ORDIN Nr. 180
din 11 august 2006
pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare privind protectia animalelor in timpul sacrificarii si
uciderii
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 721 din 23 august 2006
Având în vedere prevederile art.
10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4
alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia,văzând Referatul de
aprobare nr. 25.110 din 2 august 2006, întocmit de Direcţia de integrare
europeană şi relaţii internaţionale din cadrul Autorităţiii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Preşedintele
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind
protecţia animalelor în timpul sacrificării şi uciderii, prevăzută în anexa
care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
425/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia
animalelor în timpul sacrificării sau uciderii, publicat în Monitorul Oficial
al României,
Art. 4. - Prezentul ordin constituie transpunerea
Directivei Consiliului 93/119/CE privind protecţia animalelor în timpul
sacrificării şi uciderii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 340 din 31 decembrie 1993, p. 21, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 5. - (1) Prezentul ordin va fi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra
în vigoare la 30 de zile de la data publicării.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1),
dispoziţiile art. 9 din norma sanitară veterinară prevăzută la art. 1 se vor
aplica de la data aderării României la Uniunea Europeană.
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Marian Avram
ANEXA
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
privind protecţia animalelor în timpul sacrificării
şi uciderii
CAPITOLUL I
Prevederi generale
Art. 1. - (1) Prezenta normă sanitară veterinară se
aplică la mişcarea, cazarea, contenţionarea, asomarea, sacrificarea şi uciderea
animalelor crescute pentru producţia de carne, piele, blană sau pentru alte
produse şi la metodele de ucidere a animalelor în scopul combaterii unor boli.
(2) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu
se aplică:
a) experimentelor tehnice sau ştiinţifice legate de
procedurile menţionate la alin. (1), efectuate sub supravegherea Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;
b) animalelor care sunt ucise în timpul unor evenimente
sportive sau culturale;
c) animalelor sălbatice ucise în conformitate cu
prevederile art. 3 din Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate
animală şi de sănătate publică referitoare la uciderea vânatului sălbatic şi la
comercializarea cărnii de vânat sălbatic, aprobată prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 119/2003, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 159 şi nr. 159 bis din 12 martie 2003, ce transpune Directiva
Consiliului 92/45/CEE.
Art. 2. - (1) In sensul prezentei norme sanitare
veterinare, termenii următori se definesc astfel:
a) abator - orice
clădire, inclusiv instalaţii pentru mişcarea şi adăpostirea animalelor,
folosite pentru sacrificarea comercială a animalelor, la care se face referire
în art. 5 alin. (1);
b) mişcare - descărcarea animalelor sau mişcarea lor de la rampele de
descărcare, boxe ori adăposturi către abatoare sau spaţiile în care urmează să
fie sacrificate;
c) adăpostire - ţinerea animalelor în padocuri, ţarcuri, boxe, adăposturi acoperite
sau terenuri folosite în abatoare pentru a asigura animalelor înainte de
sacrificare condiţiile necesare (adăparea, furajarea, odihna);
d) contenţionare - orice procedură aplicată unui animal în scopul de a-i restricţiona
mişcările, pentru a uşura efectuarea asomării sau uciderea lui;
e) asomare - orice
procedeu care, atunci când este aplicat unui animal, cauzează pierderea
imediată a cunoştinţei până în momentul morţii animalului;
f) ucidere - orice
procedeu care cauzează moartea animalului;
g) sacrificare - cauzarea
morţii unui animal prin sângerare;
h) autoritate competentă - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor ce are competenţa de a efectua controale veterinare sau orice altă
autoritate căreia i s-a delegat această competenţă.
(2) In cazul sacrificărilor
religioase, autoritatea religioasă din partea căreia se practică sacrificarea
va avea competenţa de a aplica şi de a monitoriza prevederile specifice ce se
aplică sacrificării în conformitate cu anumite ritualuri religioase. Referitor
la prevederile menţionate anterior, autoritatea religioasă va acţiona sub
răspunderea unui medic veterinar oficial, conform prevederilor art. 2 din Norma
sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi
comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 22 ianuarie
2003, ce transpune Directiva Consiliului 64/433/CEE.
Art. 3. - Animalele vor fi ferite de orice stimul, suferinţă sau durere evitabilă în timpul mişcării,
adăpostirii, asomării, sacrificării ori uciderii.
