ORDIN Nr. 202
din 25 august 2006
pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare care stabileste standarde minime pentru protectia
porcinelor
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 1 septembrie 2006
Văzând Referatul de aprobare nr. 25.373 din 18 august
2006, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din
Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a
unităţilor din subordinea acesteia,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară care
stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, prevăzută în anexa
care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile sanitare veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - (1) La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 76/2005 pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 791 din 31 august 2005.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentului ordin,
referirile făcute la ordinul menţionat la alin. (1) se vor considera ca fiind
referiri la prezentul ordin.
Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva
Consiliului 91/630/CEE ce stabileşte standarde minime
pentru protecţia porcinelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 340 din 11 decembrie 1991, p. 33, aşa cum a fost
modificată ultima dată de Regulamentul Consiliului 806/2003/CE, publicat în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 122 din 16 mai 2003, p.
1.
Art. 5. - (1) Prezentul ordin va fi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra
în vigoare de la data publicării.
(2) Prin derogare de la prevederile
alin. (1), art. 5 alin. (1) şi art. 8 din norma sanitară veterinară vor intra
în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Radu Roatiş Cheţan
ANEXA
NORMA SANITARA VETERINARA
care stabileşte standarde minime pentru protecţia
porcinelor
Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte
standarde minime pentru protecţia porcilor destinaţi creşterii şi îngrăşării.
Art. 2. - Pentru scopurile
prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se aplice următoarele definiţii:
a) porc - un animal
din specia porcine, de orice vârstă, ţinut pentru reproducţie sau îngrăşare;
b) vier - un porc
mascul după pubertate, destinat reproducţiei;
c) scrofiţă - o femelă din specia porcine, după pubertate şi înainte de fătare;
d) scroafă - o femelă din specia porcine, după prima fătare;
e) scroafă fătată - o femelă din specia porcine, între perioada perinatală şi
înţărcarea purceilor;
f) scroafă în aşteptare - o scroafă între înţărcarea purceilor şi perioada perinatală;
g) purcel sugar - un
porc de la fătare până la înţărcare;
h) purcel înţărcat - un porc de la înţărcare până la vârsta de 10 săptămâni;
i) porc în creştere/tineret
porcin - un porc de la
vârsta de 10 săptămâni până la tăiere sau montă;
j) autoritate competentă - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor competentă să efectueze controale veterinare sau orice autoritate
căreia i s-a delegat această competenţă.
Art. 3. - (1) Toate exploataţiile de porcine trebuie să
corespundă următoarelor cerinţe:
a) suprafaţa liberă de pardoseală disponibilă pentru
fiecare purcel înţărcat sau purcel în creştere, ţinut în grup, cu excepţia
scrofiţelor după montă şi a scroafelor, trebuie să fie de cel puţin:
(i) 0,15 m2 pentru purceii cu o greutate
vie de până la 10 kg;
(ii) 0,20 m2 pentru porcii cu
o greutate vie cuprinsă între 10 şi 20 kg;
(iii) 0,30 m2 pentru porcii cu
o greutate vie cuprinsă între 20 şi 30 kg;
(iv) 0,40 m2 pentru porcii cu
o greutate vie cuprinsă între 30 şi 50 kg;
(v) 0,55 m2 pentru porcii cu
o greutate vie cuprinsă între 50 şi 85 kg;
(vi) 0,65 m2 pentru porcii cu
o greutate vie cuprinsă între 85 şi 110 kg;
(vii) 1,00 m2 pentru porcii cu o greutate
vie mai mare de 110 kg;
b) suprafaţa liberă totală de pardoseală disponibilă
pentru fiecare scrofiţă după montă, precum şi pentru fiecare scroafă, atunci
când scrofiţele şi/sau scroafele sunt ţinute în grup, trebuie să fie de cel
puţin 1,64 m2,
respectiv 2,25 m2.
Atunci când aceste animale sunt ţinute în grupuri mai
mici de 6 indivizi, suprafaţa liberă de pardoseală trebuie să fie mărită cu
10%.
