Reglementare Nr.0 din 06.04.2011

PREAMBUL
(1) Prezenta reglementare aeronautică civilă română RACR-CNS „Operarea sistemelor de comunicaţii, navigaţie, supraveghere“, volumul V „Utilizarea spectrului de radiofrecvenţe aeronautice“, ediţia 1/2011, reprezintă transpunerea în cadrul reglementat naţional a standardelor şi practicilor recomandate prevăzute în anexa 10 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, denumită în continuare anexa 10 OACI, „Aeronautical Telecommunications“, volumul V „Aeronautical Radio Frequency Spectrum Utilization“, ediţia 2, iulie 2001, cu amendamentele sale ulterioare, inclusiv Amendamentul nr. 83.
(2) Standardele şi practicile recomandate în anexa 10 OACI, „Aeronautical Telecommunications“ se aplică în acele porţiuni de spaţiu aerian aflate sub jurisdicţia unui stat membru semnatar al Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, în care se furnizează servicii de trafic aerian, precum şi în acele spaţii aeriene unde statul acceptă responsabilitatea de a furniza servicii de trafic aerian deasupra mării libere sau în spaţii aeriene de suveranitate nedeterminată.
(3) Prezenta reglementare se aplică în România, împreună cu celelalte reglementări aeronautice naţionale, în scopul asigurării desfăşurării traficului în spaţiul aerian naţional, pe rutele aeriene interne şi internaţionale, în condiţii de siguranţă şi eficienţă.
(4) Prevederile RACR-CNS au fost elaborate astfel încât:• standardele şi practicile recomandate prevăzute în anexa 10 OACI sunt transpuse integral în RACR-CNS ca reguli. Acolo unde a fost cazul au fost făcute particularizările necesare în scopul de a se facilita înţelegerea şi aplicarea corectă a acestora (de exemplu, acolo unde standardul OACI prevede o responsabilitate a statului, regula corespunzătoare din RACR-CNS precizează, în contextul instituţional din aviaţia civilă română, cărei anume funcţii/instituţii - de exemplu, autoritatea de stat, autoritatea delegată, administraţie sau unităţi furnizoare de servicii etc. - îi revine responsabilitatea respectivă); • anexele şi suplimentele la anexa 10 OACI se transpun integral, în cadrul procedurilor şi instrucţiunilor de aeronautică civilă de aplicare a prevederilor prezentei reglementări; • notele din textul original au fost introduse, parţial sau total, după caz, ca text asociat regulilor, acolo unde s-a apreciat că precizările respective sunt necesare sau utile în aplicarea regulilor; • au fost introduse în prezenta reglementare şi acele standarde şi practici recomandate ale anexei 10 OACI pentru care serviciile de comunicaţii, navigaţie şi supraveghere (CNS) din România nu dispun încă, la data aprobării prezentei reglementări, de suportul tehnico-operaţional necesar, considerându-se însă că implementarea acestor standarde şi practici, ca reguli naţionale, este necesară în scopul dezvoltării în continuare a serviciilor CNS şi a sistemului de management al traficului aerian (ATM) naţional; • elaborarea RACR-CNS, volumul V, ediţia 1/2011, a păstrat în cea mai mare măsură acelaşi sistem de numerotare/identificare a capitolelor, secţiunilor, tabelelor şi figurilor faţă de anexa 10 OACI, volumul V „Utilizarea spectrului de radiofrecvenţe aeronautice“.
(5) Modurile de conformare acceptate pentru cerinţele din RACR-CNS, volumul V, ediţia 1/2011, sunt cele conţinute în manualele procedurale, circularele etc. emise de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI), dar şi materialele cu caracter orientativ şi indicaţiile EUROCONTROL. Capitolul 1Definiţii NOTĂ: Toate referinţele privind „Reglementările radio“ se fac faţă de reglementările radio publicate de „Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii“ - „International Telecommunication Union“ (ITU). Reglementările radio sunt amendate periodic prin deciziile cuprinse în actele finale ale Conferinţei mondiale de radiocomunicaţii“, ţinută în principiu la 2 sau 3 ani. Mai multe informaţii date de ITU referitoare la sistemul de frecvenţe aeronautice sunt conţinute în documentul „Handbook on Radio Frequency Spectrum Requirements for Civil Aviation“ (Doc 9.718), care cuprinde declaraţii privind politicile aprobate ale OACI. În sensul prezentei reglementări, termenii de mai jos au următorul înţeles: – mijloc alternativ de comunicaţii - mijloc de comunicaţie cu acelaşi statut ca mijlocul principal, utilizat ca mijloc ajutător; – simplex pe două canale - simplex ce utilizează două canale de frecvenţă, câte unul pentru fiecare direcţie;NOTĂ: Această metodă este denumită şi semiduplex. – duplex - o metodă în cadrul căreia comunicaţiile între două staţii pot fi realizate în ambele direcţii simultan; – canal de frecvenţă - o porţiune continuă a spectrului de frecvenţe corespunzătoare unei transmisii, utilizând o clasă specifică de emisie; NOTĂ: Clasificarea emisiilor şi informaţiilor referitoare la banda din spectrul de frecvenţe corespunzătoare unui anumit tip de transmisie (lăţime de bandă) este specificată în cadrul „Reglementărilor radio“, articolul S2 şi în apendicele S1. – simplex pe frecvenţă decalată (offset) - o variantă de simplex pe canal unic, în cadrul căreia comunicaţia dintre două staţii radioaeronautice este efectuată prin utilizarea în mod intenţionat a unor frecvenţe uşor diferite în fiecare direcţie, dar care conţin o bandă din spectrul alocat pentru operare; – comunicaţii de control operaţionale - comunicaţiile necesare pentru exercitarea autorităţii privind iniţierea, continuarea, derularea sau terminarea unui zbor în interesul siguranţei aeronavelor, un zbor efectuat cu regularitate şi eficienţă;NOTĂ: Aceste comunicaţii sunt în mod obişnuit necesare pentru schimbarea mesajelor între aeronave şi companiile aeriene. – mijloace de comunicaţie de bază - mijloace de comunicaţie utilizate în mod obişnuit între aeronave şi staţii de sol ca soluţie de bază, acolo unde există mijloace alternative de comunicaţii; – simplex - o metodă de telecomunicaţii între două staţii care are loc într-o singură direcţie la un moment dat;NOTĂ: Ca aplicaţie la serviciul mobil aeronautic, această metodă poate fi clasificată după cum urmează: a)simplex pe canal unic; b)simplex pe două canale; c)simplex pe frecvenţă decalată.– simplex pe canal unic - simplex care utilizează acelaşi canal de frecvenţă pentru fiecare direcţie; – legătură de date VHF (VDL) - o subreţea mobilă a reţelei de telecomunicaţii aeronautice (ATN - Aeronautical Telecommunication Network), care operează în banda de frecvenţe aeronautice mobile VHF. Suplimentar, VDL poate furniza funcţii non-ATN, cum ar fi transmisia digitală de voce. Capitolul 2Frecvenţe de urgenţă (situaţii de pericol) Introducere NOTĂ: Articolul S30 din regulamentele de radiocomunicaţii ITU conţine dispoziţiile generale relative la comunicaţiile de urgenţă şi de siguranţă pentru toate serviciile mobile. Apendicele S13 desemnează frecvenţele ce trebuie utilizate în aceste situaţii. Conform apendicelui S13, partea A1, secţiunea 1, serviciul mobil aeronautic se conformează acordurilor speciale dintre guverne, dacă acestea au fost convenite. Anexele OACI constituie astfel de acorduri. Standardele şi practicile recomandate referitoare la frecvenţele radio pentru comunicaţiile în caz de urgenţă ţin cont de unele proceduri adoptate de către OACI şi de asemenea de anumite prevederi ale „Regulamentelor radio“ elaborate de ITU. RACR-CNS, volumul II, stipulează că o aeronavă în zbor, în caz de pericol, trebuie să utilizeze frecvenţa folosită pentru comunicaţiile normale cu staţiile