CAPITOLUL II
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
abatoarele
Art. 4. - Construcţiile, instalaţiile şi echipamentele
din abatoare vor fi astfel concepute încât să nu supună animalele niciunei
suferinţe, stimul sau dureri evitabile.
Art. 5. - (1) Solipedele, rumegătoarele, porcii,
iepurii şi păsările aduse în abatoare în vederea sacrificării vor fi:
a) mutate şi, dacă este cazul, cazate în conformitate cu prevederile anexei nr. 1;
b) contenţionate în conformitate cu prevederile
anexei nr. 2;
c) asomate înainte de sacrificare sau ucise instantaneu
în conformitate cu prevederile anexei nr. 3;
d) supuse procedurii de sângerare în conformitate cu
prevederile anexei nr. 4.
(2) Pentru animalele supuse unor metode particulare de
sacrificare cerute de unele ritualuri religioase, cerinţele alin. (1) lit. c)
nu se vor aplica.
(3) Cu respectarea regulilor comunitare, în cazul
exploatatiilor de capacitate redusă ce pot beneficia
de derogări conform prevederilor din norma sanitară veterinară aprobată prin
Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002, ce
transpune Directiva Consiliului 64/433/CEE, precum şi prevederilor din Norma
sanitară veterinară privind problemele de sănătate care reglementează
producerea şi comerţul cu carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 402/2002, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 4 februarie 2003, ce transpune Directiva Consiliului
71/118/CEE, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor poate acorda derogări cu condiţia respectării cerinţelor prevăzute
la art. 3, astfel:
(i) de la alin. (1) lit. a), pentru bovine;
(ii) de la alin. (1) lit. a) şi de la metodele de
asomare şi ucidere menţionate în anexa nr. 3, pentru păsări, iepuri, porci, oi
şi capre.
Art. 6. - (1) Instrumentele, echipamentele pentru
contenţionare şi instalaţiile folosite pentru asomare sau ucidere trebuie să
fie proiectate, construite, întreţinute şi folosite astfel încât să asigure o
asomare ori o ucidere rapidă şi eficientă, în conformitate cu prevederile
prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea sanitară veterinară competentă
va verifica dacă instrumentele, modul de contenţionare şi alte echipamente
folosite pentru asomare sau ucidere îndeplinesc cerinţele menţionate mai sus şi
va verifica cu regularitate buna lor funcţionare şi modul de întreţinere,
astfel încât să fie îndeplinite obiectivele prezentei norme sanitare
veterinare.
(2) Echipamentele şi instrumentele de rezervă adecvate
vor fi păstrate la locul sacrificării pentru folosirea lor în caz de urgenţă.
Acestea vor fi menţinute corespunzător şi verificate cu
regularitate.
Art. 7. - Personalul responsabil cu mişcarea
animalelor, cazarea, contenţionarea, asomarea, sacrificarea sau uciderea
acestora trebuie în mod imperativ să aibă cunoştinţele şi îndemânarea necesare
pentru a efectua aceste operaţiuni în mod uman şi eficient, în conformitate cu
cerinţele prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea competentă va
dispune ca personalul angajat pentru sacrificare să prezinte îndemânarea
necesară, abilitatea şi cunoştinţele profesionale pentru această operaţiune.
Art. 8. - Inspecţiile şi controalele în abatoare vor fi
efectuate sub responsabilitatea autorităţii sanitare veterinare competente,
care va avea acces liber, în orice moment, în toate spaţiile abatoarelor pentru
a verifica respectarea prezentei norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii şi
controale pot fi efectuate în acelaşi timp cu controalele efectuate în alte
scopuri.
CAPITOLUL III
Sacrificarea şi uciderea animalelor în afara
abatoarelor
Art. 9. - (1) Când animalele menţionate la art. 5 alin. (1) sunt sacrificate în afara abatoarelor, se vor aplica
prevederile art. 5 alin. (1) lit. b)-d).
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor poate acorda derogări de la prevederile alin. (1) pentru
păsări, iepuri, porcine, ovine şi caprine sacrificate sau ucise în afara
abatoarelor de către proprietarii acestora pentru consum propriu, cu condiţia
respectării prevederilor art. 3 şi cu condiţia ca porcinele, ovinele sau
caprinele să fie asomate în prealabil.
Art. 10. - (1) Când animalele
menţionate la art. 5 alin. (1) urmează să fie sacrificate sau ucise pentru
controlul unor boli, aceasta se va face în conformitate cu prevederile anexei
nr. 5.
