ORDIN Nr. 331
din 25 martie 2009
pentru aprobarea normei
tehnice feroviare „Infrastructura feroviara - Instalatii fixe - Tractiune
electrica. Prevederi de protectie împotriva socului electric prin atingere
directa, pentru linii de cale ferata electrificate în sistemele 1 x 25 kV, 50
Hz si 2 x 25 kV, 50 Hz"
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 299 din 7 mai 2009
Având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) lit. k)
din anexa nr. 2 „Regulament de organizare şi funcţionare al Organismului
Notificat Feroviar Român" la anexa nr. 1 „Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Autorităţii Feroviare Române -AFER", aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 626/1998, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului
nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi
Infrastructurii, cu modificările ulterioare,
ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma tehnică feroviară
„Infrastructură feroviară - Instalaţii fixe - Tracţiune electrică. Prevederi de
protecţie împotriva şocului electric prin atingere directă, pentru linii de
cale ferată electrificate în sistemele 1 x 25 kV, 50 Hz şi 2 x 25 kV, 50
Hz", prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prevederile prezentului ordin se aplică de către
operatorii economici, persoane juridice române, autorizaţi ca furnizori
feroviari de prodµse/servicii în activităţile de proiectare, de construcţii
montaj, de modernizare, de reparare şi de întreţinere a instalaţiilor fixe de
tracţiune electrică, de către administratorul şi gestionarii infrastructurii
feroviare la întocmirea caietelor de sarcini şi a specificaţiilor tehnice
pentru echipamentul liniilor de contact aeriene şi pentru mijloacele de
protecţie împotriva şocului electric prin atingere directă, precum şi de către Autoritatea Feroviară Română
-AFER la avizarea documentaţiilor tehnice şi evaluarea conformităţii lucrărilor
la instalaţiile fixe de tracţiune.
Art. 3. - La data intrării în
vigoare a prezentului ordin art. 2.1.1, 2.2.2, 3.1-3.12, 4.2.3.3, 4.2.12 din
Normativul ID-33:1977 - Normativ pentru protecţia împotriva influenţelor căilor
ferate electrificate monofazat 25 kV, 50 Hz, aprobat prin Ordinul ministrului
transporturilor şi telecomunicaţiilor nr. 1.976/1977, îşi încetează
aplicabilitatea.
Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Radu Mircea Berceanu
ANEXĂ
NORMĂ TEHNICĂ FEROVIARĂ
„Infrastructură feroviară - Instalaţii fixe -
Tracţiune electrică. Prevederi de protecţie împotriva şocului electric prin atingere directă, pentru
linii de cale ferată electrificate în sistemele 1 x 25 kV, 50 Hz şi 2 x 25 kV,
50 Hz"
NTF nr. 75-003:2009
Preambul
Prezenta normă tehnică feroviară stabileşte cerinţele
pentru instalaţiile fixe de tracţiune electrică în vederea preîntâmpinării
şocurilor electrice prin atingerea de către oameni a părţilor sub tensiune din
echipamentul liniilor electrice aeriene. Aceste cerinţe se referă la:
- determinarea distanţelor de izolare în aer de
siguranţă între persoane şi părţile aflate sub tensiune ale echipamentului
liniilor electrice aeriene;
- determinarea distanţelor de
izolare în aer între părţile sub tensiune ale echipamentului liniilor electrice
aeriene şi între aceste părţi sub tensiune şi structurile de sµsţinere legate
la pământ.
Prezenta normă tehnică feroviară se utilizează la
lucrările de proiectare, construcţie, modernizare, reparare şi întreţinere a
instalaţiilor de protecţie împotriva şocurilor electrice cauzate de atingerea
directă dintre persoane şi părţile active ale echipamentului liniilor electrice
aeriene folosite pentru tracţiunea electrică.
La elaborarea prezentei norme tehnice feroviare s-au
utilizat documentele de referinţă menţionate în anexa A la prezenta normă
tehnică feroviară.
Cifrele din parantezele drepte din conţinutul normei
tehnice feroviare indică numărul de ordine al documentelor de referinţă
precizate în anexa A la prezenta normă tehnică feroviară.
Prezenta normă tehnică feroviară abrogă art. 2.1.1,
2.2.2, 3.1-3.12, 4.2.3.3, 4.2.12 din Normativul ID-33:1977 - Normativ pentru
protecţia împotriva influenţelor căilor ferate electrificate monofazat 25 kV,
50 Hz, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor şi telecomunicaţiilor
nr. 1.976/1977.
1. Obiect
1.1. Obiect
Prevenirea şocurilor electrice şi a daunelor asupra
persoanelor şi instalaţiilor care ajung în atingere directă cu părţile active
ale echipamentului de electrificare şi ale echipamentului electric al
trenurilor
1.2. Abrevieri
Pentru scopul prezentei norme tehnice feroviare se vor
folosi următoarele abrevieri:
ELEA - echipamentul
liniei electrice aeriene;
OMT-ordinul ministrului
transporturilor;
MT- Ministerul
Transporturilor;
ID - instrucţiune
departamentală;
NTE- normativ tehnic
energetic;
LCA - linie de contact
aeriană;
LEA - linie electrică
aeriană;
NSS - nivelul superior
al şinelor;
DIA - distanţă de
izolare în aer;
STEF - substaţie de
tracţiune electrică feroviară;
PS - post de secţionare
a liniei electrice aeriene pentru tracţiune electrică;
PSS - post de
subsecţionare a liniei electrice aeriene pentru tracţiune electrică;
CPPLP - conductor de
protecţie principal utilizat pentru legarea individuală şi colectivă la pământ
a obiectelor metalice accesibile; acest tip de conductor nu întoarce curentul
de tracţiune la STEF;
CPPLPICT-conductor de
protecţie principal utilizat pentru legarea individuală şi colectivă la pământ
a obiectelor metalice accesibile şi pentru întoarcerea curentului de tracţiune
la STEF.
2. Domeniul de
aplicare
2.1. Domeniul de
aplicare
2.1.1. Prezenta normă tehnică feroviară stabileşte
cerinţele obligatorii pentru mijloacele de protecţie utilizate împotriva
şocului electric prin atingerea directă a părţilor active ale ELEA şi ale
echipamentului electric al trenurilor care utilizează sistemele standardizate
de alimentare cu energie electrică 1 x 25 kV, 50 Hz şi 2 x 25 kV, 50 Hz.
NOTĂ:
Cerinţele pentru mijloacele de protecţie prevăzute la
pct. 2.1.1 se referă inclµsiv la echipamentele electrice din depouri, revizii
tehnice, posturi de secţionare şi de subsecţionare a liniei de contact aeriene.
2.1.1.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică de
către beneficiarii finali, deţinători de infrastructură feroviară
(administratori, gestionari), operatori de transport feroviar, la întocmirea
caietelor de sarcini şi a specificaţiilor tehnice în cadrul procedurilor de
achiziţii publice ale lucrărilor de proiectare, execuţie, reabilitare,
modernizare, întreţinere, reparare şi exploatare a instalaţiilor de protecţie
împotriva şocurilor electrice cauzate de atingerea directă de către persoane a
părţilor active ale echipamentului liniilor electrice aeriene folosite pentru
tracţiunea electrică, respectiv a echipamentului electric de înaltă tensiune de
pe acoperişul materialului rulant.
2.1.1.2. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică de
către operatorii economici la proiectarea şi realizarea lucrărilor de
construcţii, modernizare, reabilitare, întreţinere, reparare şi exploatare a
liniilor electrice aeriene utilizate pentru tracţiunea electrică şi a
echipamentului electric de înaltă tensiune de pe acoperişul materialului
rulant.
2.1.1.3. Echipamentul liniilor
electrice aeriene aflate deja în exploatare, care nu îndeplinesc în totalitate
prevederile prezentei norme tehnice feroviare, poate fi utilizat în continuare
până la executarea lucrărilor de reparaţii capitale sau a lucrărilor de
modernizare.
2.1.2. Prezenta
normă tehnică feroviară nu se aplică:
- metrourilor, tramvaielor şi altor sisteme de
transport electric urban, precum şi sistemelor de tracţiune electrică minieră;
- echipamentului electric dintr-o zonă protejată (de
exemplu, o secţiune a căii electrificate situată în interiorul unui loc de
muncă îngrădit) şi echipamentului electric din substaţiile de tracţiune
electrică, [24], [25] şi [26].
2.1.3. Clasa de risc
a lucrărilor privind prevederile de protecţie împotriva şocului electric prin
atingere directă
2.1.3.1. In conformitate cu [32] şi [39], echipamentul
liniilor electrice aeriene de contact (cu excepţia echipamentului electric din
PS şi PSS) şi lucrările privind prevederile de protecţie faţă de acest
echipament sunt de clasă de risc 1A.
2.1.3.2. Echipamentul electric
din PS şi PSS este de clasa de risc 2A.
2.1.3.3. In conformitate cu [29], certificatul de
siguranţă specifică reţelei este eliberat operatorului feroviar de către
Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română -ASFR.
2.2. Cerinţe generale
2.2.1. Generalităţi
In cazul lucrărilor noi, dacă elaborarea proiectului
tehnic a fost efectuată înainte de data intrării în vigoare a prezentei norme
tehnice feroviare, cerinţele aplicabile normativelor precedente trebuie să
continue să fie îndeplinite.
Dacă elaborarea proiectului tehnic a fost efectuată
după data intrării în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare, Compania
Naţională de Căi Ferate „CFR" - S.A., organele de control ale Autorităţii
Feroviare Române - AFER, operatorii de transport feroviar şi
administratorii de infrastructură trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite
în această normă.
2.2.2. Linii de cale ferată electrificate
2.2.2.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică
tuturor liniilor electrificate noi şi existente de pe infrastructura feroviară
care utilizează unul dintre sistemele standardizate de electrificare a căii
ferate 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz, cu caracteristicile electrice
precizate la [11].
2.2.2.2. Cerinţele din prezenta normă tehnică feroviară
sunt obligatorii pentru infrastructura deţinută de Compania Naţională de Căi
Ferate „CFR" - Ş.A. sau de un alt administrator de infrastructură
feroviară şi pentru modificările la această infrastructură pentru care
aprobarea de principiu privind execuţia lucrărilor este dată după data intrării
în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare.
2.2.2.3. Lucrările de protecţie împotriva şocului prin
atingerea directă a elementelor ELEA aflate sub tensiune se vor executa pe baza
unui proiect întocmit în acest scop, conform
prevederilor prezentei norme tehnice feroviare.
2.2.2.4. Liniile de cale ferată electrificată se vor
pune în funcţiune numai după ce în urma analizei efectuate de beneficiar,
proiectant şi executant asupra rezultatelor verificărilor şi măsurătorilor de
la pct. 7 din prezenta normă tehnică feroviară se va constata că cerinţele
prevăzute în aceasta sunt respectate.
Volumul măsurărilor se va stabili prin caietul de
sarcini sau specificaţia tehnică avizate de deţinătorul instalaţiilor şi AFER.
2.2.3. Staţii de cale ferată
2.2.3.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică
tuturor staţiilor de cale ferată din cadrul infrastructurii feroviare care vor
folosi sistemele standardizate de electrificare cu linii aeriene 1 x 25 kV, 50
Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz.
2.2.3.2. Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare
sunt obligatorii pentru staţiile de cale ferată noi şi pentru modificările
asupra staţiilor de cale ferată existente, de la data intrării în vigoare a
prezentei norme tehnice feroviare.
2.2.3.3. La o staţie de cale
ferată prevederile contractuale (în cazul unei închirieri) nu schimbă prin ele
însele deţinătorul de sarcini privind cerinţele obligatorii din prezenta normă
tehnică feroviară.
2.2.4. Vehicule feroviare
2.2.4.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică
vehiculelor feroviare care vor funcţiona pe infrastructura feroviară, care
utilizează sistemele standard de electrificare 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV,
50 Hz.
2.2.4.2. Toate vehiculele feroviare noi şi modernizate
trebuie să îndeplinească cerinţele obligatorii pentru proiectarea vehiculelor
feroviare prevăzute în prezenta normă tehnică feroviară.
Vehiculele feroviare aflate în exploatare care nu
întrunesc cerinţele din prezenta normă tehnică feroviară vor fi aliniate la
prevederile acesteia cu ocazia primei reparaţii cu ridicarea de pe osie (RR,
RG).
In cazurile în care vehiculele feroviare sunt
modificate în domeniul acoperit de pct. 2.1 al prezentei norme tehnice
feroviare, proiectul trebuie să fie revizuit şi în locurile unde practic ele
s-au aliniat la acesta.
2.3. Cerinţe în legătură cu obiectul normei aflate în alte documente
Aceste cerinţe sunt stabilite într-un număr de
reglementări, aşa cum se detaliază mai jos:
- cerinţele pentru legarea la pământ şi pentru
legăturile care asigură continuitatea circuitului de tracţiune pe liniile
electrificate, precizate în [8];
- cerinţele pentru protecţia persoanelor care lucrează
pe sau lângă liniile electrice aeriene 25 kV, 50 Hz, stabilite în normele
specifice si generale de protecţie a muncii precizate în [2] şi [3];
- cerinţele specifice pentru parapete şi poduri peste
liniile electrificate, precizate la [8];
- cerinţele pentru prevederea indicatoarelor şi notelor
de avertizare pe liniile electrificate, necesare pentru a preveni accesul
direct al persoanelor la obiectele aflate sub tensiune, precizate în [15] şi în
anexa B din [8].
3. Definiţii
In sensul prezentei norme tehnice feroviare termenii
specifici se definesc după cum urmează:
3.1. Generalităţi
3.1.1. sistem feroviar - totalitatea subsistemelor pentru zone structurale şi operaţionale privind
interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România
cu sistemul de transport feroviar transeuropean şi interoperabilitatea
sistemului de transport feroviar de mare viteză, precum şi gestionarea şi
exploatarea sistemului ca întreg, [35] şi [36];
3.1.2. administrator de
infrastructură feroviară - orice organism sau
orice operator economic care are ca obiect principal de activitate
administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare. Funcţiile
administratorului de infrastructură de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot
fi alocate, în conformitate cu reglementările în vigoare, mai multor organisme
sau operatori economici, [36] art. 1 alin. 10;
3.1.3. operator de transport feroviar - orice operator economic cu capital de stat ori privat a cărui
activitate principală constă în efectuarea de prestaţii de transport de marfă
şi/sau de călători pe calea ferată, tracţiunea fiind asigurată în mod
obligatoriu de acest operator economic. Acest termen include, de asemenea, şi
operatorii economici care asigură numai tracţiunea, [28] şi [37].
3.1.4. zone publice -
acele zone din infrastructura deţinută de Compania Naţională de Căi Ferate
„CFR" - Ş.A. şi din alte zone aflate sub controlul unui administrator de
infrastructură feroviară, în scopul prezentei norme tehnice feroviare, zone în
care publicului îi este permis accesul în mod nerestricţionat, [8];
3.1.5. zone cu acces liber-acele zone în care publicul are acces nerestricţionat, fără
controlul exercitat de Compania Naţională de Căi Ferate „CFR" - Ş.A. sau
de un administrator de infrastructură feroviară, aşa cum este, de exemplu, un
drum pietonal pe marginea căii ferate, în afara unei îngrădiri cu gard;
3.1.6. zone cu acces
restricţionat -
acele zone din infrastructura deţinută de Compania Naţională de Căi Ferate
„CFR" - Ş.A. sau din altă infrastructură aflată sub controlul unui
administrator de infrastructură feroviară, în scopul prezentei norme tehnice
feroviare, în care aceştia permit numai accesul
persoanelor autorizate, [8];
3.1.7. zonă protejată - zonă care conţine instalaţia sau instalaţiile la care se execută
lucrări şi în care s-au luat măsuri, de către personalul unităţii de
exploatare, menite să împiedice apariţia accidentală a tensiunii. Zona
protejată se delimitează fizic de la punctele de unde s-a făcut separarea
vizibilă, respectiv s-au scos de sub tensiune instalaţiile (instalaţia) la care
se lucrează. Accesul în astfel de zone este permis numai persoanelor
autorizate;
3.1.8. trecere la nivel
publică - trecere pe unde publicul are voie să
traverseze calea ferată cu condiţia respectării măsurilor de securitate
aferente, [8];
3.1.9. trecere la nivel
privată - trecere utilizată, în general, pentru
accesul la un tren sau la o activitate; în acest loc,
în mod normal, trebuie limitat accesul publicului, [8];
3.1.10. trecere la nivel cu acces controlat - trecere la care publicul nu are, în mod normal, acces, situată
într-o zonă aflată sub controlul administraţiei feroviare care reglementează şi
utilizarea acesteia (de exemplu, în depouri şi triaje), [8];
3.1.11. drum pietonal autorizat - drum protejat, în lungul căii ferate. Utilizarea acestui drum
este permisă numai persoanelor autorizate, [8];
3.1.12. suprafaţă de
circulaţie - orice
punct al unei suprafeţe pe care persoanele pot staţiona sau circula, [8];
3.1.13. secţiune de circuit - parte a unui circuit electric care are propriile valori ale
tensiunilor nominale pentru coordonarea izolaţiei: tensiunea nominală de izolaţie,
tensiunea nominală de ţinere la impuls 1,2/50µs, definiţie bazată pe [9];
3.1.14. structură de
sµsţinere - elemente care sµsţin conductoarele şi
izolatoarele unei linii aeriene de contact, [7];
3.1.15. deţinător - orice persoană juridică având calitatea de proprietar sau de
împuternicit, care exploatează pe termen lung o instalaţie ori un vehicul de
cale ferată;
3.2. Linii de cale
ferată electrificate aerian
3.2.1. echipamentul liniei electrice aeriene (ELEA) -
un ansamblu de conductoare sµspendate deasupra liniei
ferate pentru alimentarea trenurilor cu energie electrică, împreună cu
accesoriile, izolatoarele şi alte anexe, inclµsiv separatoarele, fixatoarele,
conductoarele de protecţie tip CPPLP şi CPPLPICT şi fiderele pentru PS, PSS
(echipate cu autotransformatoare în cazul sistemului de
alimentare 2 x 25 kV, 50 Hz);
NOTĂ:
In scopul prezentei norme tehnice feroviare, definiţia
echipamentului liniei electrice aeriene include toate fiderele şi conductoarele
aeriene (inclµsiv izolatoarele, accesoriile de prindere ale acestora şi echipamentul electric monofazat şi bifazat
din PS, PSS).
