DECIZIE Nr.
1646 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 si 481 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 49 din 21 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil,
excepţie ridicată de Ion Florescu si Magdalena Florescu în Dosarul
nr. 25.283/299/2006 (nr. 126/2009) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
La apelul nominal se prezintă atât autorii
excepţiei, cât şi Sorin Rădulescu, reprezentantul
părţii Elena Rădulescu, având procură la dosar, lipsă
fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
La sfârşitul şedinţei de judecată
s-a prezentat şi apărătorul părţii Elena
Rădulescu, avocat Eugenia Crângariu, cu delegaţie ia dosar, care a
depus note scrise cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedintele Curţii Constituţionale
dispune apelul şi în Dosarul nr. 4.326D/2009, având ca obiect
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi
prevederi legale, excepţie ridicată de Maria Roman în Dosarul nr.
1.053/219/2008 al Judecătoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema
conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în
vedere că obiectul excepţiilor de neconstitutionalitate este identic.
Părţile prezente nu se opun conexării
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca
fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14
şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din
Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea Dosarului nr.
4.326D/2009 la Dosarul nr. 3.001 D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Autorii prezenţi solicită admiterea
excepţiei de neconstitutionalitate, reiterând motivele din notele scrise
aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul părţii Elena Rădulescu
solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate potrivit
jurisprudenţei Curţii. Totodată, arată că motivul de
neconstitutionalitate invocat de către autori nu priveşte textele de
lege criticate, ca atare, ci interpretarea şi aplicarea acestora, aspect
care excedează competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 25.283/299/2006 (nr. 126/2009), Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze
cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481
din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Ion Florescu şi
Magdalena Florescu într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune
în revendicare.
Prin Incheierea din 25 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.053/219/2008, Judecătoria Dej a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil. Excepţia a fost
ridicată de Maria Roman într-o cauză civilă având ca obiect
obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că art. 480 din Codul civil dă
posibilitatea unor persoane al căror titlu a fost desfiinţat, în
conformitate cu Decretul nr. 92/1950, de a-şi redobândi proprietatea, iar,
potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru
a exista o protecţie a unui drept subiectiv al persoanei
îndreptăţite, în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, este necesar ca bunul să se afle în
patrimoniul persoanei, calitatea de titular al dreptului fiindu-i
recunoscută acesteia printr-o hotărâre judecătorească sau
pe calea unei măsuri legislative de restituire, concretizând, în
patrimoniul părţii, existenţa unei speranţe legitime de
redobândire a bunului în materialitatea sa. In acest sens, fac referire la
hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată
în Cauza Constandache contra României, 11 iunie 2002. Arată că
pierderea proprietăţii, dobândite în baza unui titlu valabil,
fără a se constata nevalabilitatea acestuia, echivalează cu o
expropriere, dincolo de limitele permise de Constituţie şi presupune
încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate, reglementat ca drept
fundamental de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţie. Totodată, susţin că
prevederile art. 480 din Codul civil nu îndeplinesc cele patru criterii de
claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, pentru ca
subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel
încât să evite consecinţele nerespectării lor, criterii ce
constituie tot atâtea garanţii ale dreptului oricărui
cetăţean la un proces echitabil. In acest sens, fac referire la
hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului
în cauzele Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, şi Rotau
contra României, 2000.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a
civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că textele de lege criticate sunt
constituţionale. In acest sens, face referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Judecătoria Dej consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 480 şi 481 din Codul civil, având
următorul conţinut:
- Art. 480 din Codul civil: „Proprietatea este
dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod
exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.";
- Art. 481 din Codul civil: „Nimeni nu poate fi
silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate
publică şi primind o dreaptă şi prealabilă
despăgubire."
Autorii excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) şi (2)
privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin.
(3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin.
(2), (3) şi (7) care stabilesc garantarea şi ocrotirea
proprietăţii private şi condiţiile exproprierii, respectiv
pentru o cauză publică, stabilită potrivit legii, cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire. Totodată,
invocă contrarietatea textelor de lege criticate faţă de
dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 7
care reglementează principiul „nicio pedeapsă fără
lege", din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale. De asemenea, invocă
dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.
Examinând excepţia, Curtea constată că
asupra constituţionalităţii prevederilor art. 480 din Codul
civil s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 873 din 30
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
32 din 17 ianuarie 2007, Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007,
Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, şi Decizia nr. 323 din
13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
257 din 1 aprilie 2008, statuând că aceste prevederi sunt
constituţionale. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 480
din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii,
precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce
rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real - usus,
fructus şi abusus - cât şi un drept exclusiv, din punctul de
vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea,
însă, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii.
Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua,
potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite de lege. Pentru aceleaşi considerente, se constată
că textul de lege criticat este în acord cu dispoziţiile art. 1 din
primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la respectarea bunurilor.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a reţinut în Decizia nr.
399 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 223 din 7 aprilie 2009, că acestea reglementează regimul
juridic al exproprierii, consacrat, de altfel, constituţional în alin. (3)
al art. 44 din Legea fundamentală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii
îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Celelalte dispoziţii constituţionale şi
din actele internaţionale la care România este parte, invocate de
către autori, nu au incidenţă în prezenta cauză.
Faţă de susţinerile autorului
excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate
şi previzibilitate ale normelor juridice, Curtea constată că
aceeaşi instanţă europeană a statuat, de exemplu prin
hotărârea pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999,
că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ
determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de
dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă
a reglementării. Totodată, în Cauza Dragotoniu şi
Militaru-Pidhorni contra României, 2007, instanţa europeană a
amintit că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în
mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl
acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor
săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să
fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a
evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele
ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Totodată, din cauza
principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate
prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile tip de reglementare
constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste
exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor
mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă
şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea
şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică (cauzele
Kokkinakis împotriva Greciei, 1993, şi Cantoni contra Franţei,
1996). Funcţia decizionala acordată instanţelor
serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în
privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile
practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată
de Ion Florescu şi Magdalena Florescu în Dosarul nr. 25.283/299/2006 (nr.
126/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a
civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Maria
Roman în Dosarul nr. 1.053/219/2008 al Judecătoriei Dej.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu