ORDIN Nr. 1121
din 2 noiembrie 2009
pentru aprobarea
Reglementarii aeronautice civile romane privind asigurarea cu combustibili de
aviatie pe aerodromuri, RACR-AD-ACAA, editia 01/2009
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 768 din 11 noiembrie 2009
Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Ministerului
Transporturilor şi Infrastructurii, ca autoritate de stat în domeniul
transporturilor,
în temeiul prevederilor art. 4 lit. b) şi f) din
Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 5 alin. (4) din
Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi
completările ulterioare,
ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Reglementarea aeronautică civilă
română privind asigurarea cu combustibili de aviaţie pe aerodromuri,
RACR-AD-ACAA, ediţia 01/2009, prevăzută în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Aeronautică Civilă Română va lua
măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin, Ordinul ministrului transporturilor nr. 438/1999 pentru aprobarea
reglementărilor aeronautice civile române referitoare la cerinţele privind
facilităţile tehnice destinate combustibililor de aviaţie şi procedurile
operaţionale de alimentare a aeronavelor cu combustibili pe
aerodromuri/RACR-AD-FTPCA, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 464 din 24 septembrie 1999, se abrogă.
Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Radu Mircea Berceanu
ANEXĂ
REGLEMENTARE AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ
privind asigurarea cu combustibili de aviaţie pe
aerodromuri, RACR-AD-ACAA, ediţia 01/2009
PREAMBUL
In conformitate cu prevederile Codului aerian şi în
scopul reglementării domeniului aviaţiei civile, Ministerul Transporturilor şi
Infrastructurii, în calitatea sa de autoritate de stat, asigură prin organisme
tehnice specializate delegate punerea în aplicare a reglementărilor aeronautice
civile române, care au caracter obligatoriu pentru toţi participanţii la
activităţile aeronautice civile şi conexe, precum şi pentru persoanele care îşi
propun ori desfăşoară activităţi în zonele supuse servitutilor de aeronautică
civilă.
Autoritatea Aeronautică Civilă Română este organismul
tehnic specializat delegat de către autoritatea de stat, pentru asigurarea aplicării
reglementărilor aeronautice civile naţionale şi supravegherea respectării lor
de către persoanele juridice şi fizice, române sau străine, care furnizează
servicii ori produse pentru aviaţia civilă din România, realizând astfel
funcţia de supraveghere a siguranţei în domeniul aviaţiei civile.
In conformitate cu Ordinul ministrului transporturilor
nr. 101/2007 pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române privind
accesul pe piaţa serviciilor de handling la sol pe aeroporturi - RACR-APSH, ediţia
03/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 17
mai 2007, şi cu Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.245/2008 pentru
aprobarea Reglementării aeronautice civile române privind autorizarea agenţilor
aeronautici de handling - RACR-AD-AAH, ediţia 1/2008, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 21 octombrie 2008, activitatea de
handling combustibil (organizarea şi executarea operaţiunilor de alimentare cu
şi golire de combustibil, inclusiv depozitarea combustibilului, precum şi
controlul calităţii şi cantităţii combustibilului la livrare) este inclusă în
anexa la reglementările respective.
RACR-AD-ACAA (Asigurarea cu combustibili de aviaţie pe
aerodromuri), ediţia 01/2009, are ca scop reglementarea completă a desfăşurării
activităţilor de handling combustibil.
Prevederile prezentei reglementări sunt aliniate la
normele şi practicile recomandate cuprinse în documentele Asociaţiei
Transportului Aerian Internaţional (IATĂ), singurele reglementări internaţionale
aplicabile pentru alimentarea cu combustibili de aviaţie a aeronavelor. Prin
aceste prevederi sunt dezvoltate proceduri universale pentru asigurarea
calităţii combustibilului de aviaţie pe aerodromuri.
CAPITOLUL 1
Generalităţi
1.1. Scop
1.1.1. Prezenta reglementare stabileşte cerinţe
tehnice şi operaţionale specifice, aplicabile activităţilor de handling
combustibil pentru realizarea siguranţei zborului.
1.1.2. Asigurarea cu combustibili de aviaţie pe
aerodromurile civile româneşti trebuie planificată, organizată, pregătită şi
executată corespunzător cerinţelor detaliate în prezenta reglementare, cu
respectarea prevederilor celorlalte acte normative naţionale aplicabile
activităţilor economice.
1.2. Aplicabilitate
1.2.1. Prevederile prezentei reglementări se aplică:
a) agenţilor aeronautici de handling combustibil de
aviaţie pentru terţi;
b) operatorilor aerieni care execută activităţi de
handling combustibil în sistem propriu în vederea susţinerii activităţii de
zbor.
1.2.2. Cerinţele şi condiţiile de autorizare de către
Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) a agenţilor aeronautici de
handling şi a operatorilor aerieni fac obiectul unor reglementări specifice.
1.2.3. - (1) AACR poate accepta, la cerere, derogări de
la cerinţele şi condiţiile tehnice şi operaţionale prevăzute în reglementarea
de faţă, cu condiţia menţinerii calităţii combustibilului de aviaţie, a
siguranţei operaţionale şi implicit a nivelului de siguranţă a zborului.
