ORDIN   Nr. 36 din 17 aprilie 2008

pentru aprobarea Regulamentului logisticii operatiilor intrunite

ACT EMIS DE: MINISTERUL APARARII

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 353 din 7 mai 2008

Având în vedere Avizul nr. BStd(2004) - 2.182(2) - 0008 din 10 decembrie 2004 al preşedintelui Consiliului de Standardizare şi Interoperabilitate al Ministerului Apărării,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. r) şi ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul logisticii operaţiilor întrunite, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă L-1, Regulamentul logisticii acţiunilor militare, aprobat prin Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naţionale, nr. M. 72/1999*).

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul apărării,

Teodor Viorel Meleşcanu

ANEXA

REGULAMENTUL

logisticii operaţiilor întrunite

CAPITOLUL I

Principii generale

SECŢIUNEA 1

Noţiuni fundamentale

Art. 1. - (1) Logistica reprezintă ştiinţa planificării şi executării mişcării şi asigurării forţelor; în sensul său cel mai cuprinzător, ea cuprinde acele aspecte ale operaţiilor militare care se referă la:

a) proiecţia şi dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul, distribuţia, întreţinerea, evacuarea materialelor şi scoaterea acestora din uz;

b) transportul personalului;

c)  achiziţia, construcţia, întreţinerea, exploatarea clădirilor şi scoaterea lor din uz;

d) achiziţia sau furnizarea de servicii;

e) sprijinul medical.

(2) Logistica militară reprezintă un complex de măsuri şi activităţi, desfăşurate pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război, într-o concepţie unitară, pentru asigurarea resurselor materiale necesare forţelor în vederea susţinerii pregătirii şi ducerii operaţiilor.

Art. 2. - Logistica de producţie/logistica achiziţiei este componenta logisticii care se ocupă cu cercetarea, proiectarea, dezvoltarea, fabricarea, contractarea şi achiziţia tehnicii, echipamentelor, bunurilor materiale şi serviciilor.

Art. 3. - Logistica de consum, denumită în continuare logistica trupelor, este componenta logisticii care se ocupă cu cererea, recepţia, depozitarea, transportul, mentenanţa, operarea şi scoaterea din funcţiune a bunurilor materiale şi a serviciilor.

Art. 4. - Logistica prin cooperare este reprezentată de totalitatea activităţilor desfăşurate în baza înţelegerilor bilaterale şi multilaterale, convenite pentru a optimiza, în mod coordonat şi raţionalizat, suportul logistic necesar forţelor.

Art. 5. - Logistica multinaţională asigură suportul logistic operaţional multinaţional şi se realizează prin structurile logistice naţionale în cooperare cu structurile logistice specifice forţelor multinaţionale, cu folosirea pe scară largă a serviciilor diferiţilor contractori din zona de operaţii.

Art. 6. - Suportul logistic reprezintă totalitatea bunurilor materiale şi echipamentelor necesare unei structuri conform prevederilor statelor de organizare şi normelor de înzestrare.

Art. 7. - Sprijinul logistic reprezintă totalitatea activităţilor ce se desfăşoară de către structurile logistice, în scopul asigurării forţelor cu tot ceea ce le este necesar pentru menţinerea suportului logistic necesar ducerii acţiunilor militare.

*) Ordinul M. 72/1999 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.

Art. 8. - Logistica trupelor constituie un factor hotărâtor pentru realizarea scopului operaţiilor întrunite şi pentru îndeplinirea misiunilor ce revin forţelor participante şi are următoarele domenii funcţionale: aprovizionarea, mişcarea şi transportul, mentenanţa, sprijinul medical, infrastructura, serviciile de campanie, contractarea, sprijinul naţiunii-gazdă, precum şi domenii conexe.

Art. 9. - Logistica trupelor se organizează pe baza Ordinului de sprijin logistic/anexei - sprijin logistic la Ordinul de operaţie/Operation Order - OPORD al eşalonului superior şi se realizează pe baza deciziei comandantului, de către forţele de logistică ale fiecărei structuri militare.

Art. 10. - Scopul elaborării Regulamentului logisticii operaţiilor întrunite îl constituie crearea unei logistici specializate adecvate, interoperabile, capabilă să realizeze o adaptare modulară rapidă, care să contribuie la optimizarea operaţiilor întrunite, realizarea unui algoritm coerent privind modul de realizare a sprijinului logistic în operaţiile întrunite, în perspectiva participării la acţiuni comune cu armatele ţărilor membre ale Alianţei Nord-Atlantice.

Art. 11. - Sensul unor termeni şi expresii utilizate este precizat în glosarul cu termeni operaţionali specifici logisticii prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament.

SECŢIUNEA a 2-a

Principiile logisticii operaţiilor întrunite

Art. 12. - Sprijinul logistic se focalizează pe asigurarea necesarului operaţiei şi presupune aplicarea obligatorie a următoarelor principii:

a)  responsabilitatea - presupune luarea tuturor măsurilor pentru realizarea gradului de suport logistic ordonat la locul şi în timpul potrivit şi reprezintă principiul de bază al logisticii, deoarece toate celelalte principii devin irelevante dacă sistemul logistic nu poate sprijini concepţia operaţiei;

b)    autoritatea - conferă comandanţilor structurilor operaţionale şi administrative drepturi depline asupra resurselor logistice din zona lor de responsabilitate, pentru susţinerea forţelor în modul cel mai eficient;

c)  previziunea - presupune identificarea şi evaluarea, din timp, a nevoilor şi posibilităţilor de sprijin logistic, fără întârzieri sau limitări cauzate de lipsuri esenţiale, care puteau fi anticipate;

d)  cooperarea - vizează conjugarea tuturor eforturilor, în vederea realizării sprijinului logistic adecvat al forţelor participante la operaţia întrunită;

e)  flexibilitatea - oferă posibilitatea planificării sprijinului logistic al operaţiilor întrunite pe ipoteze, precum şi adaptarea/corectarea acestuia în cadrul aceleiaşi ipoteze;

f) simplitatea - presupune conceperea de planuri şi ordine logistice într-o manieră care să nu creeze confuzii, realizate în concordanţă cu cerinţele operaţionale, prin utilizarea ordinelor şi procedurilor standardizate;

g)  economia - reprezintă optimizarea sprijinului logistic al operaţiilor întrunite, astfel încât cheltuielile să fie minime şi în ordinea priorităţilor;

h) vizibilitatea - presupune cunoaşterea şi efectuarea schimbului de informaţii privind datele referitoare la disponibilitatea, desfăşurarea şi sprijinul logistic al forţelor;

i) mobilitatea - reprezintă capacitatea de dislocare/redislocare, în timp scurt, concomitent cu realizarea sprijinului logistic pentru menţinerea capacităţii de luptă a forţelor;

j) coordonarea - urmăreşte sincronizarea activităţilor şi eforturilor în vederea atingerii eficienţei maxime;

k) promptitudinea - presupune realizarea sprijinului logistic, la locul potrivit şi în timp oportun;

l) suficienţa - capacitatea de a furniza provizii şi servicii esenţiale în cantităţi minime, pentru iniţierea operaţiilor; nicio operaţie nu va fi iniţiată fără a exista la dispoziţie cantităţile minime esenţiale destinate sprijinului.

SECŢIUNEA a 3-a

Structuri de logistică

Art. 13. - Pentru realizarea logisticii trupelor, în cadrul fiecărui eşalon sunt prevăzute structuri de logistică, care funcţionează în cadrul unui sistem compus din:

a) structuri de conducere - reprezentate de subsistemele decizionale de logistică constituite la fiecare eşalon;

b) structuri de execuţie - subsistemele acţionale;

c) relaţiile funcţionale dintre structurile de conducere şi cele de execuţie.

Art. 14. - (1) In scopul menţinerii capacităţii de luptă şi îndeplinirii misiunilor primite de către forţele participante la operaţiile întrunite, sunt prevăzute următoarele structuri de execuţie:

a)  structuri cu responsabilităţi teritoriale stabilite la fiecare eşalon;

b) structuri din compunerea marilor unităţi operative/tactice şi a unităţilor.

(2) In funcţie de eşalonul la care se constituie, acestea se compun din:

a) unităţi şi subunităţi de aprovizionare şi reaprovizionare;

b) unităţi şi subunităţi de transport, comenduire şi îndrumare a circulaţiei;

c) unităţi, subunităţi şi formaţiuni de mentenanţa;

d) subunităţi şi formaţiuni medicale.

SECŢIUNEA a 4-a

Misiunile structurilor de logistică

Art. 15. - Misiunile structurilor de logistică sunt:

a) hrănirea şi echiparea efectivelor;

b) asigurarea cu carburanţi-lubrifianţi;

c) organizarea, planificarea şi executarea transporturilor;

d)  completarea stocurilor de produse, tehnică şi materiale, pe măsura consumului sau distrugerii acestora de către inamic;

e) mentenanţa tehnicii şi echipamentelor militare;

f)   prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor, acordarea sprijinului medical, evacuarea răniţilor şi bolnavilor, spitalizarea, tratarea şi recuperarea acestora;

g) asigurarea viabilităţii căilor de comunicaţie; h) cartiruirea trupelor;

i) strângerea şi evacuarea capturilor de război;

j) hrănirea, echiparea, cazarea, acordarea asistenţei medicale şi a indemnizaţiei de muncă prizonierilor de război;

k) asigurarea acţiunilor şi protecţia structurilor de logistică.

Art. 16. - Marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică sunt în măsură să acţioneze ca structuri luptătoare pentru paza şi apărarea proprie, iar, la nevoie, participă la lupta împotriva desantului aerian, trupelor aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune şi elementelor teroriste.

Art. 17. - Misiunile structurilor de logistică se realizează prin:

a) constituirea/completarea stocurilor ordonate, depozitarea, conservarea, evidenţa şi pregătirea lor pentru distribuţii;

b)  menţinerea în permanenţă a gradului de suport logistic necesar forţelor;

c) dispunerea judicioasă şi manevra oportună a structurilor de logistică;

d) menţinerea permanentă în stare de viabilitate a căilor de comunicaţie;

e) repartiţia pe mari unităţi şi unităţi a materialelor din sursele de aprovizionare de teritoriu, stabilite de eşalonul superior;

f) folosirea eficientă a mijloacelor de transport;

g) desfăşurarea, în timp oportun, a activităţilor de acordare a sprijinului medical la unităţi/subunităţi, a evacuării răniţilor şi bolnavilor şi a tratamentului acestora în spitalele de campanie şi de teritoriu.

CAPITOLUL II

Domenii funcţionale şi conexe ale logisticii operaţiilor întrunite

SECŢIUNEA 1

Aprovizionarea

Art. 18. - Aprovizionarea este parte componentă/domeniu a/al logisticii trupelor şi cuprinde totalitatea activităţilor ce se desfăşoară pentru stabilirea necesarului, lansarea cererii, desfăşurarea procedurilor de achiziţii, recepţia, gestionarea, depozitarea, distribuţia şi scoaterea din funcţiune a bunurilor materiale necesare pentru dotarea şi susţinerea forţelor, pe timpul generării, ducerii operaţiilor şi regenerării acestora. Aceasta se execută pe clase şi subclase de aprovizionare.

Art. 19. - Comandanţii de la toate eşaloanele sunt obligaţi să cunoască în orice moment situaţia aprovizionării trupelor.

Art. 20. - Responsabilitatea organizării aprovizionării cu tehnică, produse şi materiale pentru realizarea gradului de suport logistic ordonat revine şefului structurii logistice.

Art. 21. - (1) Aprovizionarea se execută pe bază de repartiţie, prin achiziţii pe plan local, din sursele stabilite de eşaloanele superioare, potrivit legilor în vigoare.

(2)   De regulă, aprovizionarea se face cu prioritate din economie şi din depozitele militare de teritoriu şi numai după epuizarea acestora se folosesc materialele din depozitele de campanie.

(3) Fluxul materialelor într-o zonă a operaţiilor trebuie să fie instituit mai înainte de sau concomitent cu afluirea unităţilor şi personalului şi să fie sincronizat pe deplin.

Art. 22. - După constituirea stocurilor necesare în zonă, se stabileşte un flux de reaprovizionare, în scopul optimizării transporturilor de materiale şi minimizării riscului pierderilor.

Art. 23. - (1) Reaprovizionarea constituie responsabilitatea structurilor de logistică din zona de operaţii, iar stabilirea priorităţilor revine comandantului forţei.

(2) Procedeele de realizare a reaprovizionării sunt următoarele:

a)  trimiterea - când recompletarea se face prin distribuţia planificată a resurselor la dispoziţie pe baza normelor de consum aprobate; în general, într-un asemenea sistem, materialele sunt expediate/,,impinse", prin sistemul de împingere/„push", cât mai aproape de consumator; în scopul evitării creării de stocuri mari de materiale, este nevoie de o perfectă coordonare între planificatori, inclusiv de utilizarea efectivă a tehnologiei informatice;

b)  cererea - când reaprovizionarea se face pe bază de cereri ale beneficiarilor, prin sistemul „tragere/pull".

Art. 24. - Sprijinul logistic al operaţiilor întrunite va fi asigurat din:

a)  sursele militare, fie din organica forţelor, fie puse la dispoziţia comandantului de către Elementul de sprijin naţional/National Support Element - NSE;

b) sursele civile din zona de operaţii, dispuse convenabil, în scopul derulării eficiente şi în condiţii de siguranţă a contractelor;

c) sursele contractate sau rechiziţionate în zona de operaţii;

d) sursele contractate de pe piaţa internaţională;

e) materialele rămase pe câmpul de luptă;

f) capturi de război.

Art. 25. - Operaţiile întrunite ce se desfăşoară în afara teritoriului naţional sunt sprijinite logistic astfel:

a) cu tehnică, produse şi materiale de producţie românească, din surse dispuse în ţară;

b) prin achiziţii din teatrele de operaţii;

c)  cu produse şi materiale comune, din surse puse la dispoziţie de forţa multinaţională, pe baza acordurilor încheiate pentru fiecare operaţie;

d)   cu produse, materiale comune şi servicii, de către naţiunea-gazdă, pe baza înţelegerilor şi a acordurilor privind Sprijinul naţiunii-gazdă.

Art. 26. - Sursele economiei naţionale se repartizează marilor unităţi - MU şi unităţilor - U în a căror zonă de responsabilitate se găsesc, în funcţie de produsul/materialul şi cantitatea solicitată de structura respectivă pentru completarea stocurilor.

Art. 27. - Produsele şi materialele puse la dispoziţie în surse se repartizează marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor de către organele de conducere logistică.

Art. 28. - Eşaloanele superioare transmit marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor subordonate informaţii referitoare la: denumirea surselor de aprovizionare, felul materialelor, cantitatea, data şi ora când se pun la dispoziţie, cu mijloacele cărui eşalon se execută transportul.

Art. 29. - (1) Stocul reprezintă cantitatea de produse şi materiale, din toate clasele de materiale, care se realizează din timp de pace, necesară pentru susţinerea acţiunilor militare, în situaţii de criză sau la război, în scopul asigurării unităţilor luptătoare cu materialele necesare, până la mobilizarea economiei naţionale, trecerea la producţia de război şi stabilizarea fluxului de aprovizionare din surse economice sau import.

(2) Acesta se păstrează la nivelul diferitelor eşaloane şi se clasifică în:

a) stocul trupelor;

b) stocul operativ;

c) stocul strategic.

(3)   Stocul trupelor reprezintă cantitatea de produse şi materiale prevăzută în normative să existe asupra luptătorului, piesei, autovehiculului, utilajului etc, necesare ducerii acţiunilor de luptă pentru 7 zile.

(4)   Stocul operativ reprezintă cantitatea de produse şi materiale prevăzută să existe în depozitele Comandamentului logistic întrunit, pentru susţinerea acţiunilor de luptă pentru 23 de zile.

(5)  Stocul strategic reprezintă cantitatea de produse şi materiale prevăzută să existe în:

a) depozitele Comandamentului logistic întrunit, în cuantum de 10% din valoarea integrală a stocului operativ, la principalele produse prevăzute de norme;

b) depozitele Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii, în cuantum de 15% din principalele echipamente/sisteme de comunicaţii şi informatică, utilizate la nivel strategic pe timp de pace.

Art. 30. - In funcţie de natura produselor şi materialelor, cantităţile constituite în stocurile menţionate sunt dimensionate pentru perioade prestabilite de timp, care, însumate, trebuie să asigure susţinerea pentru o perioadă de 30/7+23 de zile de luptă.

Art. 31. - Produsele şi materialele constituite în stocuri se stabilesc pe clase, similare celor folosite în documentele Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord/North Atlantic Treaty Organisation - NATO, după cum urmează:

a) clasa I: elemente de subzistenţă: hrană, apă etc;

b) clasa a II-a: elemente de echipament, armamente, utilaje, piese de schimb, vehicule etc;

c)  clasa a III-a şi a III-a A: carburanţi, inclusiv de aviaţie, uleiuri şi lubrifianţi/Petroleum, Oil and Lubricants - POL;

d)  clasa a IV-a: elemente de construcţii, materiale din această categorie;

e) clasa a V-a: muniţii, rachete, explozivi şi agenţi chimici de toate tipurile.

Art. 32. - (1) Materialele prevăzute să existe la om, piesă, autovehicul, utilaj etc. se împart în parte consumabilă şi parte intangibilă.

(2)  Partea intangibilă se consumă, de regulă, cu aprobarea eşaloanelor superioare; în situaţia în care continuitatea misiunii o impune, aceasta se face şi cu aprobarea comandanţilor de unităţi/subunităţi.

(3)  Când consumul din stocul de materiale prevăzute să existe la om, piesă, autovehicul, utilaj etc. se apropie de jumătate, militarul este obligat să raporteze ierarhic pentru a se lua măsuri de completare.

Art. 33. - (1) Stocurile trebuie să fie, de regulă, completate la nivelul cuantumurilor ordonate.

(2)   Completarea stocurilor consumate se face până la începerea îndeplinirii unei misiuni, iar, în situaţii deosebite, şi pe timpul îndeplinirii acesteia.

(3) Manevra stocurilor între unităţi, de pe o direcţie pe alta, se execută în funcţie de situaţia operativă/tactică, atât din adâncime spre înainte, cât şi paralel cu limita dinainte a dispozitivului.

Art. 34. - La începutul misiunii, în cadrul fiecărei structuri trebuie să se găsească, de regulă, stocuri complete, conform eşalonării stabilite.

Art. 35. - (1) In situaţii deosebite, unele mari unităţi, unităţi şi subunităţi pot începe desfăşurarea acţiunilor fără să aibă stocurile complete la unele feluri de materiale; acestea vor fi completate, în cel mai scurt timp, când condiţiile devin favorabile.

(2) Lipsa temporară a unei părţi din stocul trupelor nu întrerupe îndeplinirea misiunilor.

Art. 36. - Marile unităţi, unităţile şi subunităţile independente au ca sursă de aprovizionare depozitele eşalonului căruia i se subordonează, iar când sunt date în sprijin, se aprovizionează cu produse şi materiale prin eşalonul la care sunt date în sprijin.

Art. 37. - (1) La începerea misiunii, marile unităţi, unităţile şi subunităţile date în sprijin vor avea stocurile de produse şi materiale complete, iar la încheierea misiunii acestea vor fi refăcute prin grija eşalonului la care au fost date în sprijin.

(2) Marile unităţi, unităţile şi subunităţile date în sprijin se aprovizionează prin eşaloanele din care fac parte.

Art. 38. -In scopul executării aprovizionării marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor cu tehnică, produse şi materiale, organul de aprovizionare desfăşoară următoarele activităţi:

a) calculează necesarul;

b) stabileşte deficitul şi excedentul pe care îl înaintează la eşalonul superior;

c) organizează recepţia, transportul, primirea şi distribuţia materialelor;

d) solicită mijloacele de transport necesare;

e)  organizează, urmăreşte şi controlează modul cum se execută aprovizionarea marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor subordonate.

Art. 39. - La stabilirea necesarului de tehnică, produse şi materiale se au în vedere următoarele elemente:

a)  datele comunicate de statul major privind încadrarea cu personal, precum şi dotarea cu tehnică şi armament a marilor unităţi şi unităţilor primite în sprijin şi alte sarcini stabilite prin ordinul de acţiune;

b) mărimea stocurilor ordonate a se realiza;

c) drepturile din norme prevăzute pentru consum;

d) existentul în produse, materiale şi tehnică;

e)  cantităţile de produse şi materiale puse la dispoziţie în sursele militare şi în sursele civile din zona de operaţii;

f) posibilităţile pentru fabricaţii şi reparaţii de produse, tehnică şi materiale, existente în zona de operaţii;

g)  deficitele şi excedentele raportate de marile unităţi, unităţile şi subunităţile subordonate.

