Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua coroborate cu cele ale art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ovidiu Arbureanu în Dosarul nr. 4.867/314/2015 al Judecătoriei Suceava. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.625D/2015.2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, subliniază că restituirea taxelor judiciare de timbru reprezintă o opţiune a legiuitorului, o facilitate pe care acesta o acordă în funcţie de specificul situaţiilor concrete.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 29 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.867/314/2015, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua coroborate cu cele ale art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ovidiu Arbureanu într-o cauză având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât, în raport cu principiul consacrat de art. 56 alin. (2) din Constituţie, fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă şi echitabilă, ceea ce înseamnă că, în condiţiile în care există o vădită disproporţie între taxa datorată şi serviciul public efectiv prestat, taxa nu a fost instituită în considerarea contraprestaţiei datorate de operatorul economic, instituţia publică ori serviciul public. Prin urmare, în opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate, care limitează dreptul de restituire a taxei judiciare de timbru la 1/2 din taxa achitată pentru ipoteza în care reclamantul renunţă la judecată înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată, nu corespund exigenţelor constituţionale ale aşezării juste a sarcinilor fiscale.6. Judecătoria Suceava opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie prin restituirea doar a jumătate din cuantumul taxei de timbru în situaţia în care reclamantul renunţă la judecarea cauzei până la comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa de judecată apreciază că aceasta nu poate fi reţinută deoarece, în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, mecanismul pe care îl presupune declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, fiind efectuate anumite cheltuieli. Apreciază, totodată, că textele criticate nu reprezintă o încălcare a principiului constituţional al proporţionalităţii taxelor, întrucât cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin taxele stabilite în condiţiile legii.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua coroborate cu cele ale art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată. Arată că prin adoptarea reglementării criticate legiuitorul a urmărit o mai mare responsabilizare a părţilor, decongestionarea instanţelor de judecată de cauze care, în realitate, sunt lipsite de elementul litigios sau, după caz, pentru soluţionarea cărora părţile pot să aleagă alte metode alternative de soluţionare a litigiului. În acest context, prin Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, Curtea Constituţională a subliniat că, „în considerarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, este la latitudinea legiuitorului stabilirea atât a modului de timbrare a cererilor, cât şi a cazurilor în care se justifică restituirea taxei de timbru". În acelaşi sens este şi Decizia nr. 480/2013, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că „restituirea acestor taxe reprezintă o opţiune a legiuitorului, o facilitate pe care acesta o acordă în funcţie de specificul situaţiilor concrete".9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua coroborate cu ale art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale. Arată, în esenţă, că în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupune declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare. În consecinţă, având în vedere tocmai caracterul de serviciu public al justiţiei, care nu poate fi învestită în mod gratuit, legiuitorul a apreciat că restituirea taxei de timbru în situaţia renunţării la un anumit moment dat la judecată se justifică, după caz, integral, parţial sau proporţional. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua coroborate cu cele ale art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile criticate au următorul cuprins:– Art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua: „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: [...]d)când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;";– Art. 45 alin. (2): „În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluţionat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora „sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale". 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că până la data pronunţării prezentei decizii prevederile legale criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate. 15. Curtea observă însă că o reglementare similară se regăsea în cuprinsul art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care cuprindea dispoziţii referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru. Asupra acestor prevederi de lege, Curtea s-a mai pronunţat, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a reţinut că „textul art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 cuprinde prevederi referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, evitându-se astfel o îmbogăţire fără justă cauză a statului, şi acoperă o paletă largă de situaţii în care se restituie, în totalitate sau în parte, taxele judiciare de timbru." De asemenea, Curtea a constatat că, „potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competenţa legiuitorului". 16. În contextul criticilor formulate, Curtea constată că prevederile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reglementează situaţiile în care poate interveni restituirea integrală, parţială sau proporţională a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, precum şi procedura care trebuie urmată pentru redobândirea lor, în prezenta cauză fiind criticată ipoteza prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua coroborat cu art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în care reclamantul renunţă la judecată înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată, situaţie în care se restituie jumătate din taxa plătită, şi nu integral cum ar fi firesc, în opinia autorului excepţiei. 17. În acest context, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei în sensul că reglementarea criticată încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 56 alin. (2), întrucât instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 alin. (1) din Constituţie privind contribuţiile financiare, dispoziţii potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Totodată, în considerarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, este la latitudinea legiuitorului stabilirea atât a modului de timbrare a cererilor, cât şi a cazurilor în care se justifică restituirea taxei de timbru (a se vedea Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005). 18. Cu privire la modalitatea de restituire a taxei judiciare de timbru, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reţinut că, în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupune declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare, astfel încât, având în vedere tocmai caracterul de serviciu public al justiţiei, care nu poate fi învestită în mod gratuit, legiuitorul a apreciat că restituirea taxei de timbru în situaţia renunţării la un anumit moment dat la judecată se justifică, după caz, integral, parţial sau proporţional. 19. De altfel, art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la plata taxelor judiciare de timbru, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care beneficiază de un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor care implică serviciul public al justiţiei. În acest sens, prin Decizia nr. 480 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2014, Curtea a statuat că „accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului, atât timp cât ele apar ca fiind rezonabile în raport cu serviciile oferite". Curtea a precizat că „taxele judiciare de timbru reprezintă acele sume de bani datorate bugetului public de către persoanele fizice sau juridice care solicită şi beneficiază de un serviciu public din partea unor instituţii publice, fără, însă, ca acest serviciu să reprezinte o contraprestaţie perfect echivalentă a sumei de bani plătite. Restituirea acestor taxe reprezintă o opţiune a legiuitorului, o facilitate pe care acesta o acordă în funcţie de specificul situaţiilor concrete". 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ovidiu Arbureanu în Dosarul nr. 4.867/314/2015 al Judecătoriei Suceava şi constată că prevederile art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua coroborate cu cele ale art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Suceava şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora