ORDONANTA   Nr. 90 din 30 august 1999

pentru ratificarea Conventiei europene privind valoarea internationala a hotararilor represive, adoptata la Haga la 28 mai 1970

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 421 din 31 august 1999

    In temeiul art. 107 alin. (1) si (3) din Constitutia Romaniei si al art. 1 lit. C pct. 10 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante,

    Guvernul Romaniei emite urmatoarea ordonanta:

    Art. 1
    Se ratifica Conventia europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive, adoptata la Haga la 28 mai 1970.
    Art. 2
    Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare se vor formula urmatoarele declaratii:
    In baza art. 19 paragraful 2:
    Fara a aduce atingere prevederilor art. 19 paragraful 1, cererile formulate in temeiul prezentei conventii si documentele anexate vor fi trimise autoritatilor romane, insotite de o traducere in limba franceza sau engleza.
    In baza art. 61 paragraful 1:
    (1) Romania va refuza executarea unei sanctiuni, daca apreciaza ca aceasta priveste o infractiune de ordin religios - anexa nr. 1 lit. a).
    (2) Romania va refuza executarea unei sanctiuni penale pronuntate pentru fapte care, in temeiul legii sale interne, ar fi de competenta exclusiva a unei autoritati administrative - anexa nr. 1 lit. b).

                PRIM-MINISTRU
                 RADU VASILE

                      Contrasemneaza:
                      Ministru de stat, ministrul justitiei,
                      Valeriu Stoica

                      p. Ministrul afacerilor externe,
                      Ioan Pascu,
                      secretar de stat

                        CONVENTIE EUROPEANA
privind valoarea internationala a hotararilor represive*)

    *) Traducere

                             PREAMBUL

    Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei conventii,
    considerand ca lupta impotriva criminalitatii, ale carei efecte se manifesta din ce in ce mai mult dincolo de frontierele unei tari, impune pe plan international folosirea unor mijloace moderne si eficiente,
    convinse de necesitatea de a se urma o politica penala comuna tinzand la protejarea societatii,
    constiente de necesitatea de a respecta demnitatea umana si de a favoriza reabilitarea delicventilor,
    considerand ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai stransa uniune intre membrii sai,
    au convenit dupa cum urmeaza:

    TITLUL I
    Definitii

    Art. 1
    In intelesul prezentei conventii, expresia:
    a) hotarare represiva europeana desemneaza orice hotarare definitiva pronuntata de o jurisdictie represiva a unui stat contractant, ca urmare a unei actiuni penale;
    b) infractiune cuprinde, in afara de faptele constituind infractiuni penale, pe cele care sunt vizate de dispozitiile legale mentionate in anexa nr. 2, cu conditia ca, daca aceste dispozitii dau competenta unei autoritati administrative, cel interesat sa aiba posibilitatea de a aduce cauza in fata unei instante jurisdictionale;
    c) condamnare inseamna pronuntarea unei sanctiuni;
    d) sanctiune desemneaza orice pedeapsa si masura aplicate unei persoane ca urmare a unei infractiuni si pronuntate in mod expres printr-o hotarare represiva europeana sau printr-o ordonanta penala;
    e) decadere desemneaza orice privare sau suspendare a unui drept, orice interdictie sau incapacitate;
    f) hotarare in lipsa desemneaza orice hotarare considerata astfel potrivit paragrafului 2 al art. 21;
    g) ordonanta penala desemneaza oricare dintre hotararile pronuntate intr-un alt stat contractant, mentionate in anexa nr. 3.

    TITLUL II
    Executarea hotararilor represive europene

    Sectiunea 1
    Dispozitii generale
    (a) Conditii generale de executare
    Art. 2
    Prezentul titlu este aplicabil:
    a) sanctiunilor privative de libertate;
    b) amenzilor sau confiscarilor;
    c) decaderilor.
    Art. 3
    1. In cazurile si in conditiile prevazute in prezenta conventie fiecare stat contractant are competenta sa procedeze la executarea unei sanctiuni pronuntate intr-unul din celelalte state contractante si care este executorie in acel stat.
    2. Aceasta competenta nu poate fi exercitata decat ca urmare a unei cereri de executare, prezentata de celalalt stat contractant.
    Art. 4
    1. O sanctiune nu poate fi pusa in executare de catre un alt stat contractant decat daca, potrivit legii acestuia, fapta pentru care s-a pronuntat sanctiunea ar fi constituit, in cazul in care a fost savarsita in acest stat, o infractiune si autorul ar fi fost sanctionabil.
    2. Daca prin condamnare sunt reprimate mai multe infractiuni dintre care unele nu intrunesc conditiile prevazute la paragraful 1, statul de condamnare indica partea din sanctiune aplicabila infractiunilor care intrunesc aceste conditii.
    Art. 5
    Statul de condamnare nu poate cere executarea unei sanctiuni unui alt stat contractant decat daca una sau mai multe dintre urmatoarele conditii sunt indeplinite:
    a) daca condamnatul are resedinta sa obisnuita in celalalt stat;
    b) daca executarea sanctiunii in celalalt stat este susceptibila sa amelioreze posibilitatile de reintegrare sociala a condamnatului;
    c) daca este vorba de o sanctiune privativa de libertate care ar putea fi executata in celalalt stat, in continuarea unei alte sanctiuni privative de libertate pe care condamnatul o executa sau urmeaza sa o execute in acest stat;
    d) daca celalalt stat este statul de origine al condamnatului si s-a declarat deja ca este gata sa preia executarea acestei sanctiuni;
    e) daca apreciaza ca nu este in masura sa asigure el insusi executarea sanctiunii, chiar recurgand la extradare, iar celalalt stat are aceasta posibilitate.
    Art. 6
    Executarea ceruta in conditiile stabilite prin dispozitiile precedente nu poate fi refuzata in intregime sau in parte decat in unul dintre urmatoarele cazuri:
    a) daca executarea ar fi contrara principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului solicitat;
    b) daca statul solicitat considera ca infractiunea reprimata prin condamnare imbraca un caracter politic sau este vorba de o infractiune pur militara;
    c) daca statul solicitat considera ca exista motive serioase de a se crede ca respectiva condamnare a fost provocata sau agravata din considerente de rasa, religie, cetatenie sau opinie politica;
    d) daca executarea este contrara angajamentelor internationale ale statului solicitat;
    e) daca fapta constituie obiect de urmarire in statul solicitat sau daca acesta hotaraste sa inceapa urmarirea;
    f) daca autoritatile competente ale statului solicitat au hotarat sa nu inceapa urmarirea sau sa inceteze urmarirea pe care au exercitat-o pentru aceeasi fapta;
    g) daca fapta a fost savarsita in afara teritoriului statului solicitant;
    h) daca statul solicitat nu este in masura sa puna in executare sanctiunea;
    i) daca cererea este intemeiata pe art. 5 lit. e) si nici una dintre celelalte conditii prevazute de acest articol nu este indeplinita;
    j) daca statul solicitat considera ca statul solicitant este in masura sa asigure el insusi executarea sanctiunii;
    k) daca, din cauza varstei sale in momentul savarsirii faptei, condamnatul nu ar putea fi urmarit in statul solicitat;
    l) daca sanctiunea este prescrisa potrivit legii statului solicitat;
    m) in masura in care prin hotarare se pronunta o decadere.
    Art. 7
    Nu se poate da curs unei cereri de executare daca aceasta contravine principiilor recunoscute prin dispozitiile titlului III - sectiunea 1.