Art. 40. - (1) Responsabilităţile privind transportul stocurilor, de la locurile de depozitare la forţele participante la operaţiile întrunite, revin următoarelor structuri:

a)  Comandamentului 2 operaţional întrunit - planificare transporturi stoc strategic şi stoc operativ;

b) Comandamentului logistic întrunit - execuţie transporturi stoc strategic şi stoc operativ;

c)  comandamentului MU/U - planificare transporturi stoc trupe;

d) structurilor logistice ale MU/U - execuţie transporturi stoc trupe.

(2)   Pe timpul procesului de planificare vor fi incluşi reprezentanţi ai structurilor care asigură mijloacele militare de transport strategic.

(3)  Comandamentul logistic întrunit foloseşte mijloacele militare de transport din organică, mijloacele militare de transport ale Alianţei, UE, statelor membre şi partenere, puse la dispoziţie pe baza memorandumurilor sau acordurilor tehnice din cadrul iniţiativelor de cooperare sau mijloacele de transport civile, puse la dispoziţie pe baza acordurilor, contractelor directe sau „în aşteptare".

Art. 41. - (1) Potrivit politicii NATO de planificare a stocurilor, constituirea stocurilor se realizează cu respectarea următoarelor cerinţe specifice:

a)  stocurile sunt exprimate, în principal, sub forma zilelor standard de aprovizionare/Standard Days of Supply - SDOS, cu excepţia anumitor categorii de materiale ale căror stocuri se exprimă în funcţie de necesităţi şi independent de perioade;

b) în cadrul procesului de planificare a stocurilor, unităţile au stocuri pentru 30 de zile;

c) în situaţia în care o naţiune nu este în măsură să asigure stocuri pentru 30 de zile, comandamentele strategice/Strategic Commands - SCs stabilesc variantele optime de completare a acestora;

d) naţiunile care se bazează pe producţia industrială proprie, în vederea constituirii stocurilor, trebuie să se convingă că aceasta are capacitatea de a asigura stocurile necesare obţinerii capacităţii de operaţionalizare.

(2) Calculul stocurilor, pe clase de materiale, de regulă, are la bază un scenariu sau un plan operaţional şi se face folosindu-se aplicaţiile informatice Allied Commands Resource Optimisation Software System - ACROSS şi Sustainment Planning Module - SPM.

Art. 42. - Pentru aplicarea metodologiei de calcul se folosesc următoarele unităţi de măsură standard:

a) bucată, complet/buc, cpl. - pentru armament şi tehnică de luptă, muniţii şi rachete, muniţii de aviaţie şi marină, echipamente/sisteme de comunicaţii şi informatică, muniţii de geniu, tehnică şi materiale de aviaţie, alimente;

b) litru - pentru apă potabilă, carburanţi;

c) centimetru cub - pentru apă nepotabilă;

d) lot/cpl. - pentru materiale pentru armament de infanterie şi artilerie;

e)  lot pentru intervenţii de mentenanţă pe niveluri - lot - pentru materiale de tancuri, transportoare amfibii blindate şi automobile;

f) rând de echipament - re - pentru echipament.

Art. 43. - (1) Pentru forţele dislocabile, nivelul stocurilor se constituie pentru 30 de zile de luptă.

(2) Stocurile de muniţii cu caracter decisiv în luptă - cu calibru mai mare de 20 mm - se calculează cu ajutorul aplicaţiei informatice ACROSS, al cărei principiu de bază este nimicirea în proporţie de 95% a ţintei alese din Lista de ţinte stabilite de NATO.

(3) Pentru clasele de materiale nr. I, III, III Aşi V - muniţii cu calibru până în 20 mm se calculează stocurile folosind aplicaţia informatică SPM, care are la bază consumurile zilnice pentru misiuni, în situaţia în care numărul ţintelor este necunoscut sau nu se poate aplica.

(4) Pentru forţele de generare şi regenerare, nivelul stocurilor pentru structurile luptătoare din cadrul forţelor de generare şi regenerare se constituie eşalonat pentru 30 de zile.

(5)  Constituirea acestor stocuri se face gradual, potrivit graficului de operaţionalizare a structurilor respective, prevederilor strategiei de înzestrare şi pe măsura asigurării fondurilor destinate pentru acest scop.

(6) In cazul particular al materialelor de clasa a III-a şi clasa a III-a A - carburanţi şi lubrifianti - POL, aplicaţia informatică SPM calculează nivelul stocurilor având la bază media consumurilor pentru o zi de luptă la toate categoriile de tehnică şi SDOS, ca unitate de măsură.

(7) Cantitatea minimă de POL, în vrac, se calculează, pentru toate tipurile de tehnică consumatoare de POL, astfel:

a)  vehicule pe roţi şi cu şenile: 100 km deplasare pe teren uscat cu viteza de 50 km/oră;

b)  aeronave de luptă: o ieşire sau două, la viteza de deplasare specifică operaţiei;

c) aeronave de transport: o ieşire cu 4 ore de zbor la înălţime medie operaţională şi viteză de croazieră;

d)  alte avioane: o ieşire cu 2 ore de zbor la viteza de deplasare specifică operaţiei;

e) elicoptere: 5 ore de zbor, la viteza de deplasare specifică operaţiei;

f) avioane fără pilot: 2 ore de zbor, în configuraţie standard;

g)  nave maritime diverse: 12 ore de activitate în mediu operaţional, cu viteza şi încărcarea stabilite la nivel naţional;

h) nave de luptă şi sprijin: 24 de ore de croazieră, la viteza de 15 noduri sau viteza normală, dacă aceasta este mai mică;

i) motoare staţionare şi echipamente consumatoare de POL: 12 ore de activitate în mediu operaţional;

j) echipamente de gătit, încălzire şi echipamente uşoare: 24 de ore de activitate în mediu operaţional.

(8) In cazul uleiurilor şi lubrifianţilor, se iau în calcul stabilirea unor stocuri de minim 30 de zile care să asigure funcţionarea tuturor echipamentelor consumatoare de acest tip de materiale.

SECŢIUNEA a 2-a

Mişcarea şi transportul

Art. 44. - Mişcarea şi transportul cuprind totalitatea activităţilor desfăşurate pentru dislocarea, susţinerea şi redislocarea forţelor, precum şi pentru executarea deplasării acestora în cadrul operaţiilor întrunite.

Art. 45. -In funcţie de perioada de desfăşurare, locul şi felul operaţiei se execută următoarele tipuri de transporturi:

a)  pentru ridicarea capacităţii operaţionale a unităţilor şi marilor unităţi;

b) pentru mobilizare;

c) pentru dislocarea/redislocarea forţelor la nivel strategic şi operativ;

d) pentru aprovizionare şi completare cu tehnică, materiale şi echipamente;

e) de evacuare;

f) de dispersare sau regrupare;

g) false.

Art. 46. - (1) Principiul de bază în executarea transporturilor constă în utilizarea de către eşalonul superior a mijloacelor de transport din organică în folosul eşaloanelor subordonate.

(2)  La ordinul comandantului/şefului eşalonului superior, eşaloanele subordonate execută transportul tehnicii, materialelor şi echipamentelor cu mijloace proprii.

(3)  In situaţiile în care mijloacele de transport avute la dispoziţie nu asigură transportul în timp oportun, cu aprobarea comandantului, se utilizează pentru transporturile urgente de armament, muniţie sau carburanţi-lubrifianţi, fără a influenţa îndeplinirea misiunilor de luptă, şi autovehicule destinate transportului de trupe.

Art. 47. - Pentru executarea transporturilor se utilizează mijloacele de transport auto, aeriene, navale şi de cale ferată:

a) din organica unităţilor şi marilor unităţi;

b) aparţinând operatorilor de transport civili contractaţi;

c) rechiziţionate.

Art. 48. - Responsabilitatea planificării, organizării, monitorizării şi controlului mişcării şi transportului, în cadrul operaţiilor întrunite, revine structurilor de mişcare şi transport din organica unităţilor şi marilor unităţi din compunerea forţei.

Art. 49. - Coordonarea activităţilor desfăşurate pentru planificarea, organizarea, monitorizarea şi controlul executării mişcării şi transportului în cadrul operaţiilor întrunite se face de către structura de mişcare şi transport din cadrul comandamentului forţei.

Art. 50. - Planificarea, organizarea, monitorizarea şi controlul executării mişcării şi transportului în operaţiile întrunite au la bază:

a)    actele normative specifice care reglementează planificarea, organizarea, monitorizarea şi controlul executării mişcării şi transportului în Armata României;

b) ordinul de sprijin logistic al eşalonului superior;

c) decizia comandantului;

d) cererile de transport;

e) mijloacele de transport avute la dispoziţie şi cele primite în sprijin.

Art. 51. -In vederea executării mişcării şi transportului, structurile de mişcare şi transport ale unităţilor şi marilor unităţi întocmesc, după elaborarea estimărilor logistice, planuri de mişcare pe misiuni, care sunt anexe la Planul de operaţie/Operation Plan - OPLAN.

Art. 52. - Cererile de transport se întocmesc/centralizează la nivelul unităţii de structura de mişcare şi transport, pe baza nevoilor de transport ale unităţii identificate, în colaborare cu structura de logistică şi cu cea de operaţii, se aprobă de comandantul/şeful unităţii şi se înaintează eşalonului superior.

Art. 53. - Transporturile se execută pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă, iar atunci când misiunea o impune sau tipul operaţiei o permite, se execută pe timp de zi, cu luarea tuturor măsurilor de siguranţă şi protecţie corespunzătoare.

Art. 54. - Urgenţa executării transportului se stabileşte de comandantul eşalonului care organizează transportul.

Art. 55. - Mijloacele de transport de toate categoriile, indiferent de eşalon, care se întorc dinspre limita dinainte a dispozitivului, se folosesc în primul rând pentru evacuarea răniţilor şi bolnavilor, iar cele care rămân disponibile se utilizează pentru evacuarea prizonierilor, capturilor, tehnicii deteriorate, materialelor excedentare şi ambalajelor.

Art. 56. - Căile de comunicaţie rutiere, feroviare, aeriene şi maritime necesare executării operaţiunilor de mişcare şi transport se stabilesc de către structura de mişcare şi se aprobă de către comandantul unităţii, marii unităţi sau comandantul forţei, în funcţie de nivelul eşalonului la care se organizează transportul.

SECŢIUNEA a 3-a

Mentenanţa

Art. 57. - (1) Sistemul de mentenanţa reprezintă totalitatea principiilor, regulilor, resurselor umane, materiale şi financiare, interdependente între ele şi care formează un tot unitar, destinat desfăşurării tuturor acţiunilor întreprinse pentru a menţine şi restabili echipamentele tehnice la caracteristicile tehnice specifice de funcţionare.

(2) Totalitatea pieselor de schimb şi materialelor care asigură nevoile acţiunilor de mentenanţă, pentru o anumită perioadă de timp sau misiune şi pentru un anumit număr de produse, constituie stocul normat, exprimat în loturi de piese de schimb.

(3)  In funcţie de starea tehnicii şi momentul efectuării lucrărilor, conceptul de mentenanţă se redefineşte prin două componente:

a) mentenanţă preventivă;

b) mentenanţă corectivă.

Art. 58. - Mentenanţă preventivă cuprinde un ansamblu de activităţi întreprinse pentru menţinerea sistemelor tehnicii în condiţii normale de funcţionare, prin înlocuirea sistematică a elementelor şi executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare şi control, planificate la intervale stabilite în funcţie de durata de utilizare.

Art. 59. - Mentenanţă corectivă cuprinde activităţi desfăşurate pentru restabilirea capacităţii normale de funcţionare a sistemelor defecte, cum ar fi reparaţiile de mică, medie sau mare amploare, care au ca scop repunerea în stare de funcţionare a tehnicii defecte şi/sau deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la operaţii întrunite; astfel de activităţi de mentenanţă cuprind operaţii, cum sunt testarea/diagnoza, localizarea şi remedierea defecţiunilor prin înlocuirea sau repararea elementelor defecte, verificarea şi executarea reglajelor.

Art. 60. - Complexitatea lucrărilor, durata de imobilizare a tehnicii, dotarea cu echipamente, aparatură şi utilaje, calificarea personalului şi condiţiile de lucru determină structurarea sistemului de mentenanţă pe următoarele niveluri:

a)  nivelul de bază - cuprinde intervenţiile de mentenanţă preventive şi corective, cu imobilizări ale tehnicii, de scurtă durată: control tehnic înaintea misiunii, control tehnic pe parcurs, întreţineri tehnice curente, întreţineri tehnice şi inspecţii periodice, revizii, reparaţii;

b) nivelul intermediar - cuprinde intervenţiile de mentenanţă preventive şi corective, cu imobilizări ale tehnicii, pe durată medie de timp: testare, clasificare operaţională, revizii, reparare;

c)  nivelul general - cuprinde intervenţiile de mentenanţă preventive şi corective, cu imobilizări ale tehnicii, pe durată de timp relativ mare.

Art. 61. - Reparaţiile se execută în funcţie de tipul tehnicii, gradul de uzură şi volumul de manoperă, astfel:

a) reparaţii curente şi de complexitate redusă -RC;

b) reparaţii de complexitate medie - RM;

c) reparaţii de complexitate ridicată - RR.

Art. 62. - In urma diagnosticării efectuate şi în funcţie de importanţa şi specificul tehnicii, comandanţii unităţilor, la propunerea şefilor structurilor logistice subordonate, decid reparaţia în unitate, solicită sprijin de mentenanţă de la eşaloanele superioare sau apelează la serviciile operatorilor economici specializaţi.

Art. 63. - Pentru tehnica interoperabilă, desfăşurarea activităţilor de mentenanţă, în sistem externalizat, se execută prin:

a)  acorduri tehnice cu naţiunea-lider, încheiate în perioada de organizare şi pregătire a misiunii, pentru firmele desemnate a desfăşura activităţi de mentenanţă în teatre;

b) forţe proprii sau contracte cu operatori economici interni, la tehnica de comunicaţii şi informatică;

c) contracte cu operatori economici externi, pentru asigurarea de produse şi servicii necesare susţinerii forţelor, identificaţi cu ajutorul Agenţiei NATO de mentenanţă şi aprovizionare/NATO Maintenance and Supply Agency - NAMSA.

Art. 64. - Comandamentul logistic întrunit şi Comandamentul comunicaţiilor şi informaticii încheie contracte cu operatorii economici naţionali, pentru tehnica neinteroperabilă, în scopul desfăşurării activităţilor de mentenanţă, în sistem externalizat.

SECŢIUNEA a 4-a

Sprijinul medical

Art. 65. - (1) Sprijinul medical al personalului participant la operaţia întrunită constă în asigurarea de servicii de medicină preventivă şi curativă, servicii stomatologice, reaprovizionarea cu medicamente, sânge, materiale medicale, protecţia medicală împotriva armelor nucleare, biologice şi chimice - NBC, precum şi evacuarea medicală a răniţilor şi bolnavilor, pentru a reduce la minimum, pe cât posibil, pierderile de forţe umane din cauza rănirilor şi îmbolnăvirilor şi întoarcerea la datorie a acestora.

(2) Realizarea sprijinului medical în cadrul zonei de operaţii se desfăşoară sub coordonarea medicului-şef al comandamentului forţei întrunite şi se asigură prin utilizarea dotărilor medicale proprii, celor puse la dispoziţie şi celor existente în zonă.

Art. 66. - Sprijinul medical se acordă de către formaţiunile medicale ROL 1, 2 şi 3, pe niveluri de competenţă, în funcţie de eşalon, atât pentru forţele proprii, cât şi pentru populaţia civilă din zona de operaţii, în limitele posibilităţilor.

Art. 67. - La realizarea sprijinului medical participă formaţiunile medicale din compunerea marilor unităţi/unităţilor şi din reţeaua sanitară teritorială.

Art. 68. - Pentru îndeplinirea misiunilor, formaţiunile medicale se dispun în teren, constituind etape medicale de evacuare şi tratament.

Art. 69. - Asistenţa medicală se acordă răniţilor şi bolnavilor la formaţiunile de ROL 1 sau ROL 2, în vederea limitării complicaţiilor şi creării condiţiilor necesare pentru evacuarea acestora la spitalele de ROL 3 sau la formaţiunile medicale de teritoriu.

Art. 70. - (1) Organizarea evacuării medicale constituie responsabilitatea medicului-şef de la fiecare etapă de evacuare şi se execută cu mijloacele sanitare de evacuare proprii şi cu cele primite în sprijin.

(2)  Principiul de bază în executarea evacuării răniţilor şi bolnavilor constă în faptul că eşalonul superior pune la dispoziţie mijloacele sanitare de evacuare din înzestrare şi cele primite în sprijin.

(3)  Evacuarea răniţilor şi bolnavilor se face şi cu mijloace nespecializate, amenajate în acest scop, atât cu mijloace de transport care se întorc de la forţele de angajare imediată, cât şi cu mijloace aeriene.

(4)   Evacuarea răniţilor şi bolnavilor este o activitate permanentă, care se execută în orice situaţie, indiferent de condiţiile de anotimp şi stare a vremii.

(5) In operaţiile întrunite desfăşurate în afara teritoriului, în situaţia în care posibilităţile imediate de asistenţă medicală sunt depăşite, tratamentul şi evacuarea răniţilor/bolnavilor se execută în urma triajului medical, după următoarele priorităţi:

a)  URGENT/cod ROŞU - pacienţi cu instabilitate critică a funcţiilor vitale, a căror viaţă, simţuri sau membre pot fi salvate prin proceduri chirurgicale în interval de 1-4 ore şi care sunt candidaţii recomandaţi pentru evacuarea aero-medicală;

b)  PRIORITAR/cod GALBEN - pacienţi cu leziuni severe, care nu pun viaţa sau membrele în pericol, dar a căror rezolvare depinde de acordarea asistenţei medicale chirurgicale; au parametrii vitali stabili după resuscitare şi sunt recomandaţi pentru evacuarea medicală aeriană sau terestră;

c)  RUTINĂ/cod VERDE - pacienţi cu leziuni medii/minore care nu necesită resuscitare, tratament medico-chirurgical de specialitate în primele 1-2 zile si nici evacuare aero-medicală;

d)  DEPĂŞIT/AMÂNAT/cod NEGRU - pacienţi cu leziuni dramatice, în special cerebrale, neresuscitabili sau cu instabilitate critică a funcţiilor vitale după resuscitare, al căror exitus este apreciat a se produce înaintea acordării ajutorului medical calificat/specializat; tratamentul de urgenţă este paliativ şi nu sunt recomandaţi pentru evacuarea medicală decât dacă există resursele necesare.

Art. 71. - (1) In responsabilitatea formaţiunilor medicale ale Forţei intră şi acordarea asistenţei medicale civililor, atunci când viaţa le este pusă în pericol.

(2) Formaţiunile medicale ale Forţei, cu aprobarea medicului-şef, acordă ajutorul medical de urgenţă populaţiei civile din zonă în cazul în care aceasta nu se poate asigura pe plan local.

(3)  Pentru cazurile de evacuare a populaţiei din zonă se înfiinţează puncte de colectare şi de transbordare şi se asigură paza locului de evacuare şi a ambulanţelor necesare transportului; acordarea tratamentului medical de urgenţă populaţiei civile se consemnează în raportul medical zilnic.

Art. 72. - Protecţia medicală împotriva armelor nucleare, biologice şi chimice cuprinde măsurile ce se iau, pe baza deciziei comandantului, pentru prevenirea şi combaterea efectelor acestora asupra efectivelor şi se realizează prin coordonarea şi desfăşurarea într-o concepţie unitară a activităţii formaţiunilor medicale ale marii unităţi/unităţii, a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi a reţelei sanitare teritoriale.

SECŢIUNEA a 5-a

Infrastructura

Art. 73. - Infrastructura cuprinde obiectivele şi facilităţile necesare conducerii, cartiruirii/cazării, adăpostirii, depozitării, deplasării, protecţiei forţelor şi populaţiei civile, bunurilor materiale şi valorilor patrimoniului cultural naţional, asistenţei medicale, asigurării cu apă potabilă etc.