Atunci când aceste animale sunt
ţinute în grupuri de 40 sau mai mulţi indivizi, suprafaţa liberă de pardoseală
poate fi redusă cu 10%.
(2) Suprafaţa pardoselii trebuie să corespundă
următoarelor cerinţe:
a) pentru scrofiţe după montă şi scroafe gestante: o
parte din suprafaţa prevăzută la alin. (1) lit. b), egală cu cel puţin 0,95 m2 pentru o scrofiţă şi cel puţin 1,3
m2 pentru o
scroafă, trebuie să fie pardoseală continuă, solidă, din care maximum 15% să
fie rezervate pentru fante de drenaj;
b) atunci când sunt utilizate
pardoseli din grătare de beton, pentru porcii ţinuţi în grup:
(i) lăţimea maximă a fantelor trebuie să fie:
1. 11 mm pentru purcei sugari;
2. 14 mm pentru purcei înţărcaţi;
3. 18 mm pentru tineret porcin;
4. 20 mm pentru scrofiţe după montă şi scroafe;
(ii) lăţimea minimă a barei de grătar trebuie să fie:
1. 50 mm pentru purcei sugari şi purcei înţărcaţi; şi
2. 80 mm pentru tineret porcin, scrofiţe după montă şi
scroafe.
(3) Construirea sau montarea de instalaţii pentru
legarea scroafelor si scrofiţelor este interzisă. De la data intrării în vigoare a prezentei norme sanitare
veterinare, legarea scroafelor şi scrofiţelor este interzisă.
(4) Scroafele şi scrofiţele trebuie să fie ţinute în
grupuri, pe parcursul unei perioade începând cu 4 săptămâni după montă şi până
la o săptămână înainte de data estimată a fătării. Boxa în care este ţinut
grupul de scroafe trebuie să aibă laturile mai mari de 2,8 m lungime. Când sunt
ţinuţi mai puţin de 6 indivizi într-un grup, boxa respectivă trebuie să aibă
laturile mai mari de 2,4 m lungime.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4),
scroafele şi scrofiţele crescute în exploataţii de mai puţin de 10 scroafe pot
fi ţinute individual, în timpul perioadei menţionate la alin. (4), cu condiţia
ca acestea să se poată întoarce cu uşurinţă în boxele proprii.
(6) Fără a se aduce atingere prevederilor cuprinse în
anexă, scroafele şi scrofiţele trebuie să aibă acces permanent la materiale
ocupaţionale, respectându-se cel puţin cerinţele relevante ale anexei
menţionate anterior.
(7) Scroafele şi scrofiţele ţinute în grupuri trebuie
să fie hrănite utilizându-se un sistem ce asigură fiecărui individ accesul la
hrană suficientă, chiar şi în situaţia în care sunt prezenţi concurenţi pentru
hrană.
(8) Tuturor scroafelor în
aşteptare şi scrofiţelor trebuie să li se asigure o cantitate suficientă de
hrană de volum sau bogată în fibre, precum şi hrană energizantă, pentru a-şi
satisface foamea şi ţinând cont de necesitatea de a mesteca a acestora.
(9) a) Porcii care trebuie să
fie ţinuţi în grupuri şi care sunt agresivi în mod special, au fost atacaţi de
alţi porci sau sunt bolnavi ori răniţi pot fi ţinuţi temporar în boxe
individuale.
b) Boxa individuală utilizată trebuie să permită
animalului să se rotească cu uşurinţă, dacă acest lucru nu este în contradicţie
cu recomandarea medicului veterinar.
(10) De la data intrării în vigoare a prezentei norme
sanitare veterinare, prevederile alin. (1) lit. b), alin. (2), (4), (6) şi
alin. (9) lit. b) trebuie să se aplice tuturor exploataţiilor nou-construite
ori reconstruite sau date în folosinţă pentru prima dată după această dată, iar
începând cu 1 ianuarie 2013, aceste prevederi trebuie să se aplice tuturor
exploataţiilor.