aeronautice în acel moment. Totuşi, în cazul în care o aeronavă a aterizat ori a amerizat forţat, este necesară alocarea uneia sau mai multor frecvenţe specifice ce pot fi utilizate în întreaga lume, astfel încât acestea să poată fi menţinute sau folosite pe cât mai multe staţii, inclusiv pe echipamentele de determinare a direcţiei (radiogoniometre) şi pe staţiile serviciului maritim mobil. Frecvenţa 2182 kHz oferă, de asemenea, posibilităţi de comunicare între aeronave şi staţiile serviciului maritim mobil. Regulamentele de radiocomunicaţii ITU specifică în apendicele S13, partea A2, faptul că frecvenţa 2182 kHz este frecvenţa internaţională de radiotelefonie pentru situaţiile de urgenţă, fiind utilizată în acest scop de către nave, aeronave şi de către staţiile ambarcaţiunilor de salvare ce folosesc frecvenţe în benzile autorizate între 1605 kHz şi 4000 kHz, atunci când se cere asistenţă de la serviciul maritim. Referitor la emiţătoarele locatoarelor utilizate pentru situaţii de urgenţă (ELTs-Emergency Locator Transmitters), proiectate a fi detectate şi localizate prin satelit, regulamentele de radiocomunicaţii autorizează utilizarea acestor mijloace radio, ITU definindu-le ca radiomarkere ce indică poziţia în situaţiile de urgenţă, cu ajutorul sateliţilor. Regulamentele de radiocomunicaţii din apendicele S13, partea A2, stipulează că banda de frecvenţe 406 -406,1 MHz este utilizată exclusiv de radiomarkerele utilizate pentru indicarea poziţiei în situaţiile de urgenţă, cu ajutorul sateliţilor, semnalele radio fiind emise în direcţia sol-aer. Frecvenţa 4125 kHz este, de asemenea, autorizată de către ITU pentru a permite comunicarea dintre staţiile din serviciul mobil maritim şi staţiile aeronavelor aflate în pericol. În conformitate cu regulamentele de radiocomunicaţii ITU (RR S5.130 şi apendicele S13), staţiile de bord pot utiliza frecvenţa purtătoare de 4125 kHz pentru a comunica cu serviciul mobil maritim în caz de pericol şi în scopuri de siguranţă. În conformitate cu RR S5.115 din acelaşi regulament, frecvenţele de 3023 kHz şi de 5680 kHz ale serviciului mobil aeronautic (R) pot fi utilizate pentru coordonarea cu serviciul mobil maritim la operaţiunile de căutare-salvare. În mod similar, frecvenţa de 500 kHz (RR S5.83) este frecvenţa internaţională pentru situaţiile de pericol, utilizată în cod Morse de către nave, aeronave şi staţiile ambarcaţiunilor de salvare ce utilizează frecvenţe în benzile cuprinse între 415 kHz şi 535 kHz, atunci când solicită asistenţă de la serviciul maritim (apendicele S13 din RR, partea A2). Referitor la staţiile de la bordul ambarcaţiunilor de salvare, regulamentele de radiocomunicaţii stipulează utilizarea frecvenţei(lor) 500 kHz, 8364 kHz, 2182 kHz, 121,5 MHz şi 243 MHz, în cazul în care staţia de salvare este capabilă să opereze în benzile 415-535 kHz, 4000-27500 kHz, 1605-2850 kHz, 117,975-137 MHz şi 235-328,6 MHz (apendicele S13, partea A2 din RR). 2.1. Frecvenţele emiţătoarelor locatoarelor de urgenţă (ELT) pentru căutare şi salvare 2.1.1. În conformitate cu standardele anexei 6 OACI, părţile I, a II-a şi a III-a, până la 1 ianuarie 2005 emiţătoarele locatoarelor de urgenţă instalate pe aeronave au operat fie pe ambele frecvenţe de 406 MHz şi 121,5 MHz, fie numai pe frecvenţa de 121,5 MHz. 2.1.2. În conformitate cu standardele anexei 6 OACI, părţile I, a II-a şi a III-a, începând cu 1 ianuarie 2002 inclusiv, toate emiţătoarele locatoarelor de urgenţă instalate pe aeronave trebuie să funcţioneze pe ambele frecvenţe de 406 MHz şi 121,5 MHz. 2.1.3. În conformitate cu standardele anexei 6 OACI, părţile I, a II-a şi a III-a, după 1 ianuarie 2005, emiţătoarele locatoarelor de urgenţă trebuie să funcţioneze pe ambele frecvenţe de 406 MHz şi 121,5 MHz. NOTA 1: REGULAMENTELE DE RADIOCOMUNICAŢII ITU (S5.256 ŞI APENDICELE S13) ALOCĂ PENTRU UTILIZARE ŞI FRECVENŢA DE 243 MHZ, SUPLIMENTAR FAŢĂ DE FRECVENŢELE DE MAI SUS. Nota 2: Specificaţiile pentru ELT pot fi găsite în RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, capitolul 5. 2.2. Frecvenţele de căutare şi salvare 2.2.1. Frecvenţele de 3023 kHz şi de 5680 kHz se vor folosi în cazul în care este necesară utilizarea frecvenţelor HF (unde scurte) pentru coordonare în cadrul operaţiunilor de căutare şi salvare. 2.2.2. Atunci când sunt necesare frecvenţe speciale pentru comunicaţii între centrele de coordonare în operaţiuni de căutare şi salvare şi aeronavele utilizate, acestea trebuie selectate regional, în benzile de frecvenţe aeronautice mobile corespunzătoare, ţinând cont de natura dispoziţiilor prevăzute în stabilirea aeronavelor de căutare şi salvare. NOTĂ: DACĂ LA OPERAŢIUNILE DE CĂUTARE ŞI SALVARE PARTICIPĂ AERONAVE COMERCIALE CIVILE, ACESTEA VOR COMUNICA, ÎN MOD NORMAL, CU CENTRUL DE INFORMARE AL ZBORULUI ASOCIAT CENTRULUI DE COORDONARE A OPERAŢIUNII DE SALVARE RESPECTIV, PE CANALELE UTILIZATE PE RUTELE CORESPUNZĂTOARE. Capitolul 3Utilizarea frecvenţelor inferioare frecvenţei de 30 MHz Introducere Benzile de frecvenţă înaltă alocate serviciilor aeronautice mobile (R) Benzile de frecvenţă cuprinse între 2,8 MHz şi 22 MHz, alocate serviciului mobil aeronautic (R), sunt prezentate în cadrul articolului S5 din regulamentele de radiocomunicaţii ale ITU. Utilizarea acestor benzi trebuie să fie în concordanţă cu prevederile regulamentelor de radiocomunicaţii. Înainte de 1 septembrie 1979, prevederile au fost cuprinse în actele finale ale Conferinţei administrative extraordinare de radiocomunicaţii - ITU (Geneva 1966). La data de 1 septembrie 1979 au intrat în vigoare prevederile revizuite, detaliile cu privire la acestea fiind cuprinse în actele finale ale Conferinţei administrative extraordinare de radiocomunicaţii pentru serviciile mobile aeronautice (R), (Geneva 1978) şi în apendicele 27 Aer2 din regulamentele de radiocomunicaţii, exceptând planul de alocare a frecvenţelor care a intrat în vigoare la orele 00,01 UTC, pe 1 februarie 1983. În cadrul regulamentelor de radiocomunicaţii, versiunea din anul 1998, având la bază Conferinţa administrativă mondială de radiocomunicaţii pentru serviciile mobile (1987), apendicele S27, sunt cuprinse amendamentele la apendicele 27 Aer2. La utilizarea acestor benzi, statele sunt atenţionate asupra posibilităţii apariţiei interferenţelor radio de la surse de radiofrecvenţă nonaeronautice şi asupra luării unor măsuri de limitare a efectelor acestora. 3.1. Metoda de operare 3.1.1. Serviciul mobil aeronautic trebuie să utilizeze metoda de comunicaţie simplex pe canal unic, în comunicaţiile radiotelefonice care utilizează frecvenţe radio inferioare frecvenţei de 30 MHz în benzile alocate exclusiv serviciului mobil aeronautic (R). 3.1.2. Alocarea canalelor de bandă laterală unică 3.1.2.1. Canalele de bandă laterală unică (BLU) trebuie să fie alocate în conformitate cu RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, capitolul 2, paragraful 2.4. 3.1.2.2. Pentru folosirea operaţională a canalelor, administraţiile în cauză trebuie să ţină cont de prevederile din S27/19 ale apendicelui S27 din cadrul regulamentelor de radiocomunicaţii ITU. 3.1.2.3. Utilizarea frecvenţelor aeronautice mobile (R) inferioare frecvenţei de 30 MHz, pentru operaţiunile internaţionale, trebuie să fie coordonată în conformitate cu apendicele S27 din regulamentele de radiocomunicaţii ITU, după cum urmează:

NOTĂ: PARTEA I SECŢIUNEA II B DIN APENDICELE S27 FACE REFERIRI LA ZONELE DE INTERFERENŢĂ ŞI APLICAREA PROCEDURII PENTRU OBŢINEREA UNUI NIVEL DE PROTECŢIE DE 15 DB.

