Ordinul Nr.494 din 05.05.2017

În temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) pct. I lit. b) din Normele de efectuare a activităţii de transport rutier de mărfuri periculoase în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.175/2007, precum şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul transporturilor emite următorul ordin: Articolul I Reglementările privind omologarea, agrearea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase - RNTR 3, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.134/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 şi 97 bis din 1 februarie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La capitolul 1 punctul 1.3 litera a), sintagma: „1 ianuarie 2015" se înlocuieşte cu sintagma: „1 ianuarie 2017". 2. La capitolul 1, punctul 1.4.6 se modifică şi va avea următorul cuprins: 1.4.6 vehicul FL: a)vehicul destinat transportului de lichide având un punct de aprindere care nu depăşeşte 60° C [cu excepţia combustibililor diesel ce satisfac standardul EN 590:2013 + AC:2014, motorinei şi uleiului de încălzire (uşor) - nr. ONU 1202 - cu un punct de aprindere definit în standardul EN 590:2013 + AC:2014], în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1 m³ ori în containere-cisternă sau cisterne mobile cu o capacitate individuală mai mare de 3 m³; sau b)vehicul destinat transportului de gaze inflamabile, în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1 m³ ori în containere-cisternă, cisterne mobile sau CGEM cu o capacitate individuală mai mare de 3 m³; sau c)vehicul-baterie cu o capacitate totală mai mare de 1 m³, destinat transportului de gaze inflamabile; sau d)vehicul destinat transportului de peroxid de hidrogen, stabilizat sau în soluţie apoasă stabilizată, conţinând peste 60% peroxid de hidrogen (clasa 5.1, nr. ONU 2015), în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1 m³ ori în containere-cisternă sau cisterne mobile cu o capacitate individuală mai mare de 3 m³; 3. La capitolul 1, punctul 1.4.7 se abrogă. 4. La capitolul 3, punctul 3.7 se abrogă. 5. În anexa nr. 1 la reglementări, capitolul 9.2 se modifică şi va avea cuprinsul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. 6. În anexa nr. 1 la reglementări, la capitolul 9.3, punctul 9.3.7 se modifică şi va avea următorul cuprins: 9.3.7 Echipament electric 9.3.7.1 Instalaţia electrică trebuie să satisfacă prescripţiile pertinente de la pct. 9.2.2.1, 9.2.2.2, 9.2.2.3, 9.2.2.4, 9.2.2.5, 9.2.2.6, 9.2.2.7, 9.2.2.8 şi 9.2.2.9.2. 9.3.7.2 Instalaţia electrică situată în compartimentul pentru încărcătură trebuie protejată împotriva prafului cu un grad de protecţie cel puţin IP54 în conformitate cu standardul CEI 60529 sau echivalent. Pentru transportul articolelor sau obiectelor din grupa de compatibilitate J trebuie prevăzută o protecţie cel puţin IP65 în conformitate cu standardul CEI 60529 sau echivalent. 9.3.7.3 Niciun cablaj nu trebuie să fie poziţionat în interiorul compartimentului pentru încărcătură. Echipamentul electric accesibil din interiorul compartimentului pentru încărcătură trebuie să fie protejat suficient de impactul mecanic din interior. 7. În anexa nr. 1 la reglementări, la capitolul 9.7, punctul 9.7.3 se modifică şi va avea următorul cuprins: 9.7.3. Mijloace de fixare Mijloacele de fixare trebuie concepute pentru a rezista la solicitările statice şi dinamice în condiţii normale de transport, precum şi la eforturile minime, aşa cum sunt definite la pct. 6.8.2.1.2, 6.8.2.1.11 până la 6.8.2.1.13, 6.8.2.1.15 şi 6.8.2.1.16, în cazul vehiculelor-cisternă, vehiculelor-baterie şi vehiculelor purtătoare de cisterne demontabile. 8. În anexa nr. 1 la reglementări la capitolul 9.7, punctul 9.7.8.1 primul paragraf se modifică şi va avea următorul cuprins: 9.7.8.1 Instalaţia electrică a vehiculelor FL trebuie să satisfacă prescripţiile pertinente de la pct. 9.2.2.1, 9.2.2.2, 9.2.2.4, 9.2.2.5, 9.2.2.6, 9.2.2.8 şi 9.2.2.9.1. 9. Anexa nr. 2 la reglementări se abrogă. 10. Anexa nr. 3 la reglementări se abrogă. 11. În cuprinsul reglementărilor sintagma: „OX" se abrogă. Articolul II Regia Autonomă „Registrul Auto Român" va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Articolul III Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 iulie 2017. Ministrul transporturilor,Alexandru-Răzvan CucANEXĂ Capitolul 9.2 Prescripţii referitoare la construcţia vehiculelor 9.2.1 Conformitatea cu prescripţiile prezentului capitol 9.2.1.1 Vehiculele EX/II, EX/III, FL şi AT trebuie să corespundă prescripţiilor prezentului capitol, conform tabelului de mai jos. Pentru alte vehicule decât vehiculele EX/II, EX/III, FL şi AT: – prescripţiile de la punctul 9.2.3.1.1 (echipament de frânare în conformitate cu Regulamentul CEE-ONU nr. 13 sau Directiva 71/320/CEE) se aplică la toate vehiculele înmatriculate pentru prima dată (sau care au intrat în exploatare, dacă înmatricularea nu este obligatorie) după 30 iunie 1997;

– prescripţiile de la punctul 9.2.5 (dispozitiv de limitare a vitezei în conformitate cu Regulamentul CEE-ONU nr. 89 sau Directiva 92/24/CE) se aplică la toate autovehiculele cu o masă maximă mai mare de 12 tone, înmatriculate pentru prima dată după 31 decembrie 1987, şi la toate autovehiculele cu masa maximă mai mare de 3,5 tone, dar mai mică sau egală cu 12 tone, înmatriculate pentru prima dată după 31 decembrie 2007.

9.2.1.2 MEMU trebuie să satisfacă prescripţiile din prezentul capitol aplicabile vehiculelor EX/III. 9.2.2 Echipament electric 9.2.2.1 Dispoziţii generale Instalaţia electrică trebuie să fie proiectată, construită şi protejată astfel încât să nu provoace nicio aprindere sau niciun scurtcircuit, în condiţii normale de utilizare a vehiculelor. Instalaţia electrică, în ansamblul său, trebuie să satisfacă prescripţiile de la pct. 9.2.2.2 până la pct. 9.2.2.9, conform tabelului de la pct. 9.2.1. 9.2.2.2 Cablaj 9.2.2.2.1 Cabluri Niciun cablu al circuitului electric nu trebuie să transmită un curent de o intensitate mai mare decât cea pentru care a fost proiectat. Conductorii trebuie să fie izolaţi în mod corespunzător. Cablurile trebuie să fie adecvate condiţiilor în care se prevede a fi utilizate, în special condiţiile de temperatură şi de compatibilitate cu fluidele care sunt specificate în ISO 16750-4:2010 şi ISO 16750-5:2010. Cablurile trebuie să fie conforme cu ISO 6722-1:2011 + Cor 01:2012 sau ISO 6722-2:2013. Cablurile trebuie să fie fixate sigur şi poziţionate astfel încât să fie protejate faţă de solicitările mecanice şi termice. 