii, impozitarii, devoluarii succesorale si asigurarii
acelor imobile impunea reglementarea situatiei lor juridice. Intrucat decretele
de expropriere fac corp comun cu Legea nr. 58/1974 care a fost abrogata,
solicita ca in solutionarea exceptiei sa se aiba in vedere si acest aspect.
Subliniaza, de asemenea, ca in prezent proprietatea privata este un drept
fundamental, garantat si ocrotit de Constitutie, astfel incat rezolvarea
situatiei proprietarilor expropriati, dar nedeposedati, si recunoasterea
drepturilor lor va avea o rezonanta interna si internationala importanta. In
privinta competentei Curtii Constitutionale, apreciaza ca decretele de
expropriere nu pot fi privite ca acte individuale, deoarece reglementeaza, in
primul rand, problema de interes public a sistematizarii municipiului Dej, iar
in al doilea rand, Decretul nr. 467/1979, fata de care sunt subsumate
procedural, alcatuind, astfel, in mod necesar, o unitate normativa
indisolubila, reglementeaza inechivoc probleme de ordin general. Curtea este
deci competenta sa se pronunte, in sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, asupra exceptiei invocate. Ca forta juridica, decretele de
expropriere fac parte din categoria actelor de dispozitie ale fostului Consiliu
de Stat, organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta, nefiind deci
acte de drept administrativ, ci cu caracter legislativ. Considera ca, in
aceasta privinta, pozitia Guvernului de a accepta competenta Curtii
Constitutionale in examinarea decretelor in general, dar nu si a celor de
expropriere, este echivoca, precum si ca tratamentul imobilelor expropriate si
demolate, adoptat prin Hotararea Guvernului nr. 556/17 mai 1992, fiind pe baza
unui criteriu zonal, este discriminatoriu si ca atare neconstitutional, cu
efecte negative asupra pozitiilor unor prefecturi din tara, cum este cazul
Prefecturii judetului Cluj. In final, cere admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate a decretelor de expropriere a imobilelor care fac
obiectul Hotararii nr. 10 din 8 aprilie 1992 a Consiliului municipiului Dej.
Domnul Tamas Aurel, pentru Asociatia Proprietarilor Imobilelor Expropriate
dar Nedemolate din municipiul Dej, cere sa fie primite concluziile Consiliului
municipiului Dej. In concret, invedereaza ca situatia proprietarilor imobilelor
expropriate este deosebit de precara. Ei nu pot fi autorizati sa execute reparatiile
necesare, nu pot construi spatii suplimentare impuse de majorarea numarului
membrilor familiei, nu pot devolua succesiunile, iar in eventualitatea unor
calamitati (incendii, inundatii etc.), nu vor putea incasa indemnizatiile
prevazute de lege. De asemenea, considera ca, in situatia unor noi exproprieri,
drepturile proprietarilor vor fi ocrotite, in conditiile prevazute de actuala
Constitutie, prin plata unei drepte despagubiri. In final, apreciaza ca nu se
poate sustine caracterul individual al decretelor de expropriere sau al
Decretului nr. 467/1979, acestea fiind acte de decizie suprema ale fostului
Consiliu de Stat in probleme de interes public si solicita ocrotirea
drepturilor membrilor asociatiei. Tinand seama de art. 4 din Decretul nr. 467/1979,
de abrogarea Legii nr. 58/1974 si de prevederile art. 4, 135 si 150 alin (1)
din Constitutie, asociatia apreciaza ca decretele de expropriere ce fac
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata Curtea
Constitutionala nu mai pot fi puse in executare.
Domnul Ioan Mora, pentru Prefectura judetului Cluj, sustine ca decretele de
expropriere au fost puse in executare, proprietarii expropriati incasandu-si
despagubirile cuvenite, astfel incat orice alte pretentii la repararea daunelor
urmeaza sa se reglementeze potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, numai prin lege. Arata ca cenzura actelor normative anterioare
Constitutiei nu trebuie sa duca la situatii nedrepte sau de natura sa afecteze
stabilitatea ordinii juridice. In concluzie, considera ca decretele de
expropriere au caracter individual si Curtea Constitutionala nu este competenta
sa se pronunte asupra lor.