Art. 74. - La nivel strategic funcţia de infrastructură este legată de asigurarea pe termen lung a dotărilor necesare antrenamentului forţelor sau pentru implementarea planurilor operaţionale.

Art. 75. - (1) La nivel operativ funcţia de infrastructură este mai mult legată de asigurarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii necesare pentru operaţii viitoare şi/sau în derulare.

(2) In funcţie de operaţie, infrastructura necesară constă în porturi, aeroporturi, căi ferate şi gări, instalaţii de depozitare, axe de aprovizionare-evacuare, mijloace de adăpostire şi utilităţi; identificarea din timp a cerinţelor de infrastructură şi pregătirea acesteia au o influenţă majoră asupra operaţiilor ulterioare.

Art. 76. - (1) Recunoaşterea trebuie să aibă în vedere infrastructura existentă şi resursele locale disponibile privind construcţia, întreţinerea şi exploatarea clădirilor.

(2)  Prioritate trebuie acordată acelor construcţii destinate instalării punctelor de comandă şi de debarcare, zonelor de staţionare şi de adunare, precum şi căilor de comunicaţie care le leagă; în plus, la recunoaştere se urmăresc toate celelalte elemente de infrastructură solicitate de comandant sau de statul major.

(3)    După recunoaştere se întocmeşte o situaţie a capacităţilor şi o listă cu noile proiecte, precum şi măsurile recomandate a fi luate pentru pregătirea teatrului de operaţii; în listă se include finanţarea necesară şi adaptarea structurii echipamentului trupelor de geniu pentru a fi în măsură să rezolve situaţiile concrete depistate pe timpul recunoaşterilor.

Art. 77. - Managementul şi coordonarea problematicilor bunurilor imobiliare şi proprietăţii acestora sunt de primă importanţă în cadrul activităţilor logistice.

Art. 78. - (1) Cartiruirea trupelor se organizează de către şeful structurii logistice, având la bază ordinul de sprijin logistic al eşalonului superior şi decizia comandantului.

(2) In vederea cartiruirii trupelor se folosesc, în primul rând, adăposturile amenajate şi corturile din înzestrare.

(3)  Se pot folosi şi imobilele aflate în interiorul zonei de responsabilitate logistică, oricare ar fi proprietarul acestora.

(4) Proprietarilor de imobile, persoane fizice, trebuie să li se lase spaţiul strict necesar pentru locuit, preparat hrană şi grupuri sanitare separate.

Art. 79. - Proprietarii sau deţinătorii, cu orice titlu, ai imobilelor sunt obligaţi prin lege să le pună la dispoziţia forţelor, la solicitarea acestora sau a autorităţilor administraţiei publice locale, cu utilităţile şi echipamentele aferente.

Art. 80. - Pentru imobilele folosite la cartiruire sau cazare nu se plăteşte chirie pe timpul mobilizării generale ori parţiale, pe timpul stării de asediu, stării de urgenţă sau la război, oricare ar fi durata de utilizare a acestora.

Art. 81. - In caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, cartiruirea sau cazarea dă dreptul la încasarea unei chirii potrivit dispoziţiilor legale.

Art. 82. - Infrastructura de transport este, de asemenea, obiectiv de interes naţional, atât civil cât şi militar, prin care se îndeplinesc, pe de o parte, cererile de servicii publice de transport personal şi mărfuri, precum şi necesităţile strategice; aceasta contribuie direct la asigurarea legăturii între localităţile ţării şi chiar depăşirea frontierelor administrative, atunci când situaţia o impune.

Art. 83. - (1) România are o infrastructură publică de transport ce cuprinde drumuri, căi ferate, căi navigabile, canale navigabile, porturi maritime şi fluviale, aeroporturi, care asigură realizarea conectării tuturor zonelor la reţeaua naţională şi la sistemele internaţionale de transport.

(2) Dintre acestea, organele de conducere logistică, în colaborare cu celelalte compartimente ale comandamentului, aleg pe cele din fâşia de acţiune, orientate convenabil, pe direcţiile cele mai scurte, ferite de observarea inamicului şi în afara razei de acţiune a sistemului de foc al acestuia, urmărind să aibă cât mai puţine puncte obligate de trecere şi să nu necesite lucrări de amploare pentru reparare şi întreţinere.

Art. 84. - Folosirea infrastructurii de transport se aprobă de comandant la propunerea şefului logisticii.

Art. 85. - (1) In cazul în care elementele de infrastructură nu sunt suficiente pentru a satisface nevoile operaţionale, neajunsurile pot fi rezolvate în cadrul unui proiect din Programul NATO de investiţii în securitate/NATO Security Investment Programme - NSIP.

(2) NSIP este principalul mecanism al Alianţei pentru identificarea şi dotarea cu infrastructură finanţată în comun de către NATO.

Art. 86. - (1) Geniu de infrastructură pentru logistică cuprinde totalitatea măsurilor şi lucrărilor ce se execută în scopul creării condiţiilor favorabile pentru desfăşurarea activităţilor specifice sprijinului logistic al operaţiilor, pentru protecţia şi mascarea personalului, tehnicii şi materialelor de logistică.

(2) Volumul, urgenţele şi termenele de execuţie ale lucrărilor se stabilesc de către şeful structurii logistice.

SECŢIUNEA a 6-a

Protecţia structurilor de logistică

Art. 87. - (1) Protecţia structurilor de logistică se referă la totalitatea măsurilor şi activităţilor ce se iau într-o concepţie unitară, în scopul de a le feri de cercetarea şi atacurile prin surprindere ale agresorului terestru şi aerian, precum şi pentru a le preveni despre pericolul agresiunii chimice, biologice, radiologice şi nucleare şi a le proteja împotriva efectelor acestora, în vederea îndeplinirii misiunilor ce le revin.

(2)  Protecţia structurilor de logistică este atributul şefului structurii de comandă logistică al MU/U şi al comandanţilor acestora.

(3)   Modalităţile de realizare a protecţiei structurilor de logistică sunt prezentate în „L-2, Manualul conducerii sprijinului logistic în operaţiile întrunite".

SECŢIUNEA a 7-a

Serviciile de campanie

Art. 88. - (1) Răspunderea pentru contractarea şi urmărirea modului de executare a serviciilor de campanie revine structurilor logistice din cadrul forţelor participante la operaţia întrunită.

(2) Serviciile de campanie se execută prin structurile proprii, cele puse la dispoziţie în sistem externalizat, prin operatori economici, pe plan local sau contractori tradiţionali.

(3)   Din raţiuni umanitare, responsabilitatea asigurării serviciilor de campanie se poate extinde şi asupra populaţiei civile.

Art. 89. - Hrănirea efectivelor se execută în funcţie de:

a) rezerva/stocurile de alimente existente;

b) rolul, locul şi misiunile forţelor;

c) posibilităţile de reaprovizionare cu alimente;

d) posibilităţile de preparare a hranei;

e) posibilităţile de asigurare a apei;

f) posibilităţile de transport.

Art. 90 - In funcţie de situaţie, se stabileşte unul dintre următoarele regimuri de hrănire:

a) regim de hrănire normal - hrană caldă;

b) regim de hrănire de luptă - raţii de luptă;

c) regim de hrănire cu hrană rece - hrană rece.

Art. 91. - (1) Imbăierea efectivelor se execută la băile operatorilor economici şi ale organelor administraţiei publice din zona de responsabilitate logistică sau la baia de campanie, dacă timpul la dispoziţie permite instalarea acesteia.

(2) In situaţii deosebite se pot utiliza şi instalaţiile de duş şi dezinfectie montate pe autospecialele pentru decontaminarea echipamentului din dotarea subunităţilor de protecţie NBC.

Art. 92. - (1) Spălatul lenjeriei şi curăţatul echipamentului se realizează prin intermediul spălătoriilor şi curăţătoriilor civile din zona de responsabilitate logistică sau prin cele de campanie.

(2) In situaţii deosebite pot fi amenajate spălătorii improvizate în apropierea cursurilor de apă.

Art. 93. - Spălarea lenjeriei şi curăţatul echipamentului militarilor bolnavi sau răniţi se execută prin grija structurilor medicale în care sunt spitalizaţi.

Art. 94. - In situaţii deosebite se pot utiliza autospecialele pentru decontaminarea echipamentului din dotarea subunităţilor de protecţie NBC.

Art. 95. - (1) Serviciile poştale şi de curierat se organizează în conformitate cu prevederile dispoziţiei pentru comunicaţii şi informatică.

(2) Responsabilitatea primirii şi distribuirii de la/la militari a coletelor, scrisorilor, telegramelor, mandatelor etc. revine administratorilor de subunităţi.

Art. 96. - (1) Deratizarea şi dezinsecţia se execută prin intermediul operatorilor economici de profil, la instalarea într-un nou raion.

(2) Responsabilitatea organizării acestor activităţi revine structurii logistice, prin intermediul organelor medicale, ori de câte ori este nevoie.

SECŢIUNEA a 8-a

Contractarea

Art. 97. - Contractarea este un instrument semnificativ utilizat pentru obţinerea accesului la resursele de pe plan local şi la alte materiale şi servicii necesare şi are un rol din ce în ce mai important în conducerea operaţiilor întrunite.

Art. 98. - (1) In scopul creşterii eficienţei utilizării fondurilor, achiziţiile de produse, servicii şi lucrări în Armata României se efectuează centralizat, la nivelul Ministerului Apărării, şi descentralizat, la nivelul categoriilor de forţe ale armatei/similar.

(2)  La nivelul Ministerului Apărării, achiziţiile de produse, servicii şi lucrări se execută centralizat de către:

a)  Departamentul pentru armamente - sisteme majore de tehnică, sprijinul logistic iniţial şi activitatea de mentenanţă aferentă acestora, pentru Forţele Terestre şi Forţele Navale, echipamente complexe din economia naţională, armament, muniţii, tehnică medicală de înaltă performanţă etc;

b)  Comandamentul logistic întrunit - tehnică şi materiale comune categoriilor de forţe ale armatei, altele decât cele din competenţa Departamentului pentru armamente, produsele şi serviciile necesare pregătirii/susţinerii forţelor;

c)    Comandamentul comunicaţiilor şi informaticii - echipamente/bunuri şi servicii specifice domeniului de activitate, altele decât cele din competenţa Departamentului pentru armamente etc;

d) Direcţia medicală - medicamente, echipamente şi tehnică medicală, altele decât cele din competenţa Departamentului pentru armamente etc.

(3)  Pentru celelalte produse, servicii şi lucrări care nu sunt cuprinse în sistemul centralizat - hrănire, spălarea lenjeriei şi curăţatul echipamentului, materiale de întreţinere, instrumentar medical, rechizite şi furnituri de birou, produse de curăţenie şi igienă personală, reparaţii şi piese de schimb aferente mentenanţei tehnicii, reparaţii curente la clădiri etc. achiziţiile de produse, servicii şi lucrări se execută descentralizat, la nivelul categoriilor de forţe ale armatei/similar.

SECŢIUNEA a 9-a

Sprijinul naţiunii-gazdă

Art. 99. - Sprijinul naţiunii gazdă/Host Nation Support - HNS reprezintă totalitatea acţiunilor de sprijin logistic, financiar, legislativ şi procedural, care definesc asistenţa civilă sau militară acordată de către naţiunea-gazdă/Host Nation - HN forţelor armate străine care staţionează, intră/ies, operează sau se află în tranzit pe teritoriul naţional al HN.

Art. 100. - (1) Acordarea HNS se fundamentează prin memorandumuri de inţelegere/Memorandum of Understanding - MOU, acorduri tehnice/Technical Agreements - TAs şi aranjamente de implementare Întrunită/Joint Implementation Agreements - JIAs, încheiate între România şi alte state.

(2) Pilonul central al acordării de către România a HNS este memorandumul de înţelegere permanent/Standing Memorandum of Understanding - SMOU între România şi Comandamentul Aliat pentru Operaţii.

(3) Pentru acordarea de către România a HNS în cadrul unei anumite operaţii, se va elabora un MOU specific.

(4)  Naţiunile trimiţătoare/Sending Nations - SNs, membre NATO, pot adera la acest memorandum prin notă de aderare/Note of Adherence - NOA.

Art. 101. - In calitate de HN, România are următoarele responsabilităţi:

a) asigurarea cadrului legislativ care să permită desfăşurarea optimă a activităţilor specifice HNS - toate acţiunile forţelor armate străine pe timpul staţionării, intrării/ieşirii, operării şi tranzitului pe teritoriul naţional al României se vor planifica şi desfăşura potrivit legilor României, care corespund prevederilor Acordului dintre statele părţi ale Tratatului Atlanticului de Nord privind Statutul forţelor/Status of Forces Agreement - SOFA, Londra, 19 iunie 1951, şi Protocolului privind Statutul comandamentelor militare internaţionale - Paris, 28 august 1952;

b)   asigurarea asistenţei de specialitate HNS privind domeniile potenţiale de sprijin - potrivit principiului transparenţei, România pune la dispoziţia comandamentelor NATO autorizate şi autorităţilor militare naţionale ale SNs Catalogul de planificare a capabilităţilor/Capabilities Catalogue - RO- HNS CAPCAT şi Baza de date HNS a României/Data Base - RO-HNS DB, în părţile care le privesc;

c)  asigurarea coordonării şi cooperării dintre sectoarele militar şi civil - potrivit principiului responsabilităţii, în România autoritatea de reglementare, planificare şi coordonare în sfera HNS este reprezentată de Ministerul Apărării, ca integrator al activităţilor specifice în acest domeniu;

d)  asigurarea accesului la resurse - potrivit principiului asigurării resurselor, România asigură resursele necesare sprijinului logistic al forţelor armate aliate şi partenere, într-un spectru cât mai extins, potrivit legislaţiei şi priorităţilor naţionale, precum şi posibilităţilor şi capabilităţilor sale curente;

e) potrivit principiului coordonării, România acordă o atenţie deosebită stabilirii unei relaţii funcţionale de coordonare comună a resurselor între structurile logistice ale Forţei combinate de arme intrunite/Combined Joint Task Force - CJTF, care operează la nivelul teatrului de operaţii - structuri de tip Centru logistic multinaţional intrunit/Multinational Joint Logistic Centre - MJLC - şi structurile logistice abilitate ale Armatei României;

f) asigurarea asistenţei de specialitate în domeniile financiar şi al achiziţiilor - structurile Ministerului Apărării abilitate în domeniul achiziţiilor oferă asistenţa de specialitate necesară în domeniul încheierii contractelor; totodată, Ministerul Apărării pune la dispoziţia SNs, la cerere, prin intermediul RO-HNS DB, toate informaţiile necesare privind operatorii economici autorizaţi pentru comercializarea produselor şi serviciilor necesare forţelor armate străine, în cantităţile solicitate, necesare îndeplinirii misiunilor, şi la standardele de calitate impuse de beneficiari;

g)  asigurarea personalului de legătură HNS - România asigură existenţa şi funcţionarea echipelor de legătură HNS în toate locaţiile operaţionale identificate prin RO-HNS CAPCAT;

h) colaborarea cu comandamentele NATO şi SN pe timpul procesului de planificare HNS - România asigură expertiza juridică, financiară şi logistică necesară deplinei colaborări cu comandamentele NATO şi SNs pe timpul procesului de planificare HNS.

SECŢIUNEA a 10-a

Domenii conexe

1. Cooperarea civili - militari - CIMIC

Art. 102. - (1) Activităţile desfăşurate în domeniul cooperării civili-militari/Civilian Military Coperation - CIMIC au scopul de a stabili şi menţine o cooperare strânsă cu populaţia şi instituţiile civile pentru a crea condiţiile necesare obţinerii unor avantaje de ordin moral, material şi tactic pentru trupele proprii şi de a interzice adversarului obţinerea acestor avantaje.

(2)   De regulă, forţa întrunită cooperează pe timpul desfăşurării operaţiilor militare cu agenţii guvernamentale şi neguvernamentale; o parte din condiţiile necesare obţinerii succesului poate fi obţinută fără utilizarea forţei, prin armonizarea scopurilor şi metodelor militare utilizate cu cele ale instituţiilor şi populaţiei civile aflate în zona de operaţii întrunite.

(3)  De cele mai multe ori este necesar să se coordoneze activităţile militare cu cele ale organizaţiilor civile care sunt prezente în zona de operaţii întrunite.

(4)  Intr-un mediu ostil ori într-un conflict major activităţile CIMIC sunt de mare importanţă, întrucât acestea trebuie să asigure accesul la resurse şi să faciliteze tranziţia la starea de normalitate.

2. Asigurarea urgenţelor civile

Art. 103. - (1) Sprijinul logistic necesar în situaţii de urgenţe civile se va dimensiona pe baza planurilor de acţiune proprii şi a celor de cooperare cu instituţiile abilitate prin lege.

(2) Structurile logistice ale forţelor angajate trebuie să menţină legătura neîntreruptă cu aceste instituţii pentru a se informa şi a rezolva toate problemele privind logistica.

3. Dislocarea strategică, recepţia, staţionarea, continuarea deplasării şi integrarea forţelor

Art. 104. - (1) Procesul de dislocare strategică a forţelor proprii participante la acţiuni militare întrunite şi logistica asociată acestuia presupun conducerea şi corelarea corespunzătoare a activităţilor specifice între structurile de mişcare şi transport naţionale şi cele ale NATO, UE sau cele stabilite în cadrul coaliţiilor multinaţionale pentru planificarea, organizarea şi coordonarea executării acestuia.

(2)  Dislocarea strategică presupune deplasarea forţelor din punctele de imbarcare/Points of Embarkation - POE, în punctele de debarcare/Points of Debarkation - POD, bazele înaintate de grupare/Forward Mounting Bases - FMB.

(3) Coordonarea procesului de dislocare strategică a forţelor proprii în teatrele/zonele de operaţii se asigură de către Centrul de coordonare a mişcării din Comandamentul logistic întrunit.

(4)  Structura de coordonare a mişcării din Comandamentul operaţional întrunit defineşte condiţiile şi cerinţele de mişcare şi transport ce trebuie îndeplinite în cadrul procesului de dislocare strategică, corespunzător celor stabilite de către NATO, UE sau în cadrul coaliţiilor multinaţionale.

(5) Centrul de coordonare a mişcării stabileşte structurile de transport şi control al mişcării, necesare asigurării coordonării procesului de dislocare strategică a forţelor.

(6)  Sarcinile şi responsabilităţile structurilor de mişcare şi transport pentru dislocarea strategică a forţelor sunt definite în SMG/L-2, Doctrina întrunită de mişcare şi transport.

(7) Recepţia, staţionarea, continuarea deplasării şi integrarea forţelor/Reception, Staging and Onward Movement - RSOM&I constituie procesul de tranziţie a forţelor dislocate în teatrul/zona de operaţii pentru realizarea capacităţii de luptă necesare îndeplinirii cerinţelor operaţionale stabilite.

(8) Operaţiile de RSOM&I a forţelor trebuie să se desfăşoare în condiţii de deplină siguranţă, fiind astfel necesară asigurarea măsurilor corespunzătoare de protecţie a forţelor şi activităţilor.

(9)   Planificarea şi executarea operaţiilor RSOM&I se realizează avându-se în vedere următoarele principii:

a) responsabilitatea colectivă;

b) unitatea de efort prin unitate de comandă;

c) sincronizarea.

(10)   Responsabilitatea colectivă presupune ca pentru elaborarea planurilor RSOM&I şi executarea acestora să fie implicate toate structurile de mişcare şi transport/movement and transportation - M&T şi logistice participante la proces, respectiv cele ale unităţilor ce se dislocă, cele care asigură funcţionarea zonelor stabilite şi cele de coordonare ale Comandamentului logistic întrunit şi ale Comandamentului operaţional întrunit. Centrul de coordonare a mişcării trebuie să asigure cooperarea permanentă cu Centrul aliat de coordonare a mişcării sau Centrul de coordonare a mişcării al UE ori cu structura de mişcare şi transport stabilită ca fiind coordonator principal al activităţilor RSOM&I în cadrul coaliţiilor multinaţionale.

(11) Unitatea de efort constituie principiul esenţial al utilizării optime a resurselor pentru realizarea obiectivului dorit; unitatea de comandă facilitează realizarea unităţii de efort prin asigurarea unei conducerii unice a tuturor participanţilor la aceste operaţii.