(11) Prevederile alin. (4) nu se aplică
exploataţiilor cu mai puţin de 10 scroafe.
Art. 4. - (1) Prevederile anexei pot fi modificate şi
completate în conformitate cu procedura comunitară, pentru a se ţine cont de
progresul ştiinţific.
(2) Autoritatea competentă trebuie:
a) să se asigure că orice persoană fizică sau juridică
care angajează sau recrutează personal pentru a îngriji porcine a asigurat
acestuia instructajul şi îndrumarea asupra prevederilor relevante ale art. 3 şi
ale anexei;
b) să asigure cursuri corespunzătoare de instruire care
să pună accentul în special pe aspecte de bunăstare a animalelor.
Art. 5. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor va verifica modul în care sunt aplicate şi
respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii,
ce pot fi efectuate şi cu ocazia unor controale efectuate în alte scopuri,
trebuie să acopere, în fiecare an, un număr reprezentativ din punct de vedere
statistic de sisteme de creştere diferite, utilizate în România.
(2) La fiecare 2 ani, până în ultima zi lucrătoare a
lunii aprilie şi pentru prima dată înainte de 30 aprilie 2008, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să
informeze Comisia Europeană cu privire la rezultatele inspecţiilor efectuate în
ultimii 2 ani anteriori, în conformitate cu prezentul articol, incluzând
numărul inspecţiilor efectuate raportat la numărul de exploataţii din
teritoriul naţional.
Art. 6. - Animalele importate din ţări ce nu sunt
membre ale Uniunii Europene trebuie, având în vedere cerinţele pentru
bunăstarea acestora, să fi fost crescute şi să fi primit cel puţin o îngrijire
echivalentă cu cea garantată de prezenta normă sanitară veterinară pentru
animalele din România. Această cerinţă trebuie să fie inclusă în certificatul
sanitar veterinar emis de autoritatea veterinară competentă din ţara
exportatoare în cauză care nu este membră a Uniunii Europene.
Art. 7. - (1) Experţii veterinari ai Comisiei Europene
pot, în cooperare cu reprezentanţii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor, să efectueze inspecţii la faţa locului, în România, acolo unde
este necesar pentru aplicarea uniformă a prevederilor prezentei norme sanitare
veterinare care transpune Directiva 91/630/CEE. Experţii care efectuează aceste
inspecţii trebuie să implementeze măsuri speciale de igienă personală pentru a
exclude orice risc de transmitere de boli.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor ca autoritate competentă a României pe teritoriul
căreia se efectuează o astfel de inspecţie trebuie să acorde experţilor toată
asistenţa necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor acestora.
(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia orice măsuri care se pot dovedi
necesare pentru a ţine seama de rezultatele acestor inspecţii.
(4) In relaţie cu ţările care nu sunt membre ale
Uniunii Europene, se aplică prevederile cap. III din Directiva 91/496/CEE,
transpusă în legislaţia naţională prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 83/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare
privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor
veterinare pentru animalele care intră în România din ţări terţe, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 12
martie 2003.
Art. 8. - Anexa face parte integrantă din prezenta
normă sanitară veterinară.
ANEXĂ la norma sanitară veterinară
CAPITOLUL I
Condiţii generale
In completare la prevederile
relevante ale anexei la Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor
de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 25 august 2005, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva Consiliului 98/58/CE, trebuie să se aplice următoarele cerinţe:
1. in partea de clădire în care porcii sunt ţinuţi în
mod continuu trebuie să fie evitate niveluri de zgomot de peste 85dBA. Trebuie
să fie evitat zgomotul constant sau brusc.
2. Porcii trebuie ţinuţi în condiţii de iluminat cu o
intensitate de cel puţin 40 lucşi, pentru o perioadă de minimum 8 ore pe zi.