3.1.3. ALOCAREA FRECVENŢELOR PENTRU COMUNICAŢIILE AERONAUTICE DE CONTROL OPERAŢIONAL 3.1.3.1. Frecvenţele utilizate la nivel mondial pentru comunicaţiile aeronautice de control operaţional sunt necesare pentru a permite operatorilor aerieni să respecte obligaţiile stipulate în anexa 6 OACI partea I. Alocarea acestor frecvenţe trebuie să fie în conformitate cu următoarele prevederi din apendicele S27:

NOTA 1: Tabelele nr. S27/213 şi tabelele de la nr. S27/218 la nr. S27/231 ale apendicelui S27 din regulamentele de radiocomunicaţii ITU conţin planuri de alocare a frecvenţelor, listarea frecvenţelor fiind făcută pe zone, după numerele alocate. NOTA 2: MATERIALUL DE ÎNDRUMARE PENTRU ALOCAREA FRECVENŢELOR ÎN ÎNTREAGA LUME ESTE ILUSTRAT ÎN PIAC-CNS (PROCEDURA DE APLICARE A PREZENTEI REGLEMENTĂRI), VOLUMUL V, ANEXA C. 3.2. MANAGEMENTUL FRECVENŢELOR NDB 3.2.1. Managementul frecvenţelor NDB trebuie să ţină cont de următoarele considerente: a)protecţia la interferenţe la marginea zonei de acoperire nominală; b)aplicarea valorilor indicate pentru un echipament ADF tipic; c)separarea geografică şi, respectiv, zona de acoperire nominală; d)posibilitatea apariţiei interferenţelor datorită radiaţiei parazite generate de surse nonaeronautice (de exemplu, servicii de alimentare cu energie electrică, sisteme de comunicaţii pe linii de transport de energie, radiaţii industriale etc.).NOTA 1: MATERIALUL DE ÎNDRUMARE ESTE ILUSTRAT ÎN PIAC-CNS, VOLUMUL V, ANEXA B. Nota 2: Există porţiuni din banda de frecvenţă alocată radiofarurilor care sunt împărţite cu alte servicii. 3.2.2. Pentru a reduce problemele legate de congestia frecvenţelor, acolo unde două echipamente ILS distincte deservesc capetele opuse ale unei piste, alocarea unei frecvenţe comune pentru ambele radiofaruri îndepărtate şi a altei frecvenţe comune pentru ambele radiofaruri apropiate este admisă, dacă: a)circumstanţele operaţionale permit acest lucru; b)fiecărui radiofar îi este alocat un semnal de identificare diferit; c)radiofarurile ce utilizează aceeaşi frecvenţă nu pot emite simultan.NOTĂ: ÎN RACR-CNS, VOLUMUL I, PCT. 3.4.4.4, SUNT PREVĂZUTE NORMELE DE APLICARE. Capitolul 4Utilizarea frecvenţelor superioare frecvenţei de 30 MHz 4.1. Utilizarea benzii de frecvenţe 117.975-137 MHz INTRODUCERE Banda de frecvenţe 118-132 MHz a fost rezervată exclusiv pentru serviciile aeronautice mobile (R), în cadrul Conferinţei de radiocomunicaţii ITU din Atlantic City în 1947 şi, din nou, în 1959, la Conferinţa de la Geneva, atunci când a fost extinsă până la frecvenţa de 117,975 MHz. Conferinţele de radiocomunicaţii ITU care au avut loc după 1947 au elaborat o serie de prevederi pentru utilizarea benzii 132-136 MHz pentru serviciile aeronautice mobile (R) în funcţie de condiţiile care variază pentru diferite regiuni ITU, ţări sau grupuri de ţări. Utilizarea acestei benzi a fost inclusă în tabelul de alocare din acest capitol. Conferinţa administrativă mondială de radiocomunicaţii - ITU (1979) a elaborat o serie de prevederi pentru utilizarea benzii 136-137 MHz de către serviciile aeronautice mobile (R), supuse condiţiilor specificate în nr. S5.203, nr. S5.203A şi nr. S5.203B din regulamentele de radiocomunicaţii. Utilizarea frecvenţelor în banda 136-137 MHz trebuie să ţină cont de condiţiile specificate din aceste note. Pentru utilizarea acestor benzi, statele au fost atenţionate asupra posibilelor interferenţe radio provenite din surse nonaeronautice ce radiază energie de radiofrecvenţă şi asupra necesităţii luării unor măsuri corespunzătoare pentru minimizarea efectelor acestora. Acest capitol se referă la standardele şi practicile recomandate privind această bandă şi include subiecte care aparţin selectării anumitor frecvenţe pentru utilizare în diferite scopuri aeronautice. Aceste standarde sunt stipulate în prefaţa ce urmează, aceasta stabilind principiile pe baza cărora a fost planificată utilizarea eficientă a benzii VHF, pe plan mondial. PREFAŢĂ Utilizarea benzii de frecvenţe VHF pe plan mondial se bazează pe considerente economice şi practice şi necesită un plan ce trebuie să ţină cont de: a)necesitatea unei evoluţii normale spre îmbunătăţirea operării şi spre un grad cerut de standardizare pe plan mondial; b)dorinţa unei tranziţii economice între utilizarea actuală şi utilizarea optimă a frecvenţelor disponibile, luând în considerare posibilitatea utilizării la maximum a echipamentelor existente; c)necesitatea coordonării pe plan naţional şi internaţional a utilizării benzii de frecvenţe VHF, cu scopul asigurării protecţiei reciproce la interferenţe; d)necesitatea furnizării unui cadru pentru dezvoltarea integrată a planurilor regionale; e)dorinţa de a încorpora în orice grup de frecvenţe acele frecvenţe utilizate în prezent pentru serviciile aeronautice internaţionale; f)necesitatea menţinerii numărului total de frecvenţe şi a clasificării acestora, în strânsă legătură cu echipamentele de bord, care sunt utilizate pentru servicii aeronautice internaţionale; g)necesitatea desemnării unei singure frecvenţe care poate fi utilizată pentru cazuri de urgenţă pe plan mondial şi a unei alte frecvenţe, pentru anumite regiuni, care poate fi utilizată în scopuri speciale; h)necesitatea asigurării unei flexibilităţi suficiente pentru a permite diferenţe în aplicaţii impuse de condiţiile regionale.4.1.1. Alocarea generală a frecvenţelor în banda 117,975-137 MHz NOTĂ: PLANUL INCLUDE UN TABEL GENERAL DE ALOCARE A FRECVENŢELOR CARE ÎMPARTE ÎNTREAGA BANDĂ, 117,975-137 MHZ, SUBDIVIZIUNILE PRINCIPALE FIIND BENZILE DE FRECVENŢE ALOCATE ATÂT PENTRU SERVICIILE NAŢIONALE, CÂT ŞI PENTRU CELE INTERNAŢIONALE, PRECUM ŞI BENZILE ALOCATE NUMAI SERVICIILOR NAŢIONALE. ACEASTĂ SUBDIVIZARE GENERALĂ ARE CA SCOP MINIMIZAREA PROBLEMELOR LEGATE DE COORDONAREA NAŢIONALĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ. 4.1.1.1. ALOCAREA FRECVENŢELOR DIN BANDA 117,975-137 MHZ SE FACE DUPĂ CUM SE PREZINTĂ ÎN TABELUL 4-1. 4.1.1.2. ÎN CAZUL BENZII 136-137 MHZ, APLICAŢIILE INTERNAŢIONALE NU AU FOST ÎNCĂ AGREATE, IAR ACESTE FRECVENŢE TREBUIE UTILIZATE LA NIVEL REGIONAL, ACOLO UNDE ESTE NEVOIE ŞI ÎN MOD CORESPUNZĂTOR. 4.1.2. ECARTUL DE FRECVENŢĂ ŞI LIMITELE FRECVENŢELOR ALOCABILE NOTĂ: ÎN MATERIALUL CARE URMEAZĂ, ECARTUL PENTRU ALOCĂRILE CANALELOR DE 8,33 KHZ ESTE DEFINIT CA 25 KHZ ÎMPĂRŢIT LA 3, CEEA CE REPREZINTĂ 8,333..... KHZ. 4.1.2.1. SEPARAREA MINIMĂ ÎNTRE FRECVENŢELE CARE POT FI ALOCATE ÎN CADRUL SERVICIILOR AERONAUTICE MOBILE (R) TREBUIE SĂ FIE DE 8,33 KHZ. NOTĂ: SE CUNOAŞTE FAPTUL CĂ ÎN ANUMITE REGIUNI SAU ZONE ECARTUL DE 100 KHZ, 50 KHZ SAU 25 KHZ PERMITE DISPUNEREA UNUI NUMĂR SUFICIENT DE FRECVENŢE UTILIZABILE PENTRU SERVICIILE AERIENE INTERNAŢIONALE ŞI NAŢIONALE, IAR ECHIPAMENTUL PROIECTAT SPECIAL PENTRU ECARTUL DE 100 KHZ, 50 KHZ SAU 25 KHZ VA RĂMÂNE ADECVAT PENTRU OPERAREA SERVICIILOR ÎN INTERIORUL UNOR ASTFEL DE REGIUNI SAU ZONE. SE CUNOAŞTE, DE ASEMENEA, CĂ ALOCĂRILE CARE SE BAZEAZĂ ATÂT PE ECARTUL DE 25 KHZ, CÂT ŞI PE CEL DE 8,33 KHZ POT CONTINUA SĂ COEXISTE ÎNTR-O REGIUNE SAU ZONĂ. 4.1.2.2. POSIBILITATEA DE UTILIZARE ÎN SERVICIUL AERONAUTIC MOBIL (R) [AM(R)S] A ECHIPAMENTULUI DSB-AM, PROIECTAT SPECIAL PENTRU ECARTUL DE 25 KHZ, TREBUIE PREVĂZUTĂ CEL PUŢIN PÂNĂ LA 1 IANUARIE 2005, CU EXCEPŢIA ACELOR REGIUNI SAU ZONE UNDE ACORDUL REGIONAL PERMITE UTILIZAREA PENTRU COMUNICAŢIILE VOCALE AER-SOL A ECHIPAMENTULUI SPECIAL PROIECTAT PENTRU ECARTUL DE 8,33 KHZ SAU PENTRU VDL MOD 3. Tabelul 4-1. Tabel de alocare a frecvenţelor