(12) Sincronizarea dintre dislocarea strategică şi operaţiile RSOM&I asigură deplasarea forţelor în locurile şi cu capacitatea de luptă dorite.

4. Prevenirea şi stingerea incendiilor

Art. 105. - Pentru protecţia personalului şi a bunurilor materiale în perioada desfăşurării operaţiilor întrunite, comandanţii MU/U trebuie să ia următoarele măsuri:

a)  eliminarea posibilelor surse de producere a incendiilor: vegetaţie uscată, deşeuri, substanţe inflamabile;

b) stabilirea personalului cu responsabilităţi pe linia prevenirii şi stingerii incendiilor - PSI;

c)    instruirea întregului personal privind manipularea mijloacelor PSI;

d)  încheierea unor acorduri de cooperare pe linie PSI cu structuri abilitate în domeniu, aparţinând altor ministere sau organizaţii civile care dispun de detaşamente de intervenţie PSI.

5. Protecţia mediului, securitatea şi sănătatea în muncă, supravegherea tehnică şi metrologia legală

Art. 106. - Protecţia mediului, securitatea şi sănătatea în muncă, supravegherea tehnică şi metrologia legală cuprind:

a) asigurarea condiţiilor optime în desfăşurarea activităţilor, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii personalului militar şi civil;

b)  respectarea legislaţiei de mediu şi a reglementărilor naţionale şi internaţionale cu specific militar pentru prevenirea şi reducerea poluării în zonele de responsabilitate sau acţiune;

c) exploatarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor mecanice sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi aparatelor consumatoare de combustibil de uz neindustrial.

Art. 107. - (1) Protecţia mediului se realizează pentru păstrarea/conservarea echilibrului ecologic, prevenirea, limitarea şi combaterea riscurilor şi ameninţărilor la adresa mediului înconjurător şi reconstrucţia factorilor de mediu afectaţi, din zona de responsabilitate logistică a marii unităţi.

(2)  Protecţia mediului este organizată şi se desfăşoară de către întregul personal, sub conducerea comandanţilor şi a persoanei învestite cu atribuţii în domeniu.

(3) Protecţia mediului cuprinde:

a)  protejarea vegetaţiei sălbatice - flori, puieţi, vegetaţie lemnoasă - de acţiunea distructivă a personalului şi tehnicii;

b) protejarea apelor;

c) protejarea atmosferei;

d) protejarea solului.

(4) Măsurile de protecţie a mediului sunt respectate de către întregul personal participant la operaţia întrunită şi constau în respectarea legislaţiei şi a reglementărilor naţionale de mediu.

Art. 108. - Protecţia apelor constă în:

a)  interzicerea în toate situaţiile a deversării ori împrăştierii substanţelor chimice periculoase şi a produselor petroliere sau toxice în apele de suprafaţă;

b)   evitarea spălării tehnicii, recipientelor sau vaselor contaminate cu produse chimice, petroliere sau toxice în apele de suprafaţă şi desfăşurarea acestei activităţi în locuri special amenajate;

c)  stoparea oricăror scăpări sau scurgeri de substanţe poluante şi curăţarea zonei afectate prin decontaminare mecanică.

Art. 109. - Protejarea solului se realizează prin:

a)   deplasarea forţelor pe drumuri, poteci existente, evitându-se efectuarea de noi trasee;

b)   evitarea efectuării de lucrări genistice în zonele cu influenţe istorice sau rezervaţii naturale.

6. Serviciile funerare

Art. 110. - (1) Inhumarea militarilor decedaţi în zona de desfăşurare a operaţiilor, după evacuarea acestora de pe câmpul de luptă de către echipe aparţinând formaţiunilor necombatante, se execută cu asigurarea asistenţei religioase corespunzătoare confesiunii de care aparţin, după ce au fost adunaţi, identificaţi şi înregistraţi.

(2) De regulă, atunci când există posibilitatea, trupurile neînsufleţite se repatriază prin grija Ministerului Apărării.

Art. 111. - Inhumarea militarilor din forţele proprii sau a celor ai inamicului, decedaţi în zona de desfăşurare a operaţiei, se execută potrivit reglementărilor în vigoare, cu asigurarea, atunci când este posibil, a asistenţei religioase corespunzătoare confesiunii de care aparţin, după ce au fost adunaţi de către personalul destinat de comandantul unităţii, identificaţi şi înregistraţi.

Art. 112. - Militarii decedaţi care fac parte din armatele aliate, în funcţie de situaţie, se predau cu aprobarea eşalonului superior reprezentanţilor acestora sau sunt înhumaţi prin grija comandantului unităţii, ţinându-se evidenţa lor.

Art. 113. - Militarii decedaţi care fac parte din forţele armate ale inamicului se identifică, se înscriu într-o evidenţă separată, întocmită de marea unitate în fâşia căreia au fost găsiţi, şi sunt înhumaţi în locuri separate, individual, cu excepţia cazurilor de forţă majoră care impun un loc de înhumare colectiv.

Art. 114. - Lucrurile personale ale militarilor decedaţi şi care au fost identificaţi sunt expediate prin canalele normale de sprijin logistic familiilor acestora/autorităţilor naţionale abilitate, în cazul militarilor decedaţi care au aparţinut inamicului.

Art. 115. - (1) Locurile în care se înhumează militarii decedaţi sunt trecute pe hărţi sau planuri şi se marchează cu semne vizibile.

(2) Hărţile sau planurile respective intră în arhiva marii unităţi care a efectuat înhumarea.

Art. 116. - Pe mormintele militarilor înhumaţi se fixează semnul de căpătâi corespunzător confesiunii căreia îi aparţin, pe care se va scrie gradul, funcţia, numele şi prenumele decedatului, unitatea din care a făcut parte, data naşterii, precum şi alte date utile pentru identificarea ulterioară a persoanei respective.

CAPITOLUL III

Zona de responsabilitate logistică şi liniile de sprijin logistic

SECŢIUNEA 1

Zona de responsabilitate logistică

Art. 117. - In scopul asigurării condiţiilor optime de dispunere, de desfăşurare a activităţilor, de stabilire a responsabilităţilor în folosirea căilor de comunicaţie şi aplicării unitare a măsurilor de protecţie, marile unităţi primesc o zonă de responsabilitate logistică.

Art. 118. - Mărimea zonei de responsabilitate logistică depinde de:

a) compunerea de luptă şi misiunile marii unităţi;

b) dispozitivul operativ adoptat;

c) existenţa şi dispunerea surselor de aprovizionare;

d) existenţa şi starea căilor de comunicaţie şi caracteristicile terenului.

Art. 119. - Zona de responsabilitate logistică trebuie să asigure:

a) concentrarea forţelor de logistică pentru corelarea efortului operativ cu efortul logistic;

b)  posibilităţi de manevră pentru marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică;

c)  dispunerea dispersată a forţelor de logistică pentru protecţia acestora împotriva acţiunii distructive a inamicului.

Art. 120. - In zona de responsabilitate logistică a marii unităţi se pot dispune unităţi, subunităţi şi formaţiuni de logistică ale eşalonului superior sau ale unor mari unităţi şi unităţi subordonate nemijlocit acestuia. In aceste situaţii, raioanele ce urmează a fi ocupate se comunică marii unităţi, pentru evitarea suprapunerilor.

Art. 121. - Responsabilitatea privind organizarea, executarea şi conducerea activităţilor de sprijin logistic, precum şi pentru folosirea legală a posibilităţilor economice, printr-o continuă colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale din zona de responsabilitate logistică, revine şefului structurii logistice a marii unităţi.

Art. 122. - Zona de responsabilitate logistică se stabileşte de eşalonul superior şi se comunică prin ordinul de sprijin logistic.

SECŢIUNEA a 2-a

Liniile de sprijin logistic

Art. 123. - (1) Sprijinul logistic al forţelor româneşti pe timpul ducerii operaţiilor întrunite naţionale sau multinaţionale, pe sau în afara spaţiului naţional, se desfăşoară pe linii de sprijin.

(2)  Primele 3 linii de sprijin acţionează în teatrul de operaţii şi pe teritoriul naţional, după cum urmează:

a) linia I - subunităţile/unităţile logistice de la nivelul batalion şi brigadă, nava de suport logistic; secţia logistică/baza navală - numai pe teritoriul naţional;

b)  linia a II-a - marile unităţi şi unităţile logistice de la nivel divizie; unităţi logistice ale forţelor aeriene - numai pe teritoriul naţional;

c) linia a III-a - Elementul de sprijin naţional; unităţi logistice ale forţelor aeriene, baza navală - numai pe teritoriul naţional.

(3)  Pe teritoriul naţional acţionează liniile a IV-a şi a V-a de sprijin logistic:

a)  linia a IV-a - Comandamentul logistic întrunit, cu forţele din organică; forţele din compunere destinate pachetelor de forţe ale NATO şi UE pot să se regăsească şi în alte situaţii operaţionale, precum sprijinul la nivelul întrunit al forţei multinaţionale; în cadrul aceleiaşi linii acţioneză marile unităţi şi unităţi logistice din structura categoriilor de forţe ale armatei;

b)  linia a V-a - materializată prin componentele economiei naţionale.

Art. 124. - Linia de sprijin logistic cuprinde:

a) raioane de dispunere, de bază şi de rezervă ale structurilor de logistică proprii şi cele ale eşaloanelor subordonate, cu un eşalon mai jos;

b) axe de aprovizionare şi evacuare, de bază, de rezervă;

c) drumuri de rocadă;

d) drumuri de aprovizionare/reaprovizionare de la surse;

e) surse de aprovizionare/reaprovizionare;

f)  unităţi/subunităţi destinate pentru protecţia structurilor de logistică;

g) staţii de îmbarcare/debarcare, terminale şi cheiuri;

h) puncte de transbordare a tehnicii şi materialelor;

i) raioane/locuri de adunare a tehnicii deteriorate;

j) detaşamente de încărcare, descărcare a materialelor din staţiile de aprovizionare şi descărcare;

k) zone de delestare pentru materiale şi evacuare răniţi şi bolnavi;

l) alte elemente.

Art. 125. - Liniile de sprijin logistic trebuie să asigure condiţii pentru:

a) sprijinul logistic al trupelor;

b)   dispunerea corespunzătoare a tuturor elementelor componente;

c) concentrarea forţelor de logistică pe direcţiile unde efortul operativ este mai mare;

d) stabilitate în funcţionare;

e) manevra rapidă şi în ascuns a forţelor de logistică;

f) folosirea judicioasă a căilor de comunicaţie din zona de responsabilitate logistică;

g)   posibilităţi pentru asigurarea acţiunilor şi protecţia structurilor de logistică;

h) conducerea fermă şi neîntreruptă.

Art. 126. - Pentru îndeplinirea misiunilor, structurilor de logistică proprii li se stabilesc raioane de bază şi de rezervă, separat pentru fiecare element de dispozitiv.

Art. 127. - La stabilirea raioanelor se va ţine seama de:

a)  misiunea şi dispozitivul forţelor luptătoare pe care le deservesc;

b)   succesiunea acţiunilor pentru ducerea operaţiei ce urmează a se desfăşura;

c)  gradul de pregătire a teritoriului, economiei şi forţelor participante la operaţie;

d) dispunerea surselor de aprovizionare în teritoriu;

e)  existenţa, starea de viabilitate şi orientarea căilor de comunicaţie;

f) structura organizatorică şi gradul de înzestrare a marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor de logistică.

Art. 128. - (1) Structurile de logistică se dispun, de regulă, în localităţi sau raioane care oferă suficiente condiţii naturale de protecţie, mascare şi adăpostire.

(2) Raioanele de dispunere trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a)  să fie în apropierea căilor de comunicaţie, a axelor de aprovizionare-evacuare şi să dispună de drumuri de pătrundere şi rocadă accesibile, fără puncte obligate de trecere sau lucrări de artă numeroase;

b)  să permită dispunerea dispersată a elementelor din compunere;

c) să aibă acoperiri naturale şi denivelări de teren în care să se poată amenaja adăposturi pentru personal, tehnică, răniţi, bolnavi şi materiale;

d) să asigure condiţii favorabile pentru conectarea la sistemul de comunicaţii şi informatică;

e)  să asigure condiţii naturale favorabile pentru realizarea măsurilor de protecţie, evacuare rapidă şi în ascuns, precum şi pentru organizarea şi desfăşurarea oportună a activităţilor de primire (evacuare) a răniţilor şi bolnavilor;

f) să ofere posibilităţi de organizare a încărcării şi descărcării materialelor, de manevră a autovehiculelor şi de aterizare a elicopterelor de transport;

g)  să permită luarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;

h) să dispună de surse de apă cu debit suficient şi de calitate;

i) să nu fie în apropierea unor obiective importante, evitându-se dispunerea în imediata apropiere a unor unităţi industriale, noduri importante de comunicaţii feroviare sau a altor elemente de importanţă deosebită ce pot fi lovite de adversar.

(3) La nevoie, în aceste raioane se execută amenajări şi lucrări genistice de către forţele proprii sau de către cele destinate de comandant.

Art. 129. - In toate situaţiile, pentru structurile de logistică se stabilesc şi raioane de dispunere de rezervă, de regulă la o distanţă de 1-2 km faţă de cel de bază, iar în anumite situaţii şi mai mult.

Art. 130. - In cadrul raioanelor de dispunere ale marilor unităţi şi unităţilor/subunităţilor de logistică, formaţiunile componente se instalează dispersat, la o depărtare care să le asigure siguranţă.

Art. 131. - Depozitele de armament şi muniţii şi carburanţi-lubrifianţi vor fi dispuse către partea din faţă a raionului.

Art. 132. - Unităţile şi subunităţile de transport se dispun pe lângă structurile pe care le deservesc, fiind în măsură ca, la nevoie, să execute transporturi şi în folosul altor formaţiuni.

CAPITOLUL IV

Sprijinul logistic în operaţiile întrunite

SECŢIUNEA 1

Sprijinul logistic în operaţia ofensivă

Art. 133. - Sprijinul logistic în operaţia ofensivă reprezintă ansamblul acţiunilor desfăşurate de forţele de logistică în scopul asigurării trupelor cu tot ceea ce le este necesar pentru neutralizarea, nimicirea sau capturarea forţei vii, neutralizarea sau distrugerea armamentului şi instalaţiilor adversarului, ocuparea obiectivelor şi privarea acestuia de resurse, dezorganizarea dispozitivului şi acţiunilor adversarului, crearea condiţiilor pentru succesul operaţiilor ulterioare, pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la operaţii postconflict.

Art. 134. - (1) In operaţia ofensivă, sursele repartizate se folosesc începând cu cele mai îndepărtate de limita dinainte a dispozitivului.

(2) Pe timpul ducerii operaţiei creşte ponderea aprovizionării trupelor din depozitele eşalonului superior în comparaţie cu cele primite din economie şi din depozitele militare de teritoriu.

Art. 135. - In situaţiile în care nu se pot asigura stocurile conform eşalonării, forţele luptătoare pot trece la îndeplinirea unei noi misiuni, cu obligaţia luării tuturor măsurilor pentru asigurarea completă a stocurilor de materiale pentru cele constituite ca forţe de angajare imediată, urmând ca pe timpul ducerii operaţiei să se realizeze stocurile şi la celelalte mari unităţi/unităţi şi depozitele proprii.

Art. 136. - Pe timpul ducerii operaţiei, completarea stocurilor se face zilnic la eşaloanele tactice şi, în funcţie de posibilităţi, la celelalte eşaloane.

Art. 137. - Marile unităţi/unităţile constituite ca forţe de angajare ulterioară, la introducerea în luptă, vor avea stocul trupelor complet la toate felurile de materiale.

Art. 138. - (1) Unităţile/subunităţile folosite ca desant aerian în adâncimea dispozitivului adversarului se asigură cu muniţii, carburanţi, alimente şi medicamente, de regulă pentru toată perioada executării misiunilor.

(2) Aprovizionarea acestor structuri se realizează de către eşaloanele superioare de care aparţin.

Art. 139. - La sfârşitul operaţiei ofensive, marile unităţi operative vor avea stocurile complete, pentru a fi în măsură să treacă la îndeplinirea altor misiuni de luptă, fără pauză operativă.

Art. 140. - (1) Transporturile logistice se execută atât cu mijloacele din înzestrare, cât şi cu cele din parcul public.

(2) De organizarea şi executarea transporturilor de materiale la subordonaţi răspunde structura logistică a eşalonului superior; în unele situaţii, acesta va transporta muniţii până în poziţiile de tragere ale artileriei şi alte feluri de materiale până în punctele de lucru ale geniului.

Art. 141. - Pe timpul ducerii operaţiei ofensive, executarea transporturilor devine mai complexă, ca urmare a măririi circuitelor de transport, distrugerilor şi contaminărilor provocate de inamic pe căile de comunicaţie, precum şi a pierderilor în materiale şi mijloace de transport.

Art. 142. - (1) Pentru a asigura o capacitate de luptă ridicată este necesar ca reparaţiile să fie executate cât mai aproape posibil din punct de vedere tactic de limita dinainte a forţelor proprii; în acest fel, se reduc nevoile de evacuare, iar tehnica cu nevoi de reparaţii reintră în luptă în timp mai scurt.

(2) Dispunerea înaintată a instalaţiilor de reparat tehnica este necesară pentru repararea autovehiculelor de luptă care, de regulă, constă în înlocuirea ansamblurilor şi subansamblurilor defecte.

Art. 143. - Marile unităţi din forţele de angajare imediată sunt întărite cu personal medico-sanitar calificat şi mijloace sanitare de evacuare, prin grija eşalonului superior, înainte de începerea acţiunilor militare.

Art. 144. - La introducerea în operaţie, forţelor de angajare ulterioară li se asigură evacuarea răniţilor şi bolnavilor existenţi, completarea personalului medico-sanitar şi a mijloacelor sanitare de evacuare.

Art. 145. - Axele de aprovizionare-evacuare se stabilesc din reţeaua de drumuri existentă în zona de desfăşurare a operaţiei ofensive, pe direcţiile cele mai scurte, orientate convenabil şi care nu necesită lucrări de reparare şi întreţinere; pe timpul ducerii operaţiei ofensive, acestea se prelungesc spre înainte, pe măsură ce se pătrunde în dispozitivul de apărare al adversarului.

Art. 146. - Intreţinerea şi repararea căilor de comunicaţie, precum şi organizarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei se execută prin grija organelor de logistică, cu participarea unităţilor specializate, stabilite de organele administraţiei publice locale, după ce activităţile economico-sociale îşi reiau cursul normal.

Art. 147. - (1) In funcţie de nevoile forţelor, ritmul ofensivei, situaţia operativă şi starea de practicabilitate a căilor de comunicaţie pe timpul ducerii operaţiei ofensive, structurile de logistică se deplasează şi se dispun în noi raioane.

(2) Deplasarea se execută prin salturi, astfel încât acestea să nu rămână faţă de aliniamentul atins de trupe la mai mult decât dublul distanţei la care au fost dispuse iniţial.

Art. 148. - Numărul deplasărilor pe care le pot executa forţele de logistică în cursul unei operaţii ofensive este diferit de la eşalon la eşalon, de la o direcţie la alta, în funcţie de misiunile stabilite, atât ziua, cât şi noaptea, respectându-se cerinţele de mascare şi proprietăţile de protecţie ale terenului.

SECŢIUNEA a 2-a

Sprijinul logistic în operaţia de apărare

Art. 149. - Sprijinul logistic în operaţia de apărare reprezintă ansamblul acţiunilor desfăşurate de forţele de logistică în scopul asigurării trupelor cu tot ceea ce le este necesar pentru slăbirea capacităţii ofensive a adversarului, prin producerea de pierderi cât mai mari, respingerea atacului acestuia, menţinerea unor obiective dinainte stabilite şi împiedicarea pătrunderii adversarului în acestea, temporizarea ofensivei adversarului în vederea realizării tuturor condiţiilor pentru trecerea la ofensivă şi preluarea iniţiativei.