3.2.2. linie de contact-
un sistem de conductoare destinat alimentării cu energie electrică a
vehiculelor feroviare prin intermediul echipamentului de captare a curentului,
[8];
3.2.3. linie de contact
aeriană - o linie de contact plasată deasupra sau
lateral faţă de acoperişul vehiculelor şi care alimentează cu energie electrică
vehiculele printr-un echipament de captare a curentului montat pe acoperişul
acestora, [8];
NOTĂ:
Fiderul de întărire nu este inclus în linia de contact
aeriană.
3.2.4. parte conductoare - parte capabilă să conducă un curent electric;
3.2.5. părţi active - orice conductor sau orice parte conductoare a ELEA,
destinat/destinată a fi sub tensiune în funcţionare normală, inclµsiv întreaga
lungime a unui izolator ori a unui pantograf şi alte echipamente electrice
montate pe acoperişul vehiculelor feroviare, [8];
NOTĂ:
Prin convenţie, şinele de rulare şi părţile conectate
la ele nu vor fi considerate părţi active.
3.2.6. parte conductoare
accesibilă - parte conductoare a unui echipament
electric care poate fi atinsă şi care, în mod normal, nu este sub tensiune, dar
care poate ajunge sub tensiune în cazul deteriorării izolaţiei de bază
(definiţie bazată pe [8]);
NOTA:
O parte conductoare a unui echipament electric care nu
poate fi pµsă sub tensiune în caz de defectare decât prin intermediul unei
părţi conductoare nu este considerată parte conductoare accesibilă.
3.2.7. atingere directă - contact între persoane sau animale şi
părţi active (definiţie bazată pe [8] şi [23]);
3.2.8. atingere indirectă - contact între persoane sau animale şi părţi conductoare
accesibile care au devenit active în condiţii de defectare, [8] şi [23];
3.2.9. şoc electric - efect patofiziologic care apare la trecerea unui curent electric
prin corpul omului sau al unui animal, [8];
3.2.10. deschidere -
parte a liniei aeriene de contact situată între două suporturi sau între două
puncte de sµspendare succesive, [7];
3.2.11. distanţă de izolare în aer- cea mai scurtă
distanţă în aer între două părţi conductoare, [9];
3.2.12. distanţă de
firîntins - dimensiunea unui fir imaginar întins
între o suprafaţă de circulaţie şi o parte activă aflată în apropierea marginii
unui obstacol;
3.2.13. izolaţie funcţională
- izolaţia între părţi conductoare care este
necesară numai pentru buna funcţionare, [9] (a se vedea figura 1);
3.2.14. izolaţie de bază - izolaţia părţilor active destinată să asigure protecţia de bază
împotriva şocurilor electrice, [9] (a se vedea figura
1);
Figura 1*) - Exemple de izolaţie realizată cu distanţă
de izolare în aer, [9]
D1, D2, D5 -distanţe de izolare în aer care asigură
izolaţia de bază D3 - distanţă de izolare în aer care asigura izolaţia
funcţională D4 - distanţă de izolare în aer de securitate care asigură izolaţia
întărită D6 - distanţă de izolare de suprafaţă care asigură izolaţia
suplimentară D5+D6 - distanţă de izolare care asigură izolaţia dublă
*) Figura 1 este reprodµsă în facsimil.
3.2.15. izolaţie
suplimentară - izolaţie independentă aplicată în
plµs faţă de izolaţia de bază pentru a asigura protecţia împotriva şocurilor
electrice în cazul deteriorării izolaţiei de bază. Solicitarea electrică a
izolaţiei suplimentare, în cazul unui defect, poate fi diferită de solicitarea
izolaţiei de bază în condiţii normale de exploatare, [9] (a se vedea figura 1);
NOTE:
1. Izolaţia suplimentară poate fi realizată ca un
strat de izolaţie solidă.
2. In cazul unei combinaţii de distanţă de izolare în
aer insuficientă şi de izolaţie solidă bine dimensionată pot să apară
descărcări parţiale.
3.2.16. izolaţie dublă - izolaţie care cuprinde atât izolaţia de bază, cât şi izolaţia
suplimentară, [9] (a se vedea figura 1);
3.2.17. izolaţie întărită - sistem de izolaţie unic aplicat părţilor active, care asigură un
grad de protecţie împotriva şocurilor electrice echivalent cu cel al unei
izolaţii duble, [9];
NOTĂ:
Termenul „sistem de izolaţie unic" nu implică
faptul că izolaţia trebuie să fie o piesă omogenă. Sistemul poate cuprinde mai
multe straturi care nu pot fi încercate individual ca în cazul izolaţiei de
bază sau al celei suplimentare.
3.2.18. distanţă de izolare
în aer, statică - distanţă care determină izolarea
în aer între:
a) părţile active ale ELEA şi părţile legate la pământ
ale trenurilor;
b) părţile active ale ELEA şi alte părţi ale ELEA care
pot deveni legate la pământ;
c) părţile active ale ELEA şi structurile de sµsţinere
(de exemplu: poduri, tuneluri);
d) părţile active ale ELEA şi alte părţi active ale ELEA aflate la faze diferite;
e) părţile active ale trenurilor electrice şi părţi
legate la pământ ale ELEA;
f) părţile active ale trenurilor electrice şi
structurile de susţinere;
g) părţile active ale trenurilor electrice şi alte părţi
active ale ELEA aflate la faze diferite, distanţă care există când toate
părţile sunt nemişcate şi nu sunt sµsceptibile de mişcări dinamice, [9];
3.2.19. distanţă de izolare
în aer dinamică (de trecere) - distanţă de izolare
în aer, care este obţinută printr-o reducere momentană a distanţei de izolare
statică în aer, cauzată de mişcarea dinamică a echipamentului liniei aeriene şi
de trecerea trenurilor;
3.2.20. ridicarea
(înălţarea) firului de contact - deplasare
ascendentă verticală a firului de contact care se ridică în timpul trecerii pantografului;
3.2.21. distanţă de izolare
în aer de securitate - distanţă, în linie dreaptă,
între o suprafaţă de circulaţie şi părţile active ale ELEA, necesară pentru a
preveni atingerea directă între persoane şi părţile active, [9];
NOTĂ:
Această distanţă de izolare în aer asigură izolaţia
întărită între părţile active ale ELEA şi suprafaţa de staţionare.
3.2.22. distanţă de izolare
în aer pe suprafaţă - cea mai scurtă distanţă pe
suprafaţa unui material electroizolant între două părţi conductoare, [9];
3.2.23. înălţimea
echipamentului liniei electrice aeriene - distanţa
de la nivelul superior al şinei până la cel mai de jos conductor sau accesoriu
al LEA, măsurată perpendicular pe planul căii ferate, [7];
3.2.24. înălţimea minimă a echipamentului liniei electrice aeriene - valoarea minimă a înălţimii conductoarelor şi accesoriilor LEA,
necesară pentru a evita formarea arcului electric între acestea şi vehicule, în
toate condiţiile de funcţionare, [7];
3.2.25. barieră - element care asigură protecţia împotriva
atingerii directe din toate direcţiile obişnuite de acces, [8];
3.2.26. obstacol -
element care împiedică o atingere directă accidentală, însă nu împiedică o
atingere directă voită, [8];
NOTĂ:
Obstacolele se pot realiza din materiale compacte (zidărie, panouri pline) sau din plase.
3.2.27. gabarit de liberă
trecere - contur geometric transversal limită, în
plan vertical, perpendicular pe axa longitudinală a căii, în interiorul căruia,
în afară de materialul rulant, nu se admite să pătrundă nicio parte a
construcţiilor (poduri, tuneluri, pasaje superioare, pasarele etc.) sau a
instalaţiilor fixe CF (semnale, coloane etc.) şi nici materiale sau obiecte
depozitate în lungul liniei curente ori în staţii. Fac excepţie instalaţiile
care, în timpul funcţionării, acţionează direct asupra materialului rulant, ca:
frânele de cale, instalaţiile liniei de contact, braţul coloanelor hidraulice,
elevatoarele de cărbuni etc, cu condiţia ca aceste instalaţii să fie astfel amplasate
încât, în stare de repaµs, să nu vină în contact direct cu acele elemente ale
materialului rulant asupra cărora acţionează în timpul funcţionării, [21];
NOTĂ:
Gabaritul de liberă trecere asigură circulaţia
trenurilor în deplină siguranţă fără limitarea vitezei sau alte îngrădiri.
3.2.28. gabarit pentru
lucrări de artă şi alte construcţii - gabarit de
liberă trecere privind lucrările de artă şi diferite construcţii, altele decât
cele menţionate la pct. 3.2.29-3.2.31;
3.2.29. gabarit pentru
elemente ale instalaţiilor CF- gabarit de liberă
trecere privind semnalele, coloanele hidraulice, gardurile, stâlpii şi alte
elemente ale instalaţiilor căilor ferate, anexa B din [21];
3.2.30. gabarit pentru tuneluri CF - gabarit de liberă trecere privind tunelurile si polatele de cale
ferată (a se vedea anexa B din [21]);
3.2.31. gabarit pentru
linii electrificate şi electrificabile - gabarit
de liberă trecere pe linii electrificate sau electrificabile (a se vedea
condiţiile precizate în anexa B din [21]);
3.2.32. îngrădire de lucru - îngrădire care delimitează material
zona de lucru într-o instalaţie electrică;
3.2.33. tensiune nominală - valoarea tensiunii unui element component, dispozitiv sau
echipament, fixată de către producător, la care se face referire pentru
funcţionare şi pentru caracteristicile funcţionale, [9];
3.2.34. tensiune locală - cea mai mare valoare efectivă a tensiunii în curent alternativ
care poate apărea între două puncte ale unei izolaţii date, fiecare circuit
sµsceptibil să influenţeze valoarea efectivă mai sµs menţionată fiind alimentat
la tensiunea lui permanentă maximă, [9];
NOTĂ:
Permanent înseamnă că tensiunea durează mai mult de 5
minute, aşa cum este Umax1 din [11];
3.2.35. tensiune locală de
vârf- cea mai mare valoare a tensiunii care poate
să apară în serviciu printr-o anumită izolaţie,[9];
3.2.36. tensiunea
permanentă maximă (Umax1) - valoarea efectivă maximă a
tensiunii care poate să fie prezentă mai mult de 5 minute, [11];
3.2.37. tensiunea temporară
maximă (Umax2) - cea mai mare valoare efectivă a tensiunii care poate să apară pentru o durată limitată de timp,
(0,5-300s], [11];
3.2.38. supratensiunea de
lungă durată cea mai ridicată (UmaX3) - tensiunea definită ca cea mai
ridicată valoare a supratensiunii de lungă durată pentru t = 20ms. Această
valoare este independentă de frecvenţă, [11];
3.2.39. tensiune nominală
de izolaţie (UNm) - valoarea efectivă a tensiunii de
ţinere a echipamentului sau a unei părţi a acestuia, fixată de către
producător, ce caracterizează capacitatea de ţinere permanentă (peste 5 minute)
a izolaţiei acestuia, [9];
NOTE:
1. UNm este o
tensiune între o parte activă a echipamentului şi pământ sau o altă parte
activă. Pentru materialul rulant pământul este reprezentat de cutia vagonului,
iar pentru instalaţiile fixe de tracţiune electrică pământul este reprezentat
de şinele de cale ferată, dacă nu se precizează altă reprezentare a acestuia.
2. Pentru circuite, sisteme şi subsisteme în aplicaţii
feroviare această definiţie este de preferat faţă de definiţia „cea mai
ridicată tensiune pentru echipament" care este utilizată în mare măsură în
standardele internaţionale.
3. UNm nu este
necesar să fie egală cu tensiunea nominală, care este, în principal, legată de
caracteristicile funcţionale.
4. UNm este mai
mare sau egală cu tensiunea locală. In consecinţă, pentru circuitele conectate
direct la linia de contact UNm >=SUmax1,[11];
3.2.40. tensiune nominală de
ţinere la impuls (UNi) - valoare a tensiunii de ţinere la impuls, a echipamentului sau a
unei părţi a acestuia, fixată de către producător, ce caracterizează
capacitatea de ţinere a izolaţiei acestuia împotriva supratensiunilor
tranzitorii, [9];
NOTĂ:
UNi este mai mare
sau egală cu tensiunea locală de vârf.
3.2.41. supratensiune - orice tensiune care are
o valoare de vârf ce depăşeşte valoarea de vârf
corespunzătoare (inclµsiv supratensiunile repetitive) tensiunii maxime în regim
permanent, în condiţii normale de funcţionare, [9];
3.2.42. supratensiune temporară
(TOV) - supratensiune de frecvenţă egală cu
frecvenţa reţelei de alimentare, de lungă durată, [9] şi [11];
NOTE:
1. Supratensiunea poate fi neamortizată sau slab
amortizată, In unele cazuri, frecvenţa ei poate fi de câteva ori mai mică decât
frecvenţa de alimentare.
2. O supratensiune temporară este independentă de
încărcarea reţelei. Aceasta se caracterizează printr-o curbă tensiune/timp.
3.2.43. supratensiune tranzitorie - supratensiune de scurtă durată care nu depăşeşte câteva
milisecunde, care apare din cauza transferului de curent, [9];
NOTĂ:
O supratensiune tranzitorie
depinde de încărcarea reţelei. Aceasta nu poate fi caracterizată printr-o curbă
tensiune/timp. In esenţă, o supratensiune tranzitorie este rezultatul unui
transfer de curent de la o sursă la o sarcină (reţea).
3.2.44. supratensiune de
comutaţie -
supratensiune tranzitorie care apare în orice punct al unei reţele din cauza
unei comutaţii sau a unui defect, [9];
3.2.45. supratensiune de
trăsnet - supratensiune tranzitorie care apare în
orice punct al unei reţele din cauza unei descărcări atmosferice, [9];
3.2.46. CPPLP -
conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea la pământ a părţilor
conductoare accesibile ale ELEA. Acest conductor nu întoarce curentul de
tracţiune la STEF şi este parcurs doar de curentul de defect în cazul unui
defect al izolaţiei de bază. In România acest conductor se mai numeşte
„conductor colector";
3.2.47. CPPLPICT-conductor
de protecţie principal utilizat pentru legarea la pământ a părţilor conductoare
accesibile ale ELEA, dar şi pentru întoarcerea unei părţi din curentul de
tracţiune la STEF. Condiţiile de utilizare sunt precizate de SR EN 50119:2003
şi SR EN 50122-1:2002;
3.2.48. fiderde linie -
conductor aerian sµsţinut pe aceeaşi structură ca linia de contact aeriană
pentru a alimenta puncte de injecţie succesive. Definiţie preluată din SR EN
50122-1:2002. '
4. Condiţii de
exploatare luate în considerare în calculul şi aplicarea prevederilor de
protecţie
4.1. Condiţiile de mediu normale, precizate de [9] şi
[13], de care se ţine seama la calcularea distanţei de
izolare în' aer sunt:
a) temperatura aerului ambiant nu depăşeşte 40 °C, iar
valoarea ei medie, măsurată pe o perioada de 24 ore, nu depăşeşte 35 °C;
b) temperatura minimă a aerului ambiant este:
-10 °C pentru clasa „-10 °C la exterior";
-25 °C pentru clasa „-25 °C la exterior";
-40 °C pentru clasa „-40 °C la exterior";
c) altitudinea nu depăşeşte 1.000 m deasupra nivelului
mării;
d) aerul ambiant nu este în mod semnificativ poluat cu
praf, fum, gaze corozive, vapori sau sare, iar poluarea nu depăşeşte nivelul
PD2 (a se vedea tabelele A.3, A.4 şi anexa E din [9]);'
e) în mod obişnuit există condens sau precipitaţii
(sunt considerate următoarele forme de precipitaţii: rouă, condensul, ceaţa,
ploaia, zăpada, gheaţa şi chiciura).
4.2. Condiţii atmosferice de referinţă
standardizate
Condiţiile atmosferice de referinţă standardizate,
pentru care se exprimă tensiunile de încercare la tinere standardizate, [9] si
[13], sunt:
- temperatura aerului: t0 = 20 °C;
- presiunea aerului: p0 = 101,325 kPa
(1013,25 mBar), corespunzătoare nivelului mării;
- umiditatea absolută a aerului: h0 = 11 g/m3.
4.3. Condiţii atmosferice reale
Condiţiile atmosferice (presiunea, temperatura şi
umiditatea aerului), luate în considerare la un anumit moment în exploatarea
ELEA, vor fi numite în continuare condiţii atmosferice reale.
Pentru dimensionarea DIA se vor considera cele mai
dezavantajoase condiţii atmosferice reale care pot să apară în exploatare.
4.4. Condiţii privind funcţionarea în mediu poluat
Definirea gradelor de poluare PD3,
PD3A, PD4, PD4A, PD4B este necesar să se efectueze conform anexei E din [9]:
a) pentru posturi de transformare sau de
autotransformare aflate în interior, cu ventilaţie naturală ori cu ventilaţie
forţată cu aer curat, filtrat, provenit din exterior, şi pentru cabina de
conducere şi compartimentul maşinilor materialului rulant, în aceleaşi Conditii
de ventilaţie, se va considera gradul de poluare PD3;
b) pentru posturi de transformare sau autotransformare
aflate în exterior, protejate împotriva intemperiilor, se va considera gradul
de poluare PD3;
c) pentru posturi de transformare sau de
autotransformare aflate în interior, cu ventilaţie forţată cu aer nefiltrat,
provenit din exterior, şi pentru compartimentul maşinilor de pe materialul
rulant, în aceleaşi condiţii de ventilaţie, se va considera gradul de poluare
PD3Â;
d) pentru posturi de transformare sau de autotransformare
aflate în exterior, protejate împotriva intemperiilor, şi pentru izolatoare
aflate în zone cu nivel scăzut de poluare, se va considera
gradul de poluare PD3A;
e) pentru echipamentul electric exterior, montat pe
acoperişul materialului rulant, se ia în considerare numai funcţionarea'în
mediu cu grad de poluare PD4;
f) pentru echipamentul electric exterior, din
instalaţiile fixe de tracţiune electrică, neprotejat împotriva intemperiilor,
se iau în considerare gradele de poluare PD4A şi PD4B.
