ORDIN Nr. 30
din 30 martie 2010
pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare privind stabilirea normelor minime de protectie a puilor
destinati productiei de carne
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 212 din 2 aprilie 2010
Văzând Referatul de aprobare nr. 209 din 9 aprilie
2009, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din
cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor,
în baza art. 12 din Directiva 2007/43/CE a Consiliului
din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de protecţie a puilor
destinaţi producţiei de carne,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din
Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu
modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3)
din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din
subordinea acesteia,
preşedintele Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară
veterinară privind stabilirea normelor minime de protecţie a puilor
destinaţi producţiei de carne, prevăzută în anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. -Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele
veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti
vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - Prezentul ordin transpune Directiva
2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de
protecţie a puilor destinaţi producţiei de carne, publicată
în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 182 din 12
iulie 2007.
Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 30
iunie 2010.
Preşedintele Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Marian Zlotea
ANEXĂ
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
privind stabilirea normelor minime de protecţie
a puilor destinaţi producţiei de carne
CAPITOLUL I
Obiectul şi domeniul de aplicare
Art. 1. - (1) Prezenta normă sanitară
veterinară se aplică tuturor puilor destinaţi producţiei de
carne, cu excepţia:
a) exploataţiilor cu mai puţin de 500 de pui;
b) exploataţiilor în care sunt crescuţi doar
pui pentru reproducţie;
c) staţiilor de incubaţie;
d) puilor crescuţi în adăpost în sistem
extensiv şi puilor crescuţi în aer liber, prevăzuţi la lit.
b), c), d) şi e) din anexa IV la Regulamentul Comisiei nr. 1.538/91/CEE de
stabilire a normelor metodologice pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr.
1.906/90 al Consiliului privind unele norme de comercializare a
păsărilor din curte, publicat în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 143 din 7 iunie 1991; şi
e) puilor crescuţi în mod ecologic în conformitate
cu Regulamentul (CEE) nr. 2.092/91 al Consiliului privind metoda de
producţie agricolă ecologică şi indicarea acesteia pe produsele
agricole şi alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 198 din 22 iulie 1991.
(2) In cazul exploataţiilor care au şi loturi
reproducătoare şi loturi destinate consumului, prezenta normă
sanitară veterinară se aplică loturilor destinate consumului;
răspunderea principală pentru bunăstarea animalelor revine
proprietarului sau deţinătorului de animale.
CAPITOLUL II
Definiţii
Art. 2. - In sensul prezentei norme sanitare
veterinare, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) proprietar- orice persoană fizică
sau juridică proprietară a exploataţiei în care sunt
crescuţi puii;
b) crescător- orice persoană
fizică sau juridică însărcinată ori responsabilă
temporar sau permanent cu îngrijirea puilor, în temeiul unui contract sau în
temeiul legii;
c) autoritate competentă - autoritatea
centrală a unui stat membru al UE care are competenţa de a efectua
controale privind bunăstarea animalelor sau orice altă autoritate
căreia aceasta i-a delegat competenţa respectivă;
d) medic veterinar oficial - medicul veterinar
angajat şi retribuit de stat, desemnat pentru a realiza
activităţile veterinare stabilite de autoritatea veterinară la
care îşi desfăşoară activitatea;
e) pui- un animal din specia Gallus gallus crescut
pentru producţia de carne;
f) exploataţie - un loc de producţie
unde sunt crescuţi puii;
g) adăpost - o construcţie dintr-o
exploataţie în care se creşte un lot de pui;
h) suprafaţă utilizabilă - o
suprafaţă acoperită de aşternut, accesibilă în
permanenţă puilor;
i) densitate de populare - greutatea totală
în viu a puilor prezenţi într-un adăpost în acelaşi timp pe
metru pătrat de suprafaţă utilizabilă;
j) lot - un grup de pui care sunt plasaţi
într-un adăpost dintr-o exploataţie şi care sunt prezenţi
în acest adăpost în acelaşi timp;
k) rata mortalităţii zilnice -
numărul de pui care au murit într-un adăpost în aceeaşi zi,
împărţit la numărul de pui prezenţi în adăpost în acea
zi şi înmulţit cu 100. In acest număr de pui morţi este
inclus şi numărul de pui care au fost selectaţi pentru a fi
ucişi în acea zi. Selectarea minus variantelor ce urmează a fi ucise
se face fie din motiv de boală, fie din alte motive;
l) rata mortalităţii zilnice cumulate -
în baza ratelor mortalităţii zilnice se calculează valoarea
mortalităţii cumulate.