Reprezentantul procuraturii considera, ab initio, ca numai datorita unei
neintelegeri din partea instantei de fond a fost posibil ca o problema de
competenta acelei instante, cum este considerarea daca un act normativ este sau
nu in vigoare, sa fie ridicata la rangul de exceptie de neconstitutionalitate.
Potrivit Codului civil, unul dintre modurile de dobandire a proprietatii este
si legea (art. 645). La art. 481 din acelasi cod se prevede ca, pentru ratiuni
superioare, se poate recurge la expropriere, dar dupa o prealabila si dreapta
despagubire. Legea este unicul izvor de drept, instituind reguli de drept
pentru constituirea si exercitarea unor drepturi subiective. In cazul
decretelor de expropriere, ia masura deposedarii subiectilor de dreptul lor de
proprietate. In final, considera ca decretele de expropriere nu sunt
propriu-zis legi. Ele reprezinta, in sensul art. 64 al Constitutiei din 1965,
doar acte cu putere de lege, adoptate de fostul Consiliu de Stat in intervalul
dintre sesiunile fostei Mari Adunari Nationale, astfel incat nu ar fi cazul sa
intervina Curtea Constitutionala. In situatia ca s-ar accepta ca aceste decrete
sunt similare legii, trebuie sa se convina ca ele nu se mai pot aplica,
deoarece, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul nr. 467/1979, imobilele
nepreluate efectiv de stat in vederea demolarii au ramas in proprietatea detinatorilor
lor. Chiar si in situatia emigrantilor, ale caror imobile erau trecute in
proprietatea statului potrivit Decretului nr. 223/1974, practica judiciara a
considerat ca numai decizia organelor locale marcheaza momentul trecerii in
proprietatea statului a imobilelor abandonate. In sprijinul acestei practici
este teoria aparentei de drept, dezvoltata de prof. Traian Ionascu. De aceea
considera ca nu se poate vorbi de trecerea automata in proprietatea statului a
imobilelor, o data cu emiterea decretului de expropriere fiind necesara si
decizia organului puterii locale. Exista o deosebire chiar si intre cei
despagubiti si cei nedespagubiti, pentru ultimii neputandu-se finaliza actul de
expropriere, deoarece atat Legea nr. 58/1974 cat si normele de despagubire sunt
abrogate. Abrogarea implicita este cunoscuta si de Codul civil (art. 1912).
Prof. Aurelian Ionascu prefera termenul de "ineficienta legii", de
"inoperanta legii", chiar de
"caderea in desuetudine" a unei legi. In cazul de fata arata ca au
fost abrogate legile de regim care au generat decretele de expropriere, astfel
incat instanta de fond trebuia sa interpreteze actul normativ, nefiind, deci, o
situatie caracteristica exceptiei de neconstitutionalitate, ci un caz de
denegare de dreptate.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
deliberand asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocata retine
urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 10 din 8 aprilie 1992, Consiliul municipiului Dej,
actionand in baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 si urmarind
reglementarea situatiei juridice a unor imobile expropriate si nedemolate din
municipiul Dej, ca urmare a abrogarii Legii nr. 58/1974 prin Decretul-lege nr.
1/1989 si a neindeplinirii conditiilor prevazute de art. 4 din Decretul nr.
467/1979 a recunoscut dreptul de proprietate, fara nici o ingradire, asupra
imobilelor expropriate prin decretele nr. 194/1987, nr. 121/1988, nr. 148 si
nr. 190/1989. Prin art. 2 - 7 ale aceleiasi Hotarari s-au reglementat si
consecintele acestei masuri.