4.5. Condiţii privind
tensiunea şi frecvenţa de alimentare
Tensiunile şi frecvenţa nominală de alimentare a
părţilor active ale ELEA şi a părţilor active ale echipamentului de pe
acoperişul materialului rulant, precum şi valorile maxime normate ce se pot
întâlni în exploatare sunt precizate în tabelul 4.2.3 din [11] şi în tabelul 1
din prezenta normă tehnică feroviară.
a) Tensiunea nominală de alimentare
a LCAeste: Un = 25 kV, la frecventa
nominală de 50 Hz;
b) Tensiunea nominală de alimentare a materialului
rulant este: Un =
25 kV, la frecvenţa nominală de 50 Hz.
4.6. Condiţii privind
tensiunea nominală de izolaţie UNm
4.6.1. Tensiunea nominală de izolaţie a LCA, UNm. este
necesar să fie cel puţin egală cu Umax1 (27,5 kV), [9] şi [11].
a) pentru secţiunile de linie de contact aeriană
alimentate de substatii de tracţiune electrică, dotate cu transformatoare de
putere, cu reglaj automat al tensiunii sub sarcină, se recomandă sa se ia în considerare o tensiune nominală de izolaţie, [9] şi [11]:
UNm>Umax1=27,5kV
b) pentru secţiunile de linie de contact aeriană
alimentate de substatii de tracţiune electrică, nedotate cu transformatoare de
putere, cu reglaj automat al tensiunii sub sarcină, şi pentru secţiunile care
sunt dotate cu aparataj de comutaţie, se recomandă să se ia în considerare o
tensiune nominală de izolaţie, [9] şi [11]:
UNm * Umax2 = 29 kV
4.6.2. Pentru circuitele de alimentare în curent alternativ de pe vehiculele feroviare tensiunea nominală de izolaţie
este precizată în [9]:
UNm = 27,5kV
NOTĂ:
Izolaţia echipamentului de pe acoperişul vehiculelor
feroviare faţă de masa metalică a acestora va fi considerată izolaţie
funcţională, [9].
4.7. Condiţii privind amplasarea liniei electrice aeriene
Limitele privind gabaritul pentru electrificare sunt
precizate în [21] şi [33].
a) înălţimea minimă de amplasare a firului de contact
al liniei electrice aeriene faţă de nivelul superior al şinelor este de 5,15 m
(4,99 m pentru linia de contact amplasată pe lucrări de artă vechi) şi trebuie
să fie asigurată la temperatura de +47 °C şi la -5 °C, cu depunerea maximă de
chiciură, caracteristică zonei climatice respective; dacă nu există construcţii
sau instalaţii la distanţă mai mică de 400 m, înălţimea normală a firului de
contact va fi de 5,75 m, [21] şi [33].
In dreptul trecerilor la nivel, înălţimea minimă a
firului de contact şi a celorlalte conductoare faţă de suprafaţa drumului care
intersectează calea ferată va fi stabilită conform pct. 5.7.1.2 din prezenta
normă tehnică feroviară.
b) înălţimea maximă de amplasare a firului de contact
faţă de nivelul superior al şinelor este de 6,5 m şi trebuie să fie asigurată
la temperatura mediului ambiant de -40 °C, [21] şi [33].
c) în zona peroanelor, părţile active ale liniei de
contact aeriene [exclµsiv firul de contact pentru care se aplică pct. 4.7 a)
din prezenta normă tehnică feroviară] trebuie să nu fie amplasate la o înălţime
mai mare de 5 m faţă de nivelul superior al şinelor.
4.8. Zona liniei de
contact aeriene şi zona pantografului
- zona liniei de contact
aeriene şi zona pantografului-zona ale cărei
limite nu sunt depăşite, în general, de o linie de contact aeriană ruptă sau de
un pantograf rupt care este sub tensiune, în cazul în care pantograful ori
fragmente rupte din acesta scapă de sub firul de contact, [8].
Accidental, structuri de sµsţinere şi echipamente pot
veni în contact direct cu o linie de contact aeriană ruptă sau cu părţi aflate
sub tensiune ale unui pantograf rupt ori scăpat de sub firul de contact. Zona
liniei de contact aeriene şi zona pantografului în care este considerat
probabil un astfel de contact pentru o linie de cale ferată electrificată, în
aliniament, este definită în figura 2.
Dimensiunile X, Y, Z, definite
şi reprezentate conform [8], sunt precizate pentru tracţiunea electrică din
România, în cazul când se folosesc locomotive electrice echipate cu pantografe
cu lungimea săniei de 1.600 mm.
NOTE:
1. In cazul în care linia de contact aeriană părăseşte axa căii ferate, zona liniei de contact
aeriene trebuie extinsă corespunzător.
2. In cazul ieşirii de sub firul de contact sau al
ruperii lui, pantograful poate rămâne sub tensiune fie pentru că este conectat
cu un alt pantograf aflat sub tensiune, fie pentru că este în funcţiune
frânarea electrică.
3. Nu se ia în considerare ruperea fiderelor sau a
fiderelor de întărire deoarece probabilitatea ruperii acestora este foarte
mică, ele nefiind solicitate mecanic de către captatorul de curent.
4. Pentru liniile electrificate aflate în tuneluri
sau în apropierea unor lucrări de artă este necesar să se stabilească zona
liniei de contact şi zona pantograf, în conformitate cu gabaritele definite la
pct. 3.2.27 - 3.2.31 din prezenta normă tehnică feroviară, [21].
Figura 2*) - Zona liniei de contact aeriene şi zona
pantograf
*) Figura 2 este reprodµsă în facsimil.
unde:
RH (NSS) - nivelul
superior al şinelor;
HP - poziţia celui mai
ridicat conductor al LCA, considerat a fi poziţionat în centrul căii, în orice
condiţii de exploatare;
OZ - zona liniei de
contact aeriene (LCA);
PZ - zona pantograf;
TCL - axa centrală a
liniei;
X= 5,0 m - maximul lui
OZ la nivelul superior al şinelor;
Y= 1,75 m - maximul
orizontal al zonei pantograf PZ (pentru pantograf de 1.600 mm);
Z = 7,6 m - înălţimea maximă a pantografului rupt
deasupra RH.
NOTĂ:
Zigzagul a fost luat în considerare în cadrul
dimensiunii „Y".
5. Prevederi de protecţie împotriva şocului electric prin atingere
directă pentru liniile de cale ferată electrificate în sistemele 1 x 25 kV, 50
Hz şi 2 x 25 kV, 50 Hz
5.1. Principii de calcul
5.1.1. ELEA trebuie să fie proiectat, construit şi
întreţinut astfel încât mijloacele de protecţie utilizate împotriva atingerii
directe a părţilor active să fie capabile să minimizeze riscul daunelor
provocate persoanelor şi echipamentelor.
5.1.2. Prevederile de protecţie oferite de
infrastructură împotriva atingerii directe a părţilor active ale ELEA sunt
realizate prin următoarele mijloace de protecţie:
a) distanţe de izolare în aer
între elementele active ale ELEA şi structuri de sµsţinere, care asigură
izolaţia de bază a LEA împotriva şocurilor electrice prin atingere directă;
b) distanţe de izolare în aer între elementele active
ale ELEA şi/sau între aceste elemente active şi conductoarele liniilor de
energie ori de telecomunicaţii care se află în vecinătatea căii ferate
electrificate, ce asigură izolaţia funcţională a ELEA;
c) distanţe de izolare în aer de securitate, care
asigură izolaţia întărită între părţile active ale ELEA şi suprafeţele de
circulaţie a persoanelor, definite la pct. 3.2.21 (de exemplu, peroane, treceri
la nivelul căii ferate, drumuri pietonale, rampe de descărcare etc);
d) distanţe de izolare în aer, care asigură izolaţia
întărită între părţile active ale ELEA şi vegetaţia aflată în vecinătatea căii
ferate electrificate;
e) distanţe de izolare pe suprafaţă, care asigură
izolaţia de bază, izolaţia funcţională sau izolaţia întărită, definite la pct.
3.2.22; '
f) obstacole, acolo unde distanţele
de izolare în aer de securitate, definite la pct. 3.2.26, nu se pot obţine;
g) măsuri de protecţie împotriva escaladării şi
intrării persoanelor neautorizate în zonele cu acces restricţionat, zone
definite la pct. 3.1.6.
5.1.3. Toate mijloacele de
protecţie enumerate la pct. 5.1.2 vor fi dimensionate în mod obligatoriu pentru
cele mai grele condiţii de exploatare la locul lor de amplasare, descrise la
pct. 4, şi luând în considerare cel puţin următoarele:
a) condiţiile atmosferice reale cele mai dezavantajoase
de presiune, temperatură şi umiditate;
NOTĂ:
Pentru presiune se va considera presiunea atmosferică
medie a locului, determinată de altitudinea locului faţă de nivelul mării. In
cazul unei secţiuni de alimentare, se va considera valoarea maximă a acesteia
pentru întreaga secţiune.
b) condiţiile electrice privind:
- tensiunea nominală a sistemului de alimentare,
tensiunea locală, tensiunea nominală de izolaţie a secţiunii;
- funcţionarea la supratensiuni atmosferice şi de
comutaţie;
- tensiunea nominală de ţinere
la impuls 1,2/50 µs;
- forma elementelor din echipamentul electric între
care se află distanţa de izolare în aer şi modelul fizic care descrie cel mai
bine fenomenele electrice legate de omogenitatea câmpului electric (tipul de
electrozi: vârf-plan, plan-plan, sferă-plan, conductor-plan paralel);
- tipul de izolaţie pe care îl asigură respectiva prevedere
de protecţie;
- valoarea intensităţii curentului maxim de
scurtcircuit la locul unde se aplică prevederea de protecţie şi prejudiciile care pot fi determinate de acest curent.
c) condiţiile de funcţionare în mediu poluat definite
la pct. 4.4.
d) condiţiile de încărcare mecanică (în stare statică
şi în stare dinamică) pentru ELEA.
5.1.4. Distanţele minime de izolare pe suprafaţă care
asigură izolaţia de bază sau izolaţia funcţională se dimensionează conform pct.
G2 din anexa G la [9] şi sunt mai mari sau cel puţin egale cu distanţele minime
de izolare în aer considerate pentru aceeaşi tensiune nominală de izolaţie
pentru cele două tipuri de izolaţie amintite. Reducerea distanţelor de izolare
pe suprafaţă nu este permisă în cazul când acestea asigură izolaţia funcţională
sau izolaţia de bază.
5.1.5. Distanţele minime de izolare pe suprafaţă care
asigură izolaţia întărită se dimensionează pentru 2 x UNm,
unde UNm este tensiunea nominală de
izolaţie corespunzătoare tensiunii nominale de alimentare, [9].
5.2. Clasificarea
distanţelor de izolare în aer care asigură diverse tipuri de izolaţie
5.2.1. In textul prezentei norme tehnice feroviare distanţele de izolare în aer care asigură diverse tipuri de izolaţie vor
fi clasificate în funcţie de valorile pe care le pot lua, [9], astfel:
a) distanţele de izolare în aer care asigură izolaţia
de bază şi izolaţia suplimentară sunt:
- normale;
- sporite.
b) distanţele de izolare în aer
care asigură izolaţia funcţională pot fi:
- sporite;
- normale;
- redµse.
c) distanţele de izolare în aer de securitate care
asigură izolaţia întărită între părţile active ale ELEA şi suprafeţele de
circulaţie a persoanelor (a se vedea pct. 5.4.2.1) pot
fi:
- normale;
- sporite.
NOTĂ:
Pentru DIAde la pct. a) şi b) trebuie să fie prevăzută
cel puţin valoarea distanţei de izolare precizată în tabelele B.1 - B.10 din
anexa B.
5.2.2. In lipsa altor precizări, categoria distanţei de
izolare în aer, care urmează să fie adoptată pentru infrastructura nouă şi
modificată, trebuie să fie cea corespunzătoare distanţelor de izolare în aer
normale.
Categoria distanţei de izolare în aer, ce urmează a fi
adoptată pentru vehicule de cale ferată noi care tranzitează secţiile
electrificate existente în România, trebuie să fie normală, în afara cazului în
care se poate demonstra că nu este rezonabil să se aplice aceasta.
5.2.3. Pentru izolaţia funcţională a infrastructurii
noi de electrificare şi a infrastructurii de electrificare care face obiectul
unor modificări asupra secţiilor existente, acolo unde poate fi demonstrat că nu este practic rezonabil
să se prevadă distanţe de izolare în aer normale, adoptarea distanţelor de
izolare în aer redµse trebuie să fie permisă când jµstificarea sa poate fi
făcută pe baza următoarelor aspecte:
a) evaluarea riscului pentru distanţe de izolare în aer
normale şi utilizarea acestora sunt inadecvate din punct de vedere practic;
b) aplicarea unor măsurări de control corespunzătoare
pentru DIA redµse;
c) existenţa unui sistem de apreciere competentă a
tuturor acestor evaluări, pµs în funcţiune de către deţinătorul de
infrastructură care păstrează înregistrările lor.
Când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. a),
evaluarea probabilităţii şi consecinţele rezultate trebuie să includă, dar nu
trebuie să fie limitate la:
- măsurări de control folosite pentru a reglementa acei
factori care contribuie la realizarea DIA redµse;
- caracteristicile electrice ale sistemului de
electrificare;
- valoarea curentului de defect care rezultă dintr-o
defecţiune a distanţei de izolare în aer;
- aplicarea şi menţinerea toleranţelor poziţiei ELEA şi
a structurii de sµsţinere;
- vulnerabilitatea ELEAşi a infrastructurii de a se
defecta la apariţia unei defectări a distanţei de izolare în aer;
- consecinţele pentru siguranţa persoanelor, care pot
apărea la o micşorare accidentală a distanţei de izolare în aer;
- în cazul când se consideră corespunzătoare folosirea
unor soluţii tehnice speciale, ele trebuie să fie folosite după ce evaluarea
lor a fost însuşită de deţinătorul de infrastructură şi după ce soluţia a fost
reglementată pe baza secţiunii de conformitate a acestei norme;
- considerente tehnico-economice;
d) deţinătorul de infrastructură trebuie să păstreze o
înregistrare a tuturor acelor evaluări de cazuri unde au fost adoptate distanţe
de izolare în aer redµse pentru izolaţia funcţională.
NOTĂ:
Procesul de mai sµs, referitor la clasificarea
distanţelor de izolare în aer pentru un sistem de alimentare, este precizat în
schema logică de la pct. B.2 din anexa B. Valorile DIA pentru fiecare categorie
a distanţelor de izolare în aer sunt precizate în condiţii atmosferice de
referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete:
- în tabelele B.1, B.3, B.5, B.7 şi B.9 din anexa B
pentru electrozi vârf-plan (câmp neomogen); valorile DIA din aceste tabele sunt
acoperitoare pentru toate cazurile de electrozi întâlnite în practică;
- în tabelele B.2, B.4, B.6, B.8 şi B.10 din anexa B
numai pentru electrozi sferă-plan sau plan-plan (câmp omogen).
5.3. Protecţia prin
distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia de bază şi izolaţia
funcţională în instalaţiile fixe de tracţiune electrică
5.3.1. In calculul valorilor distanţelor de izolare în
aer care asigură izolaţia de bază şi izolaţia funcţională în instalaţiile fixe
de tracţiune electrică trebuie să fie luate în considerare următoarele:
a) tensiunile nominale ale sistemului de alimentare
(între părţile active şi/sau între părţile active şi pământ);
b) tensiunile cele mai ridicate ale sistemului de
alimentare pentru ELEA;
c) tensiunile nominale de izolare pentru ELEA;
d) tensiunea locală (aşa cum este definită la pct.
3.2.34 al prezentei norme tehnice feroviare);
e) cele mai grele condiţii
atmosferice (presiune, temperatură, umiditate) care pot să apară în locul de
amplasare a instalaţiilor în care se iau măsurile de protecţie;
f) cele mai grele condiţii privind funcţionarea în
mediu poluat;
g) cele mai grele condiţii privind funcţionarea la
supratensiuni de comutaţie şi descărcări atmosferice şi modul de protecţie
împotriva supratensiunilor (protecţie intrinsecă sau protecţie cu descărcătoare
de tensiune);
h) dimensiunile vehiculelor feroviare, luând în
considerare gabaritul de încărcare static şi gabaritul
de încărcare cinematic, poziţia şi toleranţele căii ferate, efectele curburii
orizontale şi verticale, numărul de pantografe şi distanţa între acestea, [21];
i) poziţia şi dimensiunile părţilor active ale ELEA
permise pentru instalaţie şi toleranţele de întreţinere, înălţări şi alte
mişcări dinamice, mişcări datorate vântului, temperaturii şi condiţiilor de
sarcină, [4], [5] şi [7];
j) poziţia părţilor active de pe vehiculul feroviar
motor, inclµsiv pantografele (poziţia acestora trebuie să fie permisă de:
gabaritul cinematic al pantografului, poziţia şi toleranţele căii ferate, [8]),
construcţia şi toleranţele de întreţinere ale vehiculului, efectele curburii
orizontale şi verticale, îmbrăcămintea de carbon a pantografului, mişcările
dinamice şi deflexiunile ramei pantografului.
NOTE:
1. In cuprinsul prezentei norme tehnice feroviare,
atunci când se face o referire la distanţe de izolare în aer, toate
izolatoarele conectate la o parte activă a ELEA trebuie considerate ca părţi active.
2. Toate distanţele de izolare în aer, dimensionate
în articolele care urmează, vor reprezenta, dacă nu se face o altă precizare în
text, valorile minime care trebuie respectate pentru realizarea prevederilor de
protecţie respective.
3. Pentru fiecare caz de
utilizare a distanţei de izolare în aer se vor analiza individual condiţiile de
exploatare cele mai grele care vor fi luate în considerare pentru dimensionarea
acestei distanţe.