9.2.2.2.2 Protecţie suplimentară Cablurile situate în spatele cabinei şoferului şi pe remorci trebuie protejate suplimentar pentru a reduce la minimum riscurile accidentale de aprindere sau scurtcircuit în cazul unui impact sau deformări. Protecţia suplimentară trebuie să fie adecvată condiţiilor normale de utilizare a vehiculului. Protecţia suplimentară se consideră conformă dacă sunt utilizate cabluri multifilare conforme cu ISO 14572:2011 sau se utilizează unul din exemplele din figurile de la 9.2.2.2.2.1 la 9.2.2.2.2.4 de mai jos sau orice altă configuraţie care prezintă o protecţie similară adecvată. Cablurile senzorilor de viteză de la roţi nu au nevoie de protecţie suplimentară. Vehiculele EX/II care sunt van-uri cu pereţi rigizi construite într-o singură etapă şi la care cablajul din spatele cabinei şoferului este protejat de caroserie sunt considerate ca îndeplinind cerinţa referitoare la protecţia suplimentară. *) Figurile 9.2.2.2.2.1-9.2.2.2.2.4 sunt reproduse în facsimil. 9.2.2.3 Siguranţe şi disjunctoare Toate circuitele trebuie protejate prin siguranţe fuzibile sau disjunctoare automate, cu excepţia următoarelor circuite: – de la bateria de pornire la sistemul de pornire la rece;

– de la bateria de pornire la alternator;

– de la alternator la cutia cu siguranţe fuzibile sau disjunctoare;

– de la bateria de pornire la demarorul motorului;

– de la bateria de pornire la cutia de comandă a sistemului de frânare de încetinire (a se vedea punctul 9.2.3.1.2), dacă acest sistem este electric sau electromagnetic;

– de la bateria de pornire la mecanismul electric de ridicare a axei.Circuitele neprotejate de mai sus trebuie să fie cât mai scurte posibil. 9.2.2.4 Baterii Bornele bateriei trebuie să fie izolate electric sau bateria trebuie acoperită cu un capac izolator. Bateriile care pot produce gaze inflamabile şi care nu sunt situate sub capota motorului trebuie instalate într-o cutie ventilată. 9.2.2.5 Iluminare Nu trebuie utilizate surse de lumină cu dulie filetată. 9.2.2.6 Conexiuni electrice dintre autovehicule şi remorci 9.2.2.6.1 Conexiunile electrice trebuie să fie proiectate astfel încât să prevină: – pătrunderea umezelii şi a murdăriei; părţile conectate trebuie să aibă cel puţin gradul de protecţie IP54 conform standardului CEI 60529;

– debranşarea accidentală; conectoarele trebuie să îndeplinească prescripţiile de la punctul 5.6 din ISO 4091:2003.9.2.2.6.2 Prescripţiile de la punctul 9.2.2.6.1 se consideră a fi îndeplinite: – pentru conectoarele standardizate pentru scopuri specifice în conformitate cu ISO 12098:2004¹⁾, ISO 7638:2003¹⁾, EN 15207:2014¹⁾ sau ISO 25981:2008¹⁾;

– în cazul în care conexiunile electrice fac parte dintr-un sistem automat de cuplare (a se vedea Regulamentul CEE-ONU nr. 55²⁾). ¹⁾ ISO 4009, la care se face referinţă în acest standard, nu trebuie aplicat. ²⁾ Regulamentul CEE-ONU nr. 55 (Prescripţii uniforme referitoare la omologarea componentelor mecanice de cuplare ale ansamblurilor de vehicule). 9.2.2.6.3 Conexiunile electrice folosite pentru alte scopuri care ţin de buna funcţionare a vehiculelor şi echipamentelor acestora pot fi folosite cu condiţia să corespundă prescripţiilor de la pct. 9.2.2.6.1. 9.2.2.7 Tensiune Tensiunea nominală a sistemului electric nu trebuie să depăşească 25 V c.a. sau 60 V c.c. Tensiuni superioare sunt admise în părţile izolate galvanic ale sistemului electric cu condiţia ca aceste părţi să nu fie localizate la mai puţin 0,5 metri de exteriorul compartimentului de încărcare sau al cisternei. În plus, sistemele care funcţionează la o tensiune mai mare de 1000 V c.a. sau 1500 V c.c. trebuie amplasate într-o cutie închisă. Utilizarea surselor de lumină cu xenon este permisă numai în cazul în care acestea au startere integrate. 