    (b) Efecte ale transmiterii executarii
    Art. 8
    Pentru aplicarea prevederilor lit. c) a art. 6 si a rezervei mentionate in anexa nr. 1, actele de intrerupere sau de suspendare a prescriptiei, indeplinite in mod valabil de autoritatile statului de condamnare, sunt considerate in statul solicitat ca producand acelasi efect in ceea ce priveste aprecierea prescriptiei potrivit dreptului acestui stat.
    Art. 9
    1. Condamnatul detinut in statul solicitant, care va fi predat statului solicitat in scopul executarii pedepsei, nu va fi nici urmarit, nici judecat, nici detinut in vederea executarii unei pedepse sau masuri de siguranta, nici supus vreunei alte restrictii a libertatii sale individuale pentru vreo fapta anterioara predarii, alta decat cea care a motivat condamnarea de executat, in afara urmatoarelor cazuri:
    a) cand statul care l-a predat consimte la aceasta. In acest scop se va prezenta o cerere, insotita de toate actele utile si de un proces-verbal judiciar in care se consemneaza orice declaratie facuta de condamnat. Acest consimtamant va fi dat atunci cand infractiunea pentru care este cerut ar putea da loc la extradare potrivit legii statului solicitant al executarii sau cand extradarea nu ar fi exclusa decat motivat de cuantumul pedepsei;
    b) cand, avand posibilitatea sa o faca, condamnatul nu a parasit, in cele 45 de zile urmatoare eliberarii sale definitive, teritoriul statului caruia i-a fost predat sau daca s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit.
    2. Totusi statul solicitat pentru executare va putea lua masurile necesare in vederea, pe de o parte, a unei eventuale retrimiteri din teritoriul sau sau, pe de alta parte, a intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv recursul la o procedura in lipsa.
    Art. 10
    1. Executarea este guvernata de legea statului solicitat si numai acest stat este competent sa ia toate hotararile corespunzatoare, indeosebi in ceea ce priveste eliberarea conditionata.
    2. Numai statul solicitant are dreptul sa statueze asupra oricarei forme de recurs vizand revizuirea condamnarii.
    3. Oricare dintre cele doua state poate sa exercite dreptul de amnistiere sau de gratiere.
    Art. 11
    1. De indata ce statul de condamnare a prezentat cererea de executare, el nu mai poate pune in executare sanctiunea care formeaza obiectul cererii. Totusi statul de condamnare poate pune in executare o sanctiune privativa de libertate atunci cand condamnatul se afla deja detinut pe teritoriul acestui stat, in momentul prezentarii cererii.
    2. Statul solicitant isi recapata dreptul de executare:
    a) daca isi retrage cererea mai inainte ca statul solicitat sa il fi informat despre intentia sa de a da curs cererii;
    b) daca statul solicitat il informeaza despre refuzul sau de a da curs cererii;
    c) daca statul solicitat renunta in mod expres la dreptul sau de executare. Renuntarea nu poate avea loc decat daca cele doua state interesate consimt la aceasta sau daca executarea nu mai este posibila in statul solicitat. Ea este, in acest din urma caz, obligatorie, daca statul solicitant a cerut-o.
    Art. 12
    1. Autoritatile competente ale statului solicitat trebuie sa puna capat executarii de indata ce au cunostinta despre o gratiere, amnistie, o cale de atac vizand revizuirea sau despre orice alta hotarare avand ca efect inlaturarea caracterului executoriu al sanctiunii. Se procedeaza tot astfel in cazul executarii unei amenzi, cand condamnatul a platit-o autoritatii competente a statului solicitant.
    2. Statul solicitant informeaza, fara intarziere, statul solicitat despre orice hotarare sau orice alt act de procedura intervenit pe teritoriul sau, care, potrivit paragrafului precedent, pun capat dreptului de executare.

    (c) Dispozitii diverse
    Art. 13
    1. Tranzitul pe teritoriul unui stat contractant al unei persoane care este detinuta si trebuie sa fie transferata spre un stat contractant tert, in temeiul prezentei conventii, se acorda la cererea statului unde aceasta persoana este detinuta. Statul de tranzit poate pretinde sa primeasca orice document relevant, inainte de a lua o hotarare asupra cererii. Persoana transferata trebuie sa ramana in detentie pe teritoriul statului de tranzit, in afara de cazul in care statul de unde persoana este transferata nu cere punerea acesteia in libertate.
    2. In afara cazurilor in care transferul este cerut potrivit art. 34, oricare stat contractant poate refuza sa acorde tranzitul:
    a) pentru unul dintre motivele prevazute la art. 6 lit. b) si c;
    b) daca persoana in cauza este unul dintre resortisantii sai.
    3. In cazul in care se foloseste calea aeriana, se face aplicarea urmatoarelor dispozitii:
    a) atunci cand nici o aterizare nu este prevazuta, statul de unde persoana urmeaza sa fie transferata poate instiinta statul peste al carui teritoriu se va zbura ca persoana in cauza este transferata in aplicarea prezentei conventii. In caz de aterizare fortata aceasta notificare produce efectele cererii de arestare provizorie mentionate la art. 32 paragraful 2 si trebuie sa se faca o cerere formala de tranzit corespunzatoare;
    b) cand se prevede o aterizare, se va face o cerere formala de tranzit.
    Art. 14
    Statele contractante renunta sa pretinda unul de la celalalt rambursarea cheltuielilor rezultand din aplicarea prezentei conventii.