CAPITOLUL III
Cerinţe referitoare la creşterea puilor
Art. 3. - (1) Toate adăposturile trebuie să
respecte cerinţele prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Medicul veterinar oficial realizează
inspecţia, monitorizarea şi recontroalele, inclusiv cele
prevăzute în anexa nr. 3.
(3) In condiţiile respectării prevederilor
alin. (1), densitatea maximă de populare dintr-o exploataţie sau
dintr-un adăpost al unei exploataţii nu trebuie să
depăşească niciodată 33 kg/m2.
(4) Densitatea maximă de populare poate
creşte până la 39 kg/ m2, în condiţiile
respectării cerinţelor prevăzute în anexa nr. 2, suplimentar
faţă de cerinţele prevăzute în anexa nr. 1.
(5) Densitatea maximă de populare poate
creşte până la 42 kg/ m2, în condiţiile
respectării cerinţelor prevăzute în anexa nr. 5, suplimentar
faţă de cerinţele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
CAPITOLUL IV
Instruire şi consiliere pentru persoanele
implicate în creşterea puilor
Art. 4. - (1) Crescătorii de pui, persoane fizice,
trebuie să beneficieze de cursuri de instruire privind creşterea
şi protecţia puilor de carne.
(2) Procedurile referitoare la organizarea cursurilor
de instruire privind creşterea şi protecţia puilor de carne
şi eliberarea certificatelor care atestă efectuarea de cursuri se
stabilesc prin ordin al presedinteluiAutoritătii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu respectarea
prevederilor anexei nr. 4.
(3) Proprietarul sau crescătorul pune la
dispoziţia personalului exploataţiei şi a persoanelor angajate
în echipa de livrare care ajută la prinderea şi încărcarea
puilor instrucţiuni şi ghiduri cu privire la cerinţele din
domeniul bunăstării animalelor. Instrucţiunile şi ghidurile
respective vor include şi metodele de selectare a păsărilor ce
urmează a fi ucise, precum şi metodele de ucidere folosite în
exploataţie.
Art. 5. -Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prezintă
Comisiei Europene rezultatele colectării de date pe baza
monitorizării unui eşantion reprezentativ de loturi sacrificate pe
parcursul unei perioade minime de un an.
CAPITOLUL V
Inspecţii şi sancţiuni
Art. 6. - (1) Medicul veterinar oficial efectuează
inspecţii nediscriminatorii pentru a controla conformitatea cu
cerinţele prezentei norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii se
efectuează pe un număr corespunzător de animale, în conformitate
cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 882/2004 din 29 aprilie 2004 al
Parlamentului European şi al Consiliului privind controalele oficiale
efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu
legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare
şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a
animalelor, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L
165 din 30 aprilie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare, şi pot fi efectuate în acelaşi timp cu alte controale,
efectuate în scopuri diferite.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prezintă
Comisiei Europene, până la data de 30 iunie a fiecărui an, un raport
anual cu privire la inspecţiile desfăşurate în anul precedent,
în conformitate cu prevederile alin. (1). Raportul este însoţit de o
listă cu cele mai relevante acţiuni întreprinse de către
autoritatea competentă în vederea soluţionării principalelor
probleme de bunăstare identificate.
Art. 7. -Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează
Comisia Europeană cu privire la actele normative emise şi prevederile
administrative necesare pentru implementarea prezentei norme sanitare
veterinare.