4.1.2.2.1. Cerinţele referitoare la instalarea obligatorie a echipamentelor proiectate special pentru ecartul de 8,33 kHz se stabilesc numai pe baza acordurilor regionale de navigaţie aeriană care specifică spaţiul aerian de operare şi programul de implementare, care va include şi timpul necesar pentru achiziţionarea lor. NOTĂ: Nu este necesar să se modifice sistemele de bord sau cele de sol dacă acestea operează numai în regiuni ce nu utilizează ecartul canalului de 8,33 kHz. 4.1.2.2.2. Cel puţin până la 1 ianuarie 2005, echipamentele special proiectate pentru utilizarea ecartului de 8,33 KHz trebuie protejate pentru a fi utilizate de AM (R) S. 4.1.2.2.3. Cerinţele obligatorii referitoare la echipamentele special proiectate pentru VDL Mod 3 şi VDL Mod 4 trebuie realizate pe baza acordurilor regionale de navigaţie aeriană care specifică spaţiul aerian de operare şi programul de implementare pentru echiparea obligatorie a echipamentelor, inclusiv timpul adecvat de implementare. 4.1.2.2.3.1. Pentru acordul indicat la pct. 4.1.2.2.3 trebuie să se asigure o notificare prealabilă de cel puţin 2 ani, referitoare la echiparea obligatorie a sistemelor de bord. 4.1.2.2.4. Cel puţin până la 1 ianuarie 2010, echipamentele proiectate special pentru a utiliza VDL Mod 3 şi VDL Mod 4 vor fi compatibile pentru a fi utilizate de AM (R) S. 4.1.2.3. În banda de frecvenţe 117,975-137 MHz, cea mai joasă frecvenţă alocabilă trebuie să fie de 118 MHz, iar cea mai înaltă de 136,975 MHz. 4.1.2.4. În regiunile în care ecartul de 25 kHz [DSB-AM şi legătura digitală VHF (VDL)] şi ecartul de 8,33 kHz pentru DSB-AM sunt în operare, publicarea frecvenţei alocate sau a canalului de operare trebuie să fie conform canalului din tabelul 4-1 (bis). NOTĂ: Tabelul 4-1 (bis) prezintă perechile de frecvenţe corespunzătoare canalului de 25 kHz DSB-AM şi permite o identificare unică pentru canalul de 25 kHz VDL şi pentru canalul de 8,33 kHz. Tabelul 4-1 (bis). Perechi de canale/frecvenţe

* Indicarea slotului de timp este destinată canalelor din VDL Mod 3. (Ref. RACR-CNS, volumul III, partea I, cap. 6, pentru caracteristici de operare VDL Mod 3) 4.1.3. Frecvenţe utilizate pentru anumite funcţii 4.1.3.1. Frecvenţa de urgenţă 4.1.3.1.1. Frecvenţa de urgenţă (121,5 MHz) trebuie folosită numai în situaţii autentice de urgenţă, aşa cum este subliniat pe larg în cele ce urmează: a)pentru a furniza o frecvenţă sigură (un canal) pentru comunicaţii între aeronavele aflate în pericol sau urgenţă şi o staţie de la sol, atunci când frecvenţele obişnuite sunt utilizate pentru alte aeronave; b)pentru a asigura o frecvenţă de comunicaţii VHF între o aeronavă şi un aerodrom, care nu este utilizată în mod normal pentru serviciile aeriene internaţionale, în cazul apariţiei unor situaţii de urgenţă; c)pentru a asigura o frecvenţă comună de comunicaţii VHF între aeronave, civile sau militare, participante la operaţiunile obişnuite de căutare şi salvare, şi între aeronave şi serviciile de sol, înaintea schimbării frecvenţei, atunci când aceasta este necesară; d)pentru a asigura o comunicaţie sol-aer atunci când se defectează echipamentul de bord utilizat pe frecvenţele obişnuite; e)de a asigura un canal pentru operarea emiţătoarelor locatoarelor folosite în situaţii de urgenţă (ELT) şi pentru comunicarea între mijloacele de salvare şi aeronava implicată în operaţiuni de căutare şi salvare; f)pentru a asigura un canal comun de comunicaţii VHF pentru comunicaţii între aeronava civilă, pe de o parte, şi aeronava de interceptare sau unitatea de control de interceptare, pe de altă parte, şi între aeronava civilă ori aeronava de interceptare, pe de o parte, şi unitatea de control care se ocupă de interceptare, pe de altă parte, în cazul interceptării aeronavei civile.NOTA 1: Utilizarea frecvenţei de 121,5 MHz în scopul prezentat la lit. c) trebuie evitată în cazul în care apar interferenţe legate de coordonarea eficientă a traficului în situaţiile de pericol. NOTA 2: Regulamentele de radiocomunicaţii în vigoare prevăd ca staţiile mobile ale serviciului maritim mobil să poată utiliza de asemenea frecvenţa de urgenţă aeronautică de 121,5 MHz, folosind o emisie A3E pentru a comunica pe această frecvenţă în scopuri de siguranţă, cu staţiile serviciului aeronautic mobil (S5.200 RR şi apendicele S13, partea A2 din RR). 4.1.3.1.2. Frecvenţa de 121,5 MHz trebuie asigurată pentru: a)toate centrele de control regionale şi pentru toate centrele de informare a zborurilor; b)turnurile de control de aerodrom şi pentru serviciile de apropiere ce deservesc aerodromurile internaţionale şi aerodromurile internaţionale de rezervă; c)orice altă zonă desemnată de către autoritatea ATS corespunzătoare, acolo unde se prevede că această frecvenţă este necesară pentru asigurarea recepţiei apelurilor de pericol sau pentru asigurarea scopurilor specificate la pct. 4.1.3.1.1. NOTĂ: Acolo unde două sau mai multe facilităţi prezentate mai sus sunt colocate (asociate), este suficient a se prevedea frecvenţa de 121,5 MHz la una dintre acestea. 4.1.3.1.3. Frecvenţa 121,5 MHz trebuie să fie disponibilă unităţilor de control al interceptării, acolo unde se consideră necesar, conform celor specificate la pct. 4.1.3.1.1 lit. f). 4.1.3.1.4. Canalul de urgenţă trebuie protejat continuu pe durata orelor de serviciu al unităţilor la care această frecvenţă este instalată. 4.1.3.1.5. Canalul de urgenţă trebuie utilizat numai pentru transmisii în modul de operare simplex pe canal unic. 4.1.3.1.6. Canalul de urgenţă (121,5 MHz) trebuie să fie disponibil conform caracteristicilor date în RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, cap. 2. 4.1.3.2. Canalul de comunicaţii aer-aer 4.1.3.2.1. Canalul VHF de comunicaţii aer-aer pe frecvenţa de 123,45 MHz este desemnat să permită aeronavelor angajate în zboruri deasupra zonelor oceanice sau îndepărtate, situate în afara domeniului de acoperire a staţiilor de la sol VHF, să schimbe informaţii operaţionale necesare şi să faciliteze rezolvarea problemelor operaţionale. NOTĂ: Utilizarea canalului aer-aer poate produce interferenţe la şi de la aeronavă, dacă se utilizează aceeaşi frecvenţă pentru comunicaţiile aer-sol. 4.1.3.2.2. În zonele oceanice sau îndepărtate, situate în afara zonei de acţiune a staţiilor de sol VHF, canalul de comunicaţii VHF aer-aer, pe frecvenţa de 123,45 MHz, trebuie să fie disponibil numai în conformitate cu caracteristicile din RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, cap. 2. 