    Sectiunea a 2-a
    Cereri de executare
    Art. 15
    1. Cererile prevazute prin prezenta conventie se fac in scris. Ele sunt adresate, ca toate comunicarile necesare aplicarii prezentei conventii, fie de catre Ministerul Justitiei al statului solicitat, fie, in temeiul unui acord intre statele contractante interesate, direct prin autoritatile statului solicitant catre autoritatile statului solicitat si retrimise pe aceeasi cale.
    2. In caz de urgenta, cererile si comunicarile vor putea fi transmise prin intermediul Organizatiei Internationale de Politie Criminala (INTERPOL).
    3. Orice stat contractant va putea, prin declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa faca cunoscut ca intelege sa deroge de la regulile de transmitere enuntate la paragraful 1 al prezentului articol.
    Art. 16
    Cererea de executare este insotita de original sau de o copie certificata conforma hotararii a carei executare se cere, precum si de toate documentele folositoare. Originalul sau o copie certificata conforma intregului dosar penal sau a unei parti a acestuia se va transmite statului solicitat, la cererea acestuia. Caracterul executoriu al sanctiunii se certifica de autoritatea competenta a statului solicitant.
    Art. 17
    Daca statul solicitat considera ca informatiile comunicate de statul solicitant sunt insuficiente pentru a-i permite sa aplice prezenta conventie, el va cere completarea informatiilor necesare. El poate fixa un termen pentru obtinerea acestor informatii.
    Art. 18
    1. Autoritatile statului solicitat vor informa, fara intarziere, pe cele ale statului solicitant despre urmarea care a fost data cererii de executare.
    2. Daca este cazul, autoritatile statului solicitat remit celor ale statului solicitant un document certificand ca sanctiunea a fost executata.
    Art. 19
    1. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2 al prezentului articol, nu poate fi pretinsa traducerea cererilor si a pieselor-anexe.
    2. Orice stat contractant poate, in momentul semnarii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa isi rezerve facultatea de a pretinde ca cererile si actele anexate sa ii fie adresate insotite fie de o traducere in propria sa limba, fie de o traducere in oricare dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei sau in acea limba pe care el o va indica. Celelalte state pot aplica regula reciprocitatii.
    3. Prezentul articol nu aduce atingere dispozitiilor referitoare la traducerea cererilor si pieselor anexate la acordurile sau aranjamentele in vigoare ori care urmeaza sa intervina intre doua sau mai multe state contractante.
    Art. 20
    Piesele si documentele transmise in aplicarea prezentei conventii sunt scutite de legalizare.