Art. 8. -Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor încurajează
elaborarea unor ghiduri de bună practică care cuprind îndrumări
pentru respectarea dispoziţiilor prezentei norme sanitare veterinare. De
asemenea, încurajează difuzarea şi utilizarea unor astfel de ghiduri.
Art. 9. -Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din
prezenta normă sanitară veterinară.
ANEXA Nr. 1 la norma sanitară veterinară
CERINŢE REFERITOARE LA EXPLOATAŢII
Pe lângă prevederile legislaţiei comunitare
relevante, se respectă următoarele cerinţe:
1. Adăpătorile trebuie poziţionate
şi întreţinute astfel încât să se reducă la minimum
vărsarea accidentală.
2. Hrana trebuie să fie disponibilă fie în
permanenţă, fie sub formă de tain, puii neputând sta
nehrăniţi mai mult de 12 ore înainte de ora de sacrificare
prevăzută.
3. Puii trebuie să aibă acces permanent la
aşternut, uscat şi friabil la suprafaţă.
4. Ventilaţia trebuie să fie suficientă
pentru a se evita supraîncălzirea şi, după caz, combinată
cu sisteme de încălzire pentru a se elimina umezeala excesivă.
5. Nivelul zgomotelor trebuie redus la minim.
Ventilatoarele, dispozitivele de distribuire a hranei sau orice alte
echipamente trebuie construite, amplasate, manipulate şi întreţinute
astfel încât să genereze cât mai puţin zgomot posibil.
6. Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat
la o intensitate de cel puţin 20 lucşi în timpul perioadelor de
iluminare, măsurată la nivelul ochiului păsării, iar
suprafaţa utilizabilă a acestora trebuie iluminată în
proporţie de cel puţin 80%. La recomandarea medicului veterinar,
poate fi permisă o reducere temporară a nivelului luminii.
7. In termen de 7 zile de la data la care puii sunt
instalaţi în clădire şi până la 3 zile înainte de data
prevăzută pentru sacrificare, iluminatul trebuie să respecte un
ritm de 24 de ore şi să includă perioade de întuneric care
să dureze minimum 6 ore în total, cu cel puţin o perioadă
neîntreruptă de minimum 4 ore, excluzând perioadele de semiîntuneric.
8. Puii crescuţi în exploataţie trebuie
să fie inspectaţi cel puţin de două ori pe zi. Trebuie
să se acorde o atenţie deosebită semnelor care indică un
nivel scăzut al bunăstării şi/sau
sănătăţii animalelor.
9. Puii care sunt grav răniţi sau care prezintă
semne evidente de tulburări de sănătate, cum sunt cei care
prezintă dificultăţi la mers, ascită sau malformaţii
severe şi care par să sufere, primesc tratament corespunzător
sau sunt sacrificaţi de îndată. Trebuie consultat un medic veterinar
ori de câte ori este nevoie.
10. Părţile clădirii, echipamentele sau
ustensilele care sunt în contact cu puii se curăţă şi se
dezinfectează în întregime după depopularea finală, înainte de
introducerea în adăpost a unor loturi noi. După depopularea
finală a unui adăpost, se îndepărtează întregul
aşternut şi se asigură alt aşternut curat.
11. Tinerea evidentelor:
11.1. Proprietarul sau deţinătorul ţine,
pentru fiecare adăpost al unei exploataţii, un registru în care
figurează:
a) numărul de pui introduşi;
b) suprafaţa utilizabilă;
c) hibridul sau rasa din care fac parte puii, în cazul
în care acestea sunt cunoscute;
d) la fiecare control, numărul păsărilor
găsite moarte, indicarea cauzelor, în cazul în care acestea sunt
cunoscute, precum şi numărul păsărilor ucise sau
sacrificate motivat;
e) numărul puilor care rămân în lot în urma
înlăturării puilor în vederea vânzării sau sacrificării.