Art. 150. - Particularităţile sprijinului logistic, în apărare, sunt:

a)   există posibilitatea realizării din timp a stocurilor şi mijloacelor de asigurare tehnică şi medicală pentru prima zi de luptă, ceea ce constituie o măsură preventivă pentru eventualitatea unui atac al inamicului prin surprindere şi pentru posibila lovire a surselor şi drumurilor de aprovizionare, având în vedere superioritatea aeriană probabilă a acestuia;

b)  forţele şi mijloacele de sprijin logistic sunt dispuse de regulă mai în adâncime decât în ofensivă, pentru a evita suprapunerea cu zona operaţiilor la contact şi pentru a mări posibilităţile de protecţie;

c)   comandantul trebuie să ia măsuri suplimentare de siguranţă şi protecţie a raioanelor de dispunere a forţelor şi mijloacelor de sprijin logistic, de control al circulaţiei şi pază a liniilor de aprovizionare, pentru a contracara operaţiile în adâncime intensificate ale inamicului;

d) planificarea operaţiilor logistice are în vedere şi cerinţele specifice pentru operaţiile cu caracter ofensiv executate pe timpul operaţiei de apărare, precum şi pentru trecerea la ofensiva generalizată după finalizarea cu succes a apărării.

Art. 151. - Aprovizionarea trupelor în operaţia de apărare se realizează cu prioritate din sursele de aprovizionare de teritoriu, începând cu cele existente în apropierea limitei dinainte a dispozitivului.

Art. 152. - Materialele rămase în sursele de teritoriu după completarea stocurilor stabilite se evacuează în adâncimea apărării, în depozitele existente sau constituite la nevoie.

Art. 153. - Stocurile de materiale stabilite se asigură, în primă urgenţă, marilor unităţi, unităţilor/subunităţilor constituite ca forţe de reacţie în situaţii de criză, iar pe timpul ducerii operaţiei de apărare, celor constituite ca forţe de angajare imediată.

Art. 154. - Materialele consumate sau distruse ca urmare a acţiunilor adversarului se completează în cel mai scurt timp, în funcţie de eşalon şi misiunile de îndeplinit, de regulă zilnic, la eşaloane tactice, şi când este posibil, la celelalte eşaloane.

Art. 155. - Pentru anumite misiuni se vor crea stocuri suplimentare, în special la muniţii, alimente şi materiale de geniu, ce se vor păstra la marile unităţi, unităţile/subunităţile pentru care s-au creat.

Art. 156. - (1) Pentru marile unităţi şi unităţile care acţionează pe direcţii independente, compartimentate de relief, eşalonul superior poate crea eşaloane de materiale care se dispun înapoia raioanelor unităţilor/subunităţilor de logistică ale forţelor respective sau chiar în cadrul acestora.

(2) Eşalonul de materiale conţine stocurile de materiale reprezentând cota de depozit a eşalonului care l-a organizat, corespunzătoare eşalonului pentru care a fost creat.

Art. 157. - Transporturile se execută cu mijloace de transport feroviar, auto, navale, aeriene şi prin conducte în funcţie de orientarea, distanţa şi eşalonul care le organizează.

Art. 158. - (1) Pentru întreţinerea şi repararea căilor de comunicaţie se folosesc cu prioritate unităţile şi formaţiunile specializate ale administraţiei publice locale şi ale operatorilor economici care le administrează.

(2) Unităţile şi subunităţile de drumuri, proprii, se păstrează pe cât posibil în rezervă, pentru a putea interveni oportun pe căile de comunicaţie de pătrundere şi de rocadă.

Art. 159. - In operaţia de apărare, sistemul logistic se va realiza ţinându-se seama de următorii factori:

a) condiţiile în care se pregăteşte şi se duce apărarea;

b) fronturile largi şi discontinui;

c) dezvoltarea şi starea căilor de comunicaţie;

d) posibilităţile logistice ale zonei;

e) condiţiile oferite de teren;

f) necesitatea dispersării stocurilor de materiale.

Art. 160. - Forţele de logistică se dispun, de regulă, pe direcţia pe care se apără forţele principale, iar pe cealaltă direcţie se poate constitui un eşalon de materiale care să funcţioneze împreună cu structurile de logistică ale forţelor care se apără pe direcţia respectivă.

Art. 161. - Manevra structurilor de logistică are loc în următoarele situaţii:

a) când se execută regrupări de trupe;

b)  când inamicul a reuşit să pătrundă în fâşia de apărare până la jumătatea distanţei iniţiale dintre limita dinainte a dispozitivului şi raioanele de dispunere ale structurilor de logistică;

c) când se execută o contralovitură/contraatac;

d)  când se prevede ca o parte din forţe să ducă lupta în încercuire;

e)  când raioanele de dispunere ale structurilor de logistică au fost descoperite şi lovite de inamic şi când au fost contaminate.

Art. 162. - Manevra structurilor de logistică începe după efectuarea distribuţiilor de materiale, organizarea transporturilor, pe măsura terminării lucrărilor de reparaţii şi predării către eşaloanele superioare sau unităţilor de reparaţii teritoriale a tehnicii deteriorate care depăşeşte posibilităţile proprii, după triajul răniţilor şi bolnavilor şi evacuarea acestora la spitalele de campanie şi spitalele de zonă interioară, gruparea celor netransportabili, completarea stocurilor de medicamente şi materiale sanitare.

SECŢIUNEA a 3-a

Sprijinul logistic în operaţii multinaţionale

Art. 163. - Problemele specifice operaţiilor multinaţionale pe linie de sprijin logistic sunt determinate de:

a) deosebirile de doctrină;

b) nivelul stocurilor;

c)  mobilitatea, interoperabilitatea şi limitele resurselor şi de infrastructură naţionale.

Art. 164. - (1) Pe timpul operaţiilor multinaţionale, sprijinul logistic este o responsabilitate colectivă a comandantului forţei multinaţionale şi a naţiunilor care contribuie la constituirea forţei.

(2) Comandantul forţelor naţionale participante la operaţii poartă responsabilitatea furnizării de resurse logistice necesare îndeplinirii misiunilor, iar autorităţile organismului internaţional reprezentat de comandantul eşalonului respectiv au autoritate asupra resurselor logistice, pentru utilizarea acestora în mod eficient.

Art. 165. - Elementele logistice organice ale unităţilor combatante vor fi dispuse, în general, sub acelaşi statut al comenzii ca şi unităţile pe care le deservesc.

Art. 166. - De asemenea, în zona de operaţii va fi dispus un număr important de forţe logistice care, din cauza specificului sprijinului logistic al fiecărei naţiuni, nu vor fi plasate sub controlul operaţional al comandantului operaţiei multinaţionale; acestea pot include grupuri de sprijin logistic specifice categoriilor de forţe angajate în operaţie, care formează NSE.

Art. 167. - Controlul deplasărilor, utilizarea porturilor şi aerodromurilor, căile de comunicaţie din zona de responsabilitate şi funcţiile specifice de aprovizionare sunt probleme decisive care trebuie coordonate la nivel superior celui al forţelor naţionale.

Art. 168. - Transportul, construcţiile, sprijinul medical şi unele categorii de aprovizionare pot fi asigurate de HN.

Art. 169. - Comandantul grupării multinaţionale trebuie să coordoneze utilizarea unor elemente de infrastructură/ autostrăzi, căi ferate, porturi şi aerodromuri.

Art. 170. - Ofiţerii responsabili cu relaţiile militari-civili trebuie să-i sprijine pe comandanţi în identificarea şi coordonarea nevoilor de resurse, instalaţii şi sprijin local.

Art. 171. - Când partenerii din alianţă/coaliţie utilizează echipament şi tehnică similare, reaprovizionarea, întreţinerea sau alte operaţii de sprijin se pot planifica şi executa fără a ţine cont de apartenenţa naţională, în toate situaţiile urgente şi ori de câte ori este posibil.

Art. 172. - Comandantul grupării multinaţionale asigură obţinerea şi distribuirea articolelor comune printr-o singură agenţie multinaţională de aprovizionare, în scopul simplificării operaţiilor şi realizării economiei de efort.

Art. 173. - In operaţiile multinaţionale la care iau parte, forţele româneşti se pot afla în următoarele situaţii:

a)  ca naţiune coordonatoare, situaţie în care România va asigura nucleul comenzii şi organizarea sprijinului, iar celelalte naţiuni vor adăuga elementele lor naţionale de comandă şi de sprijin şi vor fi reprezentate în statul major operaţional român;

b) în cadrul unei structuri coordonate de altă naţiune, situaţie în care România va contribui cu personal în cadrul statului major al forţei multinaţionale, va nominaliza componenta naţională de comandă şi va desfăşura NSE;

c)  în cadrul unei formaţiuni multinaţionale care poate fi desfăşurată fără să fie stabilită o naţiune coordonatoare, caz în care comanda, sprijinul şi procedurile de operare sunt aprobate şi puse în practică dinainte.

Art. 174. - Etapele operaţiilor multinaţionale desfăşurate de către unităţile din compunerea forţelor Armatei României, care acţionează în afara teritoriului naţional, sunt asemănătoare cu cele specifice proiecţiei forţelor şi cuprind:

a)  pregătirea forţei - constituirea, pregătirea la nivel de contingent naţional;

b) dislocarea şi concentrarea în teatrul de operaţii;

c) pregătirea centralizată a forţei;

d)  consolidarea suportului logistic şi a sprijinului din partea ţării gazdă;

e) desfăşurarea în vederea executării operaţiei;

f) executarea operaţiei;

g) încheierea conflictului şi activităţilor militare postconflict;

h) redislocarea/extracţia forţei.

Art. 175. - In cadrul operaţiilor multinaţionale desfăşurate sub egida ONU şi UE, la planificarea sprijinului logistic se vor avea în vedere capabilităţile oferite de aceste organisme.

Art. 176. - Sprijinul logistic se poate acorda şi în cazul operaţiilor multinaţionale în care România nu participă cu forţe combatante în baza prevederilor acordurilor convenite.

SECŢIUNEA a 4-a

Sprijinul logistic al operaţiilor de stabilitate

Art. 177. - In operaţiile de stabilitate, sprijinul logistic diferă foarte mult de la misiune la misiune şi în funcţie de condiţiile concrete.

Art. 178. - Comandanţii forţelor de sprijin logistic şi statele lor majore trebuie să prezinte comandantului concepţii de sprijin logistic originale, care să răspundă nevoilor specifice şi să asigure flexibilitatea necesară pentru a face faţă situaţiilor des schimbătoare.

Art. 179. - Sprijinul logistic pentru unele operaţii de stabilitate ca impunerea păcii este similar celui efectuat pentru lupta armată.

Art. 180. - Sprijinul contractat este utilizat mai frecvent decât în lupta armată.

Art. 181. - Integrarea sprijinului logistic al forţelor Armatei României trebuie realizată cu forţele ţărilor partenere participante la operaţie şi cu unele organizaţii neguvernamentale.

SECŢIUNEA a 5-a

Sprijinul logistic al operaţiilor de sprijin

Art. 182. - In operaţiile de sprijin, unde accentul se pune pe asigurarea apei potabile, a alimentelor, a bunurilor de folosinţă îndelungată, electricităţii, adăpostului şi pe sprijinul medical, forţele de sprijin logistic pot fi cele care execută partea principală a operaţiei.

Art. 183. - Unităţile şi formaţiunile de sprijin logistic trebuie să fie în măsură să acţioneze şi ca unităţi luptătoare pentru paza şi apărarea proprie, iar la nevoie să participe la lupta împotriva forţelor aeropurtate, a forţelor aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune, precum şi a elementelor teroriste.

CAPITOLUL V

Sprijinul logistic al operaţiilor intermediare

SECŢIUNEA 1

Sprijinul logistic pe timpul deplasării

Art. 184. - Pe timpul deplasării, sprijinul logistic al trupelor este influenţat de:

a)   procedeul prin care se execută deplasarea, marş, transport sau combinat;

b) dispozitivul de deplasare;

c) distanţa şi timpul cât durează deplasarea;

d) dacă deplasarea se execută în spatele unui front constituit sau se prevede întâlnirea cu inamicul;

e) natura terenului;

f) starea şi orientarea căilor de comunicaţie;

g) condiţiile de timp, anotimp şi stare a vremii.

Art. 185. - In cazul deplasării prin marş, şeful structurii logistice trebuie să cunoască:

a) itinerarele de deplasare;

b) aliniamentul iniţial şi cele de coordonare;

c) locul raioanelor haltelor şi al odihnei de zi/noapte;

d)     locurile marilor unităţi, unităţilor/subunităţilor şi formaţiunilor de logistică în coloanele de marş;

e) ora trecerii acestora pe la aliniamentele stabilite şi timpul de staţionare în halte;

f) modul de organizare a asigurării acţiunilor şi protecţiei pe fiecare itinerar de deplasare;

g) modul de realizare a legăturilor pe timpul deplasării.

Art. 186. - Până la începerea marşului se desfăşoară următoarele activităţi:

a)    verificarea stării autovehiculelor, armamentului şi mijloacelor de protecţie, a modului de aranjare a materialelor pe maşini;

b)    completarea plinurilor de carburanţi-lubrifianţi la autovehicule;

c) asigurarea condiţiilor de hrănire şi echipare a militarilor.

Art. 187. - (1) Completarea materialelor consumate pe timpul marşului şi alimentarea cu carburanţi-lubrifianţi a autovehiculelor se execută de regulă în raioanele odihnei de zi/noapte.

(2) Completarea stocurilor de materiale la depozitele unităţilor se execută de marea unitate în aceleaşi raioane, iar în depozitele marii unităţi se execută de regulă cu mijloacele proprii, din sursele deschise de eşalonul superior pe itinerarele de marş sau cu mijloacele acestuia, în raionul de dispunere, după încheierea marşului.

Art. 188. - Hrana caldă se distribuie în raioanele haltelor mari şi ale odihnei de zi/noapte.

Art. 189. - Atunci când marşul se execută în spatele unui front constituit şi nu se prevede întâlnirea cu inamicul, materialele necesare completării consumurilor se pot transporta de către eşalonul superior direct în raioanele haltelor mari şi ale odihnei de zi/noapte, astfel încât, pe măsură ce coloanele ajung, să se execute şi distribuţia materialelor.

Art. 190. - Pe timpul marşului, lucrările specifice de mentenanţă la tehnică se execută de către echipaj, pe timpul haltelor de pe traseu sau în raioanele haltelor mari şi ale odihnei de zi/noapte.

Art. 191. - (1) Pentru repararea autovehiculelor ce se defectează pe traseu, în cadrul marilor unităţi/unităţilor se organizează asistenţa tehnică a coloanelor, pe subunităţi, în compunerea cărora se destină mijloace de reparaţii, evacuare şi piese de schimb.

(2) Atunci când defecţiunile depăşesc posibilităţile proprii, autovehiculele se evacuează la cel mai apropiat raion de adunare a tehnicii deteriorate.

Art. 192. - (1) Sprijinul medical se asigură răniţilor şi bolnavilor pe loc sau la punctul medical, după care aceştia continuă deplasarea în cadrul subunităţilor din care fac parte sau în autosanitare.

(2) Pentru cazurile grave se asigură evacuarea la cele mai apropiate formaţiuni medicale sau spitale teritoriale.

Art. 193. - Medicul-şef informează permanent despre situaţia epizootică din zona în care se execută marşul şi întreprinde măsurile de asigurare medicală de specialitate la nevoie.

Art. 194. - Asigurarea căilor de comunicaţie pe care se execută deplasarea se organizează de statul major al eşalonului care conduce marşul, iar măsurile stabilite se transmit şefilor de coloane.

Art. 195. - Conducerea logisticii pe timpul executării marşului se realizează de la punctul de comandă, de către şeful logisticii, al cărui loc în coloană este stabilit de către comandant, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară marşul.

Art. 196. - Realizarea logisticii trupelor ce se transportă pe calea ferată presupune:

a)  completarea stocurilor de materiale conform eşalonării stabilite şi luarea măsurilor de hrănire şi asigurare cu apă a personalului pe timpul transportului;

b)  organizarea sprijinului medical şi evacuării răniţilor şi bolnavilor în raioanele de aşteptare, îmbarcare, debarcare, adunare, precum şi pe timpul transportului;

c)   stabilirea ordinii şi termenelor pentru transportul structurilor, precum şi a modului de conducere a acestora pe timpul transportului.

Art. 197. - Calculele pentru nevoile de transport se întocmesc, ţinându-se seama de principiul păstrării integrităţii organizatorice a structurilor de logistică, astfel încât acestea să fie în măsură ca după debarcare să execute misiunile ce le revin; la subunităţile luptătoare se ţine seama de principiul păstrării integrităţii şi de posibilitatea pregătirii hranei.

Art. 198. - Pe timpul transportului trupelor pe calea ferată se realizează un stoc suplimentar la alimente, din care să se asigure prepararea hranei efectivelor pe durata deplasării şi debarcării acestora.

Art. 199. - Materialele din depozitele tuturor eşaloanelor se încarcă în mijloacele de transport şi se îmbarcă pe platforme şi în vagoane acoperite.

Art. 200. - (1) Hrănirea trupelor pe timpul transportului se face, de regulă, cu hrană caldă.

(2) In vagoanele în care se transportă militarii se asigură apă de băut îmbuteliată, iar în vagoanele în care se prepară hrana, butoaie cu apă.

Art. 201. - In vederea transportului pe calea ferată, tehnica se repară şi se pune în funcţiune, iar la îmbarcare se va acorda o atenţie deosebită ancorării autovehiculelor pe platforme.

Art. 202. - Formaţiunile medicale se repartizează pe eşaloanele de transport organizate, în funcţie de structurile de care aparţin.

Art. 203. - Evacuarea răniţilor şi bolnavilor pe timpul transportului pe calea ferată se face la formaţiunile medicale teritoriale cele mai apropiate sau la punctele medicale organizate în staţiile de cale ferată de pe traseu.

SECŢIUNEA a 2-a

Sprijinul logistic pe timpul staţionării

Art. 204. - (1) Pe timpul staţionării trupelor, marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor de logistică li se stabilesc raioane de dispunere de către comandant, la propunerea şefului logisticii.

(2) Acestea, pe lângă condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească, trebuie să ofere şi posibilitatea adunării şi încolonării rapide în vederea îndeplinirii unei noi misiuni.

Art. 205. - Atunci când situaţia o permite, se execută recunoaşterea raionului şi cercetarea acestuia, îndeosebi când se află în teritoriul care a fost vremelnic ocupat de adversar.

Art. 206. - Ocuparea raioanelor de către marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică se face în ordinea sosirii acestora, luându-se măsuri de evitare a aglomerării autovehiculelor pe căile de acces.

Art. 207. - Pe cât posibil, raioanele de dispunere se stabilesc în localităţi, folosindu-se pentru depozitarea materialelor toate facilităţile zonei.

Art. 208. - (1) Schimbarea raioanelor de dispunere se face numai cu aprobarea comandantului forţei.

(2)  In situaţia când raionul a fost descoperit şi lovit cu arme de nimicire în masă sau mijloace incendiare, acesta se părăseşte în cel mai scurt timp, lichidarea urmărilor atacului făcându-se înaintea ocupării noilor raioane.

(3)  Odată cu ocuparea noilor raioane, se iau măsuri de asigurare a acţiunilor şi de protecţie a forţelor, executându-se şi cercetarea chimică, de radiaţie şi biologică, precum şi a stării epizootice din zonă.

Art. 209. - Misiunea principală a organelor de logistică constă în completarea materialelor consumate şi a celor pierdute pe timpul marşului şi menţinerea permanentă a stocurilor la nivelul ordonat, în vederea îndeplinirii unei noi misiuni.

Art. 210. - Completarea stocurilor se execută pe urgenţe începând cu subunităţile, unităţile şi apoi marile unităţi, din depozitele eşalonului superior sau din sursele deschise în apropierea raionului de dispunere.

Art. 211. - Transporturile logistice se execută, de regulă, cu mijloacele proprii fiecărui eşalon, limitându-se pe cât posibil circulaţia în raionul de staţionare.

Art. 212. - Activităţile de mentenanţă şi sprijin medical se execută cu formaţiunile proprii sau la cele mai apropiate unităţi teritoriale.

SECŢIUNEA a 3-a

Sprijinul logistic pe timpul regrupării

Art. 213. - In vederea regrupării, marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor li se destină raioane de adunare în locuri ce permit o bună mascare şi protecţie împotriva loviturilor adversarului.

Art. 214. - In funcţie de misiunea următoare pe care o au de îndeplinit aceste mari unităţi/unităţi, în aceste raioane se execută activităţi de completare a stocurilor de materiale, completarea plinurilor de carburanţi-lubrifianţi, trierea şi pregătirea pentru evacuare a tehnicii deteriorate, a răniţilor şi bolnavilor.