Prefectura judetului Cluj a atacat Hotararea nr. 10/1992 a Consiliului
municipiului Dej in fata instantei de contencios administrativ, solicitand, asa
cum rezulta din actiunea inregistrata sub nr. 783 din 29 aprilie 1992,
Tribunalului judetean Cluj anularea acestei hotarari pentru lipsa competentei
consiliului local de a recunoaste dreptul de proprietate al persoanelor fizice
asupra imobilelor expropriate si de a stabili conditiile de realizare a acestei
recunoasteri, in preocuparea Guvernului fiind in curs de definitivare un
proiect de lege pentru reglementarea situatiei juridice a imobilelor
respective. In opinia Prefecturii judetului Cluj situatia imobilelor
expropriate dar nedemolate trebuie pusa in concordanta cu noua reglementare a
exproprierilor pentru utilitate publica, in contextul prevederilor art. 41 din
Constitutie, iar invocarea abrogarii Legii nr. 58/1974 este irelevanta, legile
civile neputand dispune decat pentru viitor. De asemenea, considera ca
decretele de expropriere au fost puse in executare prin achitarea, in baza proceselor-verbale
de evaluare, a despagubirilor legale, restituirea acestor despagubiri fiind o
masura fortata.
In sedinta din 22 septembrie 1992 a sectiei civile si de contencios
administrativ a Tribunalului judetean Cluj, Consiliul municipiului Dej a invocat
exceptia de neconstitutionalitate a decretelor nr. 194/1987, nr. 121/1988, nr.
148 si nr. 190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej,
ramase nedemolate si netrecute in proprietatea statului, sustinand ca ele sunt
contrare Constitutiei care garanteaza dreptul de proprietate si, in baza art.
150 alin. (1) din Constitutie, trebuie considerate ca abrogate.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata, Prefectura
judetului Cluj a sustinut ca nu intra in competenta Curtii Constitutionale
controlul constitutionalitatii decretelor de expropriere adoptate de fostul
Consiliu de Stat, deoarece art. 2 din Legea nr. 47/1992 se refera la controlul
constitutionalitatii legilor, regulamentelor Parlamentului si ordonantelor
Guvernului, astfel incat asupra cererii paratei - Consiliul municipiului Dej -
este competenta sa se pronunte instanta in baza Legii nr. 29/1990.
Intervenienta in proces - Asociatia Proprietarilor de Imobile Expropriate
dar Nedemolate din municipiul Dej - a lasat la aprecierea instantei modul de
rezolvare a exceptiei.
Luand act de exceptia de neconstitutionalitate invocata de Consiliul
municipiului Dej si de pozitia celorlalte parti din proces, Tribunalul judetean
Cluj, sectia civila si de contencios administrativ, prin Incheierea din 22
septembrie 1992, a sesizat Curtea Constitutionala, exprimandu-si opinia in
sensul ca decretele prin care s-au expropriat imobilele in cauza nu sunt acte
normative, ci acte individuale si, ca atare, nu se incadreaza in sintagma
"legi si ordonante" la care se refera art. 2 alin. (2) al Legii nr.
47/1992.
Judecatorul raportor, apreciind ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 24
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a trimis incheierea, prin care a fost sesizata
Curtea, fiecarei Camere a Parlamentului si Guvernului, pentru a-si comunica
punctele de vedere cu privire la exceptia invocata. De asemenea, s-a solicitat
Ministerului Finantelor si Departamentului pentru Administratie Publica Locala
sa comunice in ce fel au solutionat pana in prezent situatia imobilelor
expropriate dar nedemolate.
Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul Romaniei, prin Adresa nr. 5/6469 din 28 octombrie 1992 isi exprima
opinia in sensul ca decretele de expropriere au caracter individual si, ca
atare, nu intra in categoria legilor si ordonantelor Guvernului in raport cu
care se determina competenta Curtii Constitutionale, asupra
constitutionalitatii lor urmand sa se pronunte viitorul Consiliu Legislativ,
potrivit prevederilor alin (2) al art. 150 din Constitutie.