4. Valorile minime ale distanţelor de izolare în aer
pot fi majorate de proiectant pentru cerinţe şi condiţii de exploatare
specifice în vederea îmbunătăţirii gradului de siguranţă.
5.3.2. Dimensionarea mijloacelor de protecţie
prevăzute la pct. 5.1.2 se efectuează după o împărţire, în prealabil, a
circuitelor electrice analizate în secţiuni caracterizate de condiţiile de
exploatare prevăzute la pct. 4, utilizând una dintre cele două metode de calcul
pentru tensiunea nominală de ţinere la impuls UNi, reglementate în [9]. La pct. B.1, anexa B, din prezenta normă
tehnică feroviară se precizează schema logică de calcul ce trebuie urmată în
vederea determinării UNi pentru secţiunile dintr-un circuit
electric.
5.3.3. Pentru dimensionarea distanţelor minime de
izolare în aer care asigură izolaţia de bază sau izolaţia funcţională se va lua
în considerare tensiunea nominală de ţinere la impuls UNi, conform tabelelor 1,2 şi C.1 din
prezenta normă tehnică feroviară.
NOTĂ:
Pentru distanţele de izolare în aer care asigură
izolaţia de bază sau izolaţia funcţională nu se admit valori mai mici decât
cele precizate de prezenta normă tehnică feroviară.
Tabelul 1 - Tensiunile nominale de izolaţie între părţile
active ale ELEA aflate la tensiuni nominale permanente diferite şi între aceste
părţi active şi structurile de sµsţinere
|
Caracteristicile tensiunii
sistemului de alimentare în curent alternativ [11].
|
Tensiunea nominală de izolaţie în
curent alternativ corespunzătoare sistemului de alimentare şi condiţiilor de
exploatare pe secţiunea respectivă, recomandata de [7] şi [9] UNm [kVef]
|
|
Tensiunea
nominală
permanentă a LCA
faţă de pământ
[kVef]
|
Diferenţa de faza
[grade]
|
Tensiunea nominală
permanentă între diverse părţi ale ELEA
Un [kVef]
|
Tensiunea
permanentă
cea mai ridicată
(pentru t>300 s)
Umaxl
[kVef]
|
Tensiunea temporară maximă pentru
0,5<t<300 s
Umax2 [kVef]
|
Supratensiunea
de lungă durată
cea mai ridicată
lat = 20ms
Umax3 [kVef]
|
|
25 Cazul a) de la pct. 5.3.5.
|
|
25
|
27,5
|
29
|
38,75
|
27,5 [vezi 4.6.1 a)]
sau
29 [vezi 4.6.1 b)]
|
|
25 Cazul b) de la pct. 5.3.5.
|
120
|
25xV3
|
27,5xV3
|
50,23
|
67,11
|
V3x27,5 [vezi 4.6.1a)]
sau
V3x29 [vezi 4.6.1 b)]
|
|
25 Cazurile c) şi d) de la pct. 5.3.5.
|
180
|
25x2
|
27,5x2
|
58
|
77,49
|
2x27,5 [vezi 4.6.1 a)]
sau
2x29 [vezi 4.6.1 b)]
|
NOTA:
In tabelul 1, valorile din coloanele pentru care
unitatea de măsură este precizată în kVef reprezintă valori eficace.
5.3.4. In cazul utilizării unui dispozitiv de comutaţie
destinat întreruperii alimentării unei instalaţii întregi sau unei secţiuni a
acesteia, tensiunea nominală de ţinere la impuls Uni (determinată cu metoda de calcul 1 din [9]) şi distanţele de
izolare în aer corespunzătoare trebuie majorate cu 25%, [9].
5.3.5. Corelarea tensiunilor nominale de izolare UNm cu tensiunile nominale permanente ale reţelei de alimentare Un
Corelarea tensiunilor nominale de izolare UNm (în
condiţiile de la pct. 4.2) cu tensiunile nominale permanente între diverse
părţi active ale ELEA şi dintre acestea şi structurile de sµsţinere se va
efectua conform tabelului 1, ţinându-se seama de următoarele cazuri:
a) linii convenţionale de curent alternativ cu
tensiunea nominală a liniei de contact faţă de structurile de sµsţinere 25 kV
şi 50 Hz;
b) linii convenţionale de curent alternativ cu
tensiunea nominală a liniei de contact faţă de structurile de sµsţinere, 25 kV
şi 50 Hz, care alimentează secţiuni de cale ferată electrificată adiacente
alimentate din reţeaua publică trifazată de înaltă tensiune, cu
tensiuni între faze defazate cu 120 de grade; tensiunea nominală între secţiunile adiacente este v3 x 25 kV;
c) linii convenţionale de curent alternativ cu
tensiunea nominală a liniei de contact faţă de structurile de sµsţinere, 25 kV
şi 50 Hz, care alimentează secţiuni de cale ferată electrificată adiacente
alimentate cu tensiuni defazate cu 180 grade, tensiunea nominală longitudinală
între cele două secţiuni adiacente ale liniei electrice aeriene fiind 50 kV, 50
Hz;
d) linii convenţionale de curent alternativ cu
tensiunea nominală a liniei de contact faţă de pământ de 25 kV, 50 Hz, cu
autotransformatoare şi fider pentru autotransformatoare (sistem 2 x 25 kV);
între acest fider pentru autotransformatoare şi pământ tensiunea nominală este
25 kV, 50 Hz; între linia de contact şi fiderul pentru autotransformatoare
tensiunea nominală este 50 kV.
5.3.6. Corelarea tensiunii nominale de ţinere la
impuls UNi pentru o secţiune de circuit cu
tensiunea nominală de izolaţie UNm, pentru diverse categorii de supratensiune
5.3.6.1. In cazul utilizării metodei 1 pentru
determinarea tensiunii nominale de ţinere la impuls UNi unei secţiuni de circuit,
prezentată la pct. 2.2.2.1 din [9], se recomandă folosirea valorilor din
tabelul 2, stabilite pentru diverse tensiuni nominale de izolaţie UNm. pentru categoriile de
supratensiuni OV3, OV4, în regim static, (vezi tabelul A2 din [9]).
Tabelul 2 - Tensiunile nominale de ţinere la impuls Uni în funcţie de tensiunile
nominale de izolaţie ale diverselor circuite UNm şi de categoriile de
supratensiune care caracterizează exploatarea acestora.
|
Tensiunea nominală de izolaţie UNm (kVvârf)
|
Tensiunea nominală de ţinere la
impuls UNi [kV]
|
|
OV3
- circuite legate direct la linia de contact, fără protecţie împotriva
supratensiunilor şi care nu sunt expµse la supratensiuni atmosferice;
- circuite de energie de tracţiune care au dispozitiv de
protecţie cu care se reduc supratensiunile atmosferice şi de
comutaţie.
|
OV4
- echipament ELEA, inclusiv cel situat în PS, PSS, linii de
energie, care sunt expµse supratensiunilor atmosferice, având o protecţie
intrinsecă împotriva supratensiunilor atmosferice şi de comutaţie;
- circuite legate direct la linia de
contact, care nu au dispozitiv de protecţie împotriva supratensiunilor
atmosferice şi de comutaţie, dar care sunt expµse acestor supratensiuni.
|
|
27,5 kV - instalaţii fixe 1 x 25 kV, exterioare - cazul a)
prevăzut la pct. 5.3.5 şi a) prevăzut la pct. 4.6.1.
|
170
|
200
|
|
Tensiunea nominală de izolaţie UNm (kVvârf)
|
Tensiunea nominală de ţinere la
impuls UNi [kV]
|
|
OV3
- circuite legate direct la linia de contact, fără protecţie
împotriva supratensiunilor şi care nu sunt expµse la supratensiuni atmosferice;
- circuite de energie de tracţiune care au dispozitiv de
protecţie cu care se reduc supratensiunile atmosferice şi de
comutaţie.
|
OV4
- echipament ELEA, inclusiv cel situat în PS, PSS, linii de
energie, care sunt expµse supratensiunilor
atmosferice, având o protecţie intrinsecă împotriva
supratensiunilor atmosferice şi de comutaţie;
- circuite legate direct la linia de contact, care nu au
dispozitiv de protecţie împotriva supratensiunilor atmosferice şi de
comutaţie, dar care sunt expµse acestor supratensiuni.
|
|
27,5kV - instalaţii fixe 1 x 25 kV, exterioare - cazul a)
prevăzut la pct. 5.3.5 şi a) prevăzut la pct. 4.6.1.
|
170
|
200
|
|
29kV - instalaţii fixe 1 x 25 kV, exterioare/prescripţii speciale
- cazul a) prevăzut la pct. 5.3.5 şi b) prevăzut la pct. 4.6.1.
|
200/250*
|
250/325*
|
|
1,73 x 27,5 kV - instalaţii fixe - cazul b) prevăzut la pct.
5.3.5 şi a) prevăzut la pct. 4.6.1.
|
294
|
346
|
|
1,73 x 29 kV - instalaţii fixe/prescripţii speciale - cazul b)
prevăzut la pct. 5.3.5 şi b) prevăzut la pct. 4.6.1.
|
346/433*
|
433/562*
|
|
2 x 27,5 kV - instalaţii fixe 2 x 25 kV - cazurile c) şi d)
prevăzute la pct. 5.3.5 şi a) prevăzut la pct. 4.6.1.
|
340
|
400
|
|
2 x 29 kV - instalaţii fixe/condiţii speciale - cazurile c) şi d)
prevăzute la pct. 5.3.5 şi b) prevăzut la pct. 4.6.1.
|
400/500*
|
500/650*
|
NOTE:
1. Valorile din acest tabel sunt valabile pentru
instalaţii fixe de tracţiune electrică, în condiţii atmosferice de referinţă
standardizate şi pentru mediu nepoluat (gradul de poluare nu depăşeşte nivelul
PD2 (vezi pct. 4.1 din prezenta normă tehnică feroviară). In cazurile de mediu
poluat (gradele de poluare PD4A şi PD4B), valorile tensiunilor nominale de
ţinere la impuls se vor majora corespunzător anexei C la prezenta normă.
2. In tabelul anterior
cazurile cu prescripţii speciale (*) se referă, de exemplu, la situaţiile în
care intervin supratensiuni temporare datorită aparatelor de comutaţie (vezi
pct. 5.3.4 din prezenta normă tehnică feroviară).
5.3.6.2. In cazul utilizării metodei 2, precizată la
pct. 2.2.2.2 din [9], tensiunea nominală de ţinere la impuls UNi se va stabili în urma calculului
supratensiunilor de comutaţie pentru secţiunea respectivă, reţinându-se
valoarea maximă a acestora.
5.3.7. Corelarea distanţelor de izolare în aer cu tensiunile nominale de
ţinere la impuls UNi pentru diverse grade de poluare
Corespondenţa dintre distanţele de izolare în aer -
tensiuni nominale de ţinere la impuls 1,2/50 µs, în condiţiile pct. 4.2, pentru
electrozi vârf-plan este precizată în tabelul C.1 din anexa C la prezenta normă
tehnică feroviară, în [9] şi [13].
NOTE:
1. Valorile precizate în tabelul C.1 sunt acoperitoare
pentru celelalte tipuri de electrozi întâlnite în practică (sferă-plan,
plan-plan şi conductor-plan paralel).
2. In cazurile când condiţiile
atmosferice reale diferă de condiţiile atmosferice prevăzute la pct. 4.2 se vor
corecta valorile tensiunilor nominale de ţinere la impuls 1,2/50 µs precizate
în tabelul C.1, utilizându-se relaţiile de calcul prevăzute la pct. E.1 din
anexa E la prezenta normă tehnică feroviară.
3. In cazurile practice când DIA între diverse elemente
sub tensiune din exploatare sau între acestea şi pământ pot fi modelate prin
DIA cu electrozi sferă-plan ori plan-plan, se vor folosi relaţiile de calcul şi de corecţie cu condiţiile atmosferice
reale precizate la pct. E.2 din anexa E.
NOTĂ:
Distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia
funcţională la traversările liniilor electrice aeriene peste calea ferată
electrificată
Traversările liniilor electrice aeriene de înaltă
tensiune peste calea ferată electrificată se vor executa în conformitate cu
normativul [4] şi vor respecta instrucţiunile de protecţia muncii din [2] şi
[3].
5.3.9. Distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia funcţională la
traversările liniilor aeriene de telecomunicaţii peste calea ferată
electrificată
Lucrările privind traversarea aeriană a liniei de cale
ferată electrificată de către liniile aeriene de telecomunicaţii se vor executa
numai cu cabluri cu fibre optice, fără elemente conductoare, cu respectarea:
- distanţelor de izolare în aer minime prevăzute la
pct. 5.3.5 şi 5.3.7;
- normativelor de proiectare şi de execuţie specifice
lucrărilor de telecomunicaţii care folosesc fibre optice;
- instrucţiunilor de protecţia muncii precizate la [2]
şi [3].
5.4. Protecţia
realizată prin distanţe de izolare în aer de securitate în instalaţiile fixe de
tracţiune electrică
5.4.1. Cerinţe constructive generale
5.4.1.1. ELEA trebuie să fie proiectat, executat şi
întreţinut astfel încât părţile active ale acestuia să fie poziţionate pentru a
se minimiza riscul de daune provocate persoanelor aflate pe suprafeţele de
circulaţie din zonele publice şi din zonele cu acces restricţionat.
5.4.1.2. Părţile active ale ELEA trebuie să se întindă
numai peste căile ferate pentru care ele sunt necesare pentru a asigura
alimentarea cu energie electrică a trenurilor electrice, iar zonele adiacente
trebuie să fie prevăzute doar pentru sµsţinerea, tensionarea şi poziţionarea
acestor părţi active.
Cu excepţia izolatoarelor, părţile active ale ELEAnu
trebuie să fie extinse peste liniile neelectrificate, dincolo de capătul
liniilor secundare ori peste platforme sau pasaje aeriene.
Poziţionarea părţilor active ale ELEA deasupra
intervalelor largi dintre căi, deasupra poziţiilor de securitate şi culoarelor
de acces trebuie să fie evitată acolo unde este practic posibil.
5.4.1.3. Izolatoarele asociate cu părţile active ale
ELEA nu trebuie să fie situate deasupra unor platforme sau pasaje aeriene,
exceptând cazurile de dificultate specială în care este permis ca până la
jumătate din înălţimea izolatorului să fie poziţionată deasupra platformei ori
pasajului aerian.
5.4.1.4. Pe toate structurile de sµsţinere ale liniei
electrice aeriene şi pe gardurile împrejmuitoare ale instalaţiilor de înaltă
tensiune se vor monta indicatoare de securitate (a se vedea anexa B din [8] şi
[15]).
5.4.1.5. Pe pasarelele şi pe lucrările de artă care
supratraversează linia de contact sau sunt învecinate cu o linie de contact se
vor prevedea panouri de protecţie pentru a se evita posibilitatea atingerii
acesteia cu obiecte lungi.
5.4.1.6. Pe toate pasarelele şi podurile destinate
trecerii publicului se vor monta indicatoare de securitate cu condiţiile
tehnice din [15] şi indicatoare cu inscripţia: „Staţionarea pe pod este
interzisă".
5.4.1.7. Toate drumurile de acces la/pe lângă linie
(excluzând suprafeţele de circulaţie a persoanelor) trebuie să fie realizate la
nivelul şinelor sau mai jos. Acolo unde aceasta nu este posibil de realizat vor
fi luate alte măsuri pentru a reduce riscurile asociate cu pericolele de natură
electrică (de exemplu, obstacole masive, parapete).
5.4.1.8. In zona peroanelor, la trecerile la nivel şi
trecerile pietonale se vor monta indicatoare care să arate zonele permise şi
zonele interzise circulaţiei publicului. De asemenea, se vor afişa reguli de
comportare destinate publicului.
5.4.1.9. In cazul lucrărilor noi se interzice punerea
sub tensiune a LCA şi a echipamentului aferent dacă nu s-au efectuat lucrările
de avizare a documentaţiei tehnice sau dacă nu s-a obţinut de către constructor
avizul de punere în funcţiune conform reglementărilor în vigoare.
5.4.1.10. După darea în funcţiune a unui tronson de
linie electrificată, linia de contact se consideră permanent sub tensiune.
5.4.2. Dimensionarea distanţelor de izolare în aer de securitate
5.4.2.1. Pentru dimensionarea distanţelor minime de
izolare în aer de securitate, în cazul în care nu se face altă precizare în
prezenta normă tehnică feroviară, se va considera că tensiunea de ţinere la
impuls Uni este 160% din
tensiunea de ţinere la impuls pentru distanţa de izolare în aer care asigură
izolaţia de bază considerată la pct. 5.3.3-5.3.5 din prezenta normă tehnică
feroviară.
NOTĂ:
Pentru distanţele de izolare în aer de securitate nu se
admit valori mai mici decât cele precizate de prezenta normă tehnică feroviară.
5.4.2.2. Distanţe
de izolare în aer de securitate care asigură izolaţia întărită între părţile
active ale ELEA şi persoanele de pe suprafeţele de circulaţie
Distanţele minime de izolare în
aer de securitate, care asigură izolaţia întărită de la o suprafaţă de
circulaţie accesibilă persoanelor până la părţile active ale ELEA trebuie să
fie executate conform pct. 5.1.2.1 şi figurii 14 din [8] sau aşa cum s-au modificat prin anexa G la standardul [9].
Pentru zonele publice:
- minimum 2,25 m lateral şi sub suprafaţa de
staţionare;
- minimum 3,5 m deasupra suprafeţei de staţionare.
Pentru zona cu acces restricţionat:
- minimum 1,5 m lateral şi sub suprafaţa de staţionare;
- minimum 2,75 m deasupra suprafeţei de staţionare.
NOTE:
1. Distanţele minime de izolare în aer de securitate
de mai sµs trebuie să se aplice în cele mai grele condiţii de temperatură şi de
încărcare a liniei de contact întâlnite în exploatare, [22].
2. Distanţele minime de izolare în aer de securitate
prevăzute la pct. 5.4.2.2 au fost stabilite presupunând că atingerea părţilor
active accesibile, în linie dreaptă, de către o persoană de pe suprafaţa de
staţionare, se efectuează direct, fără a folosi
diferite obiecte.
Figura 3*) - Distanţe de izolare în aer care asigură
izolaţia întărită faţă de vegetaţie
*) Figura 3 este reprodµsă în facsimil.
5.4.2.3. Distanţe de
izolare în aer care asigură izolaţia întărită între părţile active ale ELEA şi
suprafeţele pentru lucrători/personalul de întreţinere
In lipsa altor precizări în instrucţiunile de
exploatare, distanţele de izolare în aer care asigură izolaţia întărită între
părţile active ale ELEA şi suprafeţele de circulaţie pentru
lucrători/personalul de întreţinere vor fi dimensionate conform pct. 5.1.2.2
din [8].
NOTĂ:
Nu sunt inclµse aici copertinele din staţii,
platformele de lucru şi podelele de lucru la pasarelele semnalelor, platformele
de lucru la semnale, scările mobile pentru lucrări de întreţinere, nacelele
hidraulice, platformele de lucru ale vehiculelor utilizate exclµsiv pentru
efectuarea de lucrări la sau în vecinătatea liniei de contact aeriene.
5.4.2.4. Distanţe de
izolare în aer care asigură izolaţia întărită între părţile active ale ELEA şi
vegetaţie
Vegetaţia de pe părţile laterale ale unei linii de cale
ferată electrificată trebuie să fie astfel administrată încât să se menţină o
distanţă minimă de izolare în aer de 3 m, care să asigure izolaţia întărită
între vegetaţie şi părţile active ale ELEA, şi pentru a menţine fără vegetaţie
spaţiul vertical deasupra părţilor active conform pct. 5.1.2.5 din [8] (a se
vedea figura 3 din prezenta normă tehnică feroviară). In anexa D sunt stabilite
cerinţele obligatorii pentru sistemul de administrare a vegetaţiei în vederea
obţinerii distanţei de izolare în aer între părţile active ale ELEA şi
vegetaţie, precizată mai sµs.
5.4.2.5. Incărcarea şi
descărcarea vagoanelor de cale ferată
a) Operaţiunile de încărcare şi descărcare a
diverselor prodµse şi mărfuri în/din vagoanele de cale ferată descoperite sunt
permise în cazul în care ELEA al căii ferate respective este scos de sub
tensiune şi pµs la pământ.
b) Operaţiunile de încărcare şi descărcare se pot efectua
şi cu ELEA sub tensiune, cu respectarea normelor specifice de protecţia muncii
[2] şi [3] şi a unei distanţe de izolare în aer de cel puţin 1,5 m, care să
asigure izolaţia întărită între părţile active ale ELEA şi oamenii, mărfurile
sau utilajele cu care aceştia lucrează. In cazul în care, în timpul
operaţiunilor de încărcare-descărcare, această distanţă nu se poate respecta în
mod sigur, se va scoate în mod obligatoriu ELEA de sub tensiune şi se va pune
la pământ.
c) Vagoanele de cale ferată descoperite, încărcate,
care circulă pe liniile electrificate, trebuie să respecte gabaritul de
încărcare static, gabaritul de încărcare cinematic şi gabaritul de liberă
trecere pe liniile electrificate, [21] şi [33].
d) In cazul încărcăturilor negabaritice pe liniile
electrificate, trebuie să se respecte prevederile din [21], art. 14, privind
asigurarea distanţei minime de izolare în aer pe verticală între partea
superioară a încărcăturii şi firul de contact sau orice alt conductor sub tensiune.
Dacă aceste distanţe de izolare în aer nu se pot
respecta, este obligatoriu să se scoată linia de sub tensiune, [21].
e) Fiderele sau fiderele de linie pot fi amplasate
deasupra drumurilor de încărcare sau deasupra platformelor de încărcare doar în
cazuri deosebite, când nu există altă soluţie. In astfel de cazuri, ele trebuie
dispµse la cel puţin 12 m înălţime deasupra drumului sau platformei de
încărcare, conform pct. 5.1.2.4 din [8].
5.4.2.6. Lucrări de
reparaţii curente şi de întreţinere în apropierea LCA
Manipularea materialelor şi utilajelor în apropierea
LCA se va desfăşura cu respectarea obligatorie a normelor specifice de
protecţia muncii prevăzute în [2].
Distanţele de izolare în aer de securitate între
elementele active ale ELEA şi personalul angajat, materialele, utilajele şi obiectele de orice fel cu care acesta
lucrează nu trebuie să fie mai mici de 1,5 m, [2].
5.4.3. Dimensionarea distanţelor de izolare care
asigură izolaţia pe suprafaţă
5.4.3.1. Pentru dimensionarea distanţelor de izolare
pe suprafaţă, folosite pentru asigurarea izolaţiei de bază, a izolaţiei
funcţionale şi a izolaţiei întărite, este necesar să se ţină seama de
tensiunile de ţinere la impuls 1,2/50 µs, cu probabilitatea de ţinere de 90%,
în cele mai grele condiţii atmosferice, conform pct. E.1 al anexei E la
prezenta normă tehnică feroviară; nu se admit valori mai mici pentru aceste
distanţe de izolare pe suprafaţă.
5.4.3.2. Dimensionarea distanţelor de izolare pe
suprafaţă, care asigură, împreună cu distanţele de izolare în aer, izolaţia
dublă sau întărită, se efectuează ţinându-se seama că tensiunea nominală de
izolaţie UNm
trebuie să fie dublul tensiunii nominale de izolaţie impµsă pentru izolaţia de
bază (pct. G2, anexa G din [9]). Nu se admit valori mai mici.
5.4.4. Stingerea incendiilor în instalaţiile de LCA
Organizarea şi desfăşurarea activităţii de prevenire şi
de stingere a incendiilor în instalaţiile de LCA se realizează conform
reglementărilor specifice acestui domeniu.
Se interzice stingerea cu apă sau cu soluţii lichide a
obiectelor incendiate din cadrul/apropierea LCA, dacă nu se asigură o distanţă
de cel puţin 7 m până la oricare dintre liniile de contact aeriene aflate sub
tensiune, [2].
5.5. Protecţie prin obstacole
5.5.1. Reguli generale
In cazurile când distanţele de izolare în aer de
securitate prevăzute la pct. 5.4 nu se pot obţine, trebuie să se amplaseze un
obstacol între părţile active şi suprafaţa de staţionare.
Cu excepţia cazurilor specificate mai jos, obstacolele
trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele pentru „obstacole" aşa cum se
stabileşte în capitolul „Generalităţi", secţiunea 5.1.3.1 sau 5.1.3.1 din
[8], corespunzător tensiunii 25 kV, 50 Hz.
Obstacolele trebuie să fie dimensionate şi poziţionate
astfel încât distanţa de fir întins de la părţile active expµse la suprafaţa de
staţionare să fie de cel puţin 2,75 m.
Obstacolele trebuie să fie construite robµst şi sigur
pentru a preveni modificarea lor neautorizată şi să fie proiectate astfel încât
să nu faciliteze escaladarea lor.
5.5.2. Obstacolele din zonele publice trebuie să fie
din construcţie de zidărie plină care poate fi conductoare sau neconductoare.
Obstacolele din material conductiv trebuie să fie legate la şină în concordanţă
cu cerinţele din [8]. Obstacolele de pe liniile electrificate în sistemul 25
kV, 50 Hz trebuie să fie dimensionate şi poziţionate în concordanţă cu
cerinţele pentru „obstacole" din secţiunea 5.1.3.3 şi figura 18 din [8].
5.5.3. Obstacolele din zonele restrictive trebuie să
fie ori din construcţie de zidărie plină sau din plasă dimensionată
corespunzător, dintr-un material conductiv la cel puţin IP2x, aşa cum este
descris în [12]. Obstacolele din material conductiv trebuie să fie legate la
pământ, [8]. Obstacolele pentru liniile electrificate în 25 kV, 50 Hz trebuie
să fie dimensionate şi poziţionate în concordanţă cu cerinţele privind
obstacolele din [8] (secţiunea 5.1.3.2 şi figurile 16 şi 17 din [8]).
Distanţele de izolare în aer dintre obstacol şi părţile
active trebuie să fie determinate în concordanţă cu pct. 5.3.5 de mai sµs,
corespunzător cu distanţele de izolare în aer normale, cu o toleranţă
suplimentară de 100 mm pentru obstacolele construite din plasă.
5.6. Protecţie antiescaladare
In cazurile când structurile de sµsţinere ale ELEA şi
orice accesorii asociate, construcţiile sau alte structuri care sµsţin părţile
active ale ELEA, sunt din proiectare uşor de escaladat şi există o interzicere
a accesului publicului la aceste structuri de sµsţinere, trebuie prevăzută
protecţia antiescaladare, în conformitate cu [8].
Accesul la scările fixe folosite în instalaţiile fixe
de tracţiune electrică trebuie să fie interzis în zonele publice cu
posibilitatea de nerespectare.
Modurile de acces la orice acoperiş sau la alte locuri
care ar permite oamenilor să se apropie de părţile active ale ELEA trebuie să
fie securizate sau protejate în alt mod.
5.7. Protecţia trecerilor la nivel
Următoarele precizări se referă la trecerile la nivel
care se înfiinţează la intersecţia unui drum, inclµsiv drumuri de acces sau
stradă, cu:
- linii de cale ferată electrificate;
- linii de cale ferată indµstrială electrificate şi
aflate în exteriorul întreprinderilor, care au condiţiile tehnice stabilite de
[16].
5.7.1. Treceri la
nivel pentru drumuri publice
5.7.1.1. Inălţimea maximă a vehiculelor rutiere, cu
tot cu încărcătură, de pe orice fel de drum public este de 4 m, stabilită în
conformitate cu anexa 2 din [34].
NOTĂ:
In cazul în care înălţimea unui vehicul, cu tot cu
încărcătură, la o trecere la nivel, pe un drum public, depăşeşte înălţimea
precizată la pct. 5.7.1.1, circulaţia vehiculului se va efectua în baza unei
autorizaţii eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române (sau de
inspectoratul de poliţie judeţean, Serviciul poliţie rutieră), cu avizul
organelor de exploatare a căii ferate electrificate.
5.7.1.2. Inălţimea minimă a celei mai coborâte părţi
active a ELEA deasupra suprafeţei drumului unei treceri la nivel, în cele mai
rele condiţii de temperatură şi încărcare, trebuie să fie aşa cum se precizează
în tabelul 3 din prezenta normă tehnică feroviară (vezi [8] şi [21]). Distanţa
minimă de izolare în aer de securitate precizată în acest tabel este
considerată peste înălţimea maximă de 4 m pentru orice vehicul rutier (inclµsiv
încărcătura) şi orice fel de drum, [27] şi [30].
Tabelul 3 - Distanţele de izolare în aer de securitate
la trecerile la nivel pe drumurile publice
|
Sistemul de electrificare
|
Inălţimea minimă a celei mai
coborâte părţi active a ELEA, deasupra suprafeţei drumului unei treceri la nivel pe un drum public, în cele mai
rele condiţii de temperatură şi de încărcare, [8]
- mm -
|
Distanţa minimă de izolare în aer
de securitate de la partea activă până la cel mai înalt punct al vehiculului
rutier, inclµsiv încărcătura
- mm -
|
|
25 kV, 50 Hz
|
5.500
|
1.500
|
5.7.1.3. Trecerile la nivel pentru drumurile publice
trebuie să fie prevăzute cu:
- indicatoare pentru circulaţia rutieră simbolizate,
executate şi amplasate conform [17], [18] şi [19];
- indicatoare pentru circulaţia feroviară reprezentate
de indicatoarele de fluier care trebuie să fie montate în apropierea trecerilor
la nivel, de-a lungul liniilor de cale ferată, executate şi montate conform
[16];
- instalaţii de semnalizare pentru circulaţia rutieră
(bariere, porţi de gabarit), poziţionate şi executate conform
[16];
- parapete rigide sau deformabile pentru dirijarea
circulaţiei rutiere, precum şi pentru a împiedica ieşirea vehiculelor de pe
platforma drumului sau a străzii în zona de traversare a căii ferate, executate
şi amplasate conform [16].
5.7.2. Treceri la
nivel private
Inălţimea minimă a părţilor active ale ELEA la
trecerile la nivel private trebuie să fie stabilită conform tabelului 3
prevăzut la pct. 5.7.1.2 din prezenta normă tehnică feroviară şi [16].
Acest tip de treceri la nivel vor fi construite şi vor fi prevăzute cu indicatoare şi note de
avertizare, conform [16]; nu vor fi prevăzute porţi de gabarit de înălţime.
5.7.3. Treceri tip
drum pietonal şi drum de racordare
La o trecere tip drum pietonal şi drum de racordare
înălţimea minimă a părţilor active ale ELEA trebuie să fie de 5,2 m faţă de
suprafaţa trecerii, în cele mai severe condiţii de temperatură şi de încărcare.
Trecerile pentru drum pietonal se vor executa conform
[16] şi vor fi prevăzute cu indicatoare şi note de avertizare, [15].
5.8. Prevederi de
protecţia muncii - instalaţii de linie de contact aeriană
Personalul angajat pentru exploatarea şi repararea
instalaţiilor electrice ale LCA, PS, PSS va respecta regulile specifice de
protecţia muncii precizate în [2] şi [3].
6. Cerinţe de omologare/certificare pentru vehicule feroviare
Dacă nu se specifică altfel în standardele de prodµs,
se impune conformitatea cu prezenta normă tehnică feroviară, condiţiile tehnice
şi prevederile cuprinse în aceasta reprezentând un minim necesar.
6.1. Distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia funcţională a
echipamentului
Distanţele de izolare în aer între părţile active ale
echipamentului electric amplasat pe acoperişul vehiculelor feroviare şi carcasa
metalică a acestora sau obiecte legate la această carcasă se vor dimensiona
considerând că ele asigură izolaţia funcţională (amendamentul A1, pct. G.2.8,
din [9]) şi pot fi redµse, asigurând însă o funcţionare corectă, pe baza
următoarelor criterii:
a) părţile active de pe acoperişul vehiculelor trebuie
să fie poziţionate cât mai strâns posibil faţă de linia axial-centrală a
vehiculului, respectând gabaritul static şi dinamic al vehiculului şi
considerând că acestea determină o singură secţiune de circuit;
b) tensiunea nominală de izolare UfMm se stabileşte conform pct.
4.6.2 din prezenta normă tehnică feroviară, UNm - 27,5 kV;
c) dimensionarea DIA se va efectua utilizând metoda 1
de determinare a tensiunii nominale de ţinere la impuls 1,2/50 µs, (UNi), precizată la pct. 2.2.2.1 din
[9];
d) gradul de poluare al circuitelor va fi:
- PD1 pentru echipamentul din interiorul materialului
rulant;
- PD4 pentru echipamentul din exterior, de pe
materialul rulant, [9];
e) categoriile de supratensiune vor fi stabilite
conform pct. 6.2 din [9]:
- OV3 pentru circuite conectate
direct la linia de contact care nu au protecţie împotriva supratensiunilor şi
nu sunt supµse supratensiunilor atmosferice;
- OV3 pentru circuite de alimentare cu energie care au
numai dispozitiv de protecţie pentru reducerea supratensiunilor,
[9];
- OV4 pentru circuite care nu au protecţie împotriva
supratensiunilor de comutaţie şi atmosferice, dar care sunt supµse la aceste
supratensiuni.
Pentru categoria de supratensiune stabilită mai sµs se
va considera tensiunea de tinere la impuls Unj precizată în tabelul A.2 din [9], astfel:
- Uni =125 kVvârf, pentru categoria OV3;
- Uni =170 kVvârf, pentru categoria OV4;
f) în cazul vehiculelor feroviare echipate cu un
descărcător de tensiune care determină un nivel de protecţie, Uni este determinată de acest nivel de
protecţie (a se vedea pct. 5 din [10]);
g) determinarea distanţei de izolare în aer care
asigură izolaţia funcţională a echipamentului de pe acoperişul vehiculului
feroviar şi corectarea acesteia în funcţie de condiţiile atmosferice reale şi
de gradul de poluare se efectuează conform anexelor C şi E la prezenta normă
tehnică feroviară;
h) în cazurile în care sunt prevăzute intervenţii
pentru ungerea, respectiv curăţarea suprafeţelor izolaţiei, dimensionarea
distanţelor minime de izolare pe suprafaţă este limitată la 20 mm/kV; '
i) distanţa de izolare în aer determinată conform
criteriilor prevăzute la lit. a)-g) se va încadra în categoriile din tabelele
B.1- B.10 din anexa B la prezenta normă tehnică feroviară.
6.2. Distanţele de izolare în aer de securitate între
părţile active ale echipamentului electric de alimentare de pe acoperişul
vehiculelor feroviare şi persoanele de pe suprafeţele de circulaţie cu acces
restricţionat se vor dimensiona conform pct. 5.1.2.2 şi 5.1.3.2 din [8].
6.3. Distanţele de izolare în aer de securitate între
părţile active ale echipamentului electric de alimentare de pe acoperişul
vehiculelor feroviare şi persoanele de pe suprafeţele de circulaţie din zonele
publice se vor dimensiona conform pct. 5.1.2.1 şi 5.1.3.3 din [8].
6.4. Prevederi de protecţia muncii -vehicule feroviare
Personalul angajat pentru exploatarea şi repararea
vehiculelor feroviare va respecta în mod obligatoriu normele specifice de
protecţia muncii precizate în [2] şi [3].
6.4.1. Pentru protejarea
personalului de pe locomotivele sau trenurile electrice împotriva accidentelor
de muncă, acestea vor fi înzestrate cel puţin cu aparatele şi dispozitivele
prevăzute în art. 353 din [2], care vor fi în bună stare de funcţionare.
6.4.2. Pentru prevenirea
accidentelor prin şoc electric, fiecare locomotivă sau tren electric va fi
dotat cel puţin cu mijloacele individuale de protecţia muncii precizate de art.
354 din [2].