Art. 215. - In scopul completării la timp a stocurilor diminuate ca urmare a consumurilor şi distrugerilor survenite pe timpul desfăşurării acţiunilor militare, mijloacele de transport ale marii unităţi/unităţii, încărcate cu materiale, se trimit în punctele stabilite de către şeful structurii logistice, unde în cel mai scurt timp se execută activităţile prin aplicarea metodei schimbului de recipiente/ambalaje.

Art. 216. - Marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică se dispun în raioane corespunzător noilor misiuni primite de către forţele luptătoare.

Art. 217. - (1) In situaţia în care marile unităţi/unităţile nu mai primesc alte misiuni, acestea vor fi scoase din dispozitiv şi vor fi trimise în raioane de concentrare, unde se vor executa operaţiunile de regenerare a forţei.

(2) In acest caz, marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică vor însoţi trupele în aceste raioane, unde îşi vor îndeplini misiunile specifice.

SECŢIUNEA a 4-a

Sprijinul logistic pe timpul înlocuirii

Art. 218. - Pentru realizarea înlocuirii trupelor în deplină siguranţă, marile unităţi/unităţile care înlocuiesc ocupă raioane de plecare la înlocuire, dispuse în acoperiri, ferite de observarea adversarului; în aceste raioane se completează stocurile de materiale şi plinurile de carburanţi-lubrifianţi consumate pe timpul deplasării şi dispunerii.

Art. 219. - Marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică se vor dispune în raioane corespunzător noilor misiuni pe care le vor avea de îndeplinit forţele luptătoare în scopul susţinerii oportune a acestora.

Art. 220. - Materialele prepoziţionate, folosite în operaţia de apărare, se preiau de către unitatea care înlocuieşte.

Art. 221. - După realizarea înlocuirii, activităţile de sprijin logistic se desfăşoară conform ordinelor de sprijin logistic ale eşaloanelor superioare şi deciziei comandantului forţei.

SECŢIUNEA a 5-a

Sprijinul logistic pe timpul înaintării spre contact

Art. 222. - (1) Sprijinul logistic trebuie planificat atât pentru cerinţele deplasării, cât şi pentru cerinţele preconizate ale oricărei misiuni următoare.

(2)  Problema sprijinului în deplasare este aceea a lungimii liniilor de reaprovizionare determinate de continua deplasare a forţelor.

(3) Deoarece în astfel de situaţii mijloacele de transport sunt rareori suficiente, trebuie făcut un calcul atent al cerinţelor preconizate şi stabilite priorităţile.

Art. 223. - La începutul acţiunii, unităţile trebuie să aibă plinurile realizate şi să fie pregătite pentru a fi în măsură să execute reaprovizionarea cu combustibil pe timpul deplasării.

Art. 224. - (1) Depozitele de materiale de geniu pentru repararea drumurilor şi podurilor pot fi constituite prin misiuni de transport la scară mare.

(2) Este important ca mijloacele de întreţinere şi reparaţii să fie astfel dispuse pentru a menţine deschise comunicaţiile şi a sprijini unităţile.

Art. 225. - (1) Unităţile medicale trebuie să se deplaseze împreună cu forţa şi să fie apte pentru a asigura tratament imediat, în timpul deplasării.

(2)  Când contactul cu inamicul este realizat, ele trebuie să stabilească cu rapiditate al doilea aliniament al formaţiunilor medicale rapide.

(3)  Elicopterele trebuie să fie folosite pentru evacuarea cazurilor urgente pe măsură ce liniile de comunicaţie se extind.

SECŢIUNEA a 6-a

Sprijinul logistic pe timpul luptei de întâlnire

Art. 226. - Activitatea marilor unităţi, unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor de logistică este determinată de situaţia în care se ajunge la angajarea luptei de întâlnire.

Art. 227. - Pe timpul organizării marşului, stocurile de materiale se completează până la nivelurile stabilite, cu prioritate la detaşamentele înaintate şi avangărzi şi apoi la restul forţelor.

Art. 228. - (1) Pe timpul marşului, marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică se deplasează de regulă înapoia forţelor principale.

(2) Pentru ducerea cu succes a luptei de întâlnire, înapoia forţelor de angajare imediată se deplasează un eşalon de materiale.

Art. 229. - La întâlnirea cu adversarul şi desfăşurarea forţelor principale în dispozitiv de luptă, marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică părăsesc itinerarele şi se opresc la distanţe corespunzătoare luptei de apărare.

Art. 230. - Dacă lupta de întâlnire se desfăşoară cu succes, forţele de logistică se deplasează şi se dispun la distanţele prevăzute pentru lupta ofensivă; în situaţia în care adversarul a devansat forţele principale în desfăşurare şi în trecere la ofensivă, acestea se dispun în raioanele în care s-au oprit iniţial, evitându-se flancurile descoperite sau intervalele prin care ar putea pătrunde acesta.

Art. 231. - Atunci când lupta de întâlnire se angajează pe timpul ofensivei sau al executării contraatacului/contraloviturii, marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică rămân în raioanele de dispunere, urmând să se deplaseze, în funcţie de desfăşurarea operaţiei.

Art. 232. - (1) Marile unităţi/unităţile se aprovizionează de la sursele stabilite şi comunicate prin ordinele de sprijin logistic ale eşaloanelor superioare.

(2)  De regulă, până la angajarea luptei de întâlnire stocul trupelor trebuie să fie completat, dar atunci când nu se dispune de timpul necesar, marile unităţi/unităţile pot acţiona cu stocurile pe care le au asupra lor;

(3) In această situaţie, se completează stocul trupelor cu prioritate la detaşamentele înaintate, la marile unităţi/unităţile din forţele de angajare imediată, în ordinea intrării lor în luptă, în aşa fel încât la angajarea luptei de întâlnire acestea să aibă stocul trupelor complet.

Art. 233. - Pe timpul luptei de întâlnire, pe baza deciziei comandantului, şeful logisticii ia măsuri corespunzătoare pentru conducerea forţelor de logistică, dispunerea acestora şi completarea stocurilor de materiale la marile unităţi, unităţi şi subunităţi.

SECŢIUNEA a 7-a

Sprijinul logistic în acţiunea de joncţiune a forţelor

Art. 234. - Consideraţiile privind sprijinul logistic sunt, în principiu, aceleaşi ca pentru operaţia ofensivă, cu particularitatea că, pe lângă luarea în calcul a necesităţilor referitoare la acţiunea de joncţiune a propriei forţe, comandantul trebuie să ia în calcul necesitatea susţinerii logistice a forţei cu care urmează să realizeze joncţiunea.

SECŢIUNEA a 8-a

Sprijinul logistic pe timpul retragerii

Art. 235. - Sprijinul logistic al trupelor pe timpul retragerii este influenţat de următorii factori:

a) desfăşurarea acţiunilor sub presiunea inamicului;

b) timpul scurt la dispoziţie;

c)  complexitatea acţiunilor de luptă desfăşurate de forţele luptătoare;

d) executarea retragerii pe fronturi largi;

e)  consumurile mari de materiale necesare retragerii, în special la muniţii, carburanţi-lubrifianţi şi materiale de geniu.

Art. 236. - Pentru asigurarea retragerii, la unităţile/ subunităţile de acoperire şi la ariergărzi se creează stocuri suplimentare la muniţii şi materiale de geniu, cu prioritate.

Art. 237. - Marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică se deplasează către înapoi în faţa forţelor principale, o parte rămânând însă în cadrul forţelor de acoperire şi ariergărzilor, pentru sprijinul logistic al acestora pe timpul retragerii.

Art. 238. - (1) Marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică ale forţelor principale se retrag şi se dispun în raioane stabilite la distanţele prevăzute pentru apărare.

(2) Cele care nu sunt necesare pentru asigurarea nemijlocită a operaţiei se retrag din timp în raioane fixate, concomitent cu evacuarea tehnicii deteriorate, a răniţilor şi bolnavilor.

(3) Tehnica de luptă şi materialele ce nu pot fi evacuate se distrug sau rămân neoperative.

Art. 239. - Medicamentele şi materialele sanitare ce nu pot fi evacuate se marchează şi sunt lăsate pe câmpul de luptă fără a fi distruse.

Art. 240. - Subunităţile care execută contraatacuri sau acţiuni de hărţuire a adversarului se asigură cu mijloace şi materiale necesare, în funcţie de valoarea forţelor, caracterul şi durata misiunilor acestora.

CAPITOLUL VI

Particularităţile sprijinului logistic acordat forţelor aeriene şi navale

SECŢIUNEA 1

Particularităţile sprijinului logistic acordat forţelor aeriene

Art. 241. - Logistica forţelor aeriene este parte integrantă a logisticii Armatei României şi o componentă de bază a forţelor aeriene, cu structuri specifice la toate nivelurile ierarhice, specializată în selectarea, coordonarea şi eşalonarea resurselor şi a priorităţilor în domeniul logistic, având rolul de asigurare a structurilor de comandă-control-execuţie, supraveghere aeriană şi avertizare timpurie şi de luptă, cu resursele materiale necesare la locul, momentul şi pe perioada solicitată în scopul îndeplinirii cu succes a operaţiilor aeriene.

Art. 242. - (1) Planificarea, organizarea şi execuţia sprijinului logistic în operaţiile aeriene trebuie să se efectueze având la bază următoarele principii, astfel:

a) unicitatea organizării sprijinului logistic se materializează prin faptul că organizarea sprijinului logistic al operaţiei aeriene este unică, în scopul de a garanta permanenţa funcţionării acestuia şi necesitatea adaptării lui la diferite situaţii din teatrul de operaţii;

b)  unitatea de acţiune - conducerea şi sprijinul logistic al operaţiei aeriene sunt inseparabile deoarece constituie părţi componente ale manevrei unice de forţe şi mijloace;

c)  coerenţa economiei de forţe - este necesar ca sprijinul logistic să se integreze armonios în organizarea generală a forţelor; pentru ca modulul logistic să sprijine acţiunea modulului de luptă, trebuie să fie disponibil în orice moment, să fie flexibil, să facă faţă oricăror cerinţe de sprijin al modulului de luptă;

d)    modularitatea structurilor şi resurselor permite satisfacerea rapidă a diferitelor nevoi generate de varietatea situaţiilor din teatrul de operaţii şi înscrierea în timpul de sprijin logistic necesar;

e) flexibilitatea logisticii presupune eliminarea existenţei unei scheme rigide de dispunere a elementelor de suport logistic; recurgerea, în cadrul acestui principiu, la externalizarea unor servicii de sprijin logistic trebuie să răspundă imperativelor de disponibilitate, supleţe, reactivitate şi reversibilitate şi să nu îngreuneze în niciun fel îndeplinirea misiunilor forţelor aeriene;

f) interoperabilitatea - presupune ca structurile logistice şi sistemul informatic al acestora să fie interoperabile atât la toate nivelurile categoriilor de forţe, cât şi cu cele ale armatelor cu care se intră într-o coaliţie în teatrele de operaţii;

g) anticiparea logistică - organizarea unui modul logistic şi definirea resurselor componente ale acestuia; nu poate fi proiectată fără anticiparea resurselor şi serviciilor-suport necesare sprijinului logistic al operaţiilor aeriene, în timpul şi locul cerut de aceasta; pentru aceste nevoi, sistemul de sprijin logistic trebuie să fie capabil să îşi concentreze efortul pe acele acţiuni care presupun o adaptare a deciziei logisticienilor pe măsura derulării rapide a etapelor operaţiei, recunoscute sub denumirea de „decizii din mers";

h) sprijinul eşalonului subordonat de către eşalonul superior- izvorăşte din necesitatea ca eşalonul superior să asigure toate condiţiile de care are nevoie eşalonul inferior pentru desfăşurarea operaţiilor aeriene cu succes;

i) unicitatea şi centralizarea resurselor de întreţinere - pentru ducerea unei operaţii aeriene atât pe teritoriul naţional, cât şi în teatrul de operaţii, resursa logistică trebuie să fie unică.

(2) Când operaţia aeriană are loc în bloc multinaţional, se cer respectate principiile:

a) responsabilităţii;

b) asigurării multinaţionale;

c) cooperării;

d) coordonării;

e) transparenţei.

SECŢIUNEA a 2-a

Particularităţile sprijinului logistic acordat forţelor navale

1. Sprijinul logistic al forţelor navale în operaţii naţionale

Art. 243. - Logistica forţelor navale reprezintă un complex de măsuri şi activităţi organizate şi desfăşurate într-o concepţie unitară în scopul asigurării forţelor participante la operaţie cu tehnica, materialele, produsele, ansamblele, subansamblele şi piesele de schimb, precum şi prestările de servicii necesare, în cantităţile şi locurile stabilite.

Art. 244. - Factorii specifici care influenţează logistica forţelor navale în operaţie/luptă sunt:

a) situaţia operativă din zona de acţiune;

b) compunerea de luptă şi înzestrarea marilor unităţi/unităţilor din organică sau primite ca întărire;

c)  grupările/grupurile de nave ce se constituie şi concepţia folosirii lor în operaţie;

d)  caracterul eterogen al înzestrării cu tehnică a marilor unităţi/unităţilor de nave sub aspectul autonomiei şi consumurilor de produse şi materiale;

e) posibilităţile limitate de acces la mare şi fluviu, îndeosebi în zona lagunară şi în Delta Dunării;

f)  dispunerea neuniformă a surselor de aprovizionare de teritoriu în cadrul zonei de acţiune, dezvoltarea mare a zonei de acţiune la fluviu şi altele.

Art. 245. - Logistica forţelor navale se realizează diferenţiat pentru marile unităţi/unităţile de nave, prezentând un pronunţat caracter zonal, iar pentru unităţile de uscat, aceasta este organizată şi se desfăşoară în principiu după regulile stabilite pentru forţele terestre.

Art. 246. - Aprovizionarea marilor unităţi/unităţilor forţelor navale se realizează prin structurile logistice subordonate Bazei navale.

Art. 247. - (1) Susţinerea logistică a forţelor în sistem zonal este realizată de către Baza navală.

(2) In operaţia întrunită, în funcţie de situaţia operativă/tactică din zona de acţiune a forţelor navale, de concepţia de folosire a forţelor, Baza navală funcţionează în raionul de dislocare permanentă sau se redislocă în alte raioane.

(3)  In cazul redislocării, componentele terestre ale Bazei navale se dispun în raioane care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie în aproprierea raioanelor de refacere a capacităţii de luptă a navelor;

b) să ofere posibilitatea de staţionare în siguranţă a navelor, indiferent de condiţiile hidrometeorologice;

c) să poată beneficia de măsurile necesare de asigurare de luptă luate de forţele luptătoare;

d) să permită conducerea lor de la punctul de comandă al Bazei navale.

Art. 248. - Pentru asigurarea continuităţii logisticii grupărilor/grupurilor de nave la ordin, Baza navală poate organiza şi pregăti puncte/raioane de refacere a capacităţii de luptă a navelor la litoral/pe fluviu, cu spaţii la uscat sau pe mijloace plutitoare, care cuprind forţe şi mijloace pentru pregătirea şi ambarcarea rachetelor, torpilelor, minelor, executarea unor reparaţii la nave, strângerea, trierea şi evacuarea răniţilor şi bolnavilor, precum şi stocuri de materiale pentru completarea consumurilor şi pierderilor.

Art. 249. - Subunităţile şi formaţiunile Batalionului de infanterie marină ce acţionează în Delta Dunării se dispun, de regulă, tot în două raioane:

a)  un raion în afara deltei, unde se dispune majoritatea mijloacelor de transport auto;

b) un raion în apropierea forţelor luptătoare, unde se dispun depozitele de materiale, ambarcate pe mijloace plutitoare sau pe uscat.

Art. 250. - (1) Stocul trupelor, corespunzător marii unităţi de nave, se constituie şi se păstrează în depozitele Bazei navale, repartizat în funcţie de misiunile de aprovizionare ce le are de îndeplinit, iar cel al unităţilor de nave, la bordul navelor.

(2) La nave, completarea stocurilor de produse şi materiale se execută de regulă la 2-4 zile, în funcţie de autonomia navei, misiunile primite şi gradul de completare.

Art. 251. - (1) Transporturile de materiale se execută de regulă cu mijloace din dotarea Bazei navale.

(2) Pentru efectuarea unor transporturi ce depăşesc posibilităţile Bazei navale, se utilizează, la cerere şi în condiţiile legislaţiei în vigoare, mijloace de transport de la operatorii economici autorizaţi.

Art. 252. - Transporturile logistice navale şi mixte auto şi navale se organizează de către Baza navală.

Art. 253. - Asigurarea tehnică a marilor unităţi/unităţi de nave cuprinde totalitatea măsurilor ce se iau în scopul asigurării funcţionării sigure, neîntrerupte şi în parametri optimi a navelor, armamentului şi tehnicii, a evacuării şi reparării tehnicii avariate.

Art. 254. - Principalele activităţi care se execută în cadrul asigurării tehnice sunt:

a) întreţinerea navelor, tehnicii şi armamentului de la bord;

b)  verificarea şi pregătirea pentru lansare a rachetelor, torpilelor şi minelor;

c) demagnetizarea navelor;

d) andocări şi ridicări pe cală;

e) pregătirea şi reglarea armamentului;

f) evacuarea navelor şi tehnicii avariate.

Art. 255. - (1) La bordul navelor, după acordarea primului ajutor medical, răniţii şi bolnavii se pregătesc pentru evacuare.

(2)    Evacuarea se execută cu nave specializate şi nespecializate din cadrul detaşamentelor de salvare-avarii, nave de luptă sau elicoptere.

(3)   La litoral/fluviu, în locuri favorabile, de regulă în punctele/raioanele de refacere a capacităţii de luptă, se organizează puncte de primire, triaj şi evacuare.

(4)  La realizarea asigurării medicale, pe lângă formaţiunile medicale din compunerea forţelor navale participă şi forţe de protecţie, precum şi din reţeaua teritorială.

Art. 256. - Conducerea logisticii forţelor navale şi a marilor unităţi/unităţilor de nave se realizează de la punctul de comandă de bază sau rezervă.

Art. 257. - (1) Dispozitivul logistic al marii unităţi/unităţii se adoptă în funcţie de situaţia operativă, hotărârea comandantului, starea şi dezvoltarea căilor de comunicaţie, posibilităţile logistice ale zonei şi condiţiile oferite de teren.

(2) Dispozitivul logistic al marilor unităţi/unităţilor din compunerea forţelor navale trebuie să asigure:

a)  concentrarea efortului logistic pe direcţiile unde efortul operativ este mai mare;

b) stabilitate în funcţionare, manevră rapidă şi în ascuns a elementelor sistemului logistic pentru realizarea unei susţineri logistice operative;

c)  vulnerabilitate redusă împotriva armelor de nimicire în masă şi mijloacelor incendiare;

d) folosirea judicioasă a căilor de comunicaţie;

e) conducerea fermă şi neîntreruptă.

2. Sprijinul logistic al forţelor navale în operaţii multinaţionale

Art. 258. - Sprijinul logistic se desfăşoară pe baza unui plan, corelat cu planul de operaţii al comandantului Forţei maritime multinaţionale, pentru a finaliza cu succes misiunea încredinţată.

Art. 259. - Comandantul forţei multinaţionale poate avea controlul asupra alocării propriilor resurse şi realizării sprijinului logistic al unităţilor subordonate pentru a conduce forţele şi mijloacele subordonate.

Art. 260. - (1) Planificarea se execută de regulă pe baze multinaţionale, prin diferite metode şi procedee.

(2) Planificarea logistică va cuprinde şi acordurile oficiale între participanţi şi stabilirea de responsabilităţi clare pentru derularea eficientă a planurilor elaborate.

Art. 261. - Grupările navale sunt alcătuite în general din nave de clase şi tipuri diferite, ale unor naţiuni diferite, astfel încât pe mare sprijinul logistic este asigurat de către nave specializate aparţinând mai multor marine, aflate la dispoziţia comandantului grupării.

Art. 262. - Ca element de bază, concepţia de execuţie a sprijinului logistic trebuie să corespundă condiţiilor misiunii, să fie îndeajuns de flexibilă pentru a facilita modurile diferite de abordare a problemei logistice de către naţiunile Forţei maritime multinaţionale, să beneficieze de avantajele oferite de mijloacele acestora şi să demonstreze că oferă beneficii atât naţiunilor contribuitoare, cât şi Alianţei.