Departamentul pentru Administratie Publica Locala, prin Adresa nr.
19/3883/20 octombrie 1992, arata ca nu a fost sesizat cu rezolvarea unor atare
situatii, desi in evidenta sa statistica figureaza si imobile nedemolate.
Ministerul Finantelor, Directia juridica, prin Adresa nr. 45918 din 25
octombrie 1992, a facut cunoscut ca, avand in vedere prevederile art. 4 din
Decretul nr. 467/1979 si abrogarea prin Decretul-lege nr. 1/1989 a Legii nr.
58/1974, prin Circulara nr. 2466/12.12.1990 a Secretariatului General al
Guvernului s-a solicitat tuturor prefecturilor sistarea oricaror actiuni vizand
demolarea de constructii in temeiul unor decrete de expropriere emise inainte de
22 decembrie 1989, interzicandu-se, totodata preluarea de catre unitatile de
stat si executarea de constructii pe suprafetele de teren proprietate
personala, care au facut obiectul unor decrete de expropriere emise de regimul
comunist pana la stabilirea regimului juridic al acestor terenuri. De asemenea,
ministerul considera ca regimul juridic al acestor imobile, cu sau fara
constructii, trebuie reglementat prin lege.
La primul termen de judecata, tinand seama de sustinerile orale ale
reprezentantului Consiliului municipiului Dej si ale intervenientei, s-au cerut
relatii privind modul de solutionare a situatiilor similare cu cele din proces
prefecturilor din judetele Bistrita-nasaud, Mures si Sibiu.
In Comunicarea nr. 2511/1992 a Prefecturii judetului Bistrita-nasaud se
arata ca prin deciziile nr. 329 din 18 octombrie 1990 si nr. 58 din 22
februarie 1991 s-a recunoscut proprietarilor nedeposedati dreptul lor de
proprietate deplin asupra imobilelor expropriate din orasele Bistrita si
Beclean, s-au recuperat sumele achitate ca despagubire, s-a dat dispozitie
pentru perceperea impozitelor si primelor de asigurare curente referitoare la
aceste imobile si s-au reziliat contractele de inchiriere sau vanzare-cumparare
incheiate cu acesti proprietari.
Prefectura judetului Sibiu, cu Adresa nr. 2449 din 29 decembrie 1992, a
facut cunoscut ca pe cale administrativa nu s-au solutionat asemenea situatii,
dar in doua cazuri proprietarii expropriati au obtinut din partea instantelor
judecatoresti din Sibiu hotarari prin care s a constatat nulitatea intabularii
dreptului de proprietate al statului roman asupra imobilelor expropriate dar
nepreluate efectiv si s-a dispus restabilirea situatiei anterioare in cartile
funciare.
Prefectura judetului Mures, prin Adresa nr. 3190 din 16 decembrie 1992, a
comunicat ca nu s-a emis nici o decizie de restituire a imobilelor expropriate
si nedemolate si nici nu s-a solutionat intr-o alta modalitate problema
restituirii acestor imobile.
Examinand competenta de solutionare a exceptiei invocate, Curtea constata
ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, este in atributia sa de a hotari
asupra acestei exceptii, pentru urmatoarele motive:
- Hotararea din 8 aprilie 1992 a Consiliului municipiului Dej a stabilit,
in scopul reglementarii situatiei juridice a imobilelor expropriate dar
nepreluate de la proprietari, noi raporturi juridice dupa intrarea in vigoare a
Constitutiei, ca urmare a regimului constitutional actual al dreptului de
proprietate asupra imobilelor respective, astfel incat sunt aplicabile
dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992;
- decretele de expropriere adoptate de fostul Consiliu de Stat nu pot fi
considerate ca reprezentand acte administrative; o asemenea interpretare este
infirmata de prevederile Constitutiei din 1965, sub imperiul careia aceste
decrete au fost adoptate, fostul Consiliu de Stat fiind organ suprem al puterii
de stat, nu al administratiei de stat, astfel incat decretele sale fac parte
din categoria actelor cu caracter legislativ, mai ales in domeniul
exproprierii, unde art. 645 din Codul civil se refera la lege ca temei de
dobandire a proprietatii;
- caracterul normativ sau individual al actului legislativ este irelevant
pentru determinarea competentei Curtii Constitutionale, deoarece art. 144 lit.