6.4.3. In vagoanele de călători care circulă în mod
normal pe linii electrificate se vor monta indicatoare de securitate cu
atenţionări si reguli de comportare destinate călătorilor, conform art. 67 din
[2].
6.4.4. Pe vagoanele de marfă care circulă pe liniile
electrificate se vor monta indicatoare de securitate şi de avertizare pentru
operaţiunile de încărcare-descărcare sub linia de contact aeriană.
7. Verificarea
prevederilor de protecţie împotriva şocului electric prin atingere directă
7.1. Instalaţiile
fixe de tracţiune electrică
7.1.1. Operaţiunile de verificare a prevederilor de
protecţie vor urmări verificarea execuţiei şi menţinerii în exploatare a
mijloacelor de realizare a protecţiei împotriva şocului electric prin atingere
directă.
Se vor verifica:
a) distanţele de izolare în aer, care asigură izolaţia
funcţională, între părţile active ale ELEA aflate la tensiuni diferite, conform
pct. 5.3 din prezenta normă tehnică feroviară;
b) distanţele de izolare în aer, care asigură izolaţia
de bază, între părţile active ale ELEA şi structurile de sµsţinere, conform pct.
5.3 din prezenta normă tehnică feroviară;
c) distanţele de izolare în aer de securitate între
părţile active ale ELEA şi persoane sau suprafeţe de circulaţie a persoanelor, cu respectarea cerinţelor constructive
precizate în prezenta normă tehnică feroviară la pct.
5.4;
d) distanţa dintre suprafaţa drumului unei treceri la
nivel (pietonal sau privat) şi cel mai coborât conductor al liniei
electrificate, conform pct. 5.7 din prezenta normă tehnică feroviară; de
asemenea, se vor verifica existenţa, amplasarea şi execuţia semnalizărilor
drumurilor publice şi feroviare aferente trecerii si a porţilor de gabarit ce
trebuie prevăzute conform [16], [17], [18] şi [19];
e) distanţa de izolare în aer între părţile active ale
ELEA şi elementele constructive ale pasajelor aeriene, conform pct. 5.3 din
prezenta normă tehnică feroviară şi [8];
f) obstacolele şi mijloacele de protecţie
antiescaladare (pct. 5.5 din prezenta normă tehnică feroviară şi [8]);
g) mijloacele de protecţia muncii: indicatoare de
securitate şi afişe cu reguli de comportare destinate publicului, conform [2],
[3] şi [8].
7.1.2. Verificarea distanţelor de la pct. 7.1.1 lit.
a)-e) se efectuează prin măsurători de către personalul de exploatare în cadrul
reparaţiilor curente, reviziilor tehnice, cu scoaterea de sub tensiune a ELEA,
şi de către personalul autorizat care efectuează controlul execuţiei
instalaţiilor fixe de tracţiune electrică noi, înainte de punerea lor în
funcţiune. Eroarea absolută maximă a măsurătorilor este de 5 mm.
Pentru distanţele de izolare în aer redµse care asigură
izolaţia funcţională se vor determina prin măsurători tensiunile de ţinere la
impuls 1,2/50 µs, cu probabilitatea de ţinere de 90%. Măsurătorile se vor
efectua conform standardului [14].
7.1.3. Verificarea valorilor distanţelor de la pct.
7.1.1 se efectuează cu respectarea regulilor de protecţia muncii prevăzute în
[2], [3] şi [38].
7.1.4. Măsurarea'parametrilor care caracterizează
condiţiile atmosferice reale (temperatura, presiunea şi umiditatea aerului
ambiant) se efectuează în vederea corectării distanţelor de izolare în aer
determinate prin calcul sau prin măsurători în condiţii atmosferice standard,
conform anexei C la prezenta normă tehnică feroviară. Măsurătorile se vor
considera valabile dacă se desfăşoară cu următoarele
valori de incertitudine, [14]:
- temperatura ambiantă trebuie măsurată cu o
incertitudine maximă de 0,5°C;
- presiunea absolută a aerului trebuie măsurată cu o
incertitudine maximă de 2 hPa;
- umiditatea absolută a aerului trebuie măsurată cu o
incertitudine maximă de 1 g/m3.
7.1.5. In cazul când DIA pentru izolaţia funcţională
este mai mică decât valoarea precizată la categoria „DIA normale" din
tabelele B.1-B.10 sau este imposibil de măsurat în exploatare, se va determina
tensiunea de ţinere la impuls prin măsurători efectuate în laborator pe un
element reprezentativ al părţilor electrice implicate, cu care se va simula
distanţa respectivă de izolare în aer, [14].
7.2. Vehicule feroviare
7.2.1. Operaţiunile de verificare a prevederilor de
protecţie vor urmări verificarea execuţiei şi menţinerii în exploatare a
mijloacelor de realizare a protecţiei împotriva atingerii directe şi a
mijloacelor de control:
- DIA care asigură izolaţia funcţională între
elementele active ale echipamentului amplasat pe acoperişul vehiculului şi
carcasa locomotivei sau elemente legate la această carcasă;
- DIA pe suprafaţă care asigură izolaţia suplimentară;
- DIA de securitate între elementele active şi
suprafeţele pentru circulaţia persoanelor;
- existenţa cadrelor de gabarit de încărcare din
triajele de cale ferată.
7.2.2. Verificarea distanţelor de izolare în aer
prevăzute la pct. 7.2.1 se efectuează prin măsurători de către personalul de
exploatare în cadrul reparaţiilor curente, reparaţiilor generale şi
reparaţiilor capitale, cu scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric
de pe acoperişul vehiculului feroviar, cu respectarea normelor de protecţia
muncii precizate în [2] şi [38].
7.2.3. Verificarea distanţelor de izolare în aer între
încărcătura vagoanelor de marfă şi părţile sub tensiune ale ELEAse efectuează:
- pentru transporturile gabaritice, prin verificarea
gabaritului de încărcare al vagoanelor de marfă, în care trebuie să se înscrie atât vagonul, cât şi încărcătura
sa conform RIV (verificare cu cadrul de gabarit la
formarea trenurilor în triaje);
- pentru transporturile negabaritice, prin verificarea
valorilor precizate în [21] şi [33].
ANEXA A (normativă) la norma tehnică feroviară
Documente de referinţa
Aplicarea standardelor cuprinse în această listă
reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea conformităţii cu
cerinţele din norma tehnică feroviară.
A.1. Instrucţiuni şi
normative
[1] Instrucţiunea 354:2007 - Instrucţiuni pentru
exploatarea, revizia tehnica şi repararea instalaţiilor de energoalimentare ale
căii ferate electrificate, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor
nr. 920/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.740 bis din 1 noiembrie 2007
[2] 107:2001 Norme specifice de protecţie a muncii
pentru transporturi pe calea ferată, aprobate prin Ordinul ministrului muncii
si protecţiei sociale nr. 26/2000, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 201 din 10 mai 2000
[3] ***) Norme generale de protecţie a muncii - 2002,
capitolul 5 - Instalaţii şi echipamente electrice, aprobate prin Ordinul
ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sănătăţii şi
familiei nr. 508/933/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 6 decembrie 2002, cu modificările
ulterioare
[4] NTE 003/04/00 - Normativ pentru construcţia
liniilor de energie electrică cu tensiuni peste 1000 V,
aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 32/2004, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din
24 noiembrie 2004
[5] Normativ feroviar „Infrastructură feroviară.
Instalaţii fixe. Tracţiune electrică. Conductor de protecţie principal. Partea I: Calcul mecanic", aprobat prin
Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului nr. 2.240/2006, publicat în Monitorul Oficial alRom'âniei, Partea I,
nr. 989 din 12 decembrie 2006
A.2. Standarde
[6] SREN 60664-1:2008 - Coordonarea izolaţiei
echipamentelor în sistemele (reţelele) de joasă tensiune, Partea 1: Principii,
prescripţii si încercări
[7] SREN 50119:2003 -Aplicaţii feroviare. Instalaţii
fixe. Linii aeriene de contact pentru tracţiunea electrică
[8] SREN 50122-1:2002 -Aplicaţii feroviare. Instalaţii
fixe. Partea 1: Măsuri de protecţie referitoare la securitatea electrică si la
legarea la pământ
[9] SREN 50124-1:2002, SREN 50124-1/A1:2006 şi SREN
50124-1/A2:2006 -Aplicaţii feroviare. Coordonarea izolaţiei. Partea 1:
Prescripţii fundamentale - Distanţe de izolare prin aer şi distanţe de izolare
pe suprafaţa pentru toate echipamentele electrice si
electronice
[10] SREN 50124-2:2002 -Aplicaţii feroviare.
Coordonarea izolaţiei. Partea 2: Supratensiuni si protecţiile asociate
[11] SREN 50163:2006 şi SREN 50163/A1:2007 - Aplicaţii
feroviare. Tensiuni de alimentare ale reţelelor de tracţiune electrica
[12] SREN 60529:1995 şi SREN 60529:1995/A1:2003 -
Specificarea gradelor de protecţie asigurate prin carcase
[13] SREN 60071-1:2002 -Coordonarea izolaţiei. Partea
1: Definiţii, principii si reguli
[14] SRHD 588.1 S1:2003 - Tehnici de încercare la înaltă tensiune. Partea 1: Definiţii generale şi
prescripţii referitoare la încercări
[15] STAS 297-1:1988 - Culori şi indicatoare de
securitate. Condiţii tehnice generale
STAS 297-2:1992 - Culori şi indicatoare de securitate.
Reprezentări
[16] SR 1244-1:1996 - Siguranţa circulaţiei. Treceri la
nivel cu calea ferată. Condiţii tehnice, clasificare şi stabilirea categoriei
trecerii la nivel
SR 1244-2:2004 - Siguranţa circulaţiei. Treceri la
nivel cu calea ferată. Partea 2: Instalaţii neautomate. Prescripţii
[17] STAS 1848-1:2004 -Semnalizare rutieră. Indicatoare
şi mijloace de semnalizare rutieră. Clasificare, simboluri şi amplasare
[18] STAS 1848-2:2004 şi SR 1848-2:2004/A91:2006 -
Semnalizare rutieră. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutieră.
Prescripţii tehnice
[19] STAS 1848-3:1986 - Semnalizare rutieră.
Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutieră. Scriere, mod de alcătuire
[20] STAS 2612:1987 - Protecţia împotriva şocurilor
electrice. Limite admise
[21] STAS 4392:1984 - Căi ferate normale. Gabarite
[22] SREN 50125-2:2003 -Aplicaţii feroviare. Condiţii
de mediu pentru echipamente. Partea 2: Instalaţii electrice fixe
[23] SRCEI 60050-195:2006 - Vocabular electrotehnic
internaţional. Partea 195: Legarea la pământ şi protecţie împotriva şocurilor
electrice.
[24] SRCEI 60050-826:2006 - Vocabular electrotehnic
internaţional. Partea 826: Instalaţii electrice.
[25]SRCLC/TR 50488:2007 -Aplicaţii feroviare. Măsuri de
securitate pentru personalul care lucrează la sau în vecinătatea liniilor aeriene de contact
[26] SREN 50110-1:2005 -Exploatarea instalaţiilor
electrice
A.3. Legi, ordonanţe de Guvern, ordine de ministru
[27] Legea nr. 227/2003 privind aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2003
[28] Legea nr. 8/2004 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură
feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în
materie de siguranţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 martie 2004
[29] Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 322 din 10 aprilie 2006
[30] Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul
drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările
şi completările ulterioare
[31] Ordonanţa Guvernului nr. 95/1998 privind
înfiinţarea unor instituţii pubiice în subordinea Ministerului Transporturilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 28 augµst 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr.
3/2002, cu modificările şi completările ulterioare
[32] Ordinul ministrului transporturilor nr. 290/2000
privind admiterea tehnică a prodµselor şi/sau serviciilor destinate utilizării
în activitatea de construire, modernizare, întreţinere şi de reparare a
infrastructurii şi a materialului rulant, pentru transportul feroviar şi cu
metroul, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 465 bis din 25 septembrie 2000, cu
modificările ulterioare
[33] Ordinul ministrului transporturilor nr. 103/2008
privind aprobarea Instrucţiunilor pentru admiterea şi expedierea
transporturilor excepţionale pe infrastructura feroviară - nr. 328, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10
martie 2008
[34] Ordonanţa Guvernului nr. 26/2003 privind
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 47/1997 privind regimul
drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 227/2003, cu modificările ulterioare
[35] Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind
interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare
[36] Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998
privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii
Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din
9 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare
[37] Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea
capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii
feroviare şi certificarea în materie de siguranţă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 31 augµst 2003, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 8/2004, cu modificările ulterioare
[38] Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în
muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006
[39] Hotărârea Guvernului nr. 1.561/2006 pentru
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 626/1998 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21
noiembrie 2006
A.4. Fişe UIC
[40] UIC 606-1 din 1 ianuarie
1987 - Consecinţe ale aplicării gabaritelor cinematice definite de fişele UIC
505 asupra concepţiei sistemului catenară.
ANEXA B (normativă) la norma tehnică feroviară
B.1. Schema logică
generală pentru determinarea distanţelor de izolare în aer şi a distanţelor de
izolare pe suprafaţă
B.2. Schema logică pentru determinarea categoriei
distanţei de izolare în aer care asigură izolaţia funcţională şi/sau izolaţia
de bază pentru o secţiune de circuit
NOTE:
1. Astfel de scheme logice se
vor construi pentru fiecare dintre cazurile de alimentare a ELEA, precizate în
tabelul 1 şi în tabelul 2, pentru electrozi vârf-plan sau plan-plan, în
condiţii atmosferice reale şi pentru gradele de poluare precizate la pct. 4.4
din norma tehnică feroviară.
