PROTOCOL Nr. 0
din 18 decembrie 2002
optional la Conventia
împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 300 din 7 mai 2009
Adoptat la 18 decembrie 2002 în cadrul celei de-a 57-a
sesiuni a Adunării Generale a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia A/RES/57/199
Preambul
Statele-părţi la prezentul protocol,
reafirmând faptul că tortura şi pedepsele ori
tratamentele inumane sau degradante sunt interzise şi constituie încălcări
grave ale drepturilor omului,
cu convingerea că este în continuare necesară luarea de
măsuri pentru a realiza scopurile Convenţiei împotriva torturii şi a altor
pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (denumită în
continuare Convenţia), şi a consolida protecţia persoanelor private de
libertate împotriva torturii şi a tratamentelor sau
pedepselor inumane sau degradante,
reamintind că art. 2 şi 16 din Convenţie obligă pe
fiecare stat-parte să ia măsuri efective în vederea prevenirii actelor de
tortură şi a pedepselor ori altor tratamente cu cruzime, inumane sau degradante
pe orice teritoriu aflat sub jurisdicţia sa,
recunoscând faptul că statele sunt primele care răspund
de punerea în practică a acelor articole, că consolidarea protecţiei oferite
persoanelor private de libertate şi respectarea integrală a drepturilor omului
faţă de acestea sunt o responsabilitate comună a tuturor şi că organele
internaţionale de implementare completează şi consolidează măsurile luate la
nivel naţional,
reamintind că prevenirea efectivă a torturii şi a
pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante presupune educare şi o
combinaţie de diverse măsuri legislative, administrative, judiciare şi de altă
natură,
reamintind, de asemenea, că Conferinţa Mondială privind
Drepturile Omului a declarat ferm că eforturile de eradicare a torturii ar
trebui să se concentreze mai întâi asupra prevenirii şi a solicitat adoptarea
unui protocol opţional la Convenţie, menit să stabilească un sistem preventiv
de vizite regulate la locurile de detenţie, având convingerea că protecţia persoanelor private de libertate
împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante
poate fi consolidată prin mijloace nejudiciare de natură preventivă, bazate pe
vizitele regulate la locurile de detenţie, au convenit după cum urmează:
*) Traducere.
PARTEA I
Principii generale
ARTICOLUL 1
Obiectivul prezentului protocol este stabilirea unui
sistem de vizite sistematice efectuate de către organisme independente
internaţionale şi naţionale la locurile în care persoanele sunt private de
libertate, în vederea prevenirii torturii şi a pedepselor ori tratamentelor
inumane sau degradante.
ARTICOLUL 2
1. Prin prezentul protocol se
înfiinţează Subcomitetul de prevenire a torturii şi a pedepselor ori
tratamentelor inumane sau degradante, în cadrul Comitetului pentru Prevenirea Torturii (denumit în continuare Subcomitetul de
prevenire), care va avea atribuţiile prevăzute de
prezentul protocol.
2. Subcomitetul de prevenire
îşi va desfăşura activitatea în cadrul reprezentat de Carta Naţiunilor Unite şi
va fi călăuzit de scopurile şi principiile exprimate în aceasta, precum şi de
normele Organizaţiei Naţiunilor Unite (denumită în continuare Naţiunile
Unite) referitoare la tratamentul persoanelor
private de libertate.
3. In egală măsură, Subcomitetul de prevenire se va
călăuzi pe principiile confidenţialităţii, imparţialităţii, nonselectivităţii,
universalităţii şi obiectivitătii.
4. Subcomitetul de prevenire şi
statele-părţi cooperează în vederea punerii în aplicare a prezentului protocol.
ARTICOLUL 3
Fiecare stat-parte înfiinţează,
desemnează ori menţine la nivel naţional unul sau mai multe organisme de
vizitare pentru prevenirea torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane
sau degradante (denumite în continuare mecanisme naţionale de prevenire).