c) din Constitutie se refera la lege ca izvor formal de drept, indiferent de
faptul ca ea are caracter normativ - ceea ce constituie regula - sau nu; in
cazul decretelor de expropriere, al caror scop era trecerea silita a unui bun
in proprietatea statului, ele nu pot fi desprinse de prevederile art. 4 din
Decretul nr. 467/1979 care reglementa modalitatea de trecere in proprietatea
statului a bunului expropriat;
- teza potrivit careia decretele de expropriere scapa competentei unui
organ de jurisdictie, judecatoreasca sau constitutionala, le confera o
autoritate mai mare decat insesi legile adoptate de fosta Mare Adunare
Nationala, cu privire la care organele de jurisdictie pot, potrivit art. 150
alin. (1) din Constitutie, sa constate ca, daca vin in conflict cu prevederile
acesteia, sunt abrogate; o asemenea consecinta este insa contrara prevederilor
acestui articol care, prin continutul si finalitatea sa, este exhaustiv, nu
selectiv;
- constatarea incidentei art. 150 alin (1) din Constitutie este de
competenta Curtii Constitutionale din moment ce instanta de judecata nu s-a
pronuntat asupra faptului daca decretele atacate contravin sau nu Constitutiei;
altminteri ar insemna ca insasi Curtea Constitutionala sa admita aplicabilitatea
unor texte contrare Constitutiei.
Competenta Curtii se refera insa numai la exceptia de neconstitutionalitate
invocata. De aceea problemele legate de competenta Consiliului municipiului Dej
de a emite hotararea atacata de prefectura sunt de atributul exclusiv al
instantei de contencios administrativ, sesizata cu actiunea in anulare.
Din sustinerile partilor si din relatiile primite de la autoritatile
sus-mentionate rezulta ca situatia imobilelor expropriate nepreluate in vederea
demolarii nu este solutionata uniform, generand o stare confuza si
contradictorie, in contradictie cu exigentele statului de drept si cu
stabilitatea drepturilor constitutionale recunoscute cetatenilor.
Examinand in fond exceptia, Curtea constata ca decretele de expropriere
apreciate ca nefiind constitutionale au fost emise in vederea sistematizarii
localitatii si deci formeaza corp comun cu Legea nr. 58/1974 pentru
sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, expres abrogata
prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989. Ca urmare a abrogarii acestei
legi, insusi temeiul juridic, in scopul realizarii caruia decretele au fost
emise, a disparut. Imobilele expropriate nu vor mai putea fi preluate, in
vederea demolarii, pe baza planurilor de sistematizare elaborate in
conformitate cu acea lege, deoarece aceste planuri si-au pierdut suportul
legal.
Potrivit art. 4 din Decretul nr. 467/1979 imobilele expropriate trec in
proprietatea statului pe data preluarii lor efective in vederea demolarii. Deci,
potrivit acestui text, dreptul de proprietate al statului se constituia numai
ca urmare a preluarii efective a imobilului in vederea demolarii, astfel incat,
pana la acea data, proprietarul, desi expropriat, era in continuare titularul
dreptului de proprietate. Altminteri ar insemna ca pe intervalul dintre
expropriere si trecerea in proprietatea statului - care, asa cum rezulta si
pentru imobilele in cauza, poate fi foarte mare, bunul sa fie "fara
stapan". Or, o asemenea situatie atrage constituirea proprietatii statului
pe baza art. 477 Cod civil, ceea ce vine in contradictie cu prevederile art. 4
din Decretul nr. 467/1979, potrivit carora, in caz de expropriere, aceasta
proprietate se constituie numai ca urmare a preluarii efective in vederea demolarii.