2. Tabelele B.1-B.10, care urmează, au fost elaborate
pentru valorile standardizate UNI de la pct. 5.3.8, tabelul 2, cu luarea în considerare a condiţiilor
atmosferice de referinţă standardizate precizate la pct. 4.2 din norma tehnică
feroviară.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN
AER (DIA), ELECTROZI VÂRF-PLAN
|
|
DIA redµsă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA,
care trebuie stabilite prin înţelegere între
beneficiar şi furnizor şi verificate de
măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi izolaţia de bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi pentru izolaţia de bază, stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[150; 270)
|
[125; 150)
|
270
|
150
|
>270
|
> 150
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
(kVvârf)
|
[90; 147,6)
|
[77,2; 90)
|
147,6
|
90
|
> 147,6
|
>90
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[260; 470)
|
[218,7; 260)
|
470
|
260
|
>470
|
>260
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[143,7; 235,7)
|
[123,2; 143,7)
|
235,7
|
143,7
|
> 235,7
|
> 143,7
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[300; 540)
|
[250; 300)
|
540
|
300
|
>540
|
>300
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[161,3; 264,5)
|
[138,2; 161,3)
|
264,5
|
161,3
|
> 264,5
|
> 161,3
|
Tabelul B.1 - Categoriile distanţelor de izolare în
aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru
electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în
acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul
(+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1
din anexa E la norma tehnică feroviară, şi sunt valabile pentru condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%;
aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întâlnite în
practică, la aceleaşi valori de tensiune de ţinere.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de
supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din
norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.1
conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se
dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind
valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.1 cu factorul 1,6, iar
distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia întărită ce se
dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.1 cu factorul 2,0.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN
AER (DIA), ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN
|
|
DIA redµsă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA, care trebuie stabilite prin
înţelegere între beneficiar şi furnizor şi verificate de măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi izolaţia de bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi pentru izolaţia de bază, stabilite prin înţelegere între
beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[35; 60)
|
[30; 35)
|
60
|
35
|
>60
|
>35
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[90; 147,6)
|
[77,2; 90)
|
147,6
|
90
|
> 147,6
|
>90
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[58; 97)
|
[49; 58)
|
97
|
58
|
>97
|
>58
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[143,7; 235,7)
|
[123,2; 143,7)
|
235,7
|
143,7
|
> 235,7
|
> 143,7
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[65; 109)
|
[56; 65)
|
109
|
65
|
> 109
|
>65
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[161,3; 264,5)
|
[138,2; 161,3)
|
264,5
|
161,3
|
> 264,5
|
> 161,3
|
Tabelul B.2 - Categoriile distanţelor de izolare în
aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru
electrozi plan-plan
şi sferă-plan (câmp electric omogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în
acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi
sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică
feroviară, pentru o probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi
categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma
tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.2 conform
pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se
dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind
valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.2 cu factorul 1,6, iar
distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia întărită se
dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile
DIA sporite din tabelul B.2 cu factorul 2,0.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN
AER (DIA), ELECTROZI VÂRF-PLAN
|
|
DIA redusă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA,
care trebuie stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor şi
verificate de măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi izolaţia de bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia funcţională şi pentru izolaţia de bază,
stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[178; 319)
|
[148; 178)
|
319
|
178
|
> 319
|
> 178
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[103,6; 170)
|
[88,9; 103,6)
|
170
|
103,6
|
> 170
|
> 103,6
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[341; 605)
|
[285; 341)
|
605
|
341
|
>605
|
> 341
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[180; 294)
|
[154; 180)
|
294
|
180
|
>294
|
> 180
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[403; 663)
|
[336; 403)
|
663
|
403
|
>663
|
>403
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[207,2; 340)
|
[177,7; 207,2)
|
340
|
207,2
|
>340
|
> 207,2
|
Tabelul B.3 - Categoriile distanţelor de izolare în
aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru
electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în
acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul
(+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1
din norma tehnică feroviară, şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de
referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt
acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întâlnite în practică.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de
supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din
norma tehnică feroviară, este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.3
conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se
dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind
valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.3 cu factorul 1,6, iar
distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia întărită se
dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile
DIA sporite din tabelul B.3 cu factorul 2,0.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN
AER (DIA), ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN
|
|
DIA redµsă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA,
care trebuie stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor şi
verificate de măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi izolaţia de bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia funcţională şi pentru izolaţia de bază, stabilite prin
înţelegere între beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[41; 69)
|
[35; 41)
|
69
|
41
|
>69
|
>41
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs [kVvârf]
|
[103,6; 170)
|
[88,9; 103,6)
|
170
|
103,6
|
> 170
|
> 103,6
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[73; 122)
|
[62; 73)
|
122
|
73
|
> 122
|
>73
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[180; 294)
|
[154,2; 180)
|
294
|
180
|
>294
|
> 180
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[85; 141)
|
[72; 85)
|
141
|
85
|
> 141
|
>85
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[207,2; 340)
|
[177,7; 207,2)
|
340
|
207,2
|
>340
|
> 207,2
|
Tabelul B.4 - Categoriile
distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de
izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la
ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan (câmp electric omogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de
izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru
electrozi plan-plan şi sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din
anexa E la norma tehnică feroviară, cu probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi
categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma
tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.4 conform
pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se
dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind
valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.4 cu factorul 1,6, iar
distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia întărită se
dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile
DIA sporite din tabelul B.4 cu factorul 2,0.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN
AER (DIA), ELECTROZI VÂRF-PLAN
|
|
DIA redµsă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA,
care trebuie stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor şi
verificate de măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi izolaţia de bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi pentru izolaţia de bază, stabilite prin înţelegere între
beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[216; 387)
|
[180; 216)
|
387
|
216
|
>387
|
>216
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[122; 200)
|
[104,5; 122)
|
200
|
122
|
>200
|
> 122
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[412; 676)
|
[344;412)
|
676
|
412
|
>676
|
>412
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[211; 346)
|
[181; 211)
|
346
|
211
|
>346
|
> 211
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[489; 793)
|
[407; 489)
|
793
|
489
|
>793
|
>489
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[243,8; 400)
|
[209; 243,8)
|
400
|
243,8
|
>400
|
> 243,8
|
Tabelul B.5 - Categoriile distanţelor de izolare în
aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru
electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în
acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul
(+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1
din anexa E la norma tehnică feroviară şi sunt valabile pentru condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%;
aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întâlnite în
practică.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de
supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din
norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.5,
conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se
dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind
valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.5 cu factorul 1,6, iar
distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia întărită se
dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile
DIA sporite din tabelul B.5 cu factorul 2,0.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN
AER (DIA), ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN
|
|
DIA redµsă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA,
care trebuie stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor şi
verificate de măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi izolaţia de bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia funcţională şi pentru izolaţia de bază,
stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[49; 82)
|
[41; 49)
|
82
|
49
|
>82
|
>49
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[122; 200)
|
[104,5; 122)
|
200
|
122
|
>200
|
> 122
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[86; 144)
|
[74; 86)
|
144
|
86
|
> 144
|
>86
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[211; 346)
|
[181; 211)
|
346
|
211
|
>346
|
> 211
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[100; 167)
|
[85; 100)
|
167
|
100
|
> 167
|
> 100
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[243,8; 400)
|
[209; 243,8)
|
400
|
243,8
|
>400
|
> 243,8
|
Tabelul B.6 - Categoriile
distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de
izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la
ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan (câmp electric omogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de
izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru
electrozi plan-plan şi sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din
anexa E la norma tehnică feroviară, cu probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice,
grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1
şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din
tabelul B.9 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în
aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică
feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.6 cu
factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia
întărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară,
înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.6 cu factorul 2,0.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN
AER (DIA), ELECTROZI VÂRF-PLAN
|
|
DIA redµsă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA,
care trebuie stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor şi
verificate de măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi izolaţia de bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi pentru izolaţia de bază, stabilite prin înţelegere între
beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[280; 505)
|
[234; 280)
|
505
|
280
|
>505
|
>280
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[152,4; 250)
|
[130,7; 152,4)
|
250
|
152,4
|
>250
|
> 152,4
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[539; 864)
|
[448; 539)
|
864
|
539
|
>864
|
>539
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[264; 433)
|
[226,3; 264)
|
433
|
264
|
>433
|
>264
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[613; 1.000)
|
[532; 613)
|
1.000
|
613
|
> 1.000
|
> 613
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[304,8; 500)
|
[261,3; 304,8)
|
500
|
304,8
|
>500
|
> 304,8
|
Tabelul B.7 - Categoriile distanţelor de izolare în
aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru
electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în
acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul
(+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1
din anexa E la norma tehnică feroviară, şi sunt valabile pentru condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%;
aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întâlnite în
practică.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de
supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din
norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.7
conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se
dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind
valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.7 cu factorul 1,6, iar
distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia întărită se
dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile
DIA sporite din tabelul B.7 cu factorul 2,0.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN
AER (DIA), ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN
|
|
DIA redµsă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA,
care trebuie stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor şi
verificate de măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi izolaţia de bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi pentru izolaţia de bază, stabilite prin înţelegere între
beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[62; 103)
|
[52; 62)
|
103
|
62
|
> 103
|
>62
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[152,4; 250)
|
[130,7; 152,4)
|
250
|
152,4
|
>250
|
> 152,4
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[109; 181)
|
[92; 109)
|
181
|
109
|
> 181
|
> 109
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[264; 433)
|
[226,3; 264)
|
433
|
264
|
>433
|
>264
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[126; 210)
|
[108; 126)
|
210
|
126
|
>210
|
> 126
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[304,8; 500)
|
[261,3; 304,8)
|
500
|
304,8
|
>500
|
> 304,8
|
Tabelul B. 8 - Categoriile distanţelor de izolare în
aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru
electrozi plan-plan
şi sferă-plan (câmp electric omogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în
acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi
sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică
feroviară, cu probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi
categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma
tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.8 conform
pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează
ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale,
respectiv sporite din tabelul B.8 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe
suprafaţă care asigură izolaţia întărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din
norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.8 cu
factorul 2,0.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN AER (DIA), ELECTROZI VÂRF-PLAN
|
|
DIA redµsă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA,
care trebuie stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor şi
verificate de măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia funcţională şi izolaţia de
bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi pentru izolaţia de bază, stabilite prin înţelegere între
beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[382; 630)
|
[319; 382)
|
630
|
382
|
>630
|
>382
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[198; 325)
|
[170; 198)
|
325
|
198
|
>325
|
> 198
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[670; 1.126)
|
[604; 670)
|
1.126
|
670
|
> 1126
|
>670
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[343,2; 562)
|
[294,3; 343,2)
|
562
|
343,2
|
>562
|
> 343,2
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[785; 1.300)
|
[663; 785)
|
1.300
|
785
|
> 1.300
|
>785
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[396,3; 650)
|
[340; 396,3)
|
650
|
396,3
|
>650
|
> 396,3
|
Tabelul B. 9 - Categoriile distanţelor de izolare în
aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în
acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul
(+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1
din anexa E la norma tehnică feroviară şi sunt valabile pentru condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%;
aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întâlnite în
practică.
2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de
supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din
norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.9
conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se
dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind
valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.9 cu factorul 1,6, iar
distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia întărită se
dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile
DIA sporite din tabelul B.9 cu factorul 2,0.
|
Tensiuni
nominale
permanente
[kV]
|
Mărimea fizică
|
CATEGORIA DISTANŢEI DE IZOLARE ÎN
AER (DIA), ELECTROZI PLAN-PLAN ŞI SFERĂ-PLAN
|
|
DIA redµsă
(valori recomandate numai
pentru izolaţia funcţională a ELEA,
care trebuie stabilite prin înţelegere între beneficiar şi furnizor şi
verificate de măsurători, [9])
|
DIA normală
(valori recomandate pentru izolaţia funcţională şi izolaţia de bază)
|
DIA sporită
(valori recomandate pentru izolaţia
funcţională şi pentru izolaţia de bază, stabilite prin înţelegere între
beneficiar şi furnizor)
|
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
Statică
|
Dinamică
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 0°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[81; 135)
|
[69; 81)
|
135
|
81
|
> 135
|
>81
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[198; 325)
|
[170; 198)
|
325
|
198
|
>325
|
> 198
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 120°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[143; 238)
|
[122; 143)
|
238
|
143
|
>238
|
> 143
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[343,2; 562)
|
[294,3; 343,2)
|
562
|
343,2
|
>562
|
> 343,2
|
|
25 kV, 50 Hz, defazaj 180°
|
Distanţa de izolare
în aer
[mm]
|
[166; 275)
|
[142; 166)
|
275
|
166
|
>275
|
> 166
|
|
Tensiunea de ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
[396,3; 650)
|
[340; 396,3)
|
650
|
396,3
|
>650
|
> 396,3
|
Tabelul B.10 - Categoriile distanţelor de izolare în
aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii
atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi
sferă-plan (câmp electric omogen)
NOTE:
1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în
acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi
sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică
feroviară, cu probabilitate de ţinere de 90%.
2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi
categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma
tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.10
conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].
3. Distanţele de izolare în aer de securitate se
dimensionează ca la pct. 5.4.2.1, din norma tehnică feroviară, înmulţind
valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.10 cu factorul 1,6, iar
distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia întărită se
dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile
DIAsporite din tabelul B.10 cu factorul 2,0.
ANEXA C (normativă) la norma tehnică feroviară
Dimensionarea distanţelor de izolare în aer în
instalaţiile fixe de tracţiune electrică, ţinându-se seama de tensiunile
nominale de ţinere la impuls şi de gradul de poluare a atmosferei
C.1.1. Generalităţi
Pentru o anumită tensiune standardizată de ţinere la
impuls Ut [kV],
distanţa de izolare în aer „d" depinde de:
- condiţiile atmosferice reale (presiunea p,
temperatura t şi umiditatea aerului ambiant h);
- forma electrozilor şi polaritatea tensiunii de încercare;
- probabilitatea de ţinere.
C.1.2. Condiţiile atmosferice de referinţă
standardizate referitoare la presiunea, temperatura, respectiv umiditatea
aerului (p0, t0,
h0) sunt precizate la pct. 4.2 din norma
tehnică feroviară, iar gradele de poluare utilizate (PD4, PD4A, PD4B) sunt
definite conform anexei E din [9] şi pct. 4.4 din norma tehnică feroviară.
C1.3. In tabelul C.1 sunt precizate valorile
distanţelor de izolare în aer în funcţie de tensiunile nominale de ţinere la
impuls 1,2/50 µs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, în condiţiile pct. C.1.2,
în cazul electrozilor vârf-plan, având la bază datele din [9] şi [13].
NOTĂ:
Pentru tensiunile de ţinere corespunzătoare sistemelor
de electrificare 1 x 25 kV şi 2 x 25 kV, 50 Hz, poluarea atmosferei, cum se
precizează în tabelul C.1, influenţează în mică măsură valoarea distanţelor de
izolare în aer.
Tabelul C.1 - Distanţe minime de izolare în aer în
funcţie de tensiunea nominală de ţinere la impuls 1,2/50 µs (cu probabilitatea
de ţinere de 90%), Uni, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, pentru
electrozi vârf-plan, [9] şi [13].
|
Tensiunea nominală de ţinere la
impuls de trăsnet 1,2/50 µs
UNi [kVvârf]
|
Distanţe minime de izolare în aer
pentru diverse grade de poluare, în condiţiile C.1.2, [9] şi [13]
|
|
PD1, PD2,
PD3, PD3A
[mm]
|
PD4 [mm]
|
PD4A [mm]
|
PD4B [mm]
|
|
40
|
60
|
72
|
82
|
87
|
|
50
|
75
|
91
|
101
|
106
|
|
60
|
90
|
110
|
120
|
125
|
|
75
|
120
|
135
|
145
|
150
|
|
95
|
160
|
175
|
180
|
185
|
|
125
|
210
|
230
|
235
|
235
|
|
145
|
260
|
265
|
270
|
270
|
|
170
|
310
|
|
200
|
370
|
|
250
|
480
|
|
325
|
600
|
|
380
|
750
|
|
450
|
900
|
|
550
|
1.100
|
|
650
|
1.300
|
|
750
|
1.500
|
NOTE:
1. Pentru valori intermediare ale tensiunilor nominale
de ţinere la impuls, distanţele minime de izolare în aer se determină folosind
procedeul de interpolare liniară a valorilor adiacente precizate în tabelul
C.1.
2. Pentru condiţii de temperatură, umiditate şi
presiune diferite de cele precizate la pct. 4.2, este necesar ca distanţele
minime de izolare în aer din tabelul C.1 să fie corectate conform anexei E la
norma tehnică feroviară.
3. Pentru DIA ale echipamentului electric de pe
acoperişul materialului rulant nu se vor lua în
considerare valorile din acest tabel.
4. Pentru DIA din instalaţiile fixe de tracţiune
electrică exterioare, categoria PD4A se ia în considerare dacă există o conductivitate ocazională provenită
dintr-o poluare intensă, în condiţii de ploaie, zăpadă, gheaţă, ceaţă.
5. Pentru DIA din instalaţiile fixe de tracţiune
electrică exterioare, categoria PD4B se ia în considerare dacă există o
conductivitate ocazională provenită dintr-o poluare foarte intensă, în condiţii
de ploaie, zăpadă, gheaţă, ceaţă.
6. Valorile precizate pentru DIA, pentru încercare la
impuls din tabelul E.1, sunt acoperitoare pentru toate celelalte tipuri de
electrozi întâlnite în practică (plan-plan, conductor-plan paralel).
ANEXA D (normativă) la norma tehnică feroviară
Cerinţele sistemului de administrare a vegetaţiei
din vecinătatea liniilor electrificate în sistemele 1x25 kV, 50 Hz şi 2x25 kV,
50 Hz
D.1. Obiect
Obiectul prezentei anexe este să detalieze cerinţele de
management pentru controlul de risc care creşte datorită prezenţei vegetaţiei
în domeniul de aplicare precizat mai jos.
D.2. Domeniu de aplicare
Prezenta anexă se aplică la zona de infrastructură
aferentă liniilor electrificate în sistemele de tracţiune electrică 1x25 kV, 50
Hz şi 2x25 kV, 50 Hz. In plµs, ea se va aplica acolo unde există un transfer al
riscului potenţial la funcţionarea căii ferate electrificate administrate de
terţi.
D.3. Principii
D.3.1. Prezenta anexă completează [2] şi [3] cap. 5 -
„Instalaţii şi echipamente electrice".
D.3.2. Riscurile care pot
rezulta din creşterea şi invazia vegetaţiei asupra infrastructurii trebuie să
fie evaluate şi controlate corespunzător de către deţinătorul de infrastructură
sau de administratorul numit de acesta, iar măsurile implementate trebuie să
asigure cel mai mic risc cu putinţă pentru operaţiunile şi activităţile
feroviare de pe liniile electrificate.
D.4. Competenţă
Orice administrator de infrastructură feroviară care
răspunde de structura de sµsţinere a LCA trebuie să se asigure că persoanele
investite cu sarcina evaluării şi administrării riscurilor datorate creşterii
şi invadării liniei de către vegetaţie sunt competente.
D.5. Cerinţele
sistemului de administrare a vegetaţiei
D.5.1. Trebuie realizat un sistem de administrare care
să includă un plan strategic pentru administrarea vegetaţiei. Planul trebuie
revizuit la intervale regulate, dar cel puţin o dată la 5 ani şi trebuie
updatat corespunzător. Oricând este executată o lucrare nouă, aceasta va fi proiectată
pentru a se minimiza efectele oricăror pericole care sunt inclµse în cele
listate la pct. D.5.3.
D.5.2. Acest sistem de administrare trebuie să
detalieze cerinţele pentru procedeele de identificare a pericolului, să
evalueze riscul şi procedurile de revizuire şi să indice acele locaţii care vor fi inspectate în mod regulat.
Sistemul de administrare trebuie, de asemenea, să
detalieze acele locuri care au cerinţe speciale şi pentru care trebuie păstrate
înregistrările.
D.5.3. Trebuie să fie identificate pericolele
referitoare la prezenţa vegetaţiei.
Pericolele care vor fi considerate trebuie să includă
cel puţin următoarele:
- cele care afectează sau influenţează condiţiile de
înaintare incluzând aderenţa şi condiţiile circuitului de tracţiune;
- cele care pot împiedica inspectarea propriu-zisă a infrastructurii;
- defecţiunea sistemelor de drenaj al cursurilor de apă
provenită din inundaţii;
- pericolul datorat copacilor căzuţi sau părţilor
căzute din aceştia;
- deteriorarea liniilor directe ale traficului feroviar
şi ale traficului pe drumuri rutiere pentru muncitorii
din cale;
- deteriorarea liniilor directe de trafic feroviar
pentru utilizatorii de drumuri rutiere şi pietonii care folosesc treceri
autorizate;
- scurtcircuite ale sistemelor de alimentare pentru
tracţiunea electrică şi ale sistemelor de semnalizare şi comandă a trenurilor;
- pericole de împiedicare şi de adormire;
- reducerea distanţelor de izolare în aer;
- încălcarea şi obstructionarea poziţiilor de
securitate, refugii de securitate şi rute de acces de securitate;
- incendii (spontane, accidentale sau cu pornire
intenţionată);
- cerinţele legislative şi răspunderea terţelor părţi
privind pesticidele, noxele, invazia buruienilor etc. şi posibilitatea de
încălcare a acestora;
- consecinţele vremii nefavorabile avute asupra
vegetaţiei, cum ar fi zăpada, gheaţa, lapoviţa, vântul puternic etc, care induc
eventuale pericole pentru funcţionarea căii ferate;
- vizibilitatea semnalelor şi a semnalelor din cale de
către conducătorii de tren;
- stabilitatea structurilor de
sµsţinere, a taluzurilor şi a canalelor;
- stabilitatea proprietăţii învecinate;
- lăsarea sau ridicarea structurilor de sµsţinere ca
rezultat al schimbărilor sezoniere asupra copacilor.
D.5.4. Riscurile asociate cu identificarea pericolelor
din secţiunea D.3 şi orice alte pericole importante vor fi evaluate pentru
secţiunile de cale ferată electrificată. Pentru a evalua magnitudinea
riscurilor vor fi considerate următoarele:
- sistemele de electrificare;
- controlul trenurilor şi sistemelor de comunicaţii;
- folosirea de suprafeţe adiacente, de exemplu,
domestice, indµstriale, agricole etc;
- practicile manageriale care sunt înţelese pentru a
controla creşterea vegetaţiei în terenul adiacent;
- trăsături topografice;
- consecinţele implementării întârziate a sistemului
de administrare a vegetaţiei, pentru a-l potrivi cu cerinţele domeniilor
inginereşti;
- nivelul vandalismului;
- viteza de circulaţie şi volumul de trafic al liniei;
- tipul traficului;
- pante.