(2) Animalele crescute pentru blană vor fi ucise în
conformitate cu prevederile anexei nr. 6.
(3) Surplusul de pui de o zi şi embrionii din
deşeurile de la incubaţie vor fi ucişi cât mai rapid posibil, în conformitate
cu prevederile anexei nr. 7.
Art. 11. - Prevederile art. 9 şi 10 nu se vor aplica în
cazul animalelor care trebuie ucise imediat din motive
de necesitate.
Art. 12. - Animalele rănite sau bolnave trebuie
sacrificate sau ucise la faţa locului. Cu toate acestea, Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza transportul
animalelor rănite sau bolnave în scopul sacrificării ori uciderii, cu condiţia
ca transportul să nu provoace animalului o suferinţă în plus.
CAPITOLUL IV
Prevederi finale
Art. 13. - (1) In măsura în care este necesar, experţii
Comisiei Europene pot efectua controale la faţa locului. In acest scop, ei pot
verifica un număr reprezentativ de unităţi pentru a se asigura că autoritatea
sanitară veterinară competentă verifică faptul că acele unităţi îndeplinesc
cerinţele prevăzute de Directiva Consiliului 93/119/CE, transpuse prin prezenta
normă sanitară veterinară.
(2) Controalele efectuate de experţii Comisiei Europene,
menţionate la alin. (1), vor avea loc în colaborare cu Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3) Atunci când se efectuează
un control pe teritoriul său, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să acorde toată asistenţa necesară pentru
ca experţii să îşi poată îndeplini sarcinile în condiţii corespunzătoare.
Art. 14. - (1) Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va lua toate
măsurile necesare în vederea sancţionării nerespectării prevederilor prezentei
norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor trebuie să comunice Comisiei Europene textele
prevederilor legislative naţionale adoptate în domeniul reglementat de
Directiva Consiliului 93/119/CE, transpusă prin prezenta normă sanitară
veterinară.
Art. 15. - Anexele nr. 1-7 fac
parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.
ANEXA Nr. 1 la norma sanitară veterinară
CERINŢE
pentru mişcarea şi adăpostirea animalelor în
abatoare
I. Cerinţe generale
1. Toate abatoarele trebuie să dispună de instalaţii
şi echipamente adecvate pentru descărcarea animalelor din mijloacele de
transport.
2. Animalele trebuie descărcate cât mai repede
posibil după sosirea lor la abator. Dacă nu se poate evita o întârziere,
animalele trebuie protejate de intemperii şi de variaţii de temperatură.
3. Animalele care se pot răni unele pe altele pe
considerente de specie, sex, vârstă sau origine trebuie ţinute şi cazate
separat.
4. Animalele trebuie protejate de condiţiile
nefavorabile de climă. Dacă au fost supuse unor temperaturi ridicate în
condiţii de umiditate, animalele vor fi răcorite prin metode adecvate.
5. Starea de întreţinere şi de sănătate a animalelor
trebuie inspectată cel puţin în fiecare dimineaţă şi seară.
6. Fără a aduce atingere prevederilor cap. VI din anexa nr. 1 la norma sanitară
veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor nr. 401/2002, animalele care au suportat durere sau suferinţă în
timpul transportului ori la sosirea în abator, precum şi animalele neînţărcate
trebuie sacrificate imediat. Dacă nu este posibil, acestea trebuie separate şi
sacrificate cât mai repede posibil, cel târziu în următoarele două ore.
Animalele care nu se pot deplasa nu trebuie târâte la locul de sacrificare, ci
trebuie ucise acolo unde stau culcate, iar atunci când este posibil şi nu se
provoacă o suferinţă inutilă animalului, acesta va fi transportat pe un cărucior
sau pe o platformă mobilă către spaţiul de sacrificare de urgenţă (sala
sanitară).
II. Cerinţe pentru animalele
care nu sunt livrate în containere
1. In abatoare echipamentul pentru descărcarea
animalelor trebuie să aibă podea nealunecoasă şi protecţii laterale. Punţile,
rampele şi culoarele trebuie prevăzute cu protecţii laterale, cu traverse sau
cu alte mijloace de protecţie care să prevină căderea animalelor. Rampele de
ieşire sau de intrare trebuie să prezinte cea mai mică înclinaţie posibilă.