4.1.3.3. Canal de semnalizare comun. Frecvenţa de 136,975 MHz este rezervată internaţional pentru asigurarea unui canal de semnalizare comun (CSC) pentru legătura digitală VHF (VDL). Canalul de semnalizare comun (CSC) utilizează schema de modulaţie VDL Mod 2 şi purtătoarea cu acces multiplu (CSMA). 4.1.4. Frecvenţe auxiliare pentru operaţiunile de căutare şi salvare 4.1.4.1. Acolo unde este stabilită o cerinţă pentru utilizarea unei frecvenţe suplimentare faţă de cea de 121,5 MHz, în aceleaşi condiţii precum cele specificate la pct. 4.1.3.1.1 lit. c), trebuie utilizată frecvenţa de 123,1 MHz. 4.1.4.2. Frecvenţa suplimentară de căutare şi salvare (123,1 MHz) trebuie să fie disponibilă numai cu caracteristicile indicate în RACR-CNS, volumul III, partea a II-a, cap. 2. 4.1.5. Prevederi referitoare la repartiţia geografică a frecvenţelor VHF şi protecţia la interferenţe 4.1.5.1. În cazul utilizării echipamentelor VHF a căror caracteristică de radiaţie este limitată la orizontul radio, cu excepţia situaţiilor în care există cerinţe operaţionale de utilizare a frecvenţelor comune pentru grupuri de echipamente, separarea geografică dintre echipamentele care operează pe aceeaşi frecvenţă trebuie să fie astfel încât punctele situate la înălţimea de protecţie şi la limita de acoperire a fiecărui echipament să fie separate printr-o distanţă cel puţin egală cu distanţa necesară obţinerii unui raport semnal/zgomot de 14 dB. Această prevedere trebuie introdusă pe baza acordului regional de navigaţie aeriană. În acele zone în care congestia de frecvenţe nu este severă sau nu este considerată a deveni gravă, se poate utiliza un criteriu de separare de 20 dB (raport în distanţă de 10 la 1) ori un criteriu de separare după orizontul radio (RLOS) (se ia în considerare valoarea cea mai mică). NOTĂ: Materialul de îndrumare referitor la stabilirea distanţei minime de separare bazată pe un raport semnal/zgomot de 14 dB este prezentat în cadrul PIAC-CNS, volumul V, anexa A. 4.1.5.2. În cazul acelor echipamente VHF care furnizează servicii dincolo de orizontul radio, cu excepţia cazului în care există o cerinţă operaţională de utilizare a frecvenţelor comune pentru grupuri de echipamente, planificarea operării pe acelaşi canal se face astfel încât distanţa dintre punctele situate la înălţimea de protecţie la limita zonei de acoperire utile a fiecărui echipament să nu fie mai mică decât suma distanţelor de la fiecare punct la orizontul radio asociat. NOTA 1: Distanţa la orizontul radio de la staţia radio a aeronavei este dată prin formula: D=K √h, unde: D = distanţa în mile nautice; h = înălţimea aeronavei (a staţiei de bord) deasupra solului; K = corespunde la 4/3 din raza pământului şi este: = 2,22, atunci când h este exprimat în metri; = 1,23, când h este exprimat în picioare. NOTA 2: La calcularea distanţei orizontului radio între o staţie de sol şi o staţie de bord, distanţa orizontului radio al staţiei de bord, calculată după formula D=K √h, trebuie adăugată la distanţa orizontului radio al staţiei de sol. Pentru calcularea celei din urmă distanţe se foloseşte aceeaşi formulă, în care h este înălţimea antenei de emisie a staţiei de sol. NOTA 3: Criteriul enunţat la pct. 4.1.5.2 este aplicabil la stabilirea separării geografice minime dintre echipamentele VHF, în scopul evitării interferenţei aer-aer, pe acelaşi canal. În PIAC-CNS, volumul V, anexa A, secţiunea 3, sunt date elemente de îndrumare referitoare la determinarea distanţei de separare dintre staţiile de sol şi dintre aeronave şi staţiile de sol, pentru operarea pe un canal comun. Iar secţiunea 2 a anexei A conţine materialul de ghidare referitor la canalele adiacente. NOTA 4: În PIAC-CNS, volumul V, anexa A, sunt date elemente de ghidare referitoare la interpretarea prevăzută la pct. 4.1.5.1 şi 4.1.5.2. 4.1.5.3. Separarea geografică dintre echipamentele ce funcţionează pe canale adiacente trebuie să fie astfel încât punctele situate la înălţimile de protecţie şi la limita de acoperire a fiecărui echipament să fie la o distanţă suficientă pentru a asigura operarea fără interferenţe. NOTĂ: PIAC-CNS, volumul V, anexa A, prezintă îndrumări referitoare la distanţele de separare şi caracteristicile sistemului. 4.1.5.4. Înălţimea de protecţie trebuie să fie o înălţime, în raport cu nivelul de referinţă specific asociat unui anumit echipament, astfel încât sub aceasta interferenţa să fie improbabilă. 4.1.5.5. Înălţimea de protecţie aplicată funcţiilor sau anumitor echipamente trebuie să fie determinată regional, luând în considerare următorii factori: a)natura serviciului asigurat; b)caracteristica serviciului de trafic aerian implicat; c)distribuţia traficului de comunicaţii; d)disponibilitatea canalelor de frecvenţă la staţia de bord; e)dezvoltări ulterioare.4.1.5.6. Acolo unde înălţimile de protecţie determinate au valori mai mici decât cele dorite operaţional, distanţa de separare dintre echipamentele ce funcţionează pe aceeaşi frecvenţă nu trebuie să fie mai mică decât cea necesară pentru a asigura ca o aeronavă aflată la limita de operare a serviciului şi la înălţimea de protecţie dorită pentru o facilitate să nu se găsească deasupra orizontului radio în raport cu facilităţile adiacente. NOTĂ: Pct. 4.1.5.6 stabileşte distanţa de separare geografică sub care interferenţa este posibilă. 4.1.5.7. Separarea geografică dintre staţiile VHF VOLMET trebuie să fie determinată regional şi, în general, trebuie să fie în aşa fel încât funcţionarea lor să nu interfereze la cele mai mari altitudini la care zboară aeronavele în zona respectivă. NOTĂ: Materialul de îndrumare referitor la pct. 4.1.5.7 este cuprins în PIAC-CNS, volumul V, anexa A. 4.1.5.8. Frecvenţele VHF din banda aeronautică mobilă, utilizate de serviciile naţionale, dacă nu sunt atribuite pe plan internaţional sau regional acestui scop, trebuie să fie repartizate geografic astfel încât interferenţa să fie minimă la staţiile utilizate de serviciile de trafic aerian internaţional în această bandă. 4.1.5.9. Problema interferenţei între staţii din ţări diferite pe frecvenţe alocate internaţional sau regional serviciilor naţionale trebuie rezolvată prin consultări între administraţiile ţărilor respective. 4.1.5.10. Pentru a evita interferenţele cu alte staţii, zonele de acoperire ale emiţătoarelor de sol VHF trebuie să fie astfel încât să menţină cel puţin un minim al cerinţei operaţionale pentru funcţia de comunicaţie. 4.1.5.11. În cazul staţiilor VHF care furnizează servicii dincolo de orizontul radio, în afara benzii alocate cu ±250 kHz faţă de frecvenţa de emisie, orice radiaţie parazită sau frecvenţă armonică nu trebuie să depăşească o putere efectiv radiată de 1 mW pentru orice azimut. 4.1.6. Cerinţe privind echipamentele NOTA 1: Toleranţele de frecvenţă ale staţiilor care funcţionează în banda aeronautică mobilă (117,975-137 MHz) trebuie să respecte specificaţiile date în apendicele 3 din cadrul regulamentelor de radiocomunicaţii. Toleranţele pentru emiţătoarele utilizate de către serviciile aeronautice nu sunt menţionate în această reglementare, cu excepţia cazurilor în care sunt cerute valori mai stricte decât acelea indicate în cadrul regulamentelor de radiocomunicaţii, când acestea se impun (de exemplu, specificaţiile de echipamente din volumul III cuprind mai multe astfel de cazuri). NOTA 2: Toleranţa de frecvenţă aplicabilă diferitelor componente ale unui sistem multicanal sau ale altor sisteme va fi determinată de caracteristicile sistemului specific. 4.1.6.1. Câştigul antenei unei staţii VHF cu acoperire extinsă nu trebuie să depăşească 3 dB faţă de cel al unei antene dipol, în limitele a ±2 Φ faţă de linia de centru a deschiderii unghiulare Φ a zonei de acoperire. Dar, în orice caz, trebuie să fie în aşa fel încât să nu existe interferenţe cu alte servicii radio. NOTA 1: Azimutul real, deschiderea unghiulară a zonei de acoperire şi puterea efectiv radiată trebuie luate în calcul în fiecare caz. NOTA 2: Materialul de îndrumare referitor la pct. 4.1.6.1 este cuprins în PIAC-CNS, volumul V, anexa A. 4.1.7. Metoda de operare 4.1.7.1. Un sistem simplex pe un singur canal trebuie să funcţioneze în banda de frecvenţe VHF, 117,975-137 MHz, pentru toate staţiile ce furnizează servicii pentru aeronavele implicate în navigaţia aeriană internaţională. 4.1.7.2. În plus faţă de cele de mai sus, canalul de voce sol-aer, asociat standardelor OACI, poate fi utilizat, conform acordului regional, numai pentru comunicaţii radio. 4.1.8. Planul de alocare a frecvenţelor radio VHF utilizate de serviciile aeronautice mobile internaţionale INTRODUCERE Acest plan prezintă lista de frecvenţe care pot fi alocate împreună cu prevederile de utilizare de către serviciile aeronautice mobile (R) a tuturor frecvenţelor cu un ecart de 25 kHz şi a tuturor frecvenţelor cu un ecart de 8,33 kHz, cu frecvenţele din grupa A care continuă să fie utilizate, oriunde acestea sunt într-un număr suficient pentru a răspunde cerinţelor operaţionale. Conform planului, numărul total de frecvenţe necesare întro anumită regiune va fi determinat regional. Astfel, frecvenţele alocabile într-o anumită regiune pot fi limitate la un număr restrâns de frecvenţe din cadrul listei, numărul curent fiind selectat după cum este indicat mai sus. Pentru ca frecvenţele alocabile să poată fi coordonate între diferite regiuni cât mai bine, planul stipulează că dacă numărul de frecvenţe cuprins în grupa A din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2 este suficient pentru a satisface cerinţele regiunii, frecvenţele acelei grupe pot fi utilizate într-o ordine care începe cu frecvenţa de 118 MHz. Astfel, toate regiunile folosesc în comun frecvenţele utilizate în regiunea care necesită cel mai mic număr de frecvenţe şi, în cazul a două regiuni oarecare, acea regiune care are numărul cel mai mare de frecvenţe va avea în folosinţă toate frecvenţele utilizate de către celălalt. Grupa A asigură planificarea frecvenţelor bazându-se pe canale cu ecart de 100 kHz. Grupa B din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2 conţine frecvenţele din banda 117,975-132 MHz, care se termină în 50 kHz. Împreună cu frecvenţele din grupa A, acestea asigură planificarea frecvenţelor având la bază ecartul de 50 kHz. În grupa C sunt listate canalele din banda de frecvenţă 132-137 MHz, bazându-se pe ecartul de 50 kHz. Grupa D conţine canalele din banda de frecvenţă 132-137 MHz, care se termină în 25 kHz, şi grupa E, în mod similar, listează canalele din banda de frecvenţă 117,975-132 MHz. Utilizarea canalelor din grupele B, C, D şi E este explicată mai jos. Grupa F din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2 conţine frecvenţele din banda 117,975-137 MHz, atunci când este utilizat ecartul de 8,33 kHz. Utilizarea canalelor din această grupă este explicată mai jos. Ori de câte ori numărul de frecvenţe necesar într-o anumită regiune depăşeşte numărul de frecvenţe din grupa A, frecvenţele pot fi selectate din cadrul altor grupe ţinând cont de prevederile pct. 4.1.8.1 în raport cu utilizarea frecvenţelor cu ecart de 25 kHz şi, cu privire la banda 132-137 MHz, de prevederile din regulamentele de radiocomunicaţii (vezi introducerea la pct. 4.1). Deşi pentru grupele B, C, D şi E nu este indicată o ordine de selectare preferată, planificarea regională ar fi bine să ţină cont de circumstanţele regionale specifice pentru o anumită selecţie a frecvenţelor din aceste grupe. Acest lucru se poate aplica în particular frecvenţelor din banda 132-137 MHz din motive ce ţin de echipamentul de la bordul aeronavei şi/sau de disponibilitatea unor anumite canale de frecvenţă pentru serviciile aeronautice mobile (R). Se poate întâmpla ca în cadrul unei anumite regiuni să se selecteze mai întâi frecvenţele din grupa B, apoi frecvenţele din grupa C, D sau E. Acolo unde toate canalele grupelor A, B, C, D şi E din cadrul listei prevăzute la pct. 4.1.8.1.2 sunt insuficiente pentru a acoperi cerinţele dintr-o regiune, o parte sau părţi din bandă pot fi desemnate ca având canale de 8,33 kHz sau desemnate ca suport VDL Modul 3. Pentru părţile din banda de frecvenţe ce conţin canale de 8,33 kHz, frecvenţele corespunzătoare din cadrul grupei F ar trebui să fie utilizate în conformitate cu pct. 4.1.8.1.1.1 şi 4.1.8.1.2. De remarcat faptul că desemnarea frecvenţelor din grupa F diferă de cea a frecvenţelor corespondente din grupele de la A la E referitor la diferenţa lăţimii canalului. Pentru o parte din banda de frecvenţă ce utilizează VDL Mod 3, frecvenţele din cadrul grupelor A, B, C, D şi E sunt utilizate pe baza diviziunii de timp. O singură frecvenţă poate avea mai multe canale, fiecare utilizând frecvenţa în perioade de timp sau sloturi de timp. Sloturile de timp specifice pentru VDL Mod 3 sunt identificate utilizându-se indicatorii numerici din tabelul 4-1 (bis). Deşi pentru grupa F nu este specificată o anumită ordine de selecţie, planificarea regională se poate face după o anumită selecţie a frecvenţelor din acest grup pentru a ţine cont de caracteristicile regionale specifice. În multe regiuni au fost deja alocate frecvenţe pentru activităţi specifice, cum ar fi, de exemplu, controlul apropierii sau controlul pe aerodrom. Planul nu face astfel de alocări (exceptând frecvenţele de urgenţă şi frecvenţele de serviciu la sol), o astfel de acţiune fiind făcută la nivel regional, în cazul în care se consideră utilă. 4.1.8.1. Frecvenţele din banda 117,975-137MHz utilizate în cadrul serviciilor aeronautice mobile (R) trebuie selectate din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2. 