ORDIN Nr. 26
din 7 februarie 2007
privind aprobarea Normei
sanitare veterinare ce stabileste metode de prelevare de probe pentru controlul
oficial al furajelor cu privire la determinarea constituentilor, aditivilor,
substantelor si produselor nedorite, cu exceptia reziduurilor de pesticide si
microorganisme
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 126 din 21 februarie 2007
Având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din
Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea
Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor
din subordinea acesteia,
văzând Referatul de aprobare nr. 70.137 din 1 februarie
2007, întocmit de Direcţia de control şi coordonare a activităţii farmaceutice
veterinare din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul
ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară ce
stabileşte metode de prelevare de probe pentru controlul oficial al furajelor
cu privire la determinarea constituenţilor, aditivilor, substanţelor şi
produselor nedorite, cu excepţia reziduurilor de pesticide şi microorganisme,
prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului
Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
390/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare
privind controlul oficial al furajelor pentru animale, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 30 noiembrie 2001.
Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva Comisiei
76/371/CEE ce stabileşte metode comunitare de prelevare de probe pentru
controlul oficial al furajelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 102 din 15 aprilie 1976, p.1.
Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor,
Chetan Radu Roatis
ANEXA
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
ce stabileşte metode de prelevare de probe pentru
controlul oficial al furajelor cu privire la determinarea constituenţilor, aditivilor, substanţelor şi
produselor nedorite, cu excepţia reziduurilor de pesticide şi microorganisme
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Probele pentru controlul oficial al furajelor
în vederea determinării constituenţilor, aditivilor, substanţelor şi produselor
nedorite, cu excepţia reziduurilor de pesticide şi microorganisme, trebuie să
fie prelevate în conformitate cu metodele descrise în prezenta normă sanitară
veterinară.
Art. 2. - Probele pentru controlul oficial al furajelor
privind calitatea şi compoziţia acestora trebuie să fie reprezentative pentru
lot şi trebuie prelevate doar de medicii veterinari autorizaţi în acest scop de
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Art. 3. - In sensul prezentei norme sanitare veterinare, următorii termeni se definesc astfel:
a) lot - o cantitate de
produse care constituie o unitate şi care are caracteristici presupuse
uniforme;
b) probă elementară - o cantitate prelevată dintr-un punct al lotului;
c) probă globală - amestecul probelor elementare prelevate din
acelaşi lot;
d) probă redusă - o parte reprezentativă din proba globală, obţinută prin reducerea
acesteia;
e) probă finală - o parte din proba redusă sau din proba omogenizată.
Art. 4. - Dispozitivele pentru prelevarea probelor trebuie confecţionate din materiale care să nu contamineze
produsele din care se fac prelevările. Aceste dispozitive pot fi oficial aprobate de Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Art. 5. - (1) Probele de furaje
solide pot fi prelevate manual sau mecanic. Prelevarea manuală se poate face
cu:
a) sondă cu fund plat şi cu margini verticale;
b) sondă cu un canal vertical sau compartimentată.
Dimensiunile sondei trebuie adaptate caracteristicilor lotului - adâncimea
containerului, dimensiunile sacului etc. - şi dimensiunilor particulelor
furajelor.
(2) Prelevarea mecanică a probelor de furaje se poate
face doar cu dispozitive mecanice aprobate.
(3) Prelevarea probelor elementare se poate face cu
ajutorul divizorului, dispozitiv destinat divizării
probei în părţi aproximativ egale. Divizorul poate fi utilizat şi pentru a
obţine proba redusă şi proba finală.