11.2. Registrele sunt păstrate pentru o
perioadă de cel puţin 3 ani şi sunt puse la dispoziţia
autorităţii competente atunci când se efectuează o
inspecţie sau atunci când este necesar în alte scopuri.
12. Intervenţiile chirurgicale:
a) sunt interzise toate intervenţiile chirurgicale
efectuate în alte scopuri decât cele terapeutice sau de diagnostic, care
provoacă vătămarea ori pierderea unei părţi sensibile
a corpului sau alterarea structurii osoase;
b) este permisă debecarea, atunci când sunt
epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului şi
canibalismului. Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai
puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub supravegherea medicului
veterinar şi numai de către persoane instruite;
c) autoritatea competentă poate autoriza castrarea
puilor, care se realizează sub supravegherea medicului veterinar de
persoane instruite.
ANEXA Nr. 2 la norma sanitară veterinară
CERINŢE
de practicare a unei densităţi de populare
sporite
I. Cerinţe referitoare la notificări
şi documentare
1. Crescătorul de pui comunică
autorităţii competente intenţia de a aplica o densitate de
populare mai mare de 33 kg/m2 greutate în viu. Acesta indică
cifra exactă şi informează autoritatea competentă cu
privire la orice schimbare în aplicarea densităţii de populare cu cel
puţin 15 zile înainte de plasarea lotului în adăpost. La cererea
autorităţii competente, notificarea respectivă este
însoţită de un document care rezumă informaţiile
conţinute în documentaţia solicitată la pct. 2.
2. Crescătorii de pui păstrează şi
pun la dispoziţie în interiorul unităţii documentaţia care
descrie în detaliu sistemele de producţie şi care conţine
informaţii cu privire la detaliile tehnice ale adăpostului şi
ale echipamentelor acestuia, astfel:
a) un plan al adăpostului, care cuprinde
dimensiunile suprafeţelor ocupate de pui;
b) sistemul de ventilaţie şi, dacă este
cazul, sistemul de răcire şi de încălzire, inclusiv amplasarea
acestora, o schemă a ventilaţiei care detaliază
parametrii-ţintă ai calităţii aerului, cum ar fi debitul,
viteza şi temperatura aerului;
c) informaţii cu privire la sistemele de
hrănire şi de adăpare şi amplasarea acestora;
d) sisteme de alarmă şi sisteme auxiliare în
cazul avarierii unui echipament automat sau mecanic esenţial pentru
sănătatea si bunăstarea animalelor;
e) tipul de pardoseală şi aşternut
utilizat în mod obişnuit.
3. Documentaţia se pune la dispoziţia
autorităţii competente la cerere şi se actualizează
periodic. In special, se înregistrează inspecţiile tehnice ale
sistemelor de alarmă şi de ventilaţie. Crescătorii de pui
comunică fără întârziere autorităţii competente orice
modificări ale adăpostului, echipamentelor sau ale procedurilor
susceptibile a influenţa bunăstarea păsărilor.
II. Cerinţe referitoare la verificarea
parametrilor de mediu
Crescătorii de pui se asigură că fiecare
adăpost ce aparţine unei exploataţii este echipat cu sisteme de
ventilaţie şi, în cazul în care este necesar, cu sisteme de
încălzire sau de răcire concepute, construite şi exploatate
astfel încât:
a) concentraţia de amoniac (NH3)
să nu depăşească 20 ppm şi concentraţia de dioxid
de carbon (C02) să nu depăşească 3.000 ppm,
valori măsurate la înălţimea capetelor puilor;
b) temperatura interioară să nu
depăşească temperatura exterioară cu mai mult de 3°C,
atunci când temperatura exterioară măsurată la umbră
depăşeşte 30°C;
c) umiditatea relativă medie măsurată în
interiorul adăpostului timp de 48 de ore să nu
depăşească 70%, atunci când temperatura exterioară este sub
10°C.