In aceste conditii, dreptul de proprietate al celor expropriati era grav
restrans dupa expropriere, indeosebi in ce priveste dispozitia. Totodata,
constituirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului expropriat
era afectat de conditia suspensiva a preluarii efective pentru demolare. Cat
timp aceasta conditie nu mai poate fi indeplinita, intrucat temeiul legal al
planurilor de sistematizare, pentru executarea carora imobilele au fost
expropriate, a disparut, rezulta ca prevederea legala care a instituit conditia
respectiva este, de asemenea, afectata, devenind inoperanta. Pe cale de
consecinta, regimul juridic al dreptului proprietarilor expropriati nu mai
poate fi acelasi. El era caracteristic unui drept de proprietate amputat, care
supravietuia exproprierii pana la preluarea efectiva a imobilului pentru
demolare. Un asemenea regim juridic, in care conditia ce afecta exercitiul
deplin al dreptului a devenit imposibila, este contrar prevederilor art. 41 din
Constitutie, potrivit carora dreptul de proprietate privata este garantat si
art. 135 alin. ultim, potrivit caruia proprietatea privata este inviolabila.
In consecinta, avand in vedere prevederile art. 150 alin. (1) din
Constitutie, potrivit carora dispozitiile legilor anterioare acesteia sunt
abrogate daca vin in conflict cu o prevedere constitutionala, rezulta ca art. 4
din Decretul nr. 467/1979, intrucat a instituit o conditie in prezent imposibil
de realizat si care are ca efect restrangerea grava a dreptului de proprietate,
este, de la data intrarii in vigoare a Constitutiei, abrogat, fiind contrar
dispozitiilor art. 41 alin. (1) si art. 135 ale legii fundamentale.
Pe cale de consecinta si, deoarece sunt lipsite atat de motivatia
elaborarii lor, Legea nr. 58/1974, cat si de posibilitatea punerii lor in
executare, in conditiile art. 4 din Decretul nr. 467/1979, decretele de
expropriere nr. 194/1987, nr. 121/1988, nr. 148 si nr. 190/1989 au devenit
caduce.
Constatarea inoperantei decretelor de expropriere pentru fiecare caz in parte,
respectiv neindeplinirea, pana la data intrarii in vigoare a Constitutiei din
1991, a conditiei impuse de art. 4 din Decretul nr. 467/1979, este insa de
competenta instantei de judecata, in raport cu probele administrate.
Pentru considerentele expuse si avand in vedere prevederile art. 13 lit. A)
c) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
in temeiul art. 41 alin. (1), art. 135 alin. final, art. 144 lit. c) si
art. 150 alin. (1) din Constitutie,
CURTEA CONSTITUTIONALA,
In numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile art. 4 din Decretul fostului Consiliu de Stat nr.
467 din 28 decembrie 1979 privind evaluarea constructiilor, terenurilor si
plantatiilor ce se preiau, cu plata, in proprietatea statului prin expropriere
sau in alte cazuri prevazute de lege, publicat in Buletinul Oficial nr. 3 din 4
ianuarie 1980, sunt abrogate de la data intrarii in vigoare a Constitutiei
Romaniei din 1991 si, in consecinta, constata ca, de la aceeasi data, decretele
fostului Consiliu de Stat nr. 194 din 17 august 1987, nr. 121 din 25 aprilie
1988, nr. 148 din 22 iunie 1989 si nr. 190 din 10 august 1989, nepublicate, in
masura in care imobilele la care se refera nu au fost preluate efectiv in
vederea demolarii, tot pana la intrarea in vigoare a Constitutiei, au devenit
caduce.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica la 12 ianuarie 1993.
PRESEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat asistent,
Mihail Antoniu Roman