CAPITOLUL II
Cerinţe cantitative
Art. 6. - Cerinţele cantitative pentru probele
elementare supuse controlului substanţelor sau produselor distribuite uniform
în masa furajului sunt următoarele:
a) mărimea lotului trebuie să fie suficientă pentru a
se putea preleva probe din fiecare constituent;
b) numărul minim de probe elementare ce trebuie să fie
prelevate pentru furaje vrac este:
(i) 7, pentru loturile care nu
depăşesc 2,5 tone;
(ii) de 20 de ori numărul de tone care constituie lotul (a), până la maximum
40 de probe elementare, pentru loturile care depăşesc 2,5 tone;
c) numărul minim de pachete din care se fac prelevări
(b) pentru furajele ambalate este:
(i) numărul total de pachete, pentru pachete mai mari
de 1 kg şi loturi alcătuite din 1 până la 4 pachete;
(ii) 4, pentru pachete mai mari de 1 kg şi loturi
alcătuite din 5 până la 16 pachete;
(iii) numărul de pachete care
alcătuiesc lotul (a), până la maximum 20 de pachete, pentru pachete mai mari
de 1 kg şi loturi alcătuite
din mai mult de 16 pachete;
(iv) 4, pentru pachete care nu
depăşesc 1 kg;
d) numărul minim de containere din care se fac
prelevări (b) pentru furajele lichide sau semilichide este:
(i) numărul total de containere, pentru containere mai
mari de 1 litru şi loturi alcătuite din 1 până la 4 containere;
(ii) 4, pentru containere mai mari de 1 litru şi loturi
alcătuite din 5 până la 16 containere;
(iii) numărul de containere care alcătuiesc
lotul (a), până la
maximum 20 de containere, pentru containere mai mari de 1 litru şi loturi
alcătuite din mai mult de 16 containere;
(iv) 4, pentru containere
care nu depăşesc 1 litru;
e) numărul minim de brichete din care se prelevează
probe (b) pentru furaje şi minerale brichetate este 1 brichetă/lot de 25 de
unităţi. Numărul maxim de brichete este 4.
Art. 7. - Cerinţele cantitative pentru probele globale
sunt următoarele:
a) este necesară o singură probă globală/lot;
b) cantitatea totală din probele elementare care
alcătuiesc proba globală, pentru furajele vrac, trebuie să fie de minimum 4 kg;
c) cantitatea totală din probele elementare care
alcătuiesc proba globală, pentru furajele ambalate, trebuie să fie de minimum:
(i) 4 kg, pentru pachete mai mari de 1 kg;
(ii) greutatea conţinutului a 4
ambalaje originale, pentru pachete mai mici sau egale
cu 1 kg;
d) cantitatea totală din probele elementare care
alcătuiesc proba globală, pentru furajele lichide sau semilichide, este de
minimum:
(i) 4 litri, pentru containere mai mari de 1 litru;
(ii) volumul conţinutului a 4
containere originale, pentru containere mai mici sau
egale cu 1 litru;
e) cantitatea totală din
probele elementare care alcătuiesc proba globală, pentru furajele sau
mineralele brichetate, este de minimum:
(i) 4 kg, fiecare brichetă
cântărind mai mult de 1 kg;
(ii) greutatea a 4 brichete
originale, fiecare brichetă cântărind până la 1 kg.
Art. 8. - Cerinţele cantitative pentru probele finale
sunt următoarele:
a) probele finale se obţin din probele globale prin
reducere;
b) se analizează cel puţin o probă finală;
c) cantitatea unei probe finale pentru analiză poate
fi de minimum:
(i) 500 g, pentru furaje solide;
(ii) 500 ml, pentru furaje lichide sau semilichide.
Art. 9. - Cerinţele cantitative pentru controlul
substanţelor sau al produselor nedorite, ce pot fi distribuite neuniform în
masa furajului, cum ar fi: aflatoxinele, cornul secarei, planta de ricin şi
crotalaria din furajele pentru animale (c), sunt următoarele:
a) pentru lot, conform art. 6 lit. a);
b) pentru probe elementare din furaje vrac, conform
art. 6 lit. b);
c) numărul minim de pachete din care se fac prelevări
pentru probele elementare din furaje ambalate este:
(i) numărul total de pachete,
pentru loturi alcătuite din 1 până la 4 pachete;
(ii) 4, pentru loturi
alcătuite din 5 până la 16 pachete;
(iii) numărul de pachete care
alcătuiesc lotul (a), până la maximum 40 de pachete, pentru loturi alcătuite din
mai mult de 16 pachete;
d) pentru probele globale, numărul de probe din care
se fac prelevări variază în funcţie de mărimea lotului. Greutatea totală a
probelor elementare care alcătuiesc fiecare probă globală trebuie să fie de
minimum 4 kg;
e) numărul minim de probe globale/lot pentru furajele
vrac este:
(i) 1, pentru loturi de până
la 1 tonă;
(ii) 2, pentru loturi de la 1
până la 10 tone;
(iii) 3, pentru loturi de la 10
până la 40 tone;
(iv) 4, pentru loturi mai mari de 40 tone;
f) numărul minim de probe globale/lot pentru furajele
ambalate este:
(i) 1, pentru loturi de la 1 la 16 pachete;
(ii) 2, pentru loturi de la 17 la 200 de pachete;
(iii) 3, pentru loturi de la 201 la 800 de pachete;
(iv) 4, pentru loturi mai mari de 800 de pachete.