ARTICOLUL 4
1. Fiecare stat-parte va
permite efectuarea vizitelor, în conformitate cu prezentul protocol, de către
mecanismele prevăzute la art. 2 şi 3, în orice loc aflat sub jurisdicţia şi
controlul său, în care persoanele sunt sau ar putea fi private de libertate,
fie în baza unui ordin al unei autorităţi publice sau la cererea acesteia ori
acordul tacit al acesteia (denumite în continuare locuri de detenţie). Aceste
vizite se întreprind în scopul consolidării, dacă este necesar, a protecţiei
acestor persoane împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane
sau degradante.
2. In sensul prezentului protocol, privarea de
libertate înseamnă orice formă de detenţie sau
închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de reţinere
pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorităţi
judiciare, administrative sau de altă natură.
PARTEA a II-a
Subcomitetul de prevenire
ARTICOLUL 5
1. Subcomitetul de prevenire va fi compus din 10
membri. După cea de-a cincizecea ratificare sau aderare la prezentul protocol,
numărul membrilor Subcomitetului de prevenire va creşte până la 25.
2. Membrii Subcomitetului de
prevenire vor fi aleşi dintre persoane cu înalt caracter moral, cu experienţă
profesională dovedită în domeniul administrării justiţiei, mai ales în domeniul
dreptului penal, al administrării penitenciarelor sau a poliţiei ori în alte
domenii pertinente pentru tratamentul persoanelor private de libertate.
3. La stabilirea componenţei Subcomitetului de
prevenire vor fi avute în vedere distribuirea geografică echitabilă şi
reprezentarea diverselor forme de civilizaţie şi a sistemelor juridice ale
statelor-părţi.
4. De asemenea, se va lua în
considerare şi reprezentarea echilibrată din punctul de vedere al sexelor pe
baza principiilor egalităţii şi nediscriminării.
5. Subcomitetul de prevenire nu poate avea în
componenţa sa 2 membri care sunt cetăţeni ai aceluiaşi stat.
6. Membrii Subcomitetului de
prevenire îşi vor desfăşura activitatea în calitate de persoane fizice, vor fi
independenţi şi imparţiali şi vor acţiona în mod eficient la dispoziţia
Subcomitetului de prevenire.
ARTICOLUL 6
1. Fiecare stat-parte poate
desemna, în conformitate cu alin. 2 din prezentul articol, până la 2 candidaţi
care posedă calificările şi îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 5, asigurând
în acelaşi timp informaţii detaliate privind calificările celor desemnaţi.
2. a) Persoanele desemnate
trebuie să aibă cetăţenia unui stat-parte la prezentul protocol.
b) Cel puţin unul dintre cei 2
candidaţi trebuie să aibă cetăţenia statului-parte care l-a desemnat.
c) Nu pot fi desemnaţi mai mult
de 2 cetăţeni ai unui singur stat-parte.
d) Orice stat-parte este
obligat ca, înainte de a nominaliza un cetăţean al altui stat-parte, să
solicite şi să obţină acordul acelui stat-parte.
3. Cu cel puţin 5 luni înainte de data reuniunii
statelor-părţi în cadrul căreia vor avea loc alegerile, secretarul general al
Naţiunilor Unite va trimite o scrisoare fiecărui stat-parte, invitându-l să
transmită nominalizările în termen de 3 luni. Secretarul general va depune o
listă alfabetică a tuturor persoanelor astfel desemnate, specificând
statele-părţi care le-au desemnat.
ARTICOLUL 7
1. Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi aleşi în
următorul mod:
a) în primul rând se va lua în considerare îndeplinirea cerinţelor şi criteriilor prevăzute la art.