(2) Cererea pentru derogare va fi înaintată
directorului general al AACR şi va include fundamentarea derogării solicitate.
Aceasta trebuie să fie susţinută de o analiză a efectelor asupra siguranţei
operaţionale şi de un plan de acţiuni pentru menţinerea calităţii
combustibilului de aviaţie, a siguranţei operaţionale şi implicit a nivelului
de siguranţă a zborului.
1.3. Definiţii şi abrevieri
1.3.1. In sensul prezentei reglementări, termenii de
mai jos au următoarele semnificaţii:
- administrator al aerodromului - persoană
fizică sau juridică care conduce şi gestionează un aerodrom aflat în
proprietatea publică sau în proprietatea privată a unor persoane fizice ori
juridice;
- aerodrom - suprafaţă delimitată pe pământ sau
pe apă, care cuprinde, eventual, clădiri, instalaţii şi materiale, destinată a
fi utilizată, în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea şi
manevrarea la sol a aeronavelor;
- aeroport - aerodromul deschis pentru
operaţiuni comerciale de transport aerian;
- aeroport mic - aeroport unde numărul total de
operaţiuni de alimentare pe an este mai mic de 4.000 şi/sau cantitatea de
combustibil livrată este mai mică de 2,5 milioane de litri.
Notă: La aeroporturile unde nu există echipamente de
alimentare mobile (autoalimentatoare) şi alimentarea este efectuată de la
staţii fixe, limitările de mai sus nu sunt valabile;
- agent aeronautic civil - orice persoană fizică
sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi aeronautice civile;
- asigurarea cu combustibili de aviaţie pe
aerodromuri - totalitatea activităţilor legate de aprovizionare, depozitare
şi alimentare cu combustibili a aeronavelor la sol;
- atmosferă explozivă - un amestec, în
condiţii atmosferice, de aer şi una sau mai multe substanţe periculoase, sub
formă de gaz, vapori, ceaţă sau praf, în care, după ce s-a produs aprinderea,
arderea se propagă în întreaga masă;
- dead-man control - dispozitiv de siguranţă,
instalat pe un echipament de alimentare, care, printr-o acţionare continuă sau
intermitentă, declanşează/întrerupe alimentarea cu combustibil a aeronavelor la
sol;
- facilităţi- baza materială asociată
desfăşurării activităţii de transport şi depozitare a combustibilului de
aviaţie şi alimentare cu combustibil a aeronavelor;
- filtru - vas sub presiune, echipat
corespunzător, care conţine elemente filtrante;
- incident - orice eveniment/situaţie care ar
expune personalul sau echipamentul la risc, în mod direct sau indirect;
- instruire - pregătirea prin cursuri de
specialitate, la locul de muncă, în centre specializate sau în alt mod, pentru însuşirea
şi aprofundarea cunoştinţelor necesare îndeplinirii sarcinilor de serviciu în
condiţii de calitate şi siguranţă;
- presiune diferenţială - diferenţa dintre
valorile presiunilor la intrarea şi, respectiv, ieşirea din filtru;
- siguranţa zborului - capacitate a activităţii
aeronautice constând în evitarea afectării sănătăţii sau pierderii de vieţi
omeneşti, precum şi producerii de pagube materiale;
- zona de alimentare - ansamblu de cercuri cu
raza de 3 m sau mai mult dacă este specificat de autorităţile locale, având
centrul la gurile de umplere a rezervoarelor aeronavei, cuprinzând aeronava,
autoalimentatorul şi furtunurile utilizate şi care poate fi clasificată ca zonă
0 sau 1 conform zonării mediilor cu pericol de explozie;
- zona 0 - în care atmosfera explozivă este
prezentă în mod permanent sau pe perioade lungi de timp ori frecvent, în
condiţii normale de funcţionare. Acest spaţiu cuprinde, în esenţă, interiorul
rezervoarelor sau aparatelor;
- zona 1 - în care atmosfera explozivă poate să
apară intermitent sau periodic, în condiţii normale de funcţionare. Acest
spaţiu cuprinde, de exemplu: împrejurul gurilor de alimentare, împrejurul
dispozitivelor de umplere şi golire, împrejurul unor presetupe insuficient
etanşe.
1.3.2. Abrevieri uzuale utilizate în prezenta
reglementare:
- AACR- Autoritatea Aeronautică Civilă Română;
- AD/AP - aerodrom/aeroport;
- AMC - aparatura de măsură şi control;
- API - American Petroleum Institute (Institutul
American de Petrol);
- APL) - auxiliary power unit (motor auxiliar);
- GPU - ground power unit (grup electric de
sol);
- IATĂ - International Air Transport Association
(Asociaţia Internaţională de Transport Aerian);
- ICAO - International Civil Aviation
Organization (Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale);
- RACR- reglementări aeronautice civile române.
1.4. Referinţe
1.4.1. Asigurarea cu combustibili de aviaţie pe
aerodromurile civile se organizează şi se desfăşoară conform prevederilor
prezentei reglementări şi ale actelor normative naţionale aplicabile activităţilor
respective.