9.2.2.8 Întrerupătorul principal al bateriei 9.2.2.8.1 Un întrerupător pentru întreruperea circuitelor electrice trebuie montat cât mai aproape posibil de baterie. Dacă se utilizează un întrerupător monopolar, acesta trebuie plasat pe conductorul de alimentare, şi nu pe cel de legare la masă. 9.2.2.8.2 Un dispozitiv de comandă pentru facilitarea funcţiilor de deconectare şi reconectare ale întrerupătorului trebuie instalat în cabina conducătorului auto. Acesta trebuie să fie uşor accesibil pentru conducătorul auto şi semnalizat distinct. Acest dispozitiv trebuie protejat împotriva acţionării involuntare, fie printr-un capac de protecţie, fie cu un dispozitiv de comandă cu mişcare dublă, fie prin alte mijloace corespunzătoare. Pot fi instalate dispozitive de comandă suplimentare, cu condiţia ca acestea să fie identificate în mod distinct şi protejate împotriva unei acţionări involuntare. Dacă dispozitivul (dispozitivele) de comandă este (sunt) acţionat(e) electric, circuitele dispozitivului (dispozitivelor) de comandă trebuie să respecte prescripţiile de la pct. 9.2.2.9. 9.2.2.8.3 Întrerupătorul trebuie să întrerupă circuitele într-un interval de 10 secunde după acţionarea dispozitivului de comandă. 9.2.2.8.4 Întrerupătorul trebuie plasat într-o cutie având un grad de protecţie IP65 conform standardului CEI 60529. 9.2.2.8.5 Conexiunile electrice la întrerupător trebuie să aibă un grad de protecţie IP54 conform standardului CEI 60529. Totuşi, acest lucru nu este necesar dacă aceste conexiuni se află în interiorul unei cutii, care poate fi cea a bateriei. În acest caz este suficientă protejarea acestor conexiuni împotriva scurtcircuitelor prin intermediul unui capac din cauciuc, de exemplu. 9.2.2.9 Circuite alimentate în permanenţă 9.2.2.9.1 a) Acele părţi ale instalaţiei electrice, inclusiv conductorii, care trebuie să rămână sub tensiune atunci când întrerupătorul bateriei este deschis, trebuie să aibă caracteristici adecvate pentru utilizarea în zone periculoase. Acest echipament trebuie să satisfacă dispoziţiile generale ale standardului CEI 60079, părţile 0 şi 14³⁾ şi dispoziţiile suplimentare aplicabile ale standardului CEI 60079, părţile 1, 2, 5, 6, 7, 11, 15 sau 18. b)Pentru aplicarea standardului CEI 60079, partea 14³⁾, trebuie utilizată clasificarea următoare:Echipamentul electric aflat permanent sub tensiune, inclusiv conductorii, care nu este supus prescripţiilor pct. 9.2.2.4 şi 9.2.2.8 trebuie să satisfacă prescripţiile aplicabile zonei 1 pentru echipamentul electric în general sau prescripţiile aplicabile zonei 2 pentru echipamentul electric situat în cabina conducătorului auto. Trebuie îndeplinite prescripţiile aplicabile grupei de explozie IIC, clasa de temperatură T6. Totuşi, pentru echipamentul electric aflat în permanenţă sub tensiune, instalat într-un mediu unde temperatura determinată de echipamentul neelectric situat în acelaşi mediu depăşeşte limita de temperatură T6, clasa de temperatură a echipamentului electric aflat sub tensiune în permanenţă trebuie să fie cel puţin T4. c)Conductorii de alimentare pentru echipamentul electric