5;
b) alegerile iniţiale vor avea
loc în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol;
c) statele-părţi vor alege prin
vot secret membrii Subcomitetului de prevenire;
d) alegerea membrilor Subcomitetului
de prevenire va avea loc în cadrul reuniunilor bienale ale statelor-părţi,
convocate de către secretarul general al Naţiunilor Unite. In cadrul acestor
reuniuni, la care prezenţa a două treimi dintre statele-părţi va fi considerată
cvorum, persoanele alese ca membri ai Subcomitetului de prevenire vor fi cele
care au obţinut cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a
voturilor reprezentanţilor statelor-părţi care sunt prezenţi şi votează.
2. Dacă în cadrul procesului de alegere 2 cetăţeni ai
aceluiaşi stat-parte au devenit eligibili ca membri ai Subcomitetului de
prevenire, candidatul care a primit cel mai mare număr de voturi va fi ales ca
membru al Subcomitetului de prevenire. Dacă cei 2 cetăţeni au primit acelaşi
număr de voturi, se aplică următoarea procedură:
a) dacă numai unul dintre ei a fost desemnat de către
statul-parte al cărui cetăţean este, acel cetăţean va fi ales ca membru al
Subcomitetului de prevenire;
b) dacă ambii candidaţi au fost desemnaţi de către
statul-parte ai cărui cetăţeni sunt, se va desfăşura un al doilea vot secret
separat pentru a stabili care dintre aceştia va deveni membru;
c) dacă niciunul dintre cei 2 candidaţi nu a fost
desemnat de către statul-parte al cărui cetăţean este, se va desfăşura un vot
secret separat pentru a stabili care candidat va fi membru.
ARTICOLUL 8
Dacă un membru al Subcomitetului de prevenire decedează
ori demisionează sau din orice alt motiv nu îşi mai poate îndeplini
atribuţiile, statul-parte care l-a numit va desemna o altă persoană eligibilă
care posedă calificările şi îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 5, ţinând
cont de necesitatea existenţei unui echilibru adecvat în rândul diverselor
domenii de competenţă. Această persoană va îndeplini funcţia de membru până la
următoarea reuniune a statelor-părţi, sub rezerva aprobării de către
majoritatea statelor-părţi. Aprobarea se consideră acordată, cu excepţia
cazului în care jumătate sau mai multe dintre statele-părţi răspund negativ în
termen de 6 săptămâni de la momentul când au fost informate de către secretarul
general al Naţiunilor Unite despre propunerea de numire.
ARTICOLUL 9
Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi aleşi pentru
un mandat de 4 ani. Ei pot fi realeşi o singură dată, dacă sunt nominalizaţi
din nou. Mandatele a jumătate dintre membrii aleşi în cadrul primelor alegeri
vor expira după 2 ani; imediat după primele alegeri, numele membrilor
respectivi vor fi alese prin tragere la sorţi de către preşedintele reuniunii
la care se referă art. 7 alin.1 lit! d).
ARTICOLUL 10
1. Subcomitetul de prevenire
îşi alege funcţionarii pentru o perioadă de 2 ani. Aceştia pot fi realeşi.
2. Subcomitetul de prevenire îşi stabileşte propriile
reguli de procedură. Aceste reguli trebuie să prevadă, printre altele, că:
a) jumătate plus unu din
totalul membrilor constituie cvorumul;
b) deciziile Subcomitetului de
prevenire se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi;
c) Subcomitetul de prevenire se reuneşte în şedinţă
secretă.
3. Secretarul general al Naţiunilor Unite convoacă
reuniunea iniţială a Subcomitetului de prevenire. După reuniunea iniţială,
Subcomitetul de prevenire se reuneşte conform orarului prevăzut de regulile de
procedură proprii. Subcomitetul de prevenire şi Comitetul pentru Prevenirea
Torturii se reunesc simultan cel puţin o dată pe an.