Art. 263. - Logistica operaţiilor maritime multinaţionale cuprinde următoarele componente:

a)  aprovizionarea cuprinde procesul de primire, depozitare, distribuire şi reaprovizionare cu muniţii, alimente, combustibili şi alte materiale pentru desfăşurarea operaţiilor; este de regulă o responsabilitate naţională, dar în cazul utilizării unor resurse comune, comandantul Forţei maritime multinaţionale este dator, prin organele sale logistice, să coordoneze şi să dirijeze întregul proces;

b)  întreţinerea şi repararea - având în vedere necesitatea executării reparaţiilor periodice la nave şi aeronave, comandantul forţelor multinaţionale trebuie să ia în consideraţie acest aspect în planificarea operaţiei; deşi unele dintre revizii şi reparaţii se pot executa în marea liberă, cu mijloacele bordului sau ale navelor specializate, se recomandă ca pentru realizarea unei eficiente maxime lucrările de întreţinere complexe să se execute în porturi sau baze special destinate, pentru diferite perioade de timp, în funcţie de amploarea lor;

c)  transportul cuprinde metodele, procedeele, forţele şi mijloacele necesare deplasării în afara şi în interiorul teatrului de operaţii a unităţilor, personalului, echipamentelor şi materialelor. Utilizarea eficientă a mijloacelor de transport este o îndatorire principală a Comandamentului logistic multinaţional şi a celui operaţional;

d)  asigurarea tehnică presupune construirea şi întreţinerea facilităţilor, întreţinerea şi repararea tehnicii şi mijloacelor de luptă; este o funcţie naţională, dar, în cazul unei coaliţii, se recomandă membrilor acesteia să îşi asigure servicii tehnice reciproce în caz de urgenţă sau să contribuie direct la asigurarea sprijinului în domeniu pentru asigurarea eficienţei generale a grupării;

e)   sprijinul medical - în teatrul de operaţii este o responsabilitate comună a naţiunilor şi a comandantului Forţei maritime multinaţionale; tratamentele curente şi acordarea primului ajutor sunt responsabilităţi naţionale, dar responsabilitatea evacuării răniţilor şi bolnavilor şi a tratamentului celor mai grav afectaţi revine comandantului forţelor multinaţionale; după evacuarea răniţilor în spitalele organizate în teatru, naţiunile vor efectua aranjamentele necesare pentru repatrierea lor; date fiind condiţiile în care se asigură sprijinul medical, personalul unităţilor de profil trebuie să aibă în vedere eventualele probleme de ordin religios şi cultural ale participanţilor la operaţiile multinaţionale, pentru acordarea unui tratament corespunzător;

f)  alte servicii cuprind sprijinul administrativ şi de personal pentru menţinerea în stare operaţională a forţelor, rezolvarea problemelor de ordin juridic, hrănirea şi cazarea personalului, recreere, înmormântare, poştă şi serviciu religios; asigurarea acestor servicii este o responsabilitate naţională, dar comandantul  Forţei  maritime  multinaţionale trebuie să  le coordoneze atunci când rezolvarea în timp util a unor asemenea funcţii măreşte eficienţa grupării.

Art. 264. - La baza organizării logisticii forţelor maritime multinaţionale stau doi factori principali:

a) responsabilitatea comună - în acelaşi timp şi principiu al logisticii multinaţionale, prevede responsabilitatea colectivă a alianţei şi a naţiunilor pentru sprijinul logistic al operaţiilor maritime multinaţionale; doctrina logistică a NATO prevede reguli pentru cooperarea dintre naţiuni şi dintre acestea şi Alianţă.

b)  sprijinul logistic colectiv, necesar pentru asigurarea unui flux continuu de materiale şi mijloace pe liniile de aprovizionare şi între structurile sistemului logistic, asigurarea necesarului de materiale pentru ducerea operaţiilor de către forţele maritime multinaţionale şi micşorarea cheltuielilor structurilor logistice naţionale; principiul logisticii colective prevede participarea tuturor naţiunilor la asigurarea sprijinului logistic comun pentru forţele maritime multinaţionale, prin împărţirea cheltuielilor sau prin punerea la dispoziţia grupărilor navale a facilităţilor de care dispun: mijloace de transport şi depozitare, combustibili şi lubrifianţi, nave petroliere, atelier sau logistice, unităţi medicale, elicoptere etc.

Art. 265. - Metodele pentru execuţia logisticii comune în operaţiile maritime multinaţionale, utilizate individual sau combinate cu altele, sunt:

a)  rol specializat, care beneficiază de avantajele oferite de logistica fiecărei naţiuni în aşa fel încât să servească interesele Forţei maritime multinaţionale; o naţiune acceptă responsabilitatea de a prelua şi asigura o anumită categorie de servicii sau materiale;

b) unităţi multinaţionale integrate de sprijin logistic, alcătuite din subunităţi specializate ale mai multor naţiuni; se folosesc atunci când există posibilitatea ca o naţiune să ofere nucleul unităţii şi structura de comandament a acesteia, fiind întărită sau completată ulterior cu subunităţi din alte naţiuni;

c) elemente de sprijin naţional, dislocate în afara teatrului de operaţii, care constituie poziţii intermediare între naţiunile participante şi forţele acestora din grupările multinaţionale şi a căror activitate este coordonată cu concepţia operaţiei şi organizarea sprijinului logistic al comandamentelor multinaţionale, ele având ca principal obiect de activitate aprovizionarea cu materiale specifice fiecărei naţiuni;

d) asigurarea logistică naţională, respectiv folosirea unităţilor, facilităţilor, materialelor şi serviciilor de către fiecare naţiune în parte;

e)  resurse comune - o anumită cantitate de materiale, provizii sau servicii puse de către naţiuni sub controlul comandamentului multinaţional pentru folosire în comun.

Art. 266. - Sprijinul logistic al grupărilor navale se caracterizează prin:

a) flexibilitate, implicând un nivel adecvat asigurării Forţei maritime multinaţionale, oportunitatea sprijinului, modalitatea de transport a echipamentului, includerea planurilor de sprijin logistic în planurile de operaţii, asigurarea comandantului forţei cu autoritatea necesară de a aloca şi redistribui mijloacele şi materialele logistice, conform situaţiei operaţionale;

b) mobilitate, asigurată de un număr suficient de mijloace de transport aerian şi naval şi de infrastructura necesară;

c)  standardizare, cu influenţă directă asupra eficacităţii militare, în domeniile echipamentului, metodelor şi procedurilor de sprijin;

d) sprijinul naţiunii gazdă, crucial pentru susţinerea tuturor categoriilor de forţe;

e)  asigurarea mijloacelor consumabile la un nivel suficient pentru ducerea acţiunilor;

f) folosirea infrastructurii naţionale şi multinaţionale, acolo unde este cazul;

g) cooperarea şi coordonarea acţiunilor cu cele ale agenţiilor civile, pentru utilizarea resurselor comerciale şi industriale.

Art. 267. - Comandantul Forţei maritime multinaţionale are ca responsabilitate organizarea unui sistem de sprijin logistic coerent, stabil şi multifuncţional, adecvat situaţiei din teatrul de operaţii.

Art. 268. - Sistemul logistic multinaţional cuprinde:

a)   forţe şi mijloace navale, respectiv nave pentru aprovizionarea cu combustibili, muniţie, hrană, piese de schimb; nave atelier şi nave spital; navele se pot afla sub controlul operaţional sau tactic al comandantului Forţei maritime multinaţionale, care are în subordine un ofiţer coordonator logistic al acesteia, ajutat de mai mulţi ofiţeri care coordonează sprijinul logistic al grupurilor tactice;

b) forţe şi mijloace de sprijin la uscat: locuri de ancorare, porturi, baze şi unităţi logistice; organizarea sprijinului la uscat este responsabilitatea comandantului forţelor operative multinaţionale întrunite;

c)  mijloace de sprijin naţionale, destinate transportului de pasageri, poştă şi încărcătură, muniţii, piese de schimb şi combustibili speciali.

Art. 269. - Pentru a asigura eficienţa operaţiilor maritime multinaţionale, este necesar ca toţi participanţii să înţeleagă şi să aplice doctrina logistică a coaliţiei, să cunoască posibilităţile unităţilor de sprijin logistic, procedeele standard de operare, terminologia şi metodele de calcul stabilite la nivelul forţelor multinaţionale.

Art. 270. - Structurile logistice din subordinea comandantului Forţei maritime multinaţionale trebuie:

a)   să identifice materialele necesare aprovizionării şi serviciile solicitate de către forţele naţionale, care pot fi asigurate de forţele altei naţiuni din cadrul coaliţiei;

b)  să stabilească modalitatea prin care comandantului forţelor multinaţionale i se asigură transferul asupra mijloacelor logistice naţionale, condiţiile şi perioada în care acesta îşi exercită autoritatea asupra lor;

c)  să stabilească responsabilităţile la nivelul grupării şi metodele de acordare a sprijinului logistic dintre naţiuni;

d)  să cunoască situaţia mijloacelor logistice de la bazele logistice naţionale până la unităţile înaintate;

e)   să asigure compatibilitatea comunicaţiilor în cadrul sistemului logistic.

Art. 271. - (1) Sprijinul de litoral este esenţial în desfăşurarea aprovizionării cu materiale din toate categoriile a Forţei maritime multinaţionale.

(2)  Prin bazele de la uscat se asigură depozite şi facilităţi portuare.

(3)  Mărfurile şi serviciile pot fi contractate şi din sectorul privat, cu ajutorul HN, al cărui sprijin este încorporat în centre logistice înaintate.

(4)  O atenţie deosebită se acordă procurării şi stocării materialelor pentru forţa maritimă, respectându-se principiile suficienţei şi oportunităţii, dar fără a se depozita stocuri mult mai mari decât nevoile.

(5)  Sprijinul naţiunii gazdă reduce de regulă transportul materialelor necesare.

(6)    La uscat se organizează, pentru operaţiile maritime multinaţionale de amploare, un Centru logistic multinaţional intrunit/Multinational Joint Logistic Centre - MJLC, sub coordonarea compartimentului logistic al Comandamentului multinaţional întrunit din teatrul de operaţii.

(7)   Misiunea MJLC este de a coordona sau controla activităţile logistice ale organizaţiei militare de care aparţine; centrul asigură mijloacele logistice necesare comandamentului şi coordonează sprijinul logistic oferit de fiecare categorie de forţe, elementele de sprijin naţional, HN, alte agenţii sau organizaţii.

(8)   Prin acest centru se coordonează implementarea acordurilor de înţelegere între diferitele organizaţii şi naţiuni şi se stabilesc metodele de asigurare a sprijinului logistic.

(9) Un asemenea centru este alcătuit din compartimente cu responsabilităţi privind: transporturile în teatrul de operaţii, lucrările de geniu şi de întreţinere a facilităţilor, contractările, asigurarea medicală şi coordonarea sprijinului HN.

Art. 272. - (1) Procesul de activare a unui Centru logistic multinaţional cuprinde mai multe faze, începe odată cu identificarea situaţiei de criză şi se încheie cu elaborarea documentelor de conducere a sprijinului logistic:

a)  elaborarea concepţiei de sprijin logistic, care vizează verificarea planurilor logistice existente, actualizarea sau modificarea, după caz, a acestora; elaborarea cerinţelor logistice imediate şi analiza posibilităţilor de rezolvare a acestora, recunoaşterea locurilor destinate desfăşurării activităţilor logistice; revederea acordurilor sau a memorandumurilor de înţelegere cu naţiunea gazdă şi efectuarea demersurilor necesare pentru revederea acestora şi încheierea acordurilor tehnice; identificarea resurselor şi a aspectelor care împiedică desfăşurarea în bune condiţii a sprijinului logistic; revederea ofertelor naţionale şi evaluarea posibilităţilor de coordonare a asigurării logistice;

b)  rezolvarea problemelor legate de dislocarea Centrului logistic multinaţional; se stabilesc locurile de amplasare a statului major şi centrelor avansate şi înaintate, echipamentele necesare, contribuţiile naţionale cu personal şi tehnică, metodele şi procedeele utilizate pentru sprijin, cerinţele financiare şi modalitatea de soluţionare a acestora;

c)   finalizarea problemelor de personal şi echipament; totodată, se rezolvă problemele privind aprovizionarea continuă a forţelor, se semnează acordurile logistice bilaterale şi comune, se antrenează statele majore prin exerciţii şi se desfăşoară conferinţele logistice;

d)  elaborarea documentelor de planificare şi coordonare, finalizarea planurilor logistice, stabilirea datelor de începere a operaţiilor.

(2) In subordinea Centrului logistic multinaţional se pot afla unul sau mai multe centre avansate/înaintate de sprijin logistic.

(3) Centrul avansat de sprijin logistic trebuie:

a) să aibă acces la un port şi un aeroport de capacitate mare;

b) să aibă o poziţie sigură faţă de zona de operaţii, dar nu în imediata apropiere a acestora sau a zonelor de conflict;

c)   să fie capabil să mânuiască, să depoziteze şi să expedieze carburanţi-lubrifianţi, provizii, muniţie şi echipament medical;

d) să aibă posibilităţi de acordare a sprijinului medical pentru triajul, tratamentul şi internarea răniţilor, până când aceştia se pot întoarce în serviciu sau sunt evacuaţi de către naţiuni;

e) să aibă mijloace specializate în evacuarea aero-medicală;

f) să dispună de şantiere navale pentru reparaţiile curente şi de avarii ale navelor.

(4)  Centrul înaintat de sprijin logistic constituie o punte de legătură între Centrul avansat de sprijin logistic şi navele aflate în mare, care trebuie:

a) să fie stabilit într-o poziţie care să-i permită recepţionarea şi expedierea pe calea aerului a materialelor, inclusiv a muniţiilor, primite de la Centrul avansat de sprijin logistic sau de la naţiuni;

b) să aibă posibilităţi de sprijin medical, în spitale, pentru a tria răniţii, pentru a le oferi condiţii de stabilizare a situaţiei medicale şi pentru a-i interna până când se pot întoarce în serviciu sau până când vor fi evacuaţi.

(5)  Cele două categorii de centre se activează la ordinul comandantului Centrului logistic multinaţional şi nu se subordonează unul altuia, dar lucrează într-o strânsă cooperare.

Art. 273. - Sprijinul de durată. Asigurarea logistică îndelungată a forţelor proprii şi a celor cu care se cooperează este un atribut important al puterii maritime.

Art. 274. - (1) Sprijinul extern. Folosirea organizaţiilor neguvernamentale, antreprenorilor civili şi a diferitelor agenţii ale naţiunii gazdă măreşte capacitatea logistică a Forţei maritime multinaţionale; aceste agenţii şi mecanismele necesare coordonării lor pot fi incluse în planurile logistice pentru a asigura modul cel mai eficient de utilizare a lor.

(2)  Comandantul Forţei maritime multinaţionale statuează regulile privind stabilirea de relaţii cu aceste agenţii şi modul de reziliere a contractelor sau de încetare a colaborării; el trebuie să aibă în vedere problemele legale, financiare, tehnice şi administrative în cazul încheierii contractelor, pentru a preveni orice probleme nedorite la plecarea din teatrul de operaţii.

(3) Comandantului Forţei maritime multinaţionale i se poate acorda autoritatea de a realiza aranjamentele logistice pentru întreaga forţă sau numai pentru anumite unităţi din subordine, în funcţie de aprobarea naţiunilor participante.

Art. 275. - Sprijinul acordat altor organizaţii este o acţiune specifică operaţiilor umanitare, când o forţă maritimă multinaţională poate aloca o parte din resursele sale logistice unor organizaţii guvernamentale sau nonguvernamentale; autorizarea comandantului şi asigurarea finanţării sunt, deopotrivă, responsabilităţi naţionale şi multinaţionale.

Art. 276. - (1) Rotaţia/rularea forţelor. Deşi navele de luptă şi auxiliare au capacitatea de a rămâne în teatrul de operaţii perioade de timp îndelungate, în funcţie de sprijinul logistic acordat, ele vor fi periodic înlocuite; acest proces duce la sporirea numărului de nave în grupare şi are ca scop menţinerea unui înalt grad de pregătire şi reacţie a forţelor.

(2) Rularea poate fi limitată de condiţiile operaţionale şi suferă dese schimbări generate de disponibilitatea navelor şi echipamentelor; procesul este coordonat de către comandantul Forţei maritime multinaţionale, cu sprijinul comandanţilor componentelor maritime naţionale.

Art. 277. - (1) Reaprovizionarea pe mare se execută în scopul de a permite unităţilor navale/grupărilor să rămână în raionul operaţiilor militare o perioadă mai mare de timp decât cea dată de caracteristicile şi posibilităţile navelor, prin asigurarea combustibilului, apei, muniţiilor şi a altor materiale necesare de la mijloacele de sprijin logistic, folosind sisteme standardizate de transfer şi recepţie a acestora.

(2) Factorii care influenţează reaprovizionarea pe mare sunt:

a) cererile unităţilor navale/grupărilor;

b) mijloacele de transport al materialelor avute la dispoziţie;

c)  cantitatea de combustibili existentă în stocuri la bordul navelor de sprijin logistic;

d) existenţa sistemelor standardizate de transfer-recepţie;

e)  cunoaşterea terminologiei, metodelor şi procedurilor de lucru NATO;'

f)    condiţiile hidrometeorologice în raionul destinat realimentării navelor de luptă;

g) acordurile la nivel NATO pentru reglementarea aspectelor financiare.

(3) Reaprovizionarea pe mare se poate executa cu: nave de luptă: distrugătoare, fregate; nave auxiliare: nave de transport personal, nave de transport muniţii, nave de sprijin logistic, tancuri petroliere, nave-atelier, nave-spital etc; nave comerciale înzestrate cu mijloace standard; elicoptere.

(4) Ca modalităţi de execuţie pot fi utilizate:

a) aprovizionarea pe verticală cu elicopterele;

b)  realimentarea cu combustibil, folosind cuple şi furtunuri compatibile;

c) realimentarea cu materiale, folosind sistemul standardizat de transfer materiale;

d) transportul de poştă.

Art. 278. - Statutul forţelor defineşte obligaţiile legale şi drepturile Forţei maritime multinaţionale într-un anumit stat/naţiune gazdă şi poate influenţa considerabil acţiunile acesteia; atunci când este necesară semnarea unui asemenea statut, fiecare naţiune participantă cu forţe la operaţia maritimă multinaţională trebuie să fie inclusă în acesta sau în memorandumul de înţelegere ori să încheie înţelegeri separate cu naţiunea gazdă.

CAPITOLUL VII

Sprijinul logistic acordat celorlalte forţe din sistemul naţional de apărare, de ordine publică şi siguranţă naţională

Art. 279. - (1) Sprijinul logistic pentru celelalte forţe din sistemul naţional de apărare, de ordine publică şi siguranţă naţională se realizează prin organele proprii, precum şi prin grija organelor militare teritoriale şi ale administraţiei publice locale.

(2) In anumite situaţii, acestea pot fi sprijinite logistic de marile unităţi/unităţi ale armatei, în funcţie de locul şi rolul lor în dispozitivul operativ, misiunile ce le au de îndeplinit, existentul de materiale în depozitele de campanie ale marilor unităţi/unităţilor cărora li se subordonează şi existentul de materiale în depozitele proprii sau în sursele puse la dispoziţie de către organele militare teritoriale şi cele ale administraţiei publice locale.

Art. 280. - (1) Sprijinul logistic al celorlalte forţe din sistemul naţional de apărare, care intră în subordinea marilor unităţi/unităţi ale armatei şi, temporar, duc acţiuni de luptă în cadrul grupării de angajare imediată, se realizează de către eşaloanele superioare ale acestora şi, la cerere, în funcţie de posibilităţi, de către eşaloanele cărora le sunt subordonate temporar.

(2)   La ieşirea din subordinea marii unităţi/unităţii, li se asigură, de regulă, stocurile pe care le-au avut în momentul subordonării.

(3)  Celelalte forţe din sistemul naţional de apărare, care acţionează într-o fâşie independentă sau în adâncimea dispozitivului, se aprovizionează cu materiale, prin grija organelor proprii, a organelor militare teritoriale şi ale administraţiei publice locale.

Art. 281. - Ratele de consum la muniţii, carburanţi- lubrifianţi şi bunuri cu specific militar se stabilesc de comandantul marii unităţi/unităţii în cadrul căreia acţionează.