3. Adăposturile pentru porci trebuie construite
astfel încât să permită animalelor:
a) să aibă acces la o zonă de odihnă confortabilă din
punct de vedere fizic şi termic, drenată şi curăţată corespunzător şi care să
permită tuturor animalelor să se odihnească în acelaşi timp;
b) să se odihnească şi să se ridice normal;
c) să vadă alţi porci. In săptămâna dinaintea datei
estimate a fătării şi în timpul fătării, scroafele şi scrofiţele pot fi ţinute
în afara razei vizuale a congenerelor.
4. Fără a se lua în considerare prevederile art. 3
alin. (6) din norma sanitară veterinară, porcii trebuie să aibă acces permanent
la o cantitate suficientă de material cum ar fi paie, fân, lemn rumeguş,
compost de ciuperci, turbă sau un amestec din acestea care să nu le compromită
sănătatea şi care să le permită activităţi adecvate de provocare a curiozităţii
şi contactul cu acestea.
5. Pardoseala trebuie să fie netedă, dar nealunecoasă,
pentru a se preveni rănirea porcilor, şi astfel proiectată, construită şi
menţinută încât să nu cauzeze răniri sau suferinţe porcilor. Pardoseala trebuie
să fie adecvată pentru mărimea şi greutatea porcilor şi, dacă nu este asigurat
aşternut, să formeze o suprafaţă rigidă, plană şi stabilă.
6. Toţi porcii trebuie să fie hrăniţi cel puţin o dată
pe zi. Atunci când porcii sunt hrăniţi în grupuri şi nu ad libitum (la discreţie) sau printr-un
sistem automat de hrănire individuală a animalelor, fiecare porc trebuie să
aibă acces la hrană în acelaşi timp cu celelalte animale din grup.
7. Toţi purceii în vârstă de peste două săptămâni
trebuie să aibă acces permanent la o cantitate suficientă de apă proaspătă.
8. Toate procedurile destinate să constituie o
intervenţie efectuată pentru alte scopuri decât cele de terapie sau de diagnostic sau pentru identificarea porcilor în conformitate cu legislaţia în domeniu şi care determină afectarea ori
pierderea sensibilităţii unei părţi a corpului sau alterarea structurii osoase
sunt interzise, cu următoarele excepţii:
a) reducerea uniformă a colţilor purceilor sugari
prin pilire sau tăiere, efectuată nu mai târziu de vârsta de 7 zile şi lăsând o
suprafaţă intactă şi netedă. Colţii vierilor pot fi reduşi în lungime, atunci
când este necesar, pentru a se preveni rănirea altor animale sau din motive de
siguranţă;
b) tăierea parţială a cozii;
c) castrarea porcilor masculi prin alte mijloace
decât deşirarea ţesuturilor;
d) aplicarea inelului nazal numai atunci când
animalele sunt ţinute în sisteme de creştere în aer liber şi în conformitate cu
legislaţia naţională.
Tăierea cozilor şi reducerea colţilor nu trebuie să fie
efectuate ca un procedeu de rutină, ci numai atunci când există o dovadă clară
că au apărut leziuni ale mameloanelor scroafelor sau ale urechilor şi cozilor
la ceilalţi purcei. Inainte de efectuarea acestor proceduri trebuie să fie
luate şi alte măsuri pentru a se preveni muşcarea cozii şi alte vicii, luându-se
în considerare mediul şi densitatea animalelor. Din acest motiv trebuie să fie
schimbate condiţiile de mediu şi sistemele de management inadecvate.
Oricare dintre procedurile
descrise anterior trebuie să fie efectuată numai de un medic veterinar sau de o
persoană instruită, aşa cum este prevăzut la art. 5 din norma sanitară
veterinară, cu experienţă în efectuarea tehnicilor în mod practic, cu mijloace
corespunzătoare şi în condiţii igienice.
Dacă se practică castrarea sau tăierea cozilor după
vârsta de 7 zile, aceasta trebuie efectuată numai sub anestezie şi analgezie
prelungită şi numai de un medic veterinar.
CAPITOLUL II
Dispoziţii specifice pentru diferite categorii de porcine
A. Vieri
Boxele pentru vieri trebuie construite şi situate în
aşa fel încât să permită acestora să se rotească, să se miroasă, să se audă şi
să se vadă între ei. Suprafaţa de pardoseală liberă disponibilă pentru un vier
adult trebuie să fie de cel puţin 6 m2. Atunci când boxa este folosită şi pentru montă naturală, suprafaţa
pardoselii disponibilă pentru un vier adult trebuie să fie de cel puţin 10 m2, iar boxa trebuie să nu prezinte
niciun obstacol.
Incepând cu data aderării României la Uniunea
Europeană, această prevedere trebuie să se aplice tuturor exploataţiilor.
B. Scroafe şi scrofiţe
1. Trebuie să fie luate măsuri pentru a se reduce pe
cât posibil agresiunea în grup.
2. Dacă este necesar, scrofiţele şi scroafele
gestante trebuie să fie tratate pentru paraziţi interni şi externi, iar când sunt transferate în spaţiile special
amenajate pentru fătare acestea sunt spălate pe tot corpul.
3. In săptămâna anterioară datei preconizate a
fătării, scroafelor şi scrofiţelor trebuie să li se repartizeze material
adecvat pentru culcuş, în cantitate suficientă, cu excepţia cazului în care,
din punct de vedere tehnic, nu este fezabil pentru sistemul de evacuare a
purinei utilizate în unitate.
4. In spatele scroafelor şi scrofiţelor trebuie să
fie disponibilă o zonă liberă, pentru a facilita fătarea naturală sau asistată.
5. Atunci când scroafele sunt ţinute libere, boxele
de fătare trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie a purceilor, cum
ar fi bare despărţitoare pentru fătare.
C. Purcei sugari
1. O parte din suprafaţa totală a pardoselii,
suficientă pentru a permite animalelor să se odihnească împreună în acelaşi
timp, trebuie să fie solidă sau acoperită cu un strat izolator ori cu un
aşternut din paie sau orice alt material adecvat.
2. Când se utilizează o boxă de fătare, purceii
sugari trebuie să aibă suficient spaţiu pentru a putea fi alăptaţi fără
dificultate.
3. Purceii nu trebuie să fie înţărcaţi la mai puţin
de 28 de zile, cu excepţia cazului în care bunăstarea sau sănătatea femelei ori
a purceilor sugari ar fi afectată în mod nefavorabil.
Purceii pot fi înţărcaţi cu până la 7 zile mai devreme,
dacă aceştia sunt mutaţi în adăposturi speciale care sunt depopulate, curăţate
temeinic şi dezinfectate înainte de introducerea unui nou grup şi care sunt
separate de adăposturile în care sunt ţinute scroafele, pentru a se diminua pe
cât posibil transmiterea de boli la purceii sugari.
D. Purcei înţărcaţi şi
tineret porcin
1. Atunci când porcii sunt ţinuţi în grupuri, trebuie
să fie luate măsuri pentru a se preveni luptele ce depăşesc comportamentul normal.
2. Aceştia trebuie ţinuţi în grupuri, cu evitarea
amestecării purceilor provenind de la scroafe diferite. Dacă purceii care nu
sunt familiarizaţi unul cu altul trebuie să fie amestecaţi, aceasta trebuie să
se facă la o vârstă cât mai fragedă, de preferat înainte de sau cu până la o
săptămână după înţărcare. Când porcii sunt amestecaţi, trebuie să li se asigure
posibilitatea de a se feri şi a se ascunde unii de alţii.
3. Atunci când apar semne de
luptă violentă, cauzele trebuie să fie cercetate imediat şi trebuie luate
măsuri corespunzătoare cum ar fi asigurarea de cantităţi mari de paie, dacă
este posibil, sau alte materiale ocupaţionale pentru aceştia. Animalele expuse
riscului de a fi agresate sau cele agresive în mod deosebit trebuie să fie ţinute
separat de grup.
4. Utilizarea de medicamente tranchilizante cu scopul de a se
facilita amestecarea trebuie limitată la condiţii excepţionale şi numai după
consultarea unui medic veterinar