2. In timpul descărcării animalelor trebuie avut
grijă ca animalele să nu fie speriate, agitate sau maltratate şi să se asigure
că nu sunt răsturnate. Animalele nu trebuie să fie ridicate de cap, coarne,
urechi, picioare, coadă sau păr (blană, lână) pentru a nu li se provoca
suferinţe sau dureri inutile. Atunci când este cazul, animalele trebuie mânate
individual.
3. Animalele trebuie mişcate cu atenţie. Pasajele de
trecere trebuie construite astfel încât să reducă riscul de rănire a animalelor
şi trebuie dispuse astfel încât să utilizeze tendinţele lor gregare.
Instrumentele destinate conducerii animalelor trebuie folosite numai pentru
acest scop şi numai pentru perioade scurte. Folosirea instrumentelor care
administrează şocuri electrice trebuie evitată cât mai mult posibil. In orice
caz, aceste instrumente trebuie folosite pentru animale adulte, bovine şi porci
adulţi care refuză să se deplaseze şi numai atunci când au în faţa lor loc
suficient în care să se deplaseze. Şocurile trebuie să dureze cel mult o
secundă, să fie distribuite adecvat şi să fie aplicate numai pe muşchii
trenului posterior.
4. Animalele nu trebuie lovite şi nu se vor aplica
presiuni în nici o parte sensibilă a corpului. In mod special coada animalelor
nu se va strivi, răsuci sau rupe, iar ochii nu vor fi traumatizaţi. Animalele
nu vor fi împinse şi nici lovite cu picioarele.
5. Animalele nu trebuie duse la locul de sacrificare decât dacă pot fi sacrificate imediat. Dacă nu sunt
sacrificate imediat după sosire, atunci trebuie adăpostite.
6. Fără a aduce atingere derogărilor prevăzute de art.
4 şi 14 din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002, abatoarele vor deţine un
număr suficient de boxe pentru adăpostirea corespunzătoare a animalelor, cu
protecţie eficientă împotriva vremii nefavorabile.
7. Pe lângă respectarea cerinţelor stabilite deja
prin regulile comunitare, adăposturile trebuie să aibă:
a) podele care să evite alunecarea animalelor şi care
să nu provoace răni la contactul cu acestea;
b) ventilaţie adecvată, ţinându-se seama de variaţiile
extreme de temperatură şi de umiditate care pot fi aşteptate. Atunci când se
folosesc mijloace mecanice de ventilaţie, trebuie să se prevadă echipamente de
rezervă de urgenţă pentru cazul unei întreruperi de curent;
c) iluminare artificială suficientă pentru a permite
inspectarea tuturor animalelor în orice moment; dacă este necesar, trebuie să
se asigure iluminare adecvată de rezervă;
d) dacă este necesar, echipament pentru legarea
animalelor;
e) dacă este necesar, asigurarea unei rezerve de
material adecvat pentru aşternut, pentru animalele adăpostite pe timpul nopţii.
8. Abatoarele care în afară de adăposturile menţionate
mai sus au şi adăposturi în aer liber fără acoperire naturală sau umbrar
trebuie să asigure protecţia animalelor împotriva condiţiilor nefavorabile de
climă. Adăposturile în aer liber trebuie întreţinute astfel încât să nu
prezinte nici un risc fizic, chimic sau pentru sănătate.
9. Animalele care nu sunt duse direct la sacrificare la sosirea la abator trebuie să aibă apă de băut la discreţie din
echipamente adecvate, tot timpul. Animalele care nu au fost sacrificate în
termen de 12 ore de la sosire trebuie furajate cu cantităţi moderate de furaje,
la intervale adecvate de timp.
10. Animalele care sunt ţinute
timp de 12 ore sau mai mult la abator trebuie adăpostite şi, dacă este necesar,
legate astfel încât să se poată culca fără dificultate. Dacă animalele nu sunt
legate, furajele trebuie administrate astfel încât să permită animalelor să se
furajeze fără a fi deranjate.
III. Cerinţe pentru
animalele livrate în containere
1. Containerele în care animalele sunt transportate
trebuie manipulate cu atenţie şi nu trebuie aruncate, scăpate sau lovite. Dacă
este posibil, acestea trebuie încărcate şi descărcate pe orizontală şi mecanic.
2. Animalele livrate în containere prevăzute cu podea
perforată sau flexibilă trebuie descărcate cu atenţie deosebită pentru a se
preveni rănirea. Dacă este cazul, animalele trebuie descărcate individual din containere.