1.4.2. Prevederile actelor normative naţionale şi
reglementărilor aeronautice aplicabile activităţilor respective pot fi corelate
şi/sau completate cu specificaţiile de profil (caracteristici tehnice,
parametri funcţionali, criterii, metode, soluţii, algoritmi, proceduri etc.)
conţinute de ediţiile în vigoare ale unor documente de aviaţie civilă
relevante, cum sunt:
a) documentul IATĂ JIG 1: Guidelines for Aviation Fuel
Quality Control & Operating Procedures for Joint IntoPlane Fuelling
Services (Ghiduri pentru controlul calităţii combustibilului de aviaţie şi
proceduri de operare pentru alimentarea cu combustibil a aeronavelor);
b) documentul IATĂ JIG 2: Guidelines for Aviation Fuel
Quality Control & Operating Procedures for Joint Airport Depots (Ghiduri
pentru controlul calităţii combustibilului de aviaţie şi proceduri de operare
pentru depozite aeroportuare);
c) documentul IATĂ JIG 4: Guidelines for Aviation Fuel
Quality Control and Operating Procedures for Smaller Airports (Ghiduri pentru
controlul calităţii combustibilului de aviaţie şi proceduri de operare pentru
aeroporturi mici);
d) standardul SR EN 12312-5: Echipament de sol pentru
aeronave, Cerinţe specifice, Partea 5: Echipament de alimentare cu combustibil
pentru aeronave;
e) API 1529: Aviation fuelling hose and hose assemblies
(Furtunuri pentru combustibili de aviaţie şi asamblarea furtunurilor);
f) EN 1361: Rubber hoses and hose assemblies for
aviation fuel handling. Specification (Furtunuri de cauciuc şi asamblarea
furtunurilor pentru manipularea combustibilului de aviaţie. Specificaţie);
g)API 1542: Identification markings for dedicated
aviation fuel manufacturing and distribution facilities, airportstorage and
mobile fuelling equipments (Marcaje de identificare dedicate facilităţilor de
fabricare şi distribuţie a combustibilului de aviaţie, facilităţilor de stocare
pe aeroporturi şi echipamentelor mobile de alimentare);
h) API 1581: Specification and Qualification Procedures
for Aviation Jet Fuel Filter Separators (Specificaţii şi proceduri de testare
pentru filtre separatoare de apă);
i) API 1583: Specification and Qualification Procedures
for Aviation Fuel Filter Monitors with Absorbent Type Elements (Specificaţii şi
proceduri de testare pentru filtre monitor cu elemente absorbante);
j) API 1590: Specification and qualification procedures
for aviation fuel microfilters (Specificaţii şi proceduri de testare pentru microfiltre
de combustibil de aviaţie);
k) documentul IATĂ: Manual pentru handling aeroportuar;
şi/sau alte documente emise de organizaţii internaţionale de aviaţie civilă,
precum şi documentaţiile tehnice furnizate de producători sau de beneficiarii
serviciilor aeroportuare.
CAPITOLUL 2
Cerinţe privind construcţia depozitelor pentru
combustibilii de aviaţie
2.1. Cerinţe generale pentru depozit
2.1.1. Pentru a fi acceptate de AACR ca utilizabile
pentru activităţi de aeronautică civilă, instalaţiile pentru combustibilii de
aviaţie trebuie să corespundă:
a) standardelor generale în vigoare privind
instalaţiile de depozitare a produselor petroliere;
b) cerinţelor tehnice din cuprinsul prezentului
capitol, pentru a fi constituite condiţiile de executare continuă, corectă şi
completă a procedurilor privind asigurarea calităţii combustibililor de aviaţie
pe timpul depozitării.
2.1.2. Dacă anumite cerinţe ale standardelor generale
în vigoare privind instalaţiile de depozitare a produselor petroliere diferă de
cerinţele tehnice din cuprinsul prezentului capitol, acestea din urmă
prevalează.
2.1.3. Instalaţiile şi echipamentele pentru
combustibilii de aviaţie trebuie să fie segregate pozitiv (separate total de
instalaţiile şi echipamentele utilizate pentru alte produse), prin utilizarea
unei vane cu sertar dublu şi golirea spaţiului dintre sertare sau unui blind
prins între flanşe. De asemenea, instalaţiile utilizate pentru diferitele
tipuri de combustibili de aviaţie trebuie să fie segregate pozitiv.
2.1.4. Nu este permisă depozitarea combustibilului de
aviaţie în cisterne rutiere, remorci sau vagoane.
2.1.5. Rezervoarele şi conductele construite din oţel
carbon trebuie protejate la interior pe toată suprafaţa. Materialele utilizate
la protecţia interioară trebuie să fie de culoare albă şi să nu contamineze
combustibilul. Nu sunt permise aliajele de cupru, cadmiu sau zinc, protecţie
prin cadmiere, tablă galvanizată sau materiale plastice. Rezervoarele şi
conductele construite din oţel inoxidabil sau din aliaj de aluminiu nu necesită
protecţie interioară.