    Sectiunea a 3-a
    Hotarari in lipsa si ordonante penale
    Art. 21
    1. Sub rezerva dispozitiilor contrare cuprinse in prezenta conventie, executarea hotararilor pronuntate in lipsa si a ordonantelor penale este supusa acelorasi reguli ca pentru celelalte hotarari.
    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, se considera hotarare lipsa, in intelesul prezentei conventii, orice hotarare pronuntata de o jurisdictie represiva a unui stat contractant ca urmare a unei actiuni penale, atunci cand condamnatul nu s-a infatisat personal in sedinta.
    3. Fara a aduce atingere prevederilor art. 25 paragraful 2, ale art. 26 paragraful 2 si ale art. 29, se considera contradictorie:
    a) orice hotarare in lipsa si orice ordonanta penala, confirmate sau pronuntate ca urmare a opozitiei condamnatului in statul de condamnare;
    b) orice hotarare data in lipsa, in apel, cu conditia ca apelul impotriva hotararii primei instante sa fi fost introdus de catre condamnat.
    Art. 22
    Hotararea data in lipsa si ordonanta penala, care nu au facut inca obiectul unei opozitii sau al unei alte cai de atac, pot fi trimise statului solicitat de indata ce sunt pronuntate, spre notificare si eventuala executare.
    Art. 23
    1. Daca statul solicitat considera ca este cazul sa dea urmare cererii de executare a unei hotarari in lipsa sau a unei ordonante penale, el va lua masuri sa i se notifice condamnatului personal hotararea pronuntata in statul solicitant.
    2. In actul de notificare trimis condamnatului se va pune in vedere acestuia ca:
    a) o cerere de executare a fost prezentata potrivit prezentei conventii;
    b) singura cale de atac care ii este accesibila este opozitia prevazuta la art. 24;
    c) declararea opozitiei urmeaza a fi facuta la autoritatea ce ii este desemnata si ca aceasta declarare este supusa, pentru a fi primita, conditiilor cerute de art. 24, precum si ca poate cere sa fie judecat de catre autoritatile statului de condamnare;
    d) pentru realizarea scopului acestei conventii, in lipsa oricarei opozitii in cadrul termenului prevazut, hotararea va fi considerata ca a fost pronuntata cu audierea acuzatului.
    3. O copie de pe actul de notificare va fi adresata fara intarziere autoritatii care a cerut executarea.
    Art. 24
    1. De indata ce hotararea a fost notificata potrivit prevederilor art. 23, singura cale de atac deschisa condamnatului este opozitia. Aceasta opozitie este supusa, la alegerea condamnatului, fie jurisdictiei competente a statului solicitant, fie celei a statului solicitat. Daca condamnatul nu isi exprima optiunea, opozitia este supusa jurisdictiei competente a statului solicitat.
    2. In ambele cazuri prevazute la paragraful precedent opozitia este primita, daca este facuta prin declaratie adresata autoritatii competente a statului solicitat, in termen de 30 de zile din ziua notificarii. Termenul se calculeaza potrivit prevederilor in materie existente in legea statului solicitat. Autoritatea competenta a acestui stat instiinteaza de indata autoritatea care a facut cererea de executare.
    Art. 25
    1. Daca opozitia se judeca in statul solicitant, condamnatul este citat sa se prezinte in acest stat la sedinta fixata pentru o noua examinare a pricinii. Aceasta citatie i se va notifica personal cu cel putin 21 de zile inainte de aceasta noua examinare. Acest termen poate fi redus, cu consimtamantul condamnatului. Noua examinare va avea loc in fata judecatorului competent al statului solicitant si potrivit procedurii acestui stat.
    2. Daca condamnatul nu se prezinta in persoana sau nu este reprezentat potrivit legii statului solicitant, judecatorul declara opozitia fara valoare, iar hotararea sa este comunicata autoritatii competente a statului solicitat. La fel, cand judecatorul declara opozitia inadmisibila. Si intr-un caz si in celalalt, pentru realizarea scopului acestei conventii, hotararea pronuntata in lipsa sau ordonanta penala se va considera ca a fost pronuntata cu audierea acuzatului.
    3. Daca condamnatul se prezinta in persoana sau este reprezentat potrivit legii statului solicitant si daca opozitia este admisibila, cererea de executare se considera fara valoare.
    Art. 26
    1. Daca opozitia se judeca in statul solicitat, condamnatul va fi citat sa se prezinte in acest stat la sedinta fixata pentru o noua examinare a cauzei. Aceasta citatie i se va notifica personal cu cel putin 21 de zile inainte de aceasta noua examinare. Acest termen poate fi redus cu consimtamantul condamnatului. Noua examinare are loc in fata judecatorului competent al statului solicitat si potrivit procedurii acestui stat.
    2. Daca condamnatul nu se prezinta in persoana sau nu este reprezentat potrivit legii statului solicitat, judecatorul declara opozitia neavenita. In acest caz, pentru realizarea scopului prezentei conventii si atunci cand judecatorul declara opozitia inadmisibila, hotararea pronuntata in lipsa sau ordonanta penala se considera ca a fost pronuntata cu audierea acuzatului.
    3. Daca condamnatul se prezinta in persoana sau este reprezentat potrivit legii statului solicitat si daca opozitia este admisibila, fapta se judeca ca si cand ar fi fost savarsita in acest stat. Totusi nu se poate proceda la examinare, daca prescriptia actiunii ar fi implinita. Hotararea pronuntata in statul solicitant se considera fara valoare.
    4. Orice act in vederea urmaririi sau instructiei, indeplinit in statul de condamnare potrivit legilor si regulamentelor acolo in vigoare, are aceeasi valoare in statul solicitat ca si cand ar fi fost indeplinit de catre autoritatile acestui stat, fara ca aceasta asimilare sa poata avea ca efect sa confere actului respectiv o forta probanta mai mare decat cea pe care o are in statul solicitant.
    Art. 27
    Pentru introducerea opozitiei si pentru procedura ce urmeaza cel condamnat in lipsa sau prin ordonanta penala are dreptul sa i se asigure, din oficiu, un aparator in cazurile si conditiile prevazute de legea statului solicitat si, daca este cazul, a statului solicitant.
    Art. 28
    Hotararile judecatoresti pronuntate in temeiul art. 26 paragraful 3 si executarea lor sunt supuse aplicarii exclusive a legii statului solicitat.
    Art. 29
    Daca condamnatul in lipsa sau prin ordonanta penala nu face opozitie, hotararea se considera contradictorie pentru aplicarea in intregime a prezentei conventii.
    Art. 30
    Dispozitiile legilor nationale privitoare la restituirea in intregime sunt aplicabile atunci cand, pentru ratiuni independente de vointa sa, condamnatul a omis sa respecte termenele prevazute la art. 24, 25 si 26 sau sa se prezinte la sedinta fixata pentru noua examinare a cauzei.

    Sectiunea a 4-a
    Masuri provizorii
    Art. 31
    Daca persoana judecata este prezenta in statul solicitant, dupa ce a fost primita notificarea acceptarii cererii acestui stat in vederea executarii unei hotarari implicand o privare de libertate, acest stat poate, daca considera necesar pentru a asigura executarea, sa aresteze aceasta persoana in scopul de a o transfera potrivit dispozitiilor art. 43.
    Art. 32
    1. Cand statul solicitant a cerut executarea, statul solicitat poate proceda la arestarea condamnatului:
    a) daca legea statului solicitat autorizeaza detentia preventiva pentru acea infractiune; si
    b) daca exista pericol de fuga sau, in cazul unei condamnari in lipsa, pericol de ascundere sau de alterare a probelor.
    2. Cand statul solicitant isi anunta intentia de a cere executarea, statul solicitat poate, la cererea statului solicitant, sa procedeze la arestarea condamnatului, in masura in care conditiile mentionate la lit. a) si b) ale paragrafului precedent sunt indeplinite. Aceasta cerere trebuie sa mentioneze infractiunea care a atras condamnarea, data si locul unde aceasta a fost savarsita, precum si semnalmentele, cat mai precise posibil, ale condamnatului. Cererea trebuie, de asemenea, sa cuprinda o expunere succinta a faptelor pe care se sprijina condamnarea.
    Art. 33
    1. Detentia este reglementata de legea statului solicitat, care determina, de asemenea, conditiile in care persoana arestata poate fi pusa in libertate.
    2. Detentia ia sfarsit in orice caz:
    a) daca durata sa este egala cu cea a sanctiunii privative de libertate pronuntate;
    b) daca s-a procedat la arestare in aplicarea prevederilor art. 32 paragraful 2 si daca statul solicitat nu a primit in termen de 18 zile, incepand cu data arestarii, cererea insotita de documentele prevazute la art. 16.
    Art. 34
    1. Persoana detinuta in statul solicitat in temeiul art. 32 si citata sa se infatiseze in sedinta tribunalului competent al statului solicitant, conform prevederilor art. 25, ca urmare a opozitiei pe care a facut-o, va fi transferata, in acest scop, pe teritoriul acestui din urma stat.
    2. Detentia persoanei transferate nu va fi mentinuta de statul solicitant in cazurile prevazute la art. 33 paragraful 2 lit. a) sau daca statul solicitant nu cere executarea noii condamnari. Persoana transferata este retrimisa in cel mai scurt termen in statul solicitat, in afara de cazul in care nu este pusa in libertate.
    Art. 35
    1. O persoana citata inaintea unui tribunal competent al statului solicitant, ca urmare a opozitiei pe care a facut-o, nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse sau masuri de siguranta, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale pentru vreo fapta anterioara plecarii sale de pe teritoriul statului solicitat si nementionata in citatie, in afara de cazul in care aceasta persoana consimte in mod expres, in scris. In cazul prevazut la art. 34 paragraful 1, o copie de pe declaratia de consimtamant se va transmite statului de unde persoana a fost transferata.
    2. Efectele prevazute la paragraful precedent inceteaza atunci cand persoana citata, avand posibilitatea sa o faca, nu a parasit teritoriul statului solicitant in termen de 15 zile de la data hotararii care s-a pronuntat in urma sedintei la care s-a infatisat sau daca s-a reintors, fara sa fi fost din nou citata, dupa ce a parasit teritoriul.
    Art. 36
    1. Cand statul solicitant a cerut executarea unei confiscari, statul solicitat poate proceda la sechestru provizoriu, daca legea sa prevede sechestrul pentru asemenea fapte.
    2. Sechestrul este guvernat de legea statului solicitat, iar aceasta determina, de asemenea, conditiile in care sechestrul poate fi ridicat.