3. Animalele care au fost transportate în containere
trebuie sacrificate cât mai curând posibil; în caz contrar, acestea trebuie
adăpate şi furajate conform cap. II pct. 9 din prezenta anexă.
ANEXA Nr. 2 la norma sanitară veterinară
CONTENŢIONAREA
animalelor înainte de asomare, sacrificare sau
ucidere
1. Animalele trebuie contenţionate astfel încât să nu
li se provoace în mod intenţionat sau neintenţionat suferinţă, durere, rănire
sau contuzii. In cazul sacrificării rituale, este obligatorie contenţia
bovinelor înainte de sacrificare prin folosirea unei metode mecanice care să nu
provoace durere, suferinţe, contuzie ori rănire.
2. Picioarele animalelor nu trebuie legate, iar
animalele nu trebuie suspendate înainte de asomare sau de ucidere. Păsările şi iepurii pot fi suspendaţi în vederea
sacrificării, cu condiţia ca asomarea să se realizeze fără întârziere şi să se
ia măsuri adecvate pentru a se asigura că la punctul de asomare acestea se află
într-o stare de relaxare suficientă pentru o asomare eficientă. Mai mult decât
atât, prinderea unui animal
într-un sistem de contenţie nu trebuie asociată sub nici o formă cu suspendarea
animalului.
3. Animalele care sunt asomate sau ucise prin mijloace
mecanice ori electrice, aplicate pe cap, trebuie
prezentate într-o astfel de poziţie încât echipamentul să poată fi folosit
adecvat, cu uşurinţă şi pe o perioadă determinată. In cazul solipedelor sau
bovinelor autoritatea competentă poate autoriza utilizarea unor mijloace
adecvate care să limiteze mişcările capului.
4. Echipamentul de asomare electrică nu va fi folosit
ca un mijloc de limitare a mişcărilor sau de imobilizare a animalelor şi nici
ca mijloc de a face animalele să se deplaseze.
ANEXA Nr. 3 la norma sanitară veterinară
ASOMAREA SAU UCIDEREA
animalelor, altele decât cele crescute pentru blană
I. METODE PERMISE
(1) Asomarea
1. Pistolul cu glonte captiv
2. Lovirea urmată de pierderea cunoştinţei
3. Electronarcoza
4. Expunerea la dioxid de carbon
(2) Uciderea
1. Pistol cu glonte liber sau
puşcă
2. Electrocutarea
3. Expunerea la dioxid de carbon
(3) Cu toate acestea, autoritatea competentă poate
autoriza decapitarea, dislocarea gâtului sau folosirea unei camere vidate ca
metodă de ucidere pentru anumite specii, cu condiţia ca acestea să respecte
cerinţele art. 3 din norma sanitară veterinară si cerinţele specifice stabilite
la pct. III.
II. CERINŢE SPECIFICE PENTRU
ASOMARE
Asomarea nu trebuie să fie efectuată decât atunci când
este urmată imediat de sângerarea animalului.
1. Pistolul cu glonte captiv
a) Pistolul cu glonte captiv trebuie poziţionat astfel
încât să se asigure că proiectilul pătrunde în cortexul cerebral. Se interzice
în special împuşcarea vitelor în zona occipitală. Oile şi caprele pot fi
împuşcate în zona occipitală dacă prezenţa coarnelor nu permite folosirea zonei
frontale. In astfel de situaţii împuşcarea se face imediat înapoia bazei
coarnelor şi ţintindu-se către gură, iar sângerarea trebuie efectuată în timp
de 15 secunde de la împuşcare.
b) Când se foloseşte un
pistol cu glonte captiv operatorul trebuie să se asigure că glontele se retrage
la extensia completă, după fiecare împuşcare. Dacă nu se retrage la extensia
completă, pistolul nu va mai fi folosit încă o dată până când nu va fi reparat.
c) Animalele nu se introduc în
boxele de asomare până când operatorul care urmează să efectueze asomarea nu
este pregătit pentru asomarea animalului. Animalelor nu li se va contenţiona capul până când
operatorul nu este pregătit să le asomeze.