2.1.6. Fiecare depozit trebuie să aibă un plan
coordonator, pe care să fie marcate rezervoarele, echipamentele, conductele,
reţelele supraterane şi subterane. Acest plan va avea anexate instrucţiunile
pentru operaţiunile de recepţie şi livrare afişate într-un loc uşor accesibil
personalului operator.
2.1.7. Fiecare depozit trebuie să aibă schema
tehnologică afişată într-un loc uşor accesibil. Pe aceasta trebuie să fie
marcate şi notate următoarele:
a) rezervoarele (numărul rezervorului, tipul,
capacitatea în mc, tipul combustibilului de aviaţie depozitat, robinete şi
armături cu indicarea tipului, dimensiuni, caracteristici tehnice);
b) filtre (număr, tip);
c) pompe (număr, tipul de pompă, combustibilul pompat,
debit, presiune, puterea motorului, legături tehnologice);
d) rampe de descărcare-încărcare cisterne cale ferată
şi/sau cisterne auto;
e) conducte tehnologice între instalaţii, cu
indicarea diametrului, numerotării şi tipului de combustibil de aviaţie.
2.1.8. Butoanele de pornire/oprire ale pompelor din
zonele de descărcare/încărcare a combustibilului trebuie să fie uşor accesibile
şi clar identificate.
2.1.9. Depozitele trebuie prevăzute cu sisteme de
oprire în caz de urgenţă/avarie. Butoanele de oprire trebuie să fie situate în
imediata apropiere a zonelor destinate activităţilor de manipulare a
combustibilului, să fie uşor accesibile şi clar identificabile.
2.1.10. Proiectele pentru orice instalaţie nouă sau
modernizare la cele existente trebuie avizate de către AACR şi punerea în
funcţiune a acestora să fie asistată de către AACR.
2.1.11. - (1) Toate rezervoarele, precum şi reţeaua de
conducte aferente acestora trebuie să fie clar marcate prin etichete şi
codificate prin culori pentru identificarea sortimentului de combustibil
(inscripţionându-se obligatoriu şi cuvintele care indică tipul combustibilului)
şi a sensului de curgere a combustibilului.
(2) Pentru combustibilul pentru turbomotoare de
aeronave (petrol de aviaţie) se vor folosi etichete negre cu scrisul alb şi
pentru benzina de aviaţie etichete roşii cu scrisul alb, conform API 1542.
2.1.12. Incinta depozitului trebuie să fie curată,
ordonată şi bine întreţinută. Rezervoarele şi conductele trebuie revopsite când
este necesar, scările, pasarelele şi balustradele trebuie să fie fără rugină.
2.1.13. Managerul organizaţiei are responsabilitatea
de a asigura securitatea depozitului prin amenajări adecvate pentru protecţia
personalului, bunurilor şi operarea facilităţilor. Trebuie luate toate măsurile
pentru a împiedica accesul persoanelor neautorizate, furtul sau contaminarea
combustibilului, furtul echipamentelor sau utilizarea acestora în activităţi
ilegale.
2.2. Rezervoare
2.2.1. Numărul şi mărimea rezervoarelor se calculează
astfel încât să asigure o cantitate suficientă de combustibili pentru
alimentarea aeronavelor în perioada de trafic de vârf a aerodromului, luându-se
în considerare modalităţile de aprovizionare, durata decantării şi analizelor
de laborator şi a curăţării rezervoarelor.
2.2.2. Rezervoarele trebuie să fie construite şi
instalate astfel încât să fie evitată intrarea apei şi a murdăriei.
(1) Rezervoarele orizontale trebuie să aibă o pantă
continuă de minimum 1/50 către colectorul de apă şi impurităţi.
(2) Rezervoarele verticale trebuie să aibă fund conic
cu o pantă continuă de cel puţin 1/30 spre colectorul central de apă şi
impurităţi.
2.2.3. Rezervoarele trebuie să fie echipate cu:
a) supape de respiraţie/site de aerisire
corespunzătoare tipului de combustibil, prevăzute cu opritoare de flăcări;
b) un colector de apă şi impurităţi solide situat la
cel mai de jos punct, prevăzut cu o conductă şi valvă corespunzătoare pentru
purjarea apei şi sedimentelor. Volumul liniei de drenare trebuie să fie clar
marcat;
c) conducte separate pentru umplerea rezervorului şi
livrarea combustibilului; pentru rezervoarele orizontale, acestea trebuie
situate la partea cea mai înaltă a rezervorului, conducta de umplere
direcţionând fluxul către colectorul de apă şi impurităţi;
d) guri de vizitare cu diametrul de minimum 600 mm,
pentru a permite degazarea şi accesul în interior pentru curăţare;
e) orificii pentru luarea probelor şi efectuarea
măsurătorilor;
f) sistem flotant de aspiraţie cu indicatoare de
poziţie a braţelor şi/sau cablu de control din oţel inoxidabil legat la mantaua
rezervorului. Pentru rezervoarele orizontale, punctul cel mai de jos de la care
poate fi tras combustibilul trebuie situat în partea cea mai înaltă a
rezervorului, la cel puţin 15 cm faţă de fundul rezervorului, iar pentru
rezervoarele verticale, punctul cel mai de jos trebuie situat la minimum 45 cm
faţă de fundul rezervorului;
g) sistem de alarmare şi/sau închidere la un nivel
prestabilit.
2.2.4. Pentru toate rezervoarele trebuie făcute
amenajări pentru îndepărtarea apei şi a sedimentelor din colectorul de apă şi
impurităţi:
a) pentru rezervoarele mici orizontale (sub 20.000 I)
purjarea se poate face în găleţi cu capacitate de minimum 5 I, construite din
oţel inoxidabil sau oţel carbon protejat la interior cu materiale epoxi, de
culoare albă, care să nu contamineze combustibilul, prevăzute cu cablu de
legătură echipotenţială;
b) pentru rezervoarele îngropate este necesară o pompă
de aspiraţie racordată la conducta de purjare;
c) pentru rezervoarele verticale şi orizontale
supraterane de capacitate mare sunt recomandate rezervoare de recuperare a
cantităţilor provenite din purjări; conductele de legătură între rezervoarele
de stocare şi cele de recuperare, precum şi rezervoarele de recuperare trebuie
să îndeplinească aceleaşi cerinţe constructive şi de întreţinere ca şi cele de
stocare, dacă combustibilul recuperat este utilizat în scopuri aviatice.
2.2.5. Fiecare rezervor trebuie să fie clar
identificabil printr-un număr sau o literă, corespunzător schemei tehnologice.
De asemenea, trebuie inscripţionată pe mantaua rezervorului data ultimei
curăţări/inspecţii şi a efectuării protecţiei interioare.
2.3. Conducte/Furtunuri
2.3.1. Fiecare sortiment de combustibil trebuie să fie
circulat printr-un sistem complet separat. Nu trebuie să existe linii de
legătură între conductele prin care trec sortimente diferite de
combustibil/produs petrolier.
2.3.2. Pe toate conductele vor fi marcate clar tipul
combustibilului şi sensul de curgere, conform codului de marcare şi culori
menţionat în paragraful 2.1.11.
2.3.3. Prizele de descărcare a cisternelor/vagoanelor
vor fi prevăzute cu cuple de diametru şi tip ales astfel încât să dea gradul
maxim practicabil de garantare a calităţii combustibilului şi a siguranţei
operaţionale.
2.3.4. Toate furtunurile de încărcare
autoalimentatoare trebuie să fie de tip C (semiconductor), fabricate conform
specificaţiilor API 1529 sau EN 1361, ultima ediţie.
2.4. Filtrare
2.4.1. In scopul întreţinerii şi al verificărilor de
rutină, echipamentele de filtrare trebuie instalate în locuri uşor accesibile.
2.4.2. La rampa de descărcare cisterne
rutiere/vagoane-cisternă, înainte de intrarea în rezervoare, precum şi la
rampele de încărcare a combustibililor în autoalimentatoare trebuie montate
echipamente de filtrare, după cum urmează:
a) pentru petrolul de aviaţie: filtre separatoare
conform specificaţiilor API/IP 1581, ultima ediţie. In amonte, la rampa de
descărcare cisterne/vagoane, poate fi instalat şi un prefiltru pentru a
îndepărta impurităţile solide şi a prelungi viaţa elementelor filtrului
separator.
b) pentru benzină de aviaţie: microfiltru cu fineţea
de maximum 5 microni.
c) în ambele cazuri de mai sus, la rampele de încărcare
a combustibililor în autoalimentatoare se poate folosi filtru monitor conform
specificaţiilor API/IP 1583, ultima ediţie, ca alternativă la filtrul
separator/microfiltru, dacă combustibilul nu conţine aditivi antiîngheţ (FSII).
2.4.3. Filtrele construite din oţel carbon trebuie
protejate la interior cu materiale de culoare albă, care să nu contamineze
combustibilul. Nu sunt permise aliajele de cupru, cadmiu sau zinc, protecţie
prin cadmiere, tablă galvanizată sau materiale plastice.
2.4.4. Filtrele trebuie să fie prevăzute cel puţin cu:
a) racord la intrarea şi ieşirea din filtru, care să
permită luarea probelor în condiţii de curgere a combustibilului;
b) manometru cu citire directă a presiunii
diferenţiale;
c) o valvă de dezaerare situată la cel mai înalt punct
al vasului, precum şi o supapă de siguranţă;
d) plăcuţa constructorului, care trebuie să includă
cel puţin următoarele informaţii: numele constructorului, numărul seriei
vasului şi numărul modelului, data fabricării, presiunea diferenţială maximă,
debitul nominal, tipul şi categoria conform specificaţiei API/IP ultima ediţie,
tipul şi numărul elementelor filtrante, cuplul de strângere.
2.4.5. Racordurile de intrare-ieşire şi drenare trebuie
marcate corespunzător.
CAPITOLUL 3
Asigurarea calităţii combustibilului de aviaţie la
recepţie şi pe timpul stocării
3.1. Recepţia combustibililor în depozitul de
aerodrom
3.1.1. Fiecare lot de combustibil trebuie să fie
însoţit cel puţin de următoarele documente:
a) buletinul de analiză/raportul de inspecţie şi
declaraţia de conformitate de la rafinărie, în care trebuie menţionate clar
numărul de lot, tipul combustibilului livrat şi că acesta îndeplineşte
specificaţiile relevante;
b) autorizaţia de transfer/avizul de însoţire a
mărfii, care conţine cel puţin următoarele informaţii: data şi ora încărcării
sau transferului, numărul rezervorului din care provine combustibilul, tipul
combustibilului, numărul de lot şi densitatea (la 15°C) combustibilului în
rezervorul din care a fost încărcat, certificarea „fără apă şi impurităţi".
3.1.2. La recepţia combustibililor în depozit
trebuie desfăşurate cel puţin următoarele operaţiuni:
a) verificarea datelor din documentele de însoţire;
b) examinarea sigiliilor de pe mijloacele de transport
şi asigurarea că acestea sunt intacte;
c) drenarea fiecărui compartiment al mijloacelor de
transport şi efectuarea controlului vizual;
d) măsurarea densităţii, corectarea la 15°C şi
compararea valorii cu cea înscrisă în autorizaţia de transfer/raportul de
inspecţie; aceasta nu trebuie să difere cu mai mult de 3 kg/m3;
e) prelevarea probelor pentru analiza de recertificare
(în cazul în care transportul de la rafinărie este efectuat cu mijloace de
transport nededicate şi/sau instalaţiile de umplere din rafinărie nu sunt
segregate pozitiv şi nu sunt exploatate în regim de asigurare a calităţii
similar cu cel aplicat în depozitul de aerodrom sau umplerea s-a efectuat din
rezervoare al căror conţinut nu a fost recertificat).
3.1.3. După descărcarea combustibilului în rezervoare:
a) se prelevă probe pentru testul de recertificare,
dacă nu a fost îndeplinită cerinţa de la paragraful 3.1.2 lit. e) de mai sus,
sau se amestecă două ori mai multe loturi;
b) dacă sunt descărcate în rezervor mai mult de 3
loturi noi, compararea rezultatelor din testul de recertificare cu cele din
buletinele de analiză de origine este dificil de făcut şi, în acest caz, se
recomandă efectuarea unui test de specificaţie completă;
c) după epuizarea timpului de decantare (pentru
rezervoare orizontale minimum 1 oră şi pentru cele verticale minimum 2 ore), se
elimină prin purjare toată apa şi impurităţile solide.
3.2. Proceduri de stocare-întreţinere a
rezervoarelor
3.2.1. Zilnic, rezervoarele trebuie purjate la jet
maxim, prin deschiderea rapidă a valvei.
3.2.2. Lunar trebuie verificată funcţionarea corectă a
sorbului flotant.
3.2.3. Toate sitele de aerisire trebuie verificate
lunar sau mai des, în funcţie de condiţiile meteo locale. Supapele de
respiraţie trebuie verificate conform recomandărilor producătorului.
3.2.4. Conductivitatea petrolului de aviaţie trebuie
măsurată lunar.
3.2.5. Din stocurile fără mişcare (la care nu s-a
adăugat nicio cantitate de produs) timp de 6 luni pentru petrolul de aviaţie şi
3 luni pentru benzina de aviaţie, se prelevă probe pentru analize periodice.
3.2.6. Rezervoarele trebuie inspectate în interior (cu
intrare) şi curăţate la un an după punerea în serviciu şi după aceea la fiecare
3 ani, dacă condiţiile nu impun altfel.
3.2.7. Inspecţii cu intrare sau curăţări mai frecvente
pot fi necesare dacă: durata de viaţă a elementelor filtrante este redusă
semnificativ, controalele de calitate ale combustibilului în aval de rezervoare
indică prezenţa sedimentelor în cantităţi excesive, o contaminare
microbiologică.
3.2.8. Dacă rezervoarele stau goale mai mult de 30 de
zile, trebuie inspectate şi, dacă este cazul, se vor curăţa.
3.2.9. Anual trebuie efectuată inspecţia vizuală din
exterior, prin gurile de vizitare, fără intrare, dacă se poate vizualiza
complet interiorul. Rezervoarele de recuperare purjări trebuie să fie
inspectate trimestrial în cazul în care cantităţile respective sunt utilizate
în scopuri aviatice.
3.2.10. La curăţarea rezervoarelor nu trebuie
utilizate produse care să contamineze combustibilul de aviaţie ce urmează a fi
stocat în rezervoare.
3.2.11. Sistemele de alarmare/oprire la preaplin
trebuie verificate cel puţin anual, în conformitate cu recomandările
producătorului. Este recomandabil ca funcţionarea acestor sisteme să fie
verificată lunar, în timpul umplerii rezervoarelor.
3.3. Proceduri de stocare-întreţinere a filtrelor
3.3.1. Zilnic, la începerea lucrului, filtrele trebuie
purjate, sub presiune.