ANEXA Nr. 3 la norma sanitară veterinară
MONITORIZAREA ŞI RECONTROALELE ÎN ABATOR
1. Mortalitatea:
a) în cazul densităţii de populare mai mari
de 33 kg/m2, documentaţia aferentă lotului va include atât
hibridul sau rasa din care fac parte puii, cât şi mortalitatea
zilnică şi rata mortalităţii zilnice cumulate,
calculată de către proprietar sau deţinător;
b) sub supravegherea medicului veterinar oficial, se
înregistrează aceste date, precum şi numărul puilor de carne
morţi la sosire, cu indicarea exploataţiei şi a
adăpostului. Caracterul plauzibil al datelor şi al ratelor
mortalităţii zilnice cumulate se verifică ţinând seama de
numărul puilor de carne sacrificaţi şi de numărul puilor de
carne morţi la sosirea la abator.
2. In contextul controalelor efectuate în temeiul
Regulamentului (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de
organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală
destinate consumului uman, medicul veterinar oficial evaluează rezultatele
examinării post-mortem pentru a detecta alte indicii posibile ale
deficienţelor în materie de bunăstare, cum ar fi nivelurile anormale
ale dermatitei de contact, ale parazitismului şi ale bolilor sistemice în
exploataţia sau în adăpostul exploataţiei de origine.
3. In cazul în care rata mortalităţii
prevăzută la pct. 1 sau rezultatele inspecţiei post-mortem
prevăzute la pct. 2 indică deficienţele în materie de
bunăstare a animalelor, medicul veterinar oficial comunică datele
respective crescătorilor de pui, precum şi autorităţii
competente. Crescătorii de pui şi autoritatea competentă iau
măsurile care se impun.
ANEXA Nr. 4 la norma sanitară veterinară
FORMAREA
Cursurile de formare prevăzute la art. 4 alin. (2)
din norma sanitară veterinară se fac cu respectarea legislaţiei
comunitare referitoare la protecţia puilor şi se bazează pe
următoarele criterii:
a) cerinţele prevăzute în anexele nr. 1
şi 2 la norma sanitară veterinară;
b) fiziologia, în special necesităţile de
apă şi de hrană, comportamentul animalelor şi conceptul de
stres;
c) aspectele practice ale manipulării atente a
puilor, precum şi ale capturării, încărcării şi
transportului;
d) îngrijirile de urgenţă destinate puilor,
uciderea de urgenţă, precum şi metodele de selectare a puilor
pentru sacrificare fie pe motive de boală, fie din alte motive;
e) măsuri preventive de biosecuritate.
ANEXA Nr. 5 la norma sanitară veterinară
CRITERIILE
de utilizare a unei densităţi de populare
sporite
1. Autoritatea competentă nu a identificat în
ultimii 2 ani în exploataţie deficienţe cu privire la cerinţele
prezentei norme sanitare veterinare.
2. Proprietarul sau deţinătorul
exploataţiei efectuează monitorizarea utilizând ghidurile de
bună practică managerială prevăzute la art. 8 din norma
sanitară veterinară.
3. In cazul a cel puţin 7 loturi consecutive
verificate ulterior într-un adăpost, rata cumulativă a
mortalităţii zilnice s-a situat sub 1% + 0,06% înmulţit cu
vârsta de sacrificare a lotului, exprimată în zile. In cazul în care
autoritatea competentă nu a efectuat monitorizarea exploataţiei în
ultimii 2 ani, trebuie să se realizeze cel puţin un exerciţiu de
monitorizare pentru a se verifica îndeplinirea cerinţei menţionate la
pct. 1.
4. Prin derogare de la prevederile pct. 3. autoritatea
competentă poate decide ca densitatea de populare să se
mărească în cazul în care proprietarul sau deţinătorul a
furnizat explicaţii suficiente pentru situaţia excepţională
a ratei mortalităţii zilnice cumulate ridicate ori motivele care au
dus la creşterea acesteia sunt independente de voinţa acestuia.