    Sectiunea a 5-a
    Executarea sanctiunilor
    (a) Clauze generale
    Art. 37
    Executarea unei sanctiuni pronuntate in statul solicitant nu poate avea loc in statul solicitat decat in temeiul unei hotarari a judecatorului acestui stat. Oricare stat contractant poate totusi sa abiliteze alte autoritati pentru a lua asemenea hotarari numai in cazul executarii unei amenzi sau a unei confiscari si daca impotriva acestor hotarari este prevazuta o cale de atac judiciara.
    Art. 38
    Cauza este adusa inaintea judecatorului sau autoritatii desemnate in temeiul art. 37, daca statul solicitat considera ca este cazul sa dea curs cererii de executare.
    Art. 39
    1. Inainte de a lua o hotarare asupra cererii de executare, judecatorul va da condamnatului posibilitatea de a-si prezenta punctul de vedere. Daca condamnatul cere, el este ascultat fie prin comisie rogatorie, fie personal, inaintea judecatorului. Audierea in persoana este dispusa ca urmare a cererii exprese a condamnatului.
    2. Totusi judecatorul poate, daca condamnatul care a cerut sa se infatiseze personal este detinut in statul solicitant, sa se pronunte in lipsa acestuia asupra acceptarii cererii de executare. In acest caz hotararea privind substituirea sanctiunii, prevazuta la art. 44, se amana pana ce condamnatul, ca urmare a transferului sau in statul solicitat, va avea posibilitatea sa compara in fata judecatorului.
    Art. 40
    1. Judecatorul sesizat cu pricina sau, in cazurile prevazute la art. 37, autoritatea desemnata in temeiul aceluiasi articol, se va asigura ca:
    a) sanctiunea a carei executare se cere a fost aplicata printr-o hotarare represiva europeana;
    b) sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 4;
    c) nu este indeplinita conditia prevazuta la art. 6 lit. a) sau aceasta nu se opune executarii;
    d) executarea nu este in contradictie cu art. 7;
    e) in cazul unei condamnari in lipsa sau a unei ordonante penale, conditiile mentionate la sectiunea a 3-a a acestui titlu sunt indeplinite.
    2. Orice stat contractant este liber sa imputerniceasca judecatorul sau autoritatea desemnata in temeiul art. 37 cu examinarea altor conditii de executare prevazute prin prezenta conventie.
    Art. 41
    Trebuie sa se prevada o cale de atac impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in temeiul prezentei sectiuni, in vederea executarii cerute, sau impotriva celor pronuntate intr-o cale de atac impotriva unei decizii a autoritatii administrative desemnate in temeiul art. 37.
    Art. 42
    Statul solicitat este legat de constatarea faptelor, in masura in care acestea sunt expuse in hotarare sau in masura in care aceasta se intemeiaza implicit pe ele.

    (b) Clauze specifice executarii sanctiunilor privative de libertate
    Art. 43
    Daca condamnatul este detinut in statul solicitant, el trebuie, in afara unor dispozitii contrare ale legii acestui stat, sa fie transferat in statul solicitat de indata ce statul solicitant a fost informat despre acceptarea cererii de executare.
    Art. 44
    1. Cand cererea de executare este primita, judecatorul va substitui sanctiunii privative de libertate pronuntate de statul solicitant o sanctiune prevazuta de propria sa lege pentru aceeasi fapta. Aceasta sanctiune poate, in limitele indicate la paragraful 2, sa fie de alta natura sau durata decat cea pronuntata in statul solicitant. Daca aceasta din urma sanctiune este mai mica decat minimul pe care legea statului solicitat il ingaduie a fi pronuntat, judecatorul nu va fi legat de acest minim si va aplica o sanctiune corespunzatoare sanctiunii pronuntate in statul solicitant.
    2. Cand stabileste sanctiunea, judecatorul nu poate agrava situatia penala a condamnatului rezultata din hotararea pronuntata in statul solicitant.
    3. Orice parte a sanctiunii pronuntata in statul solicitant si orice perioada de detentie provizorie, executata de condamnat dupa condamnare, se deduc integral. Tot astfel se va proceda in ceea ce priveste perioada de detinere preventiva executata de condamnat in statul solicitant, inainte de condamnarea sa, in masura in care aceasta obligatie decurge din legea acestui stat.
    4. Orice stat contractant poate, in orice moment, sa depuna pe langa secretarul general al Consiliului Europei o declaratie care ii confera, in temeiul prezentei conventii, dreptul de a executa o sanctiune privativa de libertate de aceeasi natura cu cea pronuntata in statul solicitant, chiar daca durata acesteia depaseste maximul prevazut in legea sa nationala pentru o sanctiune de aceasta natura. Totusi aceasta regula nu se poate aplica decat in cazurile in care legea nationala a acestui stat permite sa se pronunte, pentru aceeasi fapta, o sanctiune care are cel putin aceeasi durata cu cea pronuntata in statul solicitant, dar care este de o natura mai severa. Sanctiunea aplicata potrivit prezentului paragraf poate, daca durata si finalitatea sa o cer, sa fie executata intr-un stabiliment penitenciar destinat executarii unor sanctiuni de alta natura.