4.1.8.1.1. Atunci când numărul frecvenţelor necesare într-o anumită regiune dată nu depăşeşte numărul frecvenţelor cuprinse în grupa A din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2, frecvenţele ce urmează să fie selectate trebuie alese secvenţial, dacă este posibil, dintre cele din grupa A din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2. 4.1.8.1.1.1. În cazul în care numărul frecvenţelor necesare într-o anumită regiune îl depăşeşte pe cel al frecvenţelor disponibile în grupele de la A la E din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2, părţi din bandă trebuie desemnate ca având în componenţă canale de 8,33 kHz (comunicaţii de voce) sau conţinând VDL Mod 3. Frecvenţele utilizate vor fi selectate din grupa F din lista prevăzută la pct. 4.1.8.1.2 pentru alocarea canalului de 8,33 kHz sau din cadrul grupelor de la A la E în conformitate cu alocările slot de timp din tabelul 4-1 (bis) pentru VDL Mod 3. Restul benzii de frecvenţă va continua să fie utilizat pentru canalele cu ecart de 25 kHz selectate din cadrul părţilor corespunzătoare ale grupelor de la A la E. NOTA 1: Frecvenţele 121,425-121,575 MHz inclusiv, 123,075-123,125 MHz inclusiv şi 136,500-136,975 MHz inclusiv nu sunt disponibile pentru alocare pentru canalele cu o lăţime mai mică de 25 kHz. NOTA 2: Serviciile care continuă să opereze pe canale cu ecart de 25 kHz vor fi protejate în cadrul regiunilor ce implementează ecartul între canale de 8,33 kHz. 4.1.8.1.2. Lista frecvenţelor alocabile Lista frecvenţelor alocabile este prezentată în cadrul apendicelui de la cap. 4. 4.1.8.1.3. Frecvenţele destinate comunicaţiilor de control operaţional pot fi solicitate pentru a permite operatorilor aerieni să se conformeze dispoziţiilor stipulate în anexa nr. 6, partea I, caz în care acestea pot fi selectate din banda 128,825-132,025 MHz. Aceste frecvenţe trebuie să fie alese din partea superioară a benzii şi într-o ordine secvenţială, în măsura în care este posibil. NOTĂ: Alocarea unor astfel de frecvenţe şi autorizarea utilizării echipamentelor corespondente sunt atribuite la nivel naţional. Totuşi, în cadrul regiunilor în care există o problemă privind frecvenţele pentru controlul operaţional, poate fi avantajos dacă statele se străduiesc să coordoneze la nivel regional aceste canale necesare operatorilor aerieni. 4.1.8.2. Frecvenţele care pot fi alocate serviciilor aeronautice mobile (R) într-o anumită regiune trebuie limitate la un anumit număr, pentru cerinţele operaţionale din acea regiune. NOTĂ: Numărul frecvenţelor necesare într-o anumită regiune este în mod normal determinat de Consiliu, pe baza recomandărilor întrunirilor regionale de navigaţie aeriană. Caracteristicile echipamentelor VHF de bord cunoscute a fi utilizate pe scară largă în regiune vor fi luate în considerare pentru această determinare. 4.2. Utilizare benzii de frecvenţe 108-117,975 MHz 4.2.1. Banda de frecvenţe 108-117,975 MHz trebuie să fie alocată după cum urmează: – Banda 108-111,975 MHz: a)ILS, în conformitate cu paragraful 4.2.2 şi RACR-CNS, volumul I, paragraful 3.1.3; b)VOR, cu condiţia ca:1. să nu se producă nicio intereferenţă pe canalul adiacent funcţionării ILS-ului; 2. să fie utilizate numai frecvenţele care se termină într-un număr par de zecimi de megahertz sau se termină într-un număr par de zecimi de megahertz şi de cifra 5 pentru sutimi de megahertz; c)sisteme de îmbunătăţire a performanţelor la sol (GBAS) al GNSS, în conformitate cu RACR-CNS, volumul I, pct. 3.7.3.5, cu condiţia ca ILS-ul sau VOR-ul să nu fie interferate.NOTĂ: Criteriile de separare geografică între echipamentele ILS şi GBAS, aplicabile serviciilor de comunicaţie GBAS şi VHF ce funcţionează în banda 118-137 MHz, sunt în curs de elaborare. Până când aceste criterii vor fi definite şi incluse în prezenta reglementare, se prevede ca frecvenţele din banda 112,050-117,900 MHz să fie utilizate pentru alocări GBAS. – Banda 111,975-117,975 MHz: a)VOR; b)sistemele de îmbunătăţire a performanţelor la sol (GBAS) al GNSS, conform RACR-CNS, volumul I, pct. 3.7.3.5, cu condiţia ca VOR-ul să nu fie interferat.NOTA 1: Materialul de îndrumare referitor la separarea în distanţă necesară pentru prevenirea interferenţelor între echipamentele ILS şi VOR ce funcţionează în banda de frecvenţe 108-111,975 MHz se găseşte în PIAC-CNS, volumul I, anexa C, secţiunea 3. NOTA 2: Materialul de îndrumare referitor la separarea în distanţă necesară pentru prevenirea interferenţelor între echipamentele VOR şi GBAS ce funcţionează în banda de frecvenţe 112,050-117,900 MHz se găseşte în PIAC-CNS, volumul I, anexa D, secţiunea 7.2.1. 4.2.2. Pentru planificarea alocărilor regionale, frecvenţele destinate echipamentelor ILS trebuie selectate în următoarea ordine: a)frecvenţele de ILS Direcţie care se termină în număr impar de zecimi de megahertz şi frecvenţele asociate acestora pentru ILS Pantă; b)frecvenţele de ILS Direcţie care se termină în număr impar de zecimi de megahertz şi de cifra 5 pentru sutimi de megahertz şi frecvenţele asociate acestora pentru ILS Pantă.4.2.2.1. Prin acord regional se pot utiliza canale ILS identificate prin frecvenţe ILS Direcţie din banda 108-111,975 MHz, care se termină în număr impar de zecimi de megahertz şi de cifra 5 pentru sutimi de megahertz, atunci când acesta devine aplicabil în condiţiile următoare: a)pentru utilizare restricţionată, începând cu 1 data de ianuarie 1973; b)pentru utilizare generală, începând cu data de 1 ianuarie 1976.NOTĂ: Vezi nota de la pct. 4.2.3.1. 4.2.3. Pentru planurile regionale de alocare a frecvenţelor, frecvenţele alocate echipamentelor VOR trebuie selectate în următoarea ordine: a)frecvenţele din banda 111,975-117,975 MHz, care se termină în număr impar de zecimi de megahertz; b)frecvenţele din banda 111,975-117,975 MHz, care se termină în număr par de zecimi de megahertz; c)frecvenţele din banda 108-111,975 MHz, care se termină în număr par de zecimi de megahertz; d)frecvenţele din banda 111,975-117,975 MHz, care se termină în 50 kHz, cu excepţia celor prevăzute la pct.4.2.3.1; e)frecvenţele din banda 108-111,975 MHz, care se termină în număr par de zecimi de megahertz, urmat de cifra 5 pentru sutimi de megahertz, cu excepţia celor prevăzute la pct. 4.2.3.1.4.2.3.1. Frecvenţele pentru echipamentele VOR, care se termină în număr par de zecimi de megahertz şi de cifra 5 pentru sutimi de megahertz, în banda 108-111,975 MHz, şi toate frecvenţele care se termină în 50 kHz din banda 111,975-117,975 MHz pot fi utilizate pe baza unui acord regional, atunci când acestea au devenit aplicabile, în condiţiile următoare: a)în banda 111,975-117,975 MHz pentru utilizare restricţionată; b)pentru utilizare generală, în banda 111,975-117,975 MHz, la o dată fixată de către Consiliu, însă la cel puţin un an după data aprobării acordului regional avut în vedere; c)pentru