2. Lovirea urmată de pierderea
cunoştinţei
a) Această metodă permite numai folosirea unui
instrument mecanic care administrează o presiune pe craniul animalului în urma
percuţiei, fără penetrarea craniului. Operatorul trebuie să se asigure că
instrumentul se aplică în poziţia corespunzătoare, conform instrucţiunilor de
utilizare, pentru a produce o asomare eficientă, fără fracturarea craniului.
b) In cazul loturilor mici de iepuri, la care se foloseşte
o presiune nemecanică pe craniu, operaţiunea trebuie efectuată astfel încât
animalele să fie aduse imediat în starea de inconştienţă şi să rămână astfel
până când mor, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitară
veterinară.
3. Electronarcoza
A. Electrozii
a) Electrozii trebuie plasaţi astfel încât să
cuprindă creierul, permiţând curentului să treacă prin acesta. Se vor lua
măsuri corespunzătoare care să asigure că există un contact electric bun, prin
îndepărtarea lânii în exces sau prin udarea pielii.
b) Atunci când animalele sunt asomate individual,
aparatul trebuie:
(i) să aibă un dispozitiv care să măsoare impedanţa
curentului şi să nu permită funcţionarea aparatului dacă nu trece curentul
minim necesar;
(ii) să încorporeze un dispozitiv sonor sau vizual care
să indice durata timpului de aplicare pentru fiecare
animal;
(iii) să fie conectat la un dispozitiv care să indice
voltajul şi intensitatea curentului, poziţionat astfel încât să fie uşor
vizualizat de către operator.
B. Asomare cu baie de apă
a) Atunci când se folosesc asomatoare cu baie de apă pentru asomarea păsărilor, nivelul de apă trebuie să poată fi
reglat astfel încât să se asigure realizarea unui contact bun cu capul
păsărilor.
Puterea şi durata curentului folosit în acest caz vor
fi determinate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor astfel încât să se asigure că păsările îşi pierd cunoştinţa imediat
şi rămân astfel până când mor.
b) Dacă se asomează mai multe păsări în aceeaşi baie
de apă, voltajul trebuie să fie satisfăcător astfel încât fiecare pasăre să fie
asomată corespunzător.
c) Se vor lua măsuri corespunzătoare care să asigure o
bună conductibilitate electrică prin udarea legăturilor de prindere a
picioarelor.
d) Băile de asomare pentru păsări trebuie să aibă
dimensiuni corespunzătoare pentru toate tipurile de păsări ce urmează să fie
asomate şi nu trebuie să se reverse la introducerea păsărilor. Electrodul care
se imersează în apă trebuie să cuprindă toată lungimea băii de asomare.
e) Dacă este cazul, trebuie să se asigure un sistem de
rezervă care să poată fi acţionat manual.
4. Expunerea la dioxid de carbon
a) Concentraţia de dioxid de carbon pentru asomarea
porcilor trebuie să fie de minimum 70% din volum.
b) Camera în care porcii sunt expuşi la gaz şi
echipamentul folosit pentru mânarea porcilor prin cameră trebuie proiectate,
construite şi întreţinute astfel încât să se evite rănirea porcilor sau
compresia pieptului şi să le permită acestora să rămână în poziţie patrupedă
până când îşi pierd cunoştinţa. Se va asigura o iluminare adecvată în camera de
asomare şi în dispozitivul pentru mânarea porcilor încât să permită acestora să
se vadă unii pe alţii şi împrejurimile.
c) Camera trebuie prevăzută cu dispozitive pentru
măsurarea concentraţiei de gaz la punctul de maximă expunere, care să
avertizeze clar sonor sau luminos dacă scade sub nivelul cerut concentraţia de
dioxid de carbon.
d) Porcii trebuie ţinuţi în boxe sau în containere în
care să se vadă unii pe alţii şi trebuie mânaţi în camera de gazare în termen
de 30 de secunde de la intrarea lor în instalaţie. Porcii trebuie mânaţi cât
mai repede posibil de la intrare către punctul de maximă concentraţie a gazului
şi trebuie expuşi la acest gaz suficient de mult timp astfel încât să se asigure că rămân
inconştienţi până la sacrificare.
III. CERINŢE SPECIFICE PENTRU UCIDERE
1. Pistolul cu glonte liber
sau puşca
Aceste metode, care pot fi folosite pentru a ucide
specii diferite, în special vânat mare de fermă şi căprioare, trebuie
autorizate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor, care trebuie să dispună ca aceste arme să fie folosite corect
numai de personal calificat, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma
sanitară veterinară.
2. Decapitarea şi
dislocarea gâtului
Aceste metode folosite numai
pentru uciderea păsărilor trebuie autorizate de autoritatea competentă, care
trebuie să se asigure că aceste metode sunt aplicate corect numai de către
personal calificat, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitară
veterinară.