PARTEA a III-a
Atribuţiile Subcomitetului de prevenire
ARTICOLUL 11
1. Subcomitetul de prevenire va avea următoarele
atribuţii:
a) vizitarea locurilor la care se referă art. 4 şi
emiterea de recomandări către statele-părţi
referitoare la protecţia persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a altor
pedepse ori tratamente inumane sau degradante;
b) în ceea ce priveşte mecanismele naţionale de
prevenire:
(i) asigură consiliere şi asistenţă statelor-părţi,
atunci când este necesar, în vederea stabilirii acestor mecanisme;
(ii) menţine contactul direct şi, dacă este necesar,
confidenţial cu mecanismele naţionale de prevenire şi oferă acestora pregătire
profesională şi asistenţă tehnică pentru a le consolida capacităţile;
(iii) le îndrumă şi asistă în cadrul activităţii de
evaluare a necesităţilor şi a mijloacelor necesare de consolidare a protecţiei
persoanelor private de libertate împotriva torturii şi pedepselor ori
tratamentelor inumane sau degradante;
(iv) face recomandări şi observaţii statelor-părţi în
vederea consolidării capacităţii şi a atribuţiilor mecanismelor naţionale de
prevenire pentru prevenirea torturii şi pedepselor sau tratamentelor inumane
ori degradante;
c) cooperează, pentru prevenirea
torturii în general, cu organele şi mecanismele competente ale Naţiunilor
Unite, precum şi cu instituţiile sau organizaţiile internaţionale, regionale şi
naţionale care activează în domeniul consolidării protecţiei tuturor
persoanelor împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau
degradante.
ARTICOLUL 12
Pentru a permite Subcomitetului de prevenire să îşi
îndeplinească atribuţiile conform prevederilor art. 11, statele-părţi se
angajează:
a) să primească Subcomitetul de prevenire pe teritoriul
lor şi să îi acorde acces la locurile de detenţie în sensul art. 4 din
prezentul protocol;
b) să furnizeze toate informaţiile pertinente pe care
le solicită Subcomitetul de prevenire, cu scopul de a evalua necesităţile şi
măsurile de adoptat pentru consolidarea protecţiei persoanelor private de
libertate împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau
degradante;
c) să încurajeze şi să faciliteze legăturile dintre
Subcomitetul de prevenire şi mecanismele naţionale de prevenire;
d) să examineze recomandările Subcomitetului de
prevenire şi să dialogheze cu acesta pe tema eventualelor măsuri de punere în
aplicare.
ARTICOLUL 13
1. Subcomitetul de prevenire stabileşte, mai întâi prin
tragere la sorţi, un program de vizite regulate în statele-părţi în vederea
îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la art. 11.
2. După consultări,
Subcomitetul de prevenire notifică programul său statelor-părţi, pentru ca
acestea să poată neîntârziat să facă aranjamentele practice necesare pentru
desfăşurarea vizitelor.
3. Vizitele se întreprind de
către cel puţin 2 membri ai Subcomitetului de prevenire. Aceşti membri pot fi
însoţiţi, după caz, de către experţi cu experienţă profesională dovedită şi
care posedă cunoştinţe în domeniile cu care se ocupă prezentul protocol. Aceşti
experţi vor fi selectaţi dintr-un nomenclator al experţilor întocmit pe baza
propunerilor statelor-părţi, ale Oficiului Inaltului Comisar al Naţiunilor
Unite pentru Drepturile Omului şi ale Centrului Naţiunilor Unite pentru
Prevenirea Criminalităţii Internaţionale. La pregătirea nomenclatorului,
statele-părţi interesate propun nu mai mult de 5 experţi naţionali.
Statul-parte interesat se poate opune includerii în vizită a unui anumit
expert, caz în care Subcomitetul de prevenire va propune
un alt expert.
4. Dacă consideră că este adecvat, Subcomitetul de
prevenire poate propune efectuarea unei scurte vizite de evaluare, după vizita
propriu-zisă.