g) Probele finale se obţin
prin reducerea probelor globale. Se analizează cel puţin o probă finală/probă
globală. Greutatea probei finale trebuie să fie mai mare de 500 g.
CAPITOLUL III
Prelevarea, prepararea şi ambalarea probelor
Art. 10. - Probele trebuie prelevate şi preparate cât
mai repede posibil, astfel încât produsul să nu sufere schimbări sau să se
contamineze. Instrumentele, suprafeţele şi containerele care vin în contact cu
probele trebuie să fie curate şi uscate.
Art. 11. - (1) Probele elementare destinate controlului
substanţelor sau produselor uniform distribuite în masa furajului trebuie
prelevate la întâmplare din tot lotul şi trebuie să fie de dimensiuni
aproximativ egale.
(2) Probele elementare din furajele vrac trebuie
prelevate după realizarea unei diviziuni imaginare a lotului într-un număr
aproximativ egal de părţi. Se selectează la întâmplare un număr de părţi,
corespunzător numărului de probe elementare, conform art. 6 lit. b), şi se ia
cel puţin o probă din fiecare parte. Prelevarea probelor se poate face şi la
mutarea lotului, la încărcare sau descărcare.
(3) Probele elementare din furajele ambalate trebuie prelevate după selectarea numărului necesar de ambalaje conform
art. 6 lit. c). O parte din conţinutul fiecărui ambalaj se îndepărtează prin
utilizarea unei sonde. Când este necesar, probele se pot lua după golirea
ambalajelor, separat.
(4) Probele elementare din
furajele lichide sau semilichide, omogene ori omogenizabile, trebuie prelevate
după selectarea numărului solicitat de containere pentru prelevarea probelor,
conform art. 6 lit. d). Dacă este necesar, conţinutul se omogenizează şi se ia
o cantitate din fiecare container. Probele elementare pot fi luate atunci când
conţinutul este descărcat.
(5) Probele elementare din furaje lichide sau
semilichide, omogene ori neomogenizabile, trebuie prelevate după selectarea
numărului necesar de containere pentru prelevarea probelor, conform art. 6 lit.
d). Probele se iau de la niveluri diferite. Dacă probele se prelevează când
conţinutul este descărcat, prima fracţiune trebuie îndepărtată. In fiecare caz
volumul total prelevat trebuie să fie mai mare de 10 litri.
(6) Probele elementare din furaje şi minerale
brichetate trebuie prelevate prin luarea unei părţi din fiecare brichetă, după
selectarea numărului necesar de brichete conform art. 6 lit. e).
(7) Controlul substanţelor sau al produselor posibil
distribuite neuniform în masa furajului, cum ar fi aflatoxinele, cornul
secarei, planta de ricin şi crotalaria din furajele pentru animale, se face
prin diviziunea imaginară a lotului într-un număr aproximativ egal de părţi,
corespunzător numărului de probe globale prevăzut ia art. 9 lit. d). Dacă acest
număr este mai mare decât 1, numărul total de probe elementare prevăzut la art.
9 lit. b) şi c) trebuie distribuit aproximativ egal între diferitele părţi. Se
iau apoi probe de dimensiuni aproximativ egale (d), astfel încât cantitatea
totală a probelor din fiecare parte să fie mai mare de 4 kg, cantitate necesară
pentru fiecare probă globală. Probele elementare prelevate din diferite părţi
nu trebuie să fie globale.