aflat în permanenţă sub tensiune fie trebuie să îndeplinească prescripţiile standardului CEI 60079, partea 7 („Securitate crescută"), şi să fie protejaţi de o siguranţă sau întrerupător automat al circuitului plasat cât mai aproape posibil de sursa de alimentare, fie, în cazul unui „echipament de siguranţă intrinsec", trebuie să fie protejaţi printr-un dispozitiv de siguranţă plasat cât mai aproape posibil de sursa de alimentare.9.2.2.9.2 Conexiunile de derivaţie ale întrerupătorului principal al bateriei pentru echipamentul electric care trebuie să rămână sub tensiune atunci când întrerupătorul bateriei este deschis trebuie protejate împotriva supraîncălzirii printr-o metodă adecvată, cum ar fi o siguranţă fuzibilă, un întrerupător sau un dispozitiv de siguranţă (limitator de curent). 9.2.3 Echipament de frânare 9.2.3.1 Dispoziţii generale 9.2.3.1.1 Autovehiculele şi remorcile destinate să constituie o unitate de transport pentru mărfuri periculoase trebuie să îndeplinească toate prescripţiile tehnice aplicabile din Regulamentul CEE-ONU nr. 13⁴⁾, cu modificările ulterioare, conform datelor de aplicare specificate în acesta. 9.2.3.1.2 Vehiculele EX/II, EX/III, FL şi AT trebuie să îndeplinească dispoziţiile din anexa 5 a Regulamentului CEE-ONU nr. 13⁴⁾. 9.2.3.2 (Abrogat) 9.2.4 Prevenirea riscurilor de incendiu 9.2.4.1 Dispoziţii generale Dispoziţiile tehnice de mai jos se aplică conform tabelului de la pct. 9.2.1. 9.2.4.2 (Abrogat) 9.2.4.3 Rezervoare de combustibil Rezervoarele de combustibil pentru alimentarea motorului vehiculului trebuie să corespundă următoarelor prescripţii: a)în caz de scurgere în condiţii normale de transport, combustibilul lichid sau faza lichidă a combustibilului gazos trebuie să se scurgă către sol şi nu trebuie să vină în contact cu încărcătura sau cu părţile calde ale vehiculului; b)rezervoarele pentru combustibili lichizi trebuie să respecte prescripţiile Regulamentului CEE-ONU nr. 34⁵⁾; rezervoarele care conţin benzină trebuie echipate cu un dispozitiv antiflacără eficient, care să se adapteze la orificiul de umplere, sau cu un dispozitiv care permite menţinerea acestui orificiu închis ermetic. Rezervoarele pentru GNL şi GNC trebuie să îndeplinească prescripţiile aplicabile ale Regulamentului CEE-ONU nr. 110⁶⁾. Rezervoarele pentru GPL trebuie să îndeplinească prescripţiile Regulamentului CEE-ONU nr. 67⁷⁾; ³⁾ Dispoziţiile standardului CEI 60079, partea 14, nu prevalează asupra dispoziţiilor prezentei părţi. ⁴⁾ Regulamentul CEE-ONU nr. 13 (Prescripţii uniforme referitoare la omologarea vehiculelor din categoriile M, N şi O în ceea ce priveşte frânarea). ⁵⁾ Regulamentul CEE-ONU nr. 34 (Prescripţii uniforme referitoare la omologarea vehiculelor în ceea ce priveşte riscurile de incendiu). ⁶⁾ Regulamentul CEE-ONU nr. 110 [Prescripţii uniforme referitoare la omologarea: I. Componentelor specifice ale autovehiculelor care utilizează în sistemele lor de propulsie gaz natural comprimat (GNC) şi/sau gaz natural lichefiat (GNL); II. Vehiculelor în ceea ce priveşte instalarea componentelor specifice de un tip omologat pentru utilizarea gazului natural comprimat (GNC) şi/sau a gazului natural lichefiat (GNL) în sistemul lor de propulsie]. ⁷⁾ Regulamentul CEE-ONU nr. 67 (Prescripţii uniforme referitoare la omologarea: I. Echipamentelor specifice pentru vehiculele din