ARTICOLUL 14
1. Pentru a permite
Subcomitetului de prevenire să îşi îndeplinească atribuţiile, statele-părţi la
prezentul protocol se angajează să îi acorde:
a) acces neîngrădit la toate informaţiile referitoare
la numărul persoanelor private de libertate în locurile de detenţie în sensul
art. 4, precum şi la numărul acestor locuri şi amplasarea acestora;
b) acces neîngrădit la toate
informaţiile ce privesc tratamentul aplicat acelor persoane, precum şi
condiţiile de detenţie;
c) sub rezerva alin. 2 de mai jos, accesul neîngrădit la toate locurile de detenţie şi la instalaţiile şi
amenajările acestora;
d) posibilitatea de a avea
întrevederi cu persoanele private de libertate, fără martori, fie personal, fie
cu un interpret, dacă se consideră necesar, precum şi cu orice altă persoană
despre care Subcomitetul de prevenire consideră că poate furniza informaţii
pertinente;
e) libertatea de a alege locurile pe care doreşte să le
viziteze şi persoanele cu care doreşte să aibă întrevederi.
2. Orice obiecţie referitoare
la vizitarea unui anumit loc de detenţie se poate formula numai din motive
urgente şi imperative ce ţin de apărarea naţională, siguranţa publică,
calamităţi sau tulburări grave la locul de vizitat, care împiedică în mod
temporar desfăşurarea vizitei. Existenţa unei stări de urgenţă declarate nu
poate fi invocată de către un stat-parte ca motiv de a obiecta la efectuarea
unei vizite.
ARTICOLUL 15
Nicio autoritate şi niciun funcţionar nu va dispune,
aplica, permite ori tolera vreo sancţiune împotriva vreunei persoane sau
organizaţii pentru fapta de a fi comunicat Subcomitetului de prevenire ori
delegaţilor acestuia orice informaţie, fie ea adevărată sau falsă, şi niciuna
dintre aceste persoane sau organizaţii nu poate fi prejudiciată în vreun alt
mod.
ARTICOLUL 16
1. Subcomitetul de prevenire
comunică în mod confidenţial recomandările şi observaţiile sale statului-parte
şi, dacă este cazul, mecanismului naţional de prevenire.
2. Subcomitetul de prevenire publică raportul său,
împreună cu orice comentarii ale statului-parte interesat, la cererea acelui
stat-parte. Dacă statul-parte face publică o parte din raport, Subcomitetul de
prevenire poate publica raportul integral sau parţial. Totuşi, nu se pot
publica date cu caracter personal fără consimţământul expres al persoanei respective.
3. Subcomitetul de prevenire prezintă un raport public
anual referitor la activităţile sale Comitetului pentru Prevenirea Torturii.
4. Dacă statul-parte refuză să coopereze cu
Subcomitetul de prevenire, conform art. 12 şi 14, sau să ia măsuri pentru îmbunătăţirea
situaţiei în lumina recomandărilor Subcomitetului de prevenire, Comitetul
pentru Prevenirea Torturii poate, la cererea Subcomitetului de prevenire, să
decidă cu majoritatea membrilor, după ce statul-parte a avut posibilitatea de
a-şi exprima opinia, să facă o declaraţie publică în această privinţă sau să
publice raportul Subcomitetului de prevenire.
PARTEA a IV-a
Mecanismele naţionale de prevenire
ARTICOLUL 17
Fiecare stat-parte va menţine, nominaliza ori înfiinţa,
cel mai târziu la un an de la intrarea în vigoare a prezentului protocol sau de
la ratificarea ori aderarea la acesta, unul sau mai multe mecanisme naţionale
de prevenire, independente, pentru prevenirea torturii la nivel naţional.
Mecanismele înfiinţate de către unităţi descentralizate pot fi desemnate ca
mecanisme naţionale de prevenire în sensul prezentului protocol, dacă se
conformează prevederilor acestuia.
ARTICOLUL 18
1. Statele-părţi garantează
independenţa funcţională a mecanismelor naţionale de prevenire, precum şi independenţa
personalului acestora.