    (c) Clauze specifice executarii amenzilor sau confiscarilor
    Art. 45
    1. Cand cererea de executare a unei amenzi sau a confiscarii unei sume de bani este admisa, judecatorul sau autoritatea desemnata in temeiul art. 37 schimba cuantumul acesteia in unitatile monetare ale statului solicitat, aplicand paritatea de schimb in vigoare in momentul in care s-a pronuntat hotararea. El determina astfel cuantumul amenzii sau al sumei de confiscat, fara sa poata totusi depasi maximul fixat prin legea acestui stat pentru o astfel de fapta.
    2. Totusi judecatorul sau autoritatea desemnata in temeiul art. 37 este liber sa mentina, pana la nivelul cuantumului pronuntat in statul solicitant, condamnarea la amenda sau la confiscare, cand aceasta sanctiune nu este prevazuta pentru aceeasi fapta prin legea statului solicitat, dar aceasta ingaduie pronuntarea unor sanctiuni mai grave. Tot astfel se procedeaza cand sanctiunea pronuntata de statul solicitant depaseste cuantumul prevazut prin legea statului solicitat pentru aceeasi fapta, dar aceasta lege ingaduie sa se pronunte sanctiuni mai grave.
    3. Toate inlesnirile de plata in legatura fie cu termenul, fie cu esalonarea varsamintelor, acordate de statul solicitant, vor fi respectate de statul solicitat.
    Art. 46
    1. Cand cererea de executare vizeaza confiscarea unui obiect determinat, judecatorul sau autoritatea desemnata in temeiul art. 37 nu poate dispune confiscarea acestui obiect decat in cazul in care aceasta este permisa de legea statului solicitat, pentru aceeasi fapta.
    2. Totusi judecatorul sau autoritatea desemnata in temeiul art. 37 este liber sa mentina confiscarea pronuntata in statul solicitant atunci cand aceasta sanctiune nu este prevazuta in legea statului solicitat pentru aceeasi fapta, dar aceasta lege permite sa se pronunte sanctiuni mai grave.
    Art. 47
    1. Cele rezultate din executarea amenzilor si confiscarilor revin tezaurului statului solicitat, fara a fi prejudiciate drepturile tertilor.
    2. Obiectele confiscate care prezinta un interes deosebit pot fi remise, la cererea sa, statului solicitant.
    Art. 48
    Cand executarea unei amenzi se dovedeste imposibila, poate fi aplicata o sanctiune substitutiva privativa de libertate de catre un judecator al statului solicitat, daca legea ambelor state o prevede intr-un asemenea caz, in afara de situatia in care statul solicitant nu si-a limitat, in mod expres, cererea sa de executare numai la amenda. Daca judecatorul hotaraste sa impuna o sanctiune substitutiva privativa de libertate, se aplica regulile urmatoare:
    a) cand schimbarea amenzii intr-o sanctiune privativa de libertate este deja prevazuta in condamnarea pronuntata in statul solicitant sau direct in legea acestui stat, judecatorul statului solicitat ii va stabili felul si durata dupa regulile prevazute in legea sa. Daca sanctiunea privativa de libertate, deja hotarata in statul solicitant, este sub minimul pe care legea statului solicitat ii permite a fi pronuntat, judecatorul nu va fi legat de acest minim si va aplica o sanctiune corespunzatoare sanctiunii aplicate in statul solicitant;
    b) in celelalte cazuri judecatorul statului solicitat procedeaza la transformare potrivit propriei sale legi, respectand limitele prevazute de legea statului solicitant.

    (d) Clauze specifice executarii decaderilor
    Art. 49
    1. Cand o cerere de executare a unei decaderi este formulata, aceasta nu poate avea efect cu privire la decaderea pronuntata in statul solicitant, decat daca legea statului solicitat permite sa se pronunte decaderea pentru asemenea infractiune.
    2. Judecatorul sesizat cu respectiva cauza apreciaza oportunitatea executarii decaderii pe teritoriul tarii sale.
    Art. 50
    1. Daca judecatorul dispune executarea decaderii, el ii determina durata, in limitele prescrise prin propria sa legislatie, fara a putea depasi pe acelea care sunt fixate prin hotarare represiva pronuntata in statul solicitant.
    2. Judecatorul poate limita decaderea la o parte a drepturilor a caror privare sau suspendare este pronuntata.
    Art. 51
    Prevederile art. 11 nu sunt aplicabile decaderilor.
    Art. 52
    Statul solicitat are dreptul sa il repuna pe condamnat in drepturile din care a fost decazut, in temeiul unei hotarari date in aplicarea prevederilor prezentei sectiuni.

    TITLUL III
    Efectele internationale ale hotararilor represive europene

    Sectiunea 1
    Ne bis in idem
    Art. 53
    1. O persoana care a facut obiectul unei hotarari represive europene nu poate, pentru aceeasi fapta, sa fie urmarita, condamnata sau supusa executarii unei sanctiuni in alt stat contractant:
    a) cand a fost achitata;
    b) cand sanctiunea aplicata:
    (i) a fost in intregime executata ori este in curs de executare; sau
    (ii) a facut obiectul unei gratieri ori amnistii purtand asupra totalitatii sanctiunii sau partii neexecutate a acesteia; sau
    (iii) nu mai poate fi executata din cauza prescriptiei;
    c) cand judecatorul a constatat vinovatia autorului infractiunii fara sa pronunte vreo sanctiune.
    2. Totusi un stat contractant nu este obligat, in afara de cazul in care nu a cerut el insusi urmarirea, sa recunoasca efectul ne bis in idem, daca fapta care a dat loc hotararii a fost savarsita impotriva unei persoane, unei institutii, unui bun care are statut public in acest stat sau daca persoana care a format obiectul judecatii avea ea insasi un statut public in acest stat.
    3. In afara de acestea, orice stat contractant in care fapta a fost savarsita sau este considerata ca atare potrivit legii acestui stat nu este obligat sa recunoasca efectul ne bis in idem, daca nu a cerut el insusi urmarirea.
    Daca incepe o noua urmarire impotriva unei persoane judecate pentru aceeasi fapta intr-un alt stat contractant, orice perioada privativa de libertate suferita in executarea hotararii trebuie redusa din sanctiunea care va fi eventual pronuntata.
    Art. 55
    Prezenta sectiune nu impiedica aplicarea dispozitiilor nationale mai largi privind efectul ne bis in idem asupra hotararilor judecatoresti pronuntate in strainatate.