categoria M şi N, care utilizează gaz petrolier lichefiat în sistemul de propulsie; II. Vehiculelor din categoria M şi N dotate cu echipamente specifice pentru utilizarea gazului petrolier lichefiat în sistemul lor de propulsie, în ceea ce priveşte instalarea unui astfel de echipament). c)orificiile de descărcare ale dispozitivelor de siguranţă şi/sau ale supapelor de siguranţă ale rezervoarelor de combustibil care conţin combustibili gazoşi trebuie să fie orientate într-o altă direcţie decât cea a prizelor de aer, a rezervoarelor de combustibil, a încărcăturii sau a părţilor calde ale vehiculului şi nu trebuie să afecteze suprafeţele închise, alte vehicule, sistemele montate la exterior care au prize de aer (de exemplu, sistemele de aer condiţionat), admisia motorului sau evacuarea motorului. Conductele sistemului de alimentare nu trebuie fixate pe rezervorul cisternei care conţine încărcătura.9.2.4.4 Motor Motorul care propulsează vehiculul trebuie echipat şi amplasat astfel încât să se evite orice pericol pentru încărcătură ca urmare a încălzirii sau aprinderii. Utilizarea GNC sau GNL drept combustibil este permisă numai dacă componentele specifice pentru GNC şi GNL sunt omologate în conformitate cu Regulamentul CEE-ONU nr. 110⁶⁾ şi îndeplinesc prescripţiile de la pct. 9.2.2. Instalarea pe vehicul trebuie să respecte prescripţiile de la pct. 9.2.2 şi prescripţiile tehnice ale Regulamentului CEE-ONU nr. 110⁶⁾. Utilizarea GPL drept combustibil este permisă numai dacă componentele specifice sunt omologate în conformitate cu Regulamentul CEE-ONU nr. 67⁷⁾ şi îndeplinesc prescripţiile de la pct. 9.2.2. Instalarea pe vehicul trebuie să respecte prescripţiile de la pct. 9.2.2 şi prescripţiile tehnice ale Regulamentului CEE-ONU nr. 67⁷⁾. În cazul vehiculelor EX/II şi EX/III, motorul trebuie să fie un motor cu aprindere prin comprimare care foloseşte numai combustibili lichizi cu punct de aprindere mai mare de 55° C. Gazele nu trebuie utilizate. 9.2.4.5 Sistem de evacuare Sistemul de evacuare (inclusiv tubulatura de evacuare) trebuie direcţionat sau protejat astfel încât să se evite orice pericol pentru încărcătură ca urmare a încălzirii sau aprinderii. Părţile sistemului de evacuare situate direct sub rezervorul de combustibil (diesel) trebuie să se găsească la o distanţă de cel puţin 100 mm sau să fie protejate printr-un ecran termic. 9.2.4.6 Frâna de încetinire a vehiculului Vehiculele echipate cu un sistem de frânare de încetinire care emite temperaturi ridicate, plasat în spatele peretelui din spate al cabinei, trebuie prevăzute cu un ecran termic între acest sistem şi cisternă sau încărcătură, fixat solid şi astfel dispus încât să permită evitarea oricărei încălziri, chiar locală, a peretelui cisternei sau a încărcăturii. În plus, acest ecran termic trebuie să protejeze sistemul de frânare împotriva scurgerilor, chiar accidentale, ale produsului transportat. Se va considera drept satisfăcătoare o protecţie care are, de exemplu, un ecran cu pereţi dubli. 9.2.4.7 Dispozitive de încălzire cu combustie 9.2.4.7.1 Dispozitivele de încălzire cu combustie trebuie să îndeplinească prescripţiile tehnice aplicabile din Regulamentul CEE-ONU nr. 122⁸⁾, cu modificările ulterioare, în conformitate cu datele de aplicare specificate în acesta, precum şi prevederile de la pct. 9.2.4.7.2 până la pct. 9.2.4.7.6 aplicabile conform tabelului de la pct. 9.2.1. 9.2.4.7.2 Dispozitivele de încălzire cu combustie şi conductele lor de evacuare a gazelor trebuie concepute, amplasate şi protejate sau acoperite astfel încât să prevină orice risc inacceptabil de încălzire ori de aprindere a încărcăturii. Această prescripţie se consideră satisfăcută dacă rezervorul şi sistemul de evacuare ale dispozitivului sunt conforme cu dispoziţiile similare celor prescrise pentru rezervoarele de combustibil şi sistemele de evacuare ale vehiculelor de la pct. 9.2.4.3 şi respectiv pct. 9.2.4.5. 9.2.4.7.3 Dispozitivele de încălzire cu combustie trebuie să poată fi scoase din funcţiune cel puţin prin următoarele metode: a)întrerupere manuală deliberată din cabina conducătorului auto; b)oprirea motorului vehiculului; în acest caz, dispozitivul de încălzire poate fi repus în funcţiune manual de către conducătorul auto; c)pornirea unei pompe de alimentare de pe autovehiculul pentru substanţele periculoase transportate.9.2.4.7.4 O funcţionare reziduală este permisă după ce dispozitivele de încălzire au fost scoase din funcţiune. Pentru metodele de la pct. 9.2.4.7.3 lit. b) şi c), alimentarea cu aer de combustie trebuie să fie întreruptă prin măsuri adecvate, după un ciclu de funcţionare reziduală de maximum 40 de secunde. Trebuie utilizate numai dispozitive de încălzire cu combustie pentru care s-a demonstrat că schimbătorul de căldură rezistă la un ciclu de funcţionare reziduală redus de 40 secunde pe durata utilizării normale. 9.2.4.7.5 Dispozitivul de încălzire cu combustie trebuie pus în funcţiune manual. Dispozitivele de programare sunt interzise. 9.2.4.7.6 Sistemele de încălzire cu combustie care utilizează combustibili gazoşi nu sunt permise. 9.2.5 Dispozitiv de limitare a vitezei Autovehiculele (purtătoare şi tractoarele pentru semiremorci) cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone trebuie echipate cu un dispozitiv de limitare a vitezei, conform prescripţiilor tehnice din Regulamentul CEE-ONU nr. 89⁹⁾, cu modificările ulterioare. Dispozitivul va fi reglat astfel încât viteza să nu depăşească 90 km/h, ţinând seama de toleranţa tehnică a dispozitivului. 9.2.6 Dispozitive de cuplare ale autovehiculelor şi remorcilor Dispozitivele de cuplare ale autovehiculelor şi remorcilor trebuie să îndeplinească prescripţiile Regulamentului CEE-ONU nr. 55²⁾, cu modificările ulterioare, conform datelor de aplicare specificate în acesta. 9.2.7 Prevenirea altor riscuri cauzate de combustibili 9.2.7.1 Sistemele de alimentare cu GPL ale motoarelor trebuie să fie echipate şi situate astfel încât să fie evitat orice pericol pentru încărcătură care poate fi cauzat de faptul că gazul este refrigerat. ⁸⁾ Regulamentul CEE-ONU nr. 122 (Prescripţii uniforme privind omologarea vehiculelor din categoriile M, N şi O în ceea ce priveşte sistemele lor de încălzire). ⁹⁾ Regulamentul CEE-ONU nr. 89 [Prescripţii uniforme referitoare la omologarea: I. Vehiculelor, în ceea ce priveşte limitarea vitezei lor maxime sau funcţia lor de limitare reglabilă a vitezei; II. Vehiculelor, în ceea ce priveşte instalarea unui dispozitiv limitator de viteză (DLV) sau a unui dispozitiv limitator reglabil de viteză (DLRV) de un tip omologat; III. Dispozitivelor limitatoare de viteză (DLV) şi a dispozitivelor limitatoare reglabile de viteză (DLRV)].