2. Statele-părţi iau măsurile necesare pentru a se
asigura că experţii din cadrul mecanismului naţional de prevenire au
aptitudinile şi cunoştinţele profesionale necesare. Ele se vor strădui să
asigure echilibrul în ceea ce priveşte reprezentarea sexelor şi reprezentarea
adecvată a grupurilor etnice şi minoritare din ţară.
3. Statele-părţi se angajează să pună la dispoziţie
resursele necesare funcţionării mecanismelor naţionale de prevenire.
4. La înfiinţarea mecanismelor
naţionale de prevenire, statele-părţi iau în considerare principiile
referitoare la statutul instituţiilor naţionale de promovare şi apărare a
drepturilor omului.
ARTICOLUL 19
Mecanismele naţionale de prevenire vor avea cel puţin
următoarele atribuţii:
a) examinarea în mod regulat a
tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detenţie
în sensul art. 4, în vederea consolidării, dacă este cazul, a protecţiei
asigurate acestora împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;
b) formularea de recomandări către autorităţile
competente, în vederea îmbunătăţirii tratamentului şi condiţiilor persoanelor
private de libertate şi a prevenirii torturii şi a pedepselor ori tratamentelor
inumane sau degradante, luând în considerare normele pertinente ale Naţiunilor
Unite;
c) formularea de propuneri şi
observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative.
ARTICOLUL 20
Pentru a permite mecanismelor naţionale de prevenire să
îşi îndeplinească atribuţiile, statele-părţi la prezentul protocol se angajează
să le acorde acestora:
a) acces la toate informaţiile
referitoare la numărul persoanelor private de libertate în locurile de detenţie
în sensul art. 4, precum şi la numărul acestor locuri şi amplasarea acestora;
b) acces la toate informaţiile
ce privesc tratamentul aplicat acelor persoane, precum şi condiţiile de
detenţie;
c) acces la toate locurile de
detenţie şi la instalaţiile şi amenajările acestora;
d) posibilitatea de a avea întrevederi cu persoanele private de libertate, fără martori, fie personal, fie cu un
interpret, dacă se consideră necesar, precum şi cu orice altă persoană despre
care mecanismul naţional de prevenire consideră că poate furniza informaţii
pertinente;
e) libertatea de a alege
locurile pe care doresc să le viziteze şi persoanele cu care doresc să aibă
întrevederi;
f) dreptul de a menţine legătura cu Subcomitetul de
prevenire, de a-i trimite acestuia informaţii şi de a se întâlni cu acesta.
ARTICOLUL 21
1. Nicio autoritate şi niciun funcţionar
nu va dispune, aplica, permite ori tolera vreo sancţiune împotriva vreunei
persoane sau organizaţii pentru fapta de a fi comunicat mecanismului naţional
de prevenire ori delegaţilor acestuia orice informaţie, fie ea adevărată sau
falsă, şi niciuna dintre aceste persoane sau organizaţii nu poate fi
prejudiciată în vreun alt mod.
2. Informaţiile confidenţiale
strânse de către mecanismul naţional de prevenire sunt privilegiate. Datele cu
caracter personal nu se pot publica fără consimţământul
expres al persoanei respective.
ARTICOLUL 22
Autorităţile competente ale statului-parte interesat
examinează recomandările mecanismului naţional de prevenire şi dialoghează cu
acesta în vederea eventualelor măsuri de punere în aplicare.
ARTICOLUL 23
Statele-părţi la prezentul protocol se angajează să
publice şi să disemineze rapoartele anuale ale mecanismelor naţionale de
prevenire.
PARTEA a V-a
Declaraţia
ARTICOLUL 24
1. La momentul ratificării,
statele-părţi pot face o declaraţie prin care amână punerea în aplicare a
obligaţiilor lor prevăzute fie în partea a III-a, fie în partea a IV-a din
prezentul protocol.