3.3.2. Periodic în timpul fiecărei pompări, presiunea
diferenţială trebuie observată. Variaţii neaşteptate ale presiunii diferenţiale
(scăderi sau creşteri bruşte) impun oprirea pompării, înregistrarea şi
investigarea cauzelor.
3.3.3. Săptămânal, în cursul unui pompaj la debitul
cel mai ridicat realizat în mod normal, dar nu mai puţin de 50% din debitul
nominal, trebuie notată presiunea diferenţială pe un grafic. Dacă este necesar,
se va face corecţia presiunii diferenţiale în funcţie de debitul nominal al
filtrului.
3.3.4. Lunar, pentru petrolul de aviaţie, trebuie
efectuat testul colorimetric pe membrană de la un punct imediat în aval de
fiecare filtru, la un debit de cel puţin 50% din debitul nominal.
3.3.5. O dată pe an, toate filtrele trebuie deschise
şi inspectate în interior. Inspecţiile suplimentare ale filtrelor sunt necesare
pentru a verifica pierderile prin scurgere la etanşeitatea îmbinărilor
elementelor, dacă probele prelevate în amonte prezintă cantităţi mari de
sedimente ori apă sau când este observată o reducere semnificativă a debitului.
3.3.6. Elementele filtrante se vor înlocui conform
criteriilor prevăzute în anexa A.
3.3.7. Toate filtrele vor avea înscrise pe o etichetă
fixată pe manta următoarele informaţii: codul şi numărul exact al elementelor
filtrante instalate în interior, precum şi data ultimei inspecţii şi schimbări
a elementelor filtrante.
3.3.8. Semestrial se verifică cursa liberă a pistonului
manometrului diferenţial, pe tot domeniul.
3.3.9. Sitele de filtrare trebuie curăţate cel puţin
lunar.
3.4. Legături echipotenţiale şi împământarea
3.4.1. In timpul descărcării cisternelor rutiere/vagoanelor
sau încărcării autoalimentatoarelor, vehiculele trebuie totdeauna legate la
instalaţiile fixe, care la rândul lor sunt împământate în mod corespunzător.
Legătura echipotenţială trebuie făcută înaintea cuplării furtunurilor şi
înainte de deschiderea vanelor, a buşoanelor de umplere şi trebuie menţinută
până când furtunurile au fost decuplate, iar buşoanele repuse.
3.4.2. Găleţile şi recipientele metalice folosite
pentru purjare trebuie să fie interconectate electric cu vehiculele/conductele
rezervoarelor, înaintea şi în timpul operaţiunilor de purjare. Este interzisă
folosirea recipientelor din plastic sau tablă galvanizată.
3.4.3. Cablurile de legătură electrică, clemele şi
tamburii trebuie verificaţi zilnic, pentru condiţia generală şi rigiditatea legăturii,
şi săptămânal trebuie măsurată continuitatea electrică la desfăşurarea completă
a cablului de pe tambur. Valoarea rezistenţei nu trebuie să depăşească 25 ohm.
3.5. Capace de protecţie împotriva contaminanţilor
Toate furtunurile şi conductele cu capete deschise
(libere), inclusiv conductele de prelevare a probelor, când nu sunt în uz,
trebuie să fie protejate cu capace, buşoane sau alte mijloace corespunzătoare.
3.6. Aparatura de măsură şi control
3.6.1. Aparatura de măsură şi control aflată în exploatare
trebuie înregistrată şi verificată metrologic conform legislaţiei în domeniul
metrologiei.
3.6.2. Este interzisă utilizarea
instalaţiilor/echipamentelor care au AMC defecte sau cu verificarea metrologică
expirată.
3.6.3. Fiecare aparat de măsură trebuie înregistrat
într-o evidenţă centralizată a AMC din depozit.
3.7. Furtunuri
3.7.1. Fiecare furtun trebuie să aibă un număr
permanent de identificare şi o fişă de evidenţă.
3.7.2. Durata de păstrare a furtunurilor în magazie nu
trebuie să depăşească 2 ani, iar durata maximă de lucru recomandată este
limitată la 10 ani, ambele calculate de la data fabricaţiei. Această perioadă
poate fi extinsă la 13 ani (pentru aeroporturi mici), dacă se obţin rezultate
satisfăcătoare la testul vizual şi la cel de presiune de 10 bari. Condiţiile de
păstrare/exploatare a furtunurilor, recomandate de fabricantul acestora,
trebuie cunoscute şi respectate.
3.7.3. Furtunurile noi şi cele folosite anterior în
sistemul de combustibili pentru aviaţie trebuie să fie verificate şi, înainte
de punerea în serviciu, trebuie spălate cu combustibil specific instalaţiei şi
supuse unei probe de presiune. Combustibilul folosit pentru spălare nu va fi
utilizat la alimentarea aeronavelor.
3.7.4. Furtunurile care au fost folosite anterior pentru
combustibili nespecifici aviaţiei nu trebuie folosite în instalaţiile de
combustibili pentru aviaţie.