Art. 282. - (1) Transporturile logistice necesare celorlalte forţe din sistemul naţional de apărare se execută cu mijloace din dotarea acestora, precum şi cu cele puse la dispoziţie de către organele militare teritoriale şi ale administraţiei publice locale.

(2)  La cerere, în funcţie de posibilităţi, transporturile se pot desfăşura şi cu mijloacele marilor unităţi/unităţilor cărora li se subordonează temporar.

(3)  Pentru executarea transporturilor, celelalte forţe din sistemul naţional de apărare folosesc căile de comunicaţie ale marii unităţi/unităţii în subordinea căreia acţionează sau alte căi de comunicaţie din zonă destinate în acest scop de comandantul respectiv.

Art. 283. - Stabilirea raioanelor de dispunere a unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor de logistică ale celorlalte forţe din sistemul naţional de apărare, în cadrul zonei logistice, se face de către comandantul marii unităţi/unităţii în a cărei fâşie acţionează, la propunerea şefului structurii logistice.

Art. 284. - Unităţile şi subunităţile din compunerea celorlalte forţe din sistemul naţional de apărare ce sunt incluse în forţele de supraveghere şi avertizare timpurie realizează stocuri de materiale la nivelul eşaloanelor din compunerea acestor forţe, iar pe timpul ducerii acţiunilor de luptă folosesc aceleaşi surse de aprovizionare.

Art. 285. - Organele de conducere logistică ale marilor unităţi/unităţilor armatei trebuie să cunoască permanent posibilităţile logistice ale unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor din compunerea celorlalte forţe din sistemul naţional de apărare şi să menţină legătura neîntreruptă cu acestea, cu organele militare teritoriale şi cu organele administraţiei publice locale, pentru a se informa şi a rezolva toate problemele privind sprijinul logistic.

CAPITOLUL VIII

Elementul de sprijin naţional

SECŢIUNEA 1

Noţiuni fundamentale

Art. 286. - (1) Elementul de sprijin naţional/National Support Element - NSE este structura independentă de nivel operaţional, componentă a teatrului de operaţii situat în afara teritoriului naţional, care materializează linia a treia de sprijin logistic a forţelor româneşti dislocate în acest teatru de operaţii.

(2) NSE asigură sprijinul de natură logistică, juridică, financiară, administrativă şi/sau de personal al reprezentanţelor României la comandamentele militare internaţionale şi al personalului din Ministerul Apărării, care încadrează funcţii în cadrul acestor comandamente.

Art. 287. - Nivelul operativ, corespunzător liniei a treia de sprijin logistic, este destinat administrării zonei de comunicaţii şi susţinerii forţelor la nivelul teatrului de operaţii, potrivit planului operaţiei şi priorităţilor stabilite de comandantul Forţei multinaţionale.

Art. 288. - Nivelul operativ de sprijin logistic are următoarele componente: sprijinul operaţiei de primire, staţionare temporară, continuare a deplasării forţelor şi integrarea acestora în structurile de teatru, potrivit planului operaţiei; dezvoltarea şi administrarea infrastructurii la nivelul teatrului de operaţii; managementul şi distribuţia resurselor logistice; contractarea de produse şi servicii; managementul mişcării şi transporturilor.

SECŢIUNEA a 2-a

Concepte generale privind proiectarea Elementelor de sprijin naţional

Art. 289. - Elementele de sprijin naţional/National Support Elements - NSEs sunt structuri cu caracter întrunit, destinate susţinerii componentelor terestră şi aeriană ale contingentelor naţionale ale României, cu rol esenţial în realizarea desfăşurării, rotirii şi, respectiv, a evacuării strategice a forţelor româneşti în/din teatrele de operaţii situate în afara teritoriului naţional.

Art. 290. - La înfiinţarea NSE se au în vedere:

a)  încheierea unor acorduri de sprijin logistic reciproc cu celelalte structuri logistice multinaţionale ce acţionează în teatru;

b) amenajarea unor capacităţi de depozitare de dimensiuni moderate, în funcţie de necesarul de resurse materiale al forţelor dislocate;

c) necesitatea existenţei unor ofiţeri de legătură în punctele de îmbarcare-debarcare şi alte zone de interes;

d) asistenţa de specialitate în domeniul logistic şi accesul la bazele de date ale Centrelor logistice multinaţionale;

e) implicarea unităţilor multinaţionale logistice integrate şi a unităţilor multinaţionale medicale integrate;

f)     utilizarea unor elemente de infrastructură de telecomunicaţii;

g)  utilizarea unor furnizori locali de servicii logistice privind manipularea mărfurilor, facilităţi de depozitare, furnizarea de utilităţi.

Art. 291. - Instalarea NSE în teatrul de operaţii comportă următoarele faze:

a) analiza concluziilor rezultate în urma executării recunoaşterilor strategice;

b) analiza statului de organizare;

c) elaborarea variantelor de instalare;

d)  elaborarea studiului de fezabilitate şi alegerea variantei optime de instalare.

Art. 292. - In cadrul procesului de înfiinţare a NSE al reprezentanţelor României la comandamentele militare internaţionale şi al personalului din Ministerul Apărării care încadrează funcţii în cadrul acestor comandamente se vor avea în vedere:

a)  precizarea detaliilor privind reprezentanţa, personalul şi comandamentul militar internaţional în care acesta îşi desfăşoară activitatea;

b) analiza statului de organizare al acestor structuri;

c) precizarea misiunilor specifice elementului;

d) elaborarea cerinţelor, potrivit misiunilor;

e) selectarea funcţionalităţilor pe care urmează să le îndeplinească;

f) gruparea funcţionalităţilor selectate şi proiectarea structurii;

g) identificarea personalului care urmează să încadreze funcţii în cadrul NSE.

SECŢIUNEA a 3-a

Organizarea şi funcţionarea NSE

Art. 293. - (1) O structură flexibilă a NSE se realizează prin proiectarea din timp a unor module funcţionale standardizate, capabile să îndeplinească toate funcţionalităţile specifice.

(2) Structura generică prezintă două categorii de module funcţionale:

a) module funcţionale de management;

b) module funcţionale de execuţie.

Art. 294. - (1) Pentru asigurarea unui management coerent, în structura NSE funcţionează Centrul logistic operaţional, care este în măsură să monitorizeze şi să coordoneze permanent activităţile de natură logistică din Zona de sprijin de spate.

(2) Centrul logistic operaţional are în componenţă:

a)  Modulul de management logistic;

b) Modulul de management al mişcării şi transporturilor;

c) Modulul de management al sprijinului medical;

d) Modulul de management al serviciilor de personal;

e) Modulul de management CIMIC;

f) Modulul de management al sprijinului HN;

g) Modulul de management al contractelor;

h) Modulul de management al sprijinului de geniu de infrastructură pentru logistică.

Art. 295. - (1) Modulul funcţional de execuţie cuprinde Grupul de sprijin şi structurile pentru asigurarea serviciilor de personal.

(2) Dimensiunile acestor structuri specifice sunt variabile şi se stabilesc în funcţie de tipul şi mărimea structurilor pe care le sprijină în teatrul de operaţii.

Art. 296. - NSE al reprezentanţelor României la comandamentele militare internaţionale şi al personalului din Ministerul Apărării care încadrează funcţii în cadrul acestor comandamente sunt structuri destinate îndeplinirii misiunilor de sprijin de natură logistică, administrativă şi de personal.

CAPITOLUL IX

Hrănirea, echiparea, cazarea, asistenţa medicală şi acordarea indemnizaţiei de muncă prizonierilor de război

Art. 297. - (1) Organizarea hrănirii prizonierilor de război din centrul/punctul de strângere a prizonierilor al marii unităţi/unităţii se execută prin grija şefului structurii logistice.

(2) Hrănirea prizonierilor de război se face în limita normelor stabilite pentru aceştia.

(3) Alimentele se aprovizionează din depozitele eşaloanelor superioare sau prin folosirea resurselor locale.

(4) Prepararea hranei pentru prizonieri se face separat, cu mijloace destinate acestui scop, folosind ca mână de lucru prizonierii.

Art. 298. - Echiparea prizonierilor de război se face cu echipament provenit din capturi, iar când acesta nu este în cantitate suficientă se foloseşte echipamentul din dotarea trupelor proprii de la care au fost scoase însemnele distinctive/epoleţii, semnele de armă, petliţele, nasturii, emblemele, luându-se măsuri pentru curăţarea şi întreţinerea celui retras de la prizonieri, în vederea refolosirii acestuia.

Art. 299. - Articolele de îmbrăcăminte şi obiectele de uz personal, în totalitate, precum şi căştile metalice, măştile contra gazelor şi orice fel de obiecte care le-au fost date pentru protecţia personală rămân în posesia prizonierilor.

Art. 300. - (1) Cazarea prizonierilor de război se face în construcţii militare şi civile, de regulă în baracamente izolate, în afara căilor de comunicaţie principale şi a centrelor aglomerate, la depărtare de zona acţiunilor şi obiectivelor militare, economice şi de altă natură.

(2)  La cazare trebuie să se ţină seama de moravurile şi obiceiurile prizonierilor, iar locurile de folosinţă individuală sau colectivă să fie ferite de umiditate, încălzite şi iluminate, dotate cu cazarmament corespunzător.

(3)   Prizonierii de război femei se cazează separat de prizonierii de război bărbaţi.

Art. 301. - (1) Asistenţa medicală a prizonierilor de război se organizează de medicul-şef sau de medicii din compunerea personalului administrativ al centrului/punctului de strângere a prizonierilor şi al convoiului.

(2) Controlul medical al acestora se execută cel puţin o dată pe lună.

Art. 302. - (1) Prizonierii răniţi sau bolnavi sunt transportaţi separat, organizându-se acordarea ajutorului medical pe timpul deplasării şi, la nevoie, spitalizarea lor, sub pază, în orice formaţiune medicală ce poate să-i trateze.

(2) Pe timpul captivităţii, prizonierii de război beneficiază de regimul prevăzut în convenţiile internaţionale în vigoare şi rămân în evidenţa Crucii/Semilunii Roşii.

Art. 303. - Cuantumul indemnizaţiei de muncă datorate prizonierilor de război, conform art. 62 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, este stabilit potrivit actelor normative în vigoare.

Art. 304. - Puterea deţinătoare a prizonierilor de război este obligată să aducă la cunoştinţa acestora cuantumul indemnizaţiilor de muncă zilnice pe care Ie-a fixat.

CAPITOLUL X

Sistemul informatic logistic

Art. 305. - Sistemul informatic integrat de prelucrare a informaţiilor specifice este definit ca un ansamblu de operaţii, metode, procedee, mijloace tehnico-manuale, mecanice şi, în special, automatizate şi suporturi materiale, folosite în procesul complex de culegere, înregistrare, prelucrare, transmitere, analiză, valorificare, păstrare, fără transcrieri repetate ale datelor centralizate de la toate structurile de sprijin logistic, necesare în vederea desfăşurării optime a tratării informaţiilor.

Art. 306. - Sistemul informatic logistic este destinat modelării funcţionale a sistemului logistic integrat pentru a acoperi următoarele arii funcţionale: mişcarea, transporturile strategice, cererea de materiale, achiziţia, expedierea şi recepţia produselor, gestionarea stocurilor pe cele 5 clase de materiale, gestiunea mijloacelor fixe.

Art. 307. - In condiţiile informatizării logisticii până la nivel batalion/similar, sistemul informatic funcţionează cu mijloace electronice de calcul în etapele de pregătire a operaţiei de apărare sau ofensive, când sistemul logistic funcţionează în localităţi; acest lucru nu este posibil întotdeauna, pe timpul ducerii operaţiei, din cauza inexistenţei tuturor condiţiilor de siguranţă în funcţionarea calculatoarelor electronice aflate în dotarea logisticii.

Art. 308. - Sistemul informatic logistic, la nivelul categoriilor de forţe, imprimă structurilor logistice, la toate nivelurile, operativitate, siguranţă, continuitate şi flexibilitate.

Art. 309. - Prin construcţia sa, sistemul informatic logistic trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

a) să fie economic;

b) să fie uşor de utilizat;

c) să dispună de o structură modulară;

d) să fie flexibil şi uşor de implementat;

e) să dispună de facilităţi în vederea extinderii atât a softului, cât şi a structurii;

f)    să permită includerea programelor de evidenţă, mentenanţă, asistenţă etc;

g)  să dispună de o bună documentare care să includă specificaţii de sistem, manuale de utilizare şi manuale de operare.

Art. 310. - Rezolvarea unor probleme informaţionale specifice, care necesită prelucrarea datelor şi a ansamblului activităţilor decizionale, se bazează pe utilizarea unor pachete de programe şi aplicaţii ce trebuie să reflecte cu fidelitate concepţia de organizare, asigurare şi executare a acţiunilor logistice de către marile unităţi şi unităţile din forţele terestre, aeriene şi navale, prevăzută în reglementările militare în vigoare.

Art. 311. - Programele informaţionale trebuie să fie în măsură ca, prin prelucrarea şi sintetizarea informaţiilor existente în baza de date, să prezinte, la cerere, situaţii şi analize exprimate sub formă alfanumerică şi grafică privind:

a) necesarul şi existentul în forţe logistice, mijloace de luptă, armament şi muniţii, tehnică şi materiale, pe mari unităţi şi unităţi subordonate categoriilor de forţe;

b)  stocurile de muniţii, carburanţi-lubrifianţi, alimente şi echipament, pe teritoriul naţional, în bazele logistice şi la marile unităţi tactice;

c) reţelele de comunicaţie rutiere şi feroviare, pe judeţe, zone de operaţii şi pe întregul teritoriu naţional;

d)  reţelele de transport prin conducte al carburanţilor şi al gazelor naturale;

e)  conţinutul sintezelor şi al rapoartelor specifice, pe linia sprijinului logistic;

f) sinteze informative transmise periodic unităţilor şi marilor unităţi de logistică;

g)  conţinutul mesajelor şi al documentelor tipizate utilizate pentru conducerea sprijinului logistic;

h) conţinutul documentelor operative elaborate, asigurarea transmiterii acestora, integral sau în extras, către subordonaţi;

i) pierderile în tehnică ale marilor unităţi şi unităţilor tactice în acţiunile militare duse pe timpul războiului, pe zile, luni, ani;

j) consumurile de muniţii şi materiale în diferite situaţii: ofensivă, apărare, contraatac etc. ale marilor unităţi şi unităţilor tactice, pe zile, luni, ani.

Art. 312. - Sistemul informatic logistic are în vedere circuitul informaţional logistic privind aprovizionarea, mentenanţa şi transportul bunurilor materiale, iar pentru ca acesta să fie flexibil şi uşor de dezvoltat trebuie să aibă o configuraţie modulară.

CAPITOLUL XI

Dispoziţii finale

Art. 313. - Comandanţii/şefii structurilor interesate dispun măsuri specifice de organizare a studierii, cunoaşterii şi aplicării prevederilor prezentului regulament de către personalul din subordine în părţile care îl privesc.

Art. 314. - Anexa face parte integrantă din prezentul regulament.

Prezentul regulament implementează Acordul de standardizare NATO STANAG 2182, AJP-(4), Doctrina logisticii întrunite aliate, ediţia a 2-a.

ANEXA la regulament

GLOSAR

cu termeni operaţionali specifici logisticii

TERMENUL OPERAŢIONAL	DEFINIŢIA
asigurarea căilor de comunicaţie	totalitatea activităţilor care cuprind: alegerea, recunoaşterea şi pregătirea căilor rutiere, feroviare, aeriene şi navale; repararea, restabilirea, întreţinerea şi menţinerea în stare de viabilitate a acestora, a lucrărilor de artă, aerodromurilor şi instalaţiilor portuare; organizarea şi desfăşurarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei; cercetarea de radiaţie, chimică şi biologică, de pe căile de comunicaţie; paza şi apărarea lucrărilor de artă de pe căile de comunicaţie
axă de aprovizionare şi evacuare	itinerar stabilit în fâşia de acţiune a trupelor, pe care se organizează aprovizionarea trupelor, evacuarea tehnicii defecte/deteriorate, răniţilor, materialelor excedentare etc.
captură	tehnica, materialele, fondurile şi bunurile de orice natură în stare de întrebuinţare sau deteriorate, obţinute ca urmare a operaţiunilor de război, cucerite prin luptă sau abandonate de inamic
cartiruire	ansamblu de activităţi ce se execută în scopul asigurării cu terenuri, construcţii şi instalaţii specifice exploatării, al întreţinerii şi reparării tehnicii şi materialelor, al cazării personalului în clădiri, corturi, adăposturi, al prevenirii şi stingerii incendiilor
caracteristici operaţionale	criterii militare specifice impuse tehnicii militare sau unor instalaţii şi echipamente pentru a răspunde unei nevoi operaţionale specifice.
circuit de aprovizionare	traseul parcurs, mijloacele utilizate şi structurile implicate în realizarea aprovizionării şi transporturilor

TERMENUL OPERAŢIONAL	DEFINIŢIA
complet de materiale	gruparea unor bunuri/piese, scule, agregate, ansamble şi subansamble, accesorii etc. stabilite a fi folosite sau consumate împreună pentru executarea unei anumite activităţi
debarcare	procedeul de desantare prin care forţele/tehnica de luptă şi materialele sunt descărcate după aterizarea aeronavelor/navelor pe aerodromurile/porturile sau terenurile de aterizare
detestare	procedeul de deşănţare prin care materialele introduse în containere speciale sunt aruncate din aeronave de la înălţimi şi cu viteze mici
distribuţie de materiale	totalitatea măsurilor economice sau organizatorice pentru dirijarea şi transmiterea fluxului de mărfuri de la producător la consumator, îndeplinind următoarele funcţii: schimbarea proprietăţii asupra bunului; deplasarea produselor, respectiv transportul, stocarea, manipularea, ambalarea etc; alegerea şi utilizarea canalelor de distribuţie
eşalon de materiale	grupare de autovehicule încărcate cu materiale constituită temporar din cadrul subunităţilor, unităţilor şi marilor unităţi de logistică, destinată să execute aprovizionarea trupelor în anumite situaţii: forţe care acţionează pe direcţii independente, peste obstacole naturale, în încercuire etc.
eşalonarea stocurilor	repartizarea principalelor stocuri de produse şi materiale pe diferite eşaloane şi în anumite proporţii, conform normelor şi tabelelor de înzestrare, care asigură un minim de cantităţi de materiale cu care trupele pot intra în orice moment în luptă/operaţie sau pot duce acţiuni militare un anumit timp
evacuare	1.  procesul mişcării oricărei persoane care este rănită, accidentată sau bolnavă spre şi/sau dinspre baze de tratament medical; 2. trecerea de personal (militar sau civil), animale sau materiale dintr-un loc dat în altul; 3. procesul controlat de colectare, clasificare şi expediere de material nereparabil sau abandonat pentru valorificare, întreţinere, informare tehnică sau pentru baze de deşeuri, după caz
grad de suport logistic	măsura în care formaţiunile logistice pot acoperi necesităţile beneficiarilor
loc de îmbarcare-debarcare	totalitatea instalaţiilor şi amenajărilor care pot asigura operaţiunea de îmbarcare-debarcare a unui eşalon militar
manevră de materiale	activitatea de redistribuire a materialelor între mari unităţi, unităţi şi subunităţi, în scopul completării stocurilor, în situaţii în care aceasta nu se poate face prin primiri de la eşalonul superior. Se realizează în strânsă concordanţă cu manevra forţelor şi mijloacelor, precum şi cu cerinţele impuse de ducerea operaţiei. Manevra de materiale se poate executa din adâncime spre înainte, de-a lungul frontului şi de pe o direcţie pe alta
mentenanţă	componenta logisticii care cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse pentru a menţine sau restabili tehnica la caracteristicile specifice. Aceasta include: controlul, testarea, întreţinerea, clasificarea, recuperarea, evacuarea, repararea, reconstrucţia şi reclamaţiile
reaprovizionare	acţiunea de completare a stocurilor în scopul menţinerii nivelului cerut de aprovizionare
rechiziţie	o solicitare imperativă, în special pentru personal, provizii sau servicii autorizate, care nu este valabilă fără o cerere specifică
resurse logistice	totalitatea mijloacelor materiale şi a unităţilor de prestări de servicii existente într-un spaţiu geografic determinat care pot fi folosite pentru realizarea sprijinului logistic al trupelor
sursă de aprovizionare	instituţia militară sau civilă care poate furniza produse şi materiale necesare completării consumului şi distrugerilor provocate de inamic