2. Această amânare este valabilă pe o perioadă de cel
mult 3 ani. După prezentarea argumentelor de către statul-parte şi în urma
consultării cu Subcomitetul de prevenire, Comitetul pentru Prevenirea Torturii
poate prelungi această perioadă cu încă 2 ani.
PARTEA a VI-a
Prevederi financiare
ARTICOLUL 25
1. Cheltuielile făcute de
Subcomitetul de prevenire în legătură cu punerea în aplicare a prezentului
protocol se suportă de către Naţiunile Unite.
2. Secretarul general al Naţiunilor Unite asigură
personalul şi spaţiile necesare îndeplinirii efective a atribuţiilor de către
Subcomitetul de prevenire, conform prevederilor prezentului protocol.
ARTICOLUL 26
1. Se înfiinţează un fond
special potrivit procedurilor pertinente ale Adunării Generale, care va fi
administrat în conformitate cu reglementările financiare şi regulile Naţiunilor
Unite, cu scopul de a ajuta la finanţarea punerii în aplicare a recomandărilor
Subcomitetului de prevenire formulate în urma unei vizite într-un stat-parte,
precum şi la finanţarea unor programe educaţionale ale mecanismelor naţionale
de prevenire.
2. Fondul special poate fi
finanţat din contribuţii voluntare făcute de guverne, organizaţii
interguvernamentale sau neguvernamentale şi alte entităţi private sau publice.
PARTEA a VII-a
Prevederi finale
ARTICOLUL 27
1. Prezentul protocol este
deschis spre semnarea de către orice stat care a semnat Convenţia.
2. Prezentul protocol este
supus ratificării de către oricare stat care a ratificat sau a aderat la
Convenţie. Instrumentele de ratificare se depun la secretarul general al
Naţiunilor Unite.
3. Prezentul protocol este
deschis spre aderarea de către orice stat care a ratificat sau a aderat la
Convenţie.
4. Aderarea se face prin depunerea la secretarul
general al Naţiunilor Unite a instrumentului de aderare.
5. Secretarul general al Naţiunilor Unite aduce la
cunoştinţa tuturor statelor semnatare ale prezentului protocol sau care au
aderat la acesta depunerea fiecărui instrument de ratificare ori aderare.
ARTICOLUL 28
1. Prezentul protocol intră în vigoare în cea de-a 30-a
zi după data depunerii la secretarul general al Naţiunilor Unite a celui de-al
20-lea instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat care
ratifică prezentul protocol sau aderă la acesta după depunerea la secretarul
general al Naţiunilor Unite a celui de-al 20-lea instrument de ratificare ori
aderare, prezentul protocol intră în vigoare în cea de-a 30-a zi după data
depunerii propriului instrument de ratificare sau aderare.
ARTICOLUL 29
Prevederile prezentului protocol se aplică tuturor
părţilor statelor federale, fără limitări sau excepţii.
ARTICOLUL 30
Nu se pot formula rezerve privind prezentul protocol.
ARTICOLUL 31
Prevederile prezentului protocol nu afectează
obligaţiile statelor-părţi, aşa cum decurg din orice convenţie regională care
instituie un sistem de vizitare a locurilor de detenţie. Subcomitetul de
prevenire şi organele înfiinţate în baza acestor convenţii regionale sunt
încurajate să se consulte şi să coopereze pentru a evita paralelismele şi
pentru a promova în mod eficient obiectivele prezentului protocol.
ARTICOLUL 32
Prevederile prezentului protocol nu afectează obligaţiile statelor-părţi, aşa cum decurg din cele 4
convenţii de la Geneva din 12 august 1949 şi din protocoalele adiţionale la
acestea din 8 iunie 1977, şi nici posibilitatea oricărui stat-parte de a
autoriza Comitetul Internaţional al Crucii Roşii să viziteze locurile de
detenţie în situaţii care nu sunt prevăzute de dreptul umanitar internaţional.