Art. 12. - Prepararea probelor globale se face astfel:
a) pentru controlul substanţelor şi/sau al produselor
distribuite uniform în masa furajului, probele elementare se amestecă pentru a
forma o singură probă globală;
b) pentru controlul substanţelor şi/sau al produselor
posibil distribuite neuniform în masa furajului, cum sunt aflatoxinele, cornul
secarei, planta de ricin şi crotalaria din furajele simple, probele elementare
din fiecare parte a lotului se amestecă şi se alcătuiesc probele globale
menţionate la art. 9 lit. d), notându-se originea fiecărei probe globale.
Art. 13. - (1) Prepararea probelor finale se face prin
amestecarea cu grijă a conţinutului fiecărei probe globale pentru a se obţine o
probă omogenă (e). Dacă este necesar, proba globală se reduce la cel puţin 2 kg
sau 2 litri, fie utilizându-se un dispozitiv mecanic,
fie prin metoda sferturilor.
(2) Se prepară cel puţin 3 probe finale de
aproximativ aceeaşi cantitate şi conform cerinţelor cantitative prevăzute la
art. 8 sau la art. 9 lit. g). Una dintre cele 3 probe se expediază la
laborator, una rămâne la medicul veterinar care a recoltat şi altă probă rămâne
la proprietar, ultimele două probe servind drept contraprobă. Fiecare probă
trebuie pusă într-un container corespunzător.
(3) Pentru a se evita orice schimbare de compoziţie,
contaminare sau alterare, care poate apărea în timpul transportului ori al
depozitării, se vor lua toate precauţiile necesare.
Art. 14. - Ambalarea probelor finale se face prin
sigilarea şi etichetarea containerelor, astfel încât acestea să poată fi
deschise doar prin distrugerea sigiliului. Eticheta trebuie încorporată în
întregime în sigiliu.
CAPITOLUL IV
Inregistrarea
prelevării probelor şi destinaţia probelor
Art. 15. - (1) Evidenţa prelevării probelor se ţine
prin înregistrarea fiecărei prelevări de probe, care să permită o identificare
clară a fiecărui lot.
(2) Pentru fiecare recoltare de probe se încheie un
proces-verbal în care se vor menţiona: data recoltării, denumirea furajului şi
a unităţii care l-a produs, modul de depozitare şi de ambalare, cantitatea
existentă, aspectele organoleptice, modul de recoltare şi numele persoanei care
a executat-o, motivele care au determinat controlul, analizele care se
solicită. Procesul-verbal se semnează de părţile implicate.
Art. 16. - Pentru fiecare probă globală se trimite cât
mai repede posibil la laboratorul local autorizat cel puţin o probă finală
împreună cu informaţiile necesare, în vederea efectuării analizei. Laboratorul
care efectuează analiza va transmite buletinul de analiză instituţiei care a
recoltat şi a transmis probele.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 17. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la
măsurile luate pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare.
NOTĂ:
(a) In cazul în care numărul obţinut este zecimal, se
rotunjeşte până la următorul număr întreg.
(b) Pentru ambalajele sau containerele al căror
conţinut nu depăşeşte 1 kg sau 1 litru şi pentru furajele sau brichetele a
căror greutate nu depăşeşte 1 kg fiecare, proba elementară trebuie să fie
conţinutul unui ambalaj sau container original ori al unei brichete.
(c) Metodele menţionate la art. 6 se utilizează
pentru controlul aflatoxinelor, cornului secarei, plantei de ricin şi
crotalariei din furajele complete şi complementare.
(d) Pentru furaje ambalate, se îndepărtează o parte
din conţinutul ambalajelor din care se face prelevarea, utilizându-se o sondă,
dacă este necesar, după golirea separată a ambalajelor.
(e) Orice aglomerare din
fiecare probă globală trebuie distrusă separat. Dacă este necesar, distrugerea
aglomerării se face prin separarea acesteia, după care omogenizatul se adaugă
probei.