3. Electrocutarea şi
dioxidul de carbon
Autoritatea competentă poate autoriza uciderea unor
specii diferite prin aceste metode, cu condiţia ca, suplimentar faţă de
prevederile art. 3 din norma sanitară veterinară, să fie îndeplinite şi
prevederile specifice stabilite la cap. II pct. 3 şi 4 ale prezentei anexe. De asemenea, pentru a fi
îndeplinite aceste cerinţe, se vor stabili puterea şi durata curentului
electric folosit, precum şi concentraţia şi durata expunerii la dioxidul de
carbon.
4. Camera de vid
Această metodă, care se foloseşte numai pentru uciderea
fără sângerare a anumitor animale din speciile de vânat de crescătorie (fazani,
prepeliţe şi potârnichi) trebuie autorizată de Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, care va dispune ca, suplimentar
faţă de prevederile art. 3 din norma sanitară veterinară, să fie îndeplinite
următoarele condiţii:
a) animalele sunt plasate într-o cameră etanşă care se
videază cu ajutorul unei pompe electrice puternice;
b) vidul se menţine până când
animalele mor;
c) animalele sunt introduse în grup în containere de
transport proiectate în acest scop, ce pot fi plasate în camera de vid.
ANEXA Nr. 4 la norma sanitară veterinară
SÂNGERAREA ANIMALELOR
1. Pentru animalele care au
fost asomate sângerarea trebuie făcută imediat după asomare, astfel încât să se
asigure o sângerare rapidă, profundă şi completă. In orice caz, sângerarea
trebuie făcută înainte ca animalele să îşi recapete cunoştinţa.
2. a) Toate animalele care au fost asomate trebuie sângerate prin incizarea cel puţin a unei
artere carotide sau a vaselor din care aceasta porneşte.
b) După incizia vaselor sanguine nu se va aplica nicio
procedură de fasonare şi nicio stimulare electrică înainte ca sângerarea să fie
completă.
3. Atunci când o singură persoană efectuează
asomarea, prinderea, agăţarea şi sângerarea animalelor, acea persoană trebuie
să efectueze aceste operaţiuni fără întrerupere la fiecare animal înainte de a
trece la animalul următor.
4. Dispozitivele manuale de
rezervă trebuie asigurate acolo unde sângerarea se face cu cuţite automate,
astfel încât în cazul unei întreruperi de curent păsările să poată fi
sacrificate imediat.
ANEXA Nr. 5 la norma sanitară veterinară
METODE
de ucidere pentru controlul unor boli
Metode permise:
1. orice metodă descrisă în anexa nr. 3 la norma
sanitară veterinară, care să cauzeze o moarte sigură;
2. în plus, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite folosirea altor metode pentru
uciderea animalelor conştiente, conform prevederilor art. 3 din norma sanitară
veterinară, cu condiţia ca, în special:
a) dacă metodele folosite nu produc moartea imediată
(de exemplu, împuşcarea cu bolţ captiv), să se ia măsuri adecvate pentru a
ucide animalele cât mai curând posibil şi, în orice caz, înainte ca acestea să
îşi recapete cunoştinţa;
b) să nu se acţioneze deloc asupra animalului până
când nu s-a constatat că este mort.
ANEXA Nr. 6 la norma sanitară veterinară
METODE
de ucidere pentru
animalele de blană
I. Metode permise:
1. instrumente acţionate mecanic care penetrează
creierul;
2. injectarea unei supradoze de medicament cu
proprietăţi anestezice;
3. electrocutarea pentru a provoca stop cardiac;
4. expunerea la monoxid de carbon;
5. expunerea la cloroform;
6. expunerea la dioxid de carbon.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor va stabili cea mai adecvată metodă de ucidere pentru
fiecare specie, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitară
veterinară.
II. Cerinţe specifice
1. Instrumente acţionate mecanic, care penetrează
creierul
a) Instrumentele trebuie poziţionate astfel încât să
se asigure că proiectilul pătrunde în cortexul cerebral.
b) Această metodă este permisă numai dacă este urmată
imediat de sângerare.
2. Injectarea unei supradoze de medicament cu
proprietăţi anestezice
Sunt admise a se folosi numai acele medicamente, doze
şi modalităţi de administrare care cauzează o pierdere imediată a cunoştinţei,
urmată de moarte.