ARTICOLUL 33
1. Oricare stat-parte poate
denunţa prezentul protocol în orice moment, prin notificare scrisă către
secretarul general al Naţiunilor Unite, care informează ulterior toate
celelalte state-părţi la prezentul protocol şi la Convenţie. Denunţarea intră
în vigoare după un an de la data primirii notificării de către secretarul
general.
2. Această denunţare nu produce
efectul de a scuti statul-parte de obligaţiile sale prevăzute de prezentul
protocol în legătură cu orice act sau situaţie care poate avea loc înainte de data la care denunţarea intră în
vigoare sau cu acţiunile pe care Subcomitetul de prevenire a decis sau poate
decide să le întreprindă cu privire la respectivul stat-parte. De asemenea,
denunţarea nu prejudiciază în niciun mod continuarea consideraţiilor asupra
oricărei chestiuni luate deja în considerare de către Subcomitetul de prevenire
înainte de data la care denunţarea intră în vigoare.
3. După data la care intră în vigoare denunţarea de
către statul-parte, Subcomitetul de prevenire nu poate începe să ia în
considerare nicio chestiune nouă legată de acel stat.
ARTICOLUL 34
1. Oricare stat-parte la prezentul protocol poate propune o modificare pe care o depune la secretarul general al Naţiunilor
Unite. Secretarul general comunică apoi statelor-părţi la prezentul protocol
modificarea propusă, solicitându-le să îi notifice dacă sunt de acord cu
desfăşurarea unei conferinţe a statelor-părţi în scopul examinării şi votului
asupra propunerii, In cazul în care, în termen de 4 luni de la data acestei
comunicări, cel puţin o treime dintre statele-părţi sunt de acord cu
desfăşurarea unei astfel de conferinţe, secretarul general convoacă conferinţa
sub auspiciile Naţiunilor Unite. Orice modificare adoptată de către majoritatea
de două treimi dintre statele-părţi prezente şi care votează la conferinţă va
fi trimisă de către secretarul general al Naţiunilor Unite statelor-părţi spre
acceptare.
2. O modificare adoptată în conformitate cu alin. 1 al
prezentului articol intră în vigoare atunci când a fost acceptată de către o
majoritate de două treimi dintre statele-părţi la prezentul protocol, în
conformitate cu procedurile constituţionale ale acestora.
3. După ce intră în vigoare, modificările sunt
obligatorii pentru statele-părţi care le-au acceptat, iar celelalte state-părţi
sunt obligate numai de prevederile prezentului protocol şi de eventualele
modificări anterioare pe care le-au acceptat.
ARTICOLUL 35
Membrilor Subcomitetului de prevenire şi ai
mecanismelor naţionale de prevenire li se acordă privilegiile şi imunităţile
necesare pentru a-şi exercita atribuţiile în mod independent. Membrilor
Subcomitetului de prevenire li se acordă privilegiile şi imunităţile
specificate la secţiunea 22 din Convenţia privind privilegiile şi imunităţile
Naţiunilor Unite din 13 februarie 1946, sub rezerva prevederilor secţiunii 23
din respectiva convenţie.
ARTICOLUL 36
Când vizitează un stat-parte, membrii Subcomitetului de
prevenire sunt obligaţi, fără a afecta prevederile şi scopurile prezentului
protocol şi privilegiile şi imunităţile de care se bucură:
a) să respecte legile şi reglementările statului
vizitat;
b) să se abţină de la orice acţiune sau activitate
incompatibilă cu natura imparţială şi internaţională a îndatoririlor lor.
ARTICOLUL 37
1. Prezentul protocol, ale
cărui versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă
sunt egal autentice, se depune la secretarul general al Naţiunilor Unite.
2. Secretarul general al
Naţiunilor Unite transmite tuturor statelor copii certificate ale prezentului
protocol.