D.5.5. Pentru secţiunile de cale ferată electrificată
cu riscuri importante trebuie să fie realizate planuri locale. Aceste planuri
trebuie să includă:
- frecvenţa recomandată de intervenţie;
- metodele de control;
şi trebuie luate în considerare:
- proiectele de mediu şi de ecologie;
- impactul ecologic al
controlului planificat al vegetaţiei.
D.5.6. In cazurile în care sunt identificate
schimbări importante,
riscurile asociate trebuie să fie reevaluate şi acolo unde este necesar se vor
implementa măsuri revizuite.
Schimbările importante ce vor fi considerate trebuie să
includă:
- electrificarea secţiunilor sau schimbarea tensiunii
de alimentare;
- instalarea circuitelor de cale;
- introducerea unui material rulant nou/diferit;
- tipul vegetaţiei şi viteza de creştere.
O atenţie sporită trebuie să fie dată factorilor
principali interesaţi prin rapoartele provenite de la:
- observaţiile neplanificate;
- inspecţiile planificate înţelese ca parte a
sistemului de administrare;
- autorităţile vecine/statutare.
D.5.7. Inregistrările trebuie să fie păstrate pentru
acele locaţii unde există planuri locale. Aceste înregistrări trebuie să
includă detaliile pericolelor la care este supµsă infrastructura şi măsurile
planificate (incluzând desfăşurarea lor în timp) necesare pentru a micşora
riscurile asociate.
ANEXA E (normativă) la norma tehnică feroviară
Tensiuni de încercare la ţinere pentru verificarea
distanţelor de izolare în aer şi corectarea acestora în funcţie de condiţiile atmosferice
reale
Tensiunile de încercare la ţinere cu o probabilitate de
ţinere precizată pentru DIA depind
de următorii factori:
- distanţa între electrozi;
- forma şi polaritatea electrozilor (neuniformitatea
câmpului electric);
- condiţiile reale de mediu în care se desfăşoară
încercarea (presiunea, temperatura şi umiditatea
aerului).
NOTĂ:
In prezenta anexă tensiunile de ţinere la impuls de
trăsnet care vor fi precizate pentru diverse DIA şi diverse tipuri de electrozi
se consideră că sunt determinate experimental sau prin calcul la o
probabilitate de ţinere de 90%, [13].
E.1. Tensiuni de
încercare la ţinere pentru verificarea DIA cu electrozi vârf-plan
E.1.1. In tabelul E.1 sunt precizate tensiunile de
încercare la ţinere: la impuls 1,2/50 µs respective la tensiune alternativă cu
frecvenţa de 50 Hz, pentru diverse DIA, în cazul electrozilor vârf-plan, în
condiţii atmosferice de referinţă standardizate (p0=101,325 kPa, t0=20°C, h0=11g/m3), la o probabilitatea de ţinere de 90%. Valorile din acest tabel
au la bază datele din [9] şi [13], care sunt valabile pentru polaritatea
pozitivă a electrodului vârf, acesta fiind cazul cel mai defavorabil.
Tabelul E.1 - Tensiuni de încercare la ţinere pentru
verificarea distanţelor de izolare în aer în condiţii atmosferice de referinţă
standardizate, electrozi vârf-plan ([9] şi [13])
|
Distanţa de izolare în aer „d" [mm]
|
Tensiunea de încercare la ţinere la impuls 1,2/50 µs
[kVvârf]
|
Tensiunea de încercare la ţinere la frecventa 50 Hz
[kVef]
|
|
40
|
29,5
|
16
|
|
60
|
41,6
|
22,6
|
|
90
|
58,5
|
31,7
|
|
120
|
74,6
|
40,5
|
|
160
|
95
|
51,5
|
|
260
|
143
|
77,6
|
|
310
|
166
|
90
|
|
370
|
193
|
104
|
|
480
|
240
|
130
|
|
600
|
289
|
157
|
|
630
|
325
|
|
|
750
|
380
|
|
|
900
|
450
|
|
|
1.100
|
550
|
|
|
1.300
|
650
|
|
|
1.500
|
750
|
|
|
1.700
|
850
|
|
NOTE:
1. Se permite interpolarea între valorile adiacente ale
tabelului E.1.
2. Pentru condiţii atmosferice reale de încercare (p,
t, h), diferite de cele standardizate prevăzute la pct. 4.2 din norma tehnică
feroviară, se corectează valorile tensiunii de încercare la ţinere la impuls
din tabelul E.1 în funcţie de densitatea şi umiditatea aerului, cu formulele
precizate la pct. E.1.2.
3. Valorile tensiunilor de
încercare din tabelul E.1 sunt acoperitoare pentru celelalte tipuri de
electrozi: sferă-plan, plan-plan şi conductor-plan, pentru aceeaşi DIA.
E.1.2. Corectarea
tensiunilor de încercare la ţinere pentru DIA cu electrozi vârf-plan, [14]
E.1.2.1. Presiunea reală a
aerului ambiant (p) depinde de altitudinea locului unde se face încercarea faţă
de nivelul mării a[m] şi se calculează cu formula:
p=101,325-1,174-10-2-a+4,595-10-7-a2[kPa]
E.1.2.2. Densitatea relativă a aerului ambiant se
calculează cu relaţia:
δ=p/p0(273,15+t0/(273,15+t),
în care:
p, p0 - presiunea
reală, respectiv presiunea standardizată de referinţă în aceleaşi unităţi de
măsură; t, t0 -
temperatura reală, respectiv temperatura standardizată de referinţă în grade
Celsius.
E.1.2.3. Factorul de corecţie care ţine seama de densitatea aerului (k1)
Acest factor se calculează cu relaţia:
k1=(δ)m,
în care:
m - exponent determinat la pct. E. 1.2.5.
Corecţia este considerată valabilă pentru 0,8<k1<<1,05.
E.1.2.4. Factorul de
corecţie care ţine seama de umiditatea aerului
(k2) se calculează cu relaţia:
k2=(k)w, în care:
k=1+0,01-(h/δ-11), pentru 1<h/δ<25g/m3 ;
h - umiditatea absolută reală a aerului în g/m3;
δ - densitatea relativă reală
a aerului determinată la pct. E.1.2.2;
w - exponent determinat la pct.
E.1.2.5.
E.1.2.5. Exponenţii m şi w
In cazul când pentru o distanţă de izolare în aer
„d" se cunoaşte tensiunea de ţinere la impuls (cu probabilitatea de 90%) Ut,0, în condiţii atmosferice de
referinţă standardizate (p0, t0, h0), precizată
în tabelul E.1, se determină iterativ exponenţii m şi w în funcţie de parametrul g exprimat cu
formula:
g=Ut,i-1/(500d-δ-k)/(1-1,3s),
în care:
d[m] - distanţa de izolare în aer;
δ şi k sunt calculaţi la pct. E.1.2.2, respectiv
E.1.2.4.
Ut,i-1= Ut,0 la prima iteraţie;
Ut,i converge către
valoarea tensiunii de ţinere la impuls în condiţii atmosferice reale Ut.
Exponenţii m şi w au valorile din tabelul
E.2. Tabelul E.2 - Valorile exponenţilor m şi w în funcţie de parametrul
g, [14]
|
g
|
m
|
w
|
|
<0,2
|
0
|
0
|
|
[0,2+1,0)
|
g(g-0,2)/0,8
|
g(g-0,2)/0,8
|
|
[1,0+1,2)
|
1,0
|
1,0
|
|
[1,2+2,0]
|
1,0
|
(2,2-g)(2-g)/0,8
|
|
>2,0
|
1,0
|
0
|
E.1.2.6. Factorul de corecţie total Kt este
prodµsul celor doi factori de corecţie:
- factorul de corecţie de densitate k1, determinat la pct. E.1.2.3;
- factorul de corecţie de
umiditate k2,
determinat la pct. E.1.2.4.
Kt=k1*k2
E.1.2.7. Tensiunea de
ţinere cu probabilitatea de 90% în condiţiile atmosferice reale
Această tensiune se calculează cu formula:
Ut,k=Kt*Ut,0
Procesul iterativ se reia de la pct. E.1.2.3 până când:
dU(%)=100|(Ut,k-1-Ut,k)/Ut,k|<
ε% impµs, unde
ε% este eroarea relativă în
procente, impµsă pentru determinarea tensiunii de ţinere la impuls în condiţii
reale, în general mai mică decât eroarea de măsură a acestei tensiuni în
condiţii atmosferice de referinţă standardizate.
E.1.2.8. Schema logică a calculelor privind
determinarea şi aplicarea factorilor de corecţie de presiune, temperatură şi
umiditate la calculul tensiunii de ţinere la impuls 1,2/50 µs pentru electrozi
vârf-placă este precizată în figura E.1.
E.1.3. Pentru valorile distanţei de izolare în aer din
tabelul E.1 al prezentei anexe se pot determina tensiunile de ţinere la impuls
(cu probabilitatea de 90%) Ut pentru condiţiile atmosferice reale (p, t, h) folosind algoritmul
descris la pct. E.1.2.
E.1.4. Pentru o tensiune de ţinere la impuls 1,2/50 µs
impµsă Ut,imp se poate determina atât distanţa de izolare în aer în condiţii
atmosferice de referinţă d0 (prin interpolarea liniară a datelor din tabelul E.1), cât şi
distanţa de izolare în aer corectată pentru condiţiile atmosferice reale dc (prin interpolarea liniară a valorilor
Ut determinate
conform pct. E.1.3).
E.1.5. Exemplu de calcul
E.1.5.1. Se doreşte exprimarea tensiunii de ţinere la
impuls Ut, cu probabilitatea de ţinere de 90%, pentru distanţa de izolare în
aerd=310 mm=0,31 m, în cazul electrozilor vârf-placă, în următoarele condiţii
atmosferice reale:
a=1.200 m - altitudinea deasupra nivelului mării;
t=30°C - temperatura reală a aerului;
h=12 g/m3 -
umiditatea absolută reală a aerului;
ε=0,5% - eroarea în
aprecierea tensiunii de ţinere.
E.1.5.2. Presiunea reală a aerului ambiant pentru
altitudinea a=1.200 m se calculează folosind formula de la pct. E.1.2.1:
p=101,325-1,174-10-2-a+4,595-10-7-a2=101,325-1,174-10-2-1200+4,595-10-7-12002=87,9[kPa].
E. 1.5.3. Densitatea relativă reală a aerului ambiant
se calculează cu formula precizată la pct. E. 1.2.2:
δ=p/p0(273,15+t0)/(273,15+t),
în care:
p=87,9 kPa - presiunea reală a aerului;
t=30°C - temperatura reală a aerului.
Rezultă:
5=87,9/101,325(273,15+20)/(273,15+30)=0,838/cm3, valoare care va rămâne
constantă pe durata calculelor.
E.1.5.4. Coeficienţii
de corecţie
E.1.5.4.1. Parametrul k
k=1+0,01(h/5-11), pentru
1<h/5=12/0,838=14,3176<25g/m3;
k=1+0,01 (14,3176-11)=1,03318, această valoare rămâne
constantă pe parcursul calculelor.
E.1.5.4.2. Parametrul
g
Iteraţia 1
Din tabelul E.1, pentru distanţa de izolare în aer d=0,31 m rezultă în condiţii atmosferice
de referinţă standardizate Ut,0=166kV şi se calculează valoarea lui g:
g=Ut,0/(500d-δk)/(1-1,30,06) =166/(5000,3100,838-1,03318)/0,922=1,3414.
Pentru această valoare a lui g rezultă din tabelul E.2
valorile exponenţilor care sunt date de expresiile:
m=1,0;
w=(2,2-g)(2-g)/0,8=(2,2-1,3414)(2,0-1,3414)/0,8=0,858550,65855/0,8=0,7067.
E.1.5.4.3. Factorul
de corecţie care ţine seama de densitatea aerului (k1)
Acest factor se calculează cu relaţia: k1=(δ)m=0,8381.0=0,838.
E.1.5.4.4. Factorul
de corecţie care ţine seama de umiditatea aerului (k2) se calculează cu relaţia:
k2=(k)w= 1,033180,7067=1,02333.
E.1.5.4.5. Factorul
de corecţie total Kt=k1,k2=0,838*1,02333=6,8576.
E.1.5.4.6. Tensiunea
de ţinere la impuls în condiţii atmosferice reale
Se calculează iterativ astfel:
Prima valoare corectată a tensiunii de încercare cu
probabilitatea de ţinere de 90%:
Ut,1=Kt*Ut,0=0,8576-166=142,3616kV.
Iteraţia 2
g=Ut,1/(500*d*δ*k)/0,922=142,3616/(500*0,31*0,838-1,03318)/0,922 =1,150425.
Pentru această valoare a lui g rezultă din tabelul E.2
valorile exponenţilor:
m=1,0; w=1,0;
k1=(δ)m=0,8381,0=0,838;
k2=(k)w=1,033181,0=1,03318;
Kt=k1*k2=0,8659;
Ut,2=Kt*Ut,0=0,8659*166=143,7394kV.
Se calculează ΔU(%)=100*|(Ut,2-Ut,1)/Ut,2|=100(143,7394-142,371)/143,7394=0,953%; deoarece această valoare
depăşeşte 0,5% se reiau calculele de la pct. E.1.5.4.2.
Iteraţia 3
g=Ut,2/(500*d*δ*k)/0,922=143,739/(5000,3100,8381*1,03318)/0,922=1,1615.
Pentru valoarea g=1,1615 din tabelul E.2 rezultă:
m=1,0; w=1,0;
k1=(δ)m=0,8381,0=0,8381;
k2=(k)w= 0,033181,0=1,03318;
Kt=k1*k2=0,8659;
Ut,3=Kt* Ut,0=0,8659*166=143,739kV;
ΔU(%)=100*|(Ut,3-Ut,2)/Ut,3|=100|(143,739-143,739)/143,739|%.
Deoarece această valoare este mai mică decât
£%<0,5% impµs, se opresc calculele considerând că tensiunea de ţinere la frecvenţa 50Hz, pentru distanţa de izolare în aer
d=0,31m, în condiţiile atmosferice reale date la pct. E.1.5.1, este Ut=143,739kV.
Figura E.1 - Schema logică a calculelor privind
determinarea şi aplicarea factorilor de corecţie de presiune, temperatură şi
umiditate în calculul tensiunii de ţinere la impuls în condiţii atmosferice
reale
E.2. Tensiuni de încercare
la ţinere pentru verificarea DIA cu electrozi plan-plan paraleli şi sferă-plan
în aer atmosferic
E.2.1. Pentru electrozi plan-plan paraleli şi
sferă-plan în aer atmosferic, tensiunea de încercare la impuls 1,2/50µs, cu
probabilitatea de tinere de 90%, se determină cu formula:
Ud=(24,4*δ*d+6,53* vδ *vd)(1*1,3s) [kV],
în care:
δ - coeficient de corecţie cu temperatura si presiunea aerului
calculat cu relaţia prevăzută la pct. E. 1.2.2;
d - distanţa între electrozii plani paraleli în [cm];
s - abaterea medie pătratică,
care ia valorile:
s=0,03 pentru încercări în mediu µscat pe izolaţie în
aer, fără alte izolaţii implicate;
s=0,06 pentru încercări în mediu µscat şi în mediu umed
pe izolaţie în aer, fara alte izolaţii implicate, [14].
NOTĂ:
Valorile tensiunii de ţinere cu
probabilitatea de 90%, determinate cu relaţia prevăzută la pct. E.2.1, nu
depind de polaritatea electrozilor şi nu se corectează cu umiditatea aerului.
E.2.2. Pentru electrozi plan-plan paraleli în aer
atmosferic, în cazul în care se cunoaşte Ud - tensiunea
de încercare la impuls 1,2/50 µs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, se
determină distanţa de izolare în aer cu formula:
d=x2/ δ [cm],
în care:
δ - coeficient de corecţie cu
temperatura si presiunea aerului calculat cu relaţia prevăzută la pct. E. 1.2.2;
x=[-b+(b2-4-a-c)o,5]/2/a;
a=24,4(1-1,3s);
b=6,53(1-1,3s);
c=-Ud.
E.2.3. Exemple de calcul
a) Pentru o distanţă de izolare în aer d=10 cm între
electrozi plan-plan paraleli, pentru încercări la impuls atât în mediu µscat,
cât şi în mediu umed s=0,06, la o temperatură de 20°C şi o altitudine de 2.000
m, se obţin:
- presiunea reală a aerului la altitudinea de 2.000 m
p=101,325-1,174*10-2*a+4,595*10-7*a2[kPa]=101,325-1,174*10-2*2000+
4,595*10-7*20002=101,29*0,7857=79,68 kPa;
- coeficientul de corecţie cu
presiunea şi temperatura aerului 5= 79,68/101,3-1=0,7856;
- tensiunea de încercare la ţinere cu probabilitatea de
90%, la impuls de trăsnet 1,2/50 µs, cu valoarea:
Ud=(24,40,7864-10+6,53v0,7864vl0)(1-1,30,06)kV=209,980,922=193,60kV.
b) Pentru o tensiune de ţinere
(cu probabilitatea de ţinere 90%) la impuls 1,2/50 µs, Ud=170 kV, distanţa de
izolare în aer d[cmj între electrozi plani paraleli', pentru încercări în mediu
µscat şi în mediu umed, la o temperatură de 20°C, la altitudinea de 2.000 m, se
obţine din relaţiile:
δ=79,68/101,325-1=0,7864;
a=24,4(1-1,3s)=24,4(1-1,30,06)=22,5;
b=6,53(1-1,3s)=6,53(1-1,30,06)=6,02;
c=-Ud=-170;
x=[-b+(b2-4ac) 0,5]/2/a=2,6182;
d=x2/δ=6,855/0,7864=8,72
cm