    Sectiunea a 2-a
    Luarea in considerare
    Art. 56
    Orice stat contractant ia masurile legislative pe care le considera potrivite pentru a permite instantelor sale ca, la pronuntarea unei hotarari, sa ia in considerare orice hotarare represiva europeana, pronuntata in contradictoriu anterior pentru o alta infractiune, in scopul de a se adauga acestei hotarari, in totalitate sau in parte, efectele pe care legea sa le prevede pentru hotararile pronuntate pe teritoriul sau. El determina conditiile in care aceasta hotarare este luata in considerare.
    Art. 57
    Orice stat contractant ia masurile legislative pe care le considera potrivite pentru a permite luarea in considerare a oricarei hotarari represive europene contradictorii, in scopul de a face aplicabile, in totalitate sau in parte, decaderile prevazute prin legea sa pentru hotararile pronuntate pe teritoriul sau. El determina conditiile in care aceasta hotarare este luata in considerare.

    TITLUL IV
    Dispozitii finale

    Art. 58
    1. Prezenta conventie este deschisa semnarii de catre statele membre reprezentate in Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei. Ea va fi ratificata sau acceptata. Instrumentele de ratificare sau de acceptare se vor depune la secretarul general al Consiliului Europei.
    2. Conventia va intra in vigoare dupa 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare sau de acceptare.
    3. Conventia va intra in vigoare, fata de orice stat semnatar care o va ratifica sau o va accepta ulterior, dupa 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare sau de acceptare.
    Art. 59
    1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la prezenta conventie. Rezolutia privind aceasta invitatie va trebui sa primeasca acordul unanim al membrilor consiliului care au ratificat conventia.
    2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe langa secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare, care va avea efect dupa 3 luni de la data depunerii sale.
    Art. 60
    1. Orice stat contractant poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile carora li se va aplica prezenta conventie.
    2. Orice stat contractant poate, in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aderare sau in orice alt moment ulterior, sa extinda aplicarea prezentei conventii, prin declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, asupra oricarui alt teritoriu desemnat in declaratie, ale carui relatii internationale le asigura sau pentru care este abilitat sa stipuleze.
    3. Orice declaratie facuta in temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasa, in ceea ce priveste orice teritoriu desemnat in aceasta declaratie, in conditiile prevazute la art. 66.
    Art. 61
    1. Orice stat contractant poate, in momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare sa declare ca foloseste una sau mai multe rezerve mentionate in anexa nr. 1.
    2. Orice stat contractant poate retrage, in intregime sau in parte, o rezerva formulata de el in temeiul paragrafului precedent, pe calea unei declaratii adresate secretarului general al Consiliului Europei, care va produce efecte de la data primirii sale.
    3. Statul contractant care a formulat o rezerva cu privire la o dispozitie din prezenta conventie nu poate pretinde aplicarea acestei dispozitii de catre alt stat; totusi el poate, daca rezerva este partiala sau conditionala, sa pretinda aplicarea acestei dispozitii in masura in care el a acceptat-o.
    Art. 62
    1. Orice stat contractant poate in orice moment sa indice, pe calea unei declaratii adresate secretarului general al Consiliului Europei, dispozitiile legale de inclus in anexa nr. 2 sau 3.
    2. Orice modificare a dispozitiilor nationale mentionate in anexa nr. 2 sau 3 trebuie sa fie notificata secretarului general al Consiliului Europei, daca modificarea face sa devina inexacta informatia data prin aceste anexe.
    3. Modificarile aduse anexei nr. 2 sau 3 in aplicarea paragrafelor precedente produc efect, pentru fiecare stat contractant, dupa o luna de la data notificarii lor de catre secretarul general al Consiliului Europei.
    Art. 63
    1. Orice stat contractant trebuie, in momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa furnizeze secretarului general al Consiliului Europei toate informatiile utile privind sanctiunile aplicabile in acest stat si executarea acestora in vederea aplicarii prezentei conventii.
    2. Orice modificare ulterioara care face sa devina inexacte informatiile furnizate in temeiul paragrafului precedent trebuie sa fie, de asemenea, comunicata secretarului general al Consiliului Europei.
    Art. 64
    1. Prezenta conventie nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor decurgand din tratatele de extradare si din conventiile internationale multilaterale privind materii speciale si nici dispozitiilor care privesc materiile ce formeaza obiectul prezentei conventii si care sunt cuprinse in alte conventii existente intre statele contractante.
    2. Statele contractante nu vor putea incheia intre ele acorduri bilaterale sau multilaterale privitoare la problemele reglementate prin prezenta conventie, decat pentru a completa dispozitiile acesteia sau pentru a inlesni aplicarea principiilor pe care le cuprinde.
    3. Totusi, daca doua sau mai multe state contractante au stabilit sau urmeaza sa-si stabileasca relatiile lor in temeiul unei legislatii uniforme sau al unui regim special, ele vor avea facultatea sa reglementeze raporturile lor mutuale in materie intemeindu-se exclusiv pe aceste sisteme, independent de dispozitiile prezentei conventii.
    4. Statele contractante care vor exclude din raporturile lor mutuale aplicarea prezentei conventii potrivit paragrafului precedent vor adresa in acest scop o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
    Art. 65
    Comitetul European pentru Probleme Criminale al Consiliului Europei va urmari executarea prezentei conventii si va inlesni, in masura in care este necesar, reglementarea amiabila a oricarei dificultati pe care executarea conventiei ar produce-o.
    Art. 66
    1. Prezenta conventie va ramane in vigoare pe durata nelimitata.
    2. Orice stat contractant va putea, in ceea ce il priveste, sa denunte prezenta conventie printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei.
    3. Denuntarea va avea efect dupa 6 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general.
    Art. 67
    Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre reprezentate in Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei si oricarui stat care a aderat la prezenta conventie:
    a) orice semnare;
    b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare;
    c) orice data de intrare in vigoare a prezentei conventii potrivit dispozitiilor art. 58;
    d) orice declaratie primita in aplicarea dispozitiilor art. 19 paragraful 2;
    e) orice declaratie primita in aplicarea dispozitiilor art. 44 paragraful 4;
    f) orice declaratie primita in aplicarea dispozitiilor art. 60;
    g) orice rezerva formulata in aplicarea dispozitiilor art. 61 paragraful 1 sau retragerea unei asemenea rezerve;
    h) orice declaratie primita in aplicarea dispozitiilor art. 62 paragraful 1 si orice notificare ulterioara primita in aplicarea dispozitiilor paragrafului 2 al acestui articol;
    i) orice informare primita in aplicarea dispozitiilor art. 63 paragraful 1 si orice notificare ulterioara primita in aplicarea dispozitiilor paragrafului 2 al acestui articol;
    j) orice notificare privitoare la acorduri bilaterale sau multilaterale incheiate in aplicarea dispozitiilor art. 64 paragraful 2 sau privitoare la o legislatie uniforma introdusa in aplicarea dispozitiilor art. 64 paragraful 3;
    k) orice notificare primita in aplicarea dispozitiilor art. 66 si data de la care denuntarea va produce efect.
    Art. 68
    Prezenta conventie, declaratiile si notificarile pe care le incuviinteaza nu se vor aplica decat cu privire la executarea hotararilor intervenite ulterior intrarii sale in vigoare intre statele contractante interesate.
    Drept care, subsemnatii, corespunzator autorizati in acest scop, au semnat prezenta conventie.
    Intocmita la Haga la 28 mai 1970, in limbile franceza si engleza, ambele texte avand aceeasi valabilitate, intr-un singur exemplar care se va depune in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie, certificata conforma, fiecaruia dintre statele semnatare si care au aderat.