3. Electrocutarea pentru a provoca stop cardiac
Electrozii trebuie plasaţi astfel încât să înconjoare creierul şi inima, iar
nivelul minim de curent folosit să ducă la pierderea imediată a cunoştinţei şi
la stop cardiac. Cu toate acestea, pentru vulpi, la care electrozii se aplică
la gură şi rect, se va aplica un curent cu o valoare medie de 0,3 amperi, cel
puţin 3 secunde.
4. Expunerea la monoxid de carbon:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz trebuie
proiectată, construită şi întreţinută astfel încât să se evite rănirea
animalelor şi să se permită supravegherea acestora;
b) animalele trebuie introduse numai după ce camera a
fost umplută cu monoxid de carbon la o concentraţie de cel puţin 1% din volumul
provenit dintr-o sursă de monoxid de carbon 100%;
c) gazul produs de un motor special adaptat pentru
acest scop poate fi folosit pentru uciderea mustelidelor şi chinchilelor, cu
condiţia ca testele să indice că gazul:
- a fost răcit corespunzător;
- a fost filtrat suficient;
- este liber de orice materie sau gaz iritant;
- iar animalele nu vor fi introduse în cameră până
când concentraţia de monoxid de carbon nu a atins cel puţin 1% din volum;
d) când este inhalat, gazul trebuie să inducă în
primul rând anestezia generală, după care să cauzeze o moarte sigură;
e) animalele trebuie menţinute în cameră până când
sunt moarte.
5. Expunerea la cloroform
Expunerea la cloroform poate fi folosită pentru a ucide
chinchilele, respectându-se următoarele cerinţe:
a) camera în care animalele
sunt expuse la gaz să fie proiectată, construită şi întreţinută astfel încât să
se evite rănirea lor şi să se permită supravegherea acestora;
b) animalele să fie introduse în cameră numai dacă se
asigură o atmosferă saturată în cloroform;
c) când este inhalat, gazul
trebuie să inducă în primul rând anestezia generală, după care să cauzeze o
moarte sigură;
d) animalele trebuie menţinute în cameră până când
sunt moarte.
6. Expunerea la dioxid de carbon
Dioxidul de carbon poate fi folosit pentru a ucide mustelidele şi chinchilele, respecându-se următoarele
condiţii:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz să fie
proiectată, construită şi întreţinută astfel încât să se evite rănirea
animalelor şi să se permită supravegherea acestora;
b) animalele să fie introduse
în cameră numai dacă atmosfera conţine concentraţia maximă de dioxid de carbon,
asigurată de o sursă de dioxid de carbon 100%;
c) când este inhalat, gazul trebuie să inducă în
primul rând anestezia generală, după care să cauzeze o moarte sigură;
d) animalele trebuie menţinute în cameră până când
mor.
ANEXA Nr. 7 la norma sanitară veterinară
UCIDEREA
puilor supranumerari şi a embrionilor din deşeurile
de incubaţie
I. Metode permise pentru uciderea puilor:
1. folosirea unui aparat
mecanic care să provoace o moarte rapidă;
2. expunerea la dioxid de carbon;
3. cu toate acestea, Autoritatea Naţională Sanitară
Vaterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite utilizarea altor
metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea să fie
conforme prevederilor art. 3 din norma sanitară veterinară.
II. Cerinţe specifice:
1. folosirea unui aparat
mecanic care să provoace o moarte rapidă:
a) animalele trebuie ucise cu un aparat care să fie
prevăzut cu un mecanism rotativ rapid, dotat cu lame
sau cu boseluri de polistiren expandat;
b) aparatul trebuie să aibă o capacitate adecvată
care să asigure că toate animalele sunt ucise imediat, chiar dacă sunt
manipulate în număr mare;
2. expunerea la dioxid de carbon:
a) animalele trebuie plasate într-o atmosferă cu o
concentraţie maximă de dioxid de carbon, asigurată de o sursă de dioxid de
carbon 100%;
b) animalele trebuie menţinute în cameră până când
mor.
III. Metode permise pentru uciderea embrionilor:
1. pentru a ucide instantaneu
orice embrion viu toate deşeurile de incubaţie trebuie trecute prin aparatul
mecanic menţionat la cap. II pct. 1;
2. cu toate acestea, Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite utilizarea altor
metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea să fie
conforme prevederilor art. 3 din norma sanitară veterinară.