utilizare generală, în banda 108-111,975 MHz, la o dată fixată de către Consiliu, însă la cel puţin 2 ani sau mai mult după aprobarea acordului regional avut în vedere.NOTĂ: Prin utilizare restricţionată, aşa cum este menţionată la pct. 4.2.2.1 lit. a) şi pct. 4.2.3.1 lit. a), se înţelege că frecvenţele nu sunt utilizate de către o aeronavă echipată corespunzător decât dacă: a)funcţionarea echipamentelor ILS sau VOR care nu pot utiliza aceste frecvenţe să fie protejată la interferenţe; b)nu va fi impusă o cerinţă generală pentru echipamentele ILS sau VOR de bord de a fi capabile să opereze pe aceste frecvenţe; c)nu sunt admise derogări pentru serviciul operaţional furnizat operatorilor internaţionali care utilizează sisteme de bord funcţionând pe frecvenţe cu ecart de 100 kHz.4.2.4. Pentru a proteja funcţionarea echipamentului VOR de bord pe durata etapelor iniţiale de instalare a VOR-urilor cu un ecart de 50 kHz într-o regiune în care instalaţiile existente nu pot fi complet conforme cu prevederile din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, toate echipamentele VOR existente în zona de interferenţă a unei facilităţi ce utilizează un ecart de 50 kHz trebuie modificate pentru a fi conforme cu prevederile RACR-CNS, volumul I, pct. 3.3.5.7. 4.2.5. Dispunerea frecvenţelor. Separarea geografică dintre facilităţile ce operează pe aceleaşi frecvenţe sau pe frecvenţe adiacente va fi determinată la nivel regional şi trebuie să se bazeze pe următoarele criterii: a)zonele de acţiune ale facilităţilor; b)altitudinea maximă de zbor a aeronavei ce utilizează facilităţile; c)dorinţa de a menţine altitudinea minimă IFR atât de jos pe cât permite terenul.NOTĂ: Materialul de îndrumare privind acest subiect este conţinut în anexele la PIAC-CNS, volumul V. 4.2.6. Pentru a micşora problemele legate de congestia frecvenţelor în amplasamentele în care două echipamente distincte ILS deservesc capetele opuse ale aceleiaşi piste sau diferitelor piste ale aceluiaşi aeroport, alocarea aceloraşi perechi de frecvenţe pentru ILS Direcţie şi Pantă trebuie să fie permisă în următoarele condiţii: a)circumstanţele operaţionale să o permită; b)fiecare ILS Direcţie să aibă un semnal de identificare diferit; c)să existe sisteme de interblocare astfel încât numai echipamentele ILS Direcţie şi Pantă de la o singură pistă să fie operaţionale.NOTĂ: Prevederile ce trebuie avute în vedere sunt cuprinse în RACR-CNS, volumul I, pct. 3.1.2.7.2 şi 3.1.3.9. Tabelul 4-2

NOTĂ: Canalele DME din cadrul grupelor 1 şi 2 pot fi utilizate în asociere cu ILS şi/sau MLS. Canalele DME din cadrul grupelor 3, 4 şi 5 pot fi utilizate în asociere cu VOR sau MLS. 4.3. Utilizarea benzii de frecvenţe 960-1 215 MHz pentru DME NOTĂ: Materiale informative privind planificarea frecvenţelor canalelor DME sunt date în RACR-CNS, volumul I, anexa C, secţiunea 7. 4.3.1. Canalele de operare ale DME purtând sufixul „X“ sau „Y“ din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, tabelul A, trebuie alese într-o manieră generală fără restricţie. NOTĂ: Planul privind utilizarea canalelor pereche asigură utilizarea anumitor canale Y împreună cu VOR sau MLS. Materialul de îndrumare din RACR-CNS, volumul I, anexa C, secţiunea 7, include prevederi specifice relative la situaţiile în care acelaşi canal sau un canal adiacent este utilizat în cadrul aceleiaşi zone pentru ambele sisteme. 4.3.2. Canalele DME purtând sufixul „W“ sau „Z“ din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, tabelul A, trebuie alese pe baza acordului regional în momentul în care acestea devin aplicabile în conformitate cu următoarele: a)utilizarea regională restricţionată începând cu sau după data, luând data cea mai recentă:1. 1 ianuarie 1989; sau 2. la o dată stipulată de către Consiliu, data fiind o perioadă de 2 ani sau mai mult, ulterioară aprobării acordului regional avut în vedere; b)pentru utilizarea generală începând cu sau după data, luând data cea mai recentă:1. 1 ianuarie 1995; sau 2. la o dată stipulată de către Consiliu, data fiind o perioadă de 2 ani sau mai mult, ulterioară aprobării acordului regional avut în vedere. NOTĂ: Utilizare restricţionată înseamnă utilizarea limitată a canalului de către aeronave echipate adecvat şi în aşa fel încât: a)echipamentul DME existent care nu poate opera pe aceste canale multiplexate să fie protejat la interferenţe; b)nu va fi impusă o cerinţă generală privind dotarea aeronavei cu echipament DME de bord, compatibil pentru operarea pe aceste canale multiplexate; c)serviciul operaţional furnizat operatorilor internaţionali care utilizează echipamentul DME fără capacitatea de a utiliza canale multiplexate nu este derogat.4.3.3. Pentru planificarea alocării pe plan regional, canalele DME asociate cu MLS trebuie să fie selectate din tabelul 4-2. 4.3.3.1. Grupele de la 1 la 5. Aceste canale DME vor fi utilizate în general. Pentru selectarea canalelor pentru alocare, sunt aplicabile următoarele reguli: a)atunci când un sistem MLS/DME este destinat operării pe o pistă, în asociere cu un sistem ILS, canalul DME, dacă este posibil, trebuie selectat din cadrul grupei 1 sau 2 şi asociat cu perechea de frecvenţă ILS, aşa cum este indicat în tabelul pentru canale DME şi perechi asociate din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, tabelul A. În cazurile în care protecţia frecvenţei nu poate fi făcută pentru toate cele 3 componente, canalul MLS poate fi selectat din cadrul grupei 3, 4 sau 5; b)atunci când un canal MLS/DME este destinat operării pe o pistă fără ILS, canalul DME ce urmează să fie utilizat va fi de preferinţă selectat din cadrul grupei 3, 4 sau 5.4.3.3.2. Grupele de la 6 la 10. Aceste canale DME pot fi utilizate pe baza unui acord regional, atunci când acestea au devenit aplicabile, conform condiţiilor specificate la pct. 4.3.2. 4.3.4. Coordonarea alocării canalelor regionale DME trebuie să fie efectuată conform specificaţiilor OACI. 4.4. Utilizarea benzii de frecvenţe 5 030,4-5 150,0 MHz NOTA 1: Materialul de ghidare privind planificarea protecţiei frecvenţelor sistemelor MLS este conţinut în cadrul PIAC-CNS, volumul I, anexa G. NOTA 2: Materialul cu privire la determinarea distanţelor de coordonare dintre sistemele MLS şi staţiile de sol ce furnizează legături cu sateliţii mobili negeostaţionari este conţinut în cadrul Recomandării ITU-R S.1342. 4.4.1. Canalele MLS trebuie să fie selectate din RACR-CNS, volumul I, cap. 3, tabelul A. 4.4.2. În scopul planificării regionale, canalele MLS trebuie să fie selectate în conformitate cu condiţiile specificate la pct. 4.3.3 pentru DME-ul asociat. 4.4.3. Alocările de canale, suplimentar faţă de cele specificate la pct. 4.4.1, trebuie făcute în cadrul subbenzii 5030,4-5150,0 MHz, după cum este necesar, pentru a satisface cerinţele ulterioare cu privire la navigaţia aeriană. ANEXĂ LA CAPITOLUL 4Lista frecvenţelor alocabile