    ANEXA 1

    Fiecare dintre statele contractante poate declara ca isi rezerva dreptul:
    a) sa refuze executarea daca apreciaza ca condamnarea priveste infractiunea de natura fiscala sau religioasa;
    b) sa refuze executarea unei sanctiuni pronuntate pentru o fapta care, potrivit legii sale, ar fi fost de competenta exclusiva a unei autoritati administrative;
    c) sa refuze executarea unei hotarari represive europene pronuntate de autoritatile statului solicitant la o data cand actiunea penala pentru infractiunea care a fost sanctionata ar fi fost prescrisa, dupa propria sa lege;
    d) sa refuze executarea hotararilor in lipsa si a ordonantelor penale sau numai a uneia dintre aceste categorii de hotarari;
    e) sa refuze aplicarea dispozitiilor art. 8 in cazurile in care exista o competenta de origine si sa nu recunoasca, in aceste cazuri, decat echivalenta actelor indeplinite in statul solicitant si care au un efect de intrerupere sau suspendare a prescriptiei;
    f) sa accepte aplicarea titlului III numai in ceea ce priveste una dintre cele doua sectiuni ale sale.

    ANEXA 2

                              LISTA
cuprinzand infractiuni, altele decat infractiunile penale

    Se asimileaza infractiunilor reprimate prin legea penala urmatoarele:
    - In Franta - orice comportament ilegal sanctionat printr-o contravention de grande voirie;
    - In Republica Federala Germania - orice comportament ilegal pentru care este prevazuta procedura instituita prin legea asupra violarii dispozitiilor privind ordinea (Gesetz uber Ordnungswidrigkeiten) din 24 mai 1968 (BGBL 1968 I, 481);
    - In Italia - orice comportament ilegal caruia ii este aplicabila Legea nr. 317 din 3 martie 1967.

    ANEXA 3

                  LISTA
cuprinzand ordonantele penale

    Austria
    Strafverfugung (articolele 460 - 462 din Codul de procedura penala).
    Danemarca
    Bodeforelaeg ou Udenretlig bodevedtagelse (art. 931 din Legea asupra administrarii justitiei).
    Franta
    1. Amende de composition (art. 524 - 528 din Codul de procedura penala si art. R42 - R50).
    2. Ordonance penale, aplicata numai in departamentele Bas-Rhin, Haut-Rhin si Moselle.
    Republica Federala Germania
    1. Strafbefbl (art. 407 - 412 din Codul de procedura penala).
    2. Strafverfugung (art. 413 din Codul de procedura penala).
    3. Bussgeldbescheid (art. 65 - 66 din Legea din 24 mai 1968 - BGBL 1968 I, 481).
    Italia
    1. Decreto penale (art. 506 - 10 din Codul de procedura penala).
    2. Decreto penale in materie fiscala (Legea nr. 4 din 7 ianuarie 1929).
    3. Decreto penale in materie de navigatie (art. 1242 - 43 din Codul asupra navigatiei).
    4. Decizia pronuntata in temeiul Legii nr. 317 din 3 martie 1967.
    Luxemburg
    1. Ordonance penale (Legea din 31 iulie 1924 privind organizarea ordonantelor penale).
    2. Ordonance penale (art. 16 din Legea din 14 februarie 1955 privind reglementarea circulatiei pe drumurile publice).
    Norvegia
    1. Forelegg (art. 289 - 290 din Legea asupra procedurii judiciare in materie penala).
    2. Forenklet forelegg (art. 31 B din Codul rutier din 19 iunie 1965).
    Suedia
    1. Strafforelaggande (cap. 48 din Codul de procedura penala).
    2. Forelaggande av ordningsbot (cap. 48 din Codul de procedura penala).
    Elvetia
    1. Strafbefehl (Argovie, Bale-Ville, Schaffhouse, Schwyz, Uri, Zug, Zurrich). Ordonnance penale (Fribourg, Valais).
    2. Strafantrag (Unterwalden-le Das).
    3. Strafbescheid (Saint-Gall).
    4. Strafmandat (Berne, Grisons, Soleure, Unterwalden-le Haut).
    5. Strafverfugung (Appenzell Rhodes Exterieures, Glaris, Schaffhouse, Thurgovie).
    6. Abwandlungserkenntnis (Lucerne).
    7. Bussenentscheid (Appenzell Rhodes Interieures).
    8. Ordonance de condamnation (Vaud).
    9. Mandat de repression (Neuchatel).
    10. Avis de contravention (Geneve, Vaud).
    11. Prononce prefectoral (Vaud).
    12. Prononce de contravention (Valais).
    13. Decreto di accusa (Tessin).
    Turcia
    Ceza Kararnamesi (art. 386   91 din Codul de procedura penala) si toate hotararile prin care autoritatile administrative pronunta pedepse.