3.7.5. Lunar, furtunul sub presiune trebuie examinat pe
toată lungimea. O atenţie deosebită trebuie acordată porţiunilor situate la
circa 45 cm faţă de racorduri, aceste porţiuni fiind cele mai supuse
deteriorării.
3.7.6. Semestrial se efectuează testul de presiune la
10 bari.
3.8. Extinctoare
3.8.1. Extinctoarele trebuie să fie uşor accesibile,
în bune condiţii şi marcate cu numere sau coduri de identificare.
3.8.2. Extinctoarele trebuie verificate lunar privind
starea lor şi cel puţin anual de către o unitate specializată, conform
recomandărilor fabricantului. Ele trebuie etichetate pentru evidenţierea datei
de verificare.
3.9. Schimbarea sortimentului de combustibil în
rezervoarele de stocare
Procedurile de schimbare a sortimentului de combustibil
trebuie să includă următoarele cerinţe, fără a fi limitate la acestea:
3.9.1. Rezervoarele trebuie golite şi curăţate.
Conductele aferente, pompele şi filtrele trebuie drenate şi spălate cu
sortimentul de combustibil ce urmează a fi stocat, utilizând o cantitate cel
puţin de 3 ori mai mare decât capacităţile respective.
3.9.2. La curăţarea rezervoarelor nu trebuie utilizate
produse care să contamineze combustibilul de aviaţie ce urmează a fi stocat în
rezervoare.
3.9.3. Toate elementele filtrante care echipează
filtrele aferente trebuie schimbate.
3.9.4. Unde este necesar, se vor face modificări ale
conductelor şi vanelor pentru a se menţine o segregare pozitivă.
3.9.5. Trebuie schimbate codul de culori şi
inscripţionarea corespunzător sortimentului de combustibil.
3.10. Recepţia şi stocarea combustibilului de
aviaţie în butoaie
3.10.1. Butoaiele trebuie să fie construite din oţel
inoxidabil şi să fie prevăzute cu capac/buşoane care să permită vizualizarea
interioară şi curăţarea completă.
3.10.2. Toate recepţiile combustibilului în butoaie
trebuie să fie acoperite de autorizaţiile de transfer de la depozitele de unde
au fost umplute, menţionându-se cantitatea şi tipul combustibilului, numărul
lotului şi al certificatului de calitate.
3.10.3. Inainte de acceptare, butoaiele trebuie
examinate din punctul de vedere al avariilor şi al integrităţii sigiliilor.
Trebuie verificată marcarea sortimentului şi acesta să corespundă detaliilor
din autorizaţiile de transfer/certificatul de calitate.
3.10.4. Nu se acceptă butoaiele care curg, sunt
deformate, au sigiliile rupte sau în cazul cărora informaţiile precizate pe
marcaje sunt diferite de cele din autorizaţiile de transfer.
3.10.5. Butoaiele trebuie să fie stocate orizontal
pentru a se evita acumularea apei pe capacele acestora şi cu ambele buşoane sub
nivelul lichidului. Butoaiele trebuie inspectate extern cel puţin săptămânal
pentru depistarea eventualelor scurgeri, integritatea etichetelor/marcajelor.
3.10.6. Sortimentele diferite de combustibil trebuie
puse separat pentru a minimaliza riscul erorii de alimentare.
3.10.7. Sistemul de stocare trebuie să fie adoptat
astfel încât cel mai vechi combustibil să fie folosit primul, în conformitate
cu numărul lotului şi data umplerii.
3.10.8. In cazul în care timp de 12 luni de la data
umplerii nu s-a deschis butoiul, se vor preleva probe pentru testul periodic.
După o perioadă de maximum 24 de luni, combustibilul va fi utilizat în alte
scopuri decât cele aviatice.
3.10.9. După utilizare şi înainte de a fi returnate la
furnizor, vor fi şterse toate etichetele/marcajele de pe butoaie.
CAPITOLUL 4
Cerinţe privind construcţia echipamentelor de
alimentare cu combustibili a aeronavelor
4.1. Cerinţe generale
4.1.1. Pentru a fi acceptate de AACR ca utilizabile
pentru activităţi de aeronautică civilă, echipamentele de alimentare cu
combustibil a aeronavelor trebuie să corespundă:
a) standardelor generale în vigoare privind
echipamentele de alimentare cu combustibil pentru aeronave;
b) cerinţelor tehnice din cuprinsul prezentului
capitol, pentru a fi constituite condiţiile de executare continuă, corectă şi
completă a procedurilor privind asigurarea calităţii combustibililor de aviaţie
şi siguranţa operaţională pe aerodrom pe timpul utilizării acestora la
deservirea aeronavelor.
4.1.2. Dacă anumite cerinţe ale standardelor prevăzute
la lit. a) a paragrafului 4.1.1. diferă de cerinţele prevăzute la lit. b) a
aceluiaşi paragraf, acestea din urmă prevalează.
4.1.3. Echipamentele de alimentare cu combustibil a
aeronavelor trebuie să fie proiectate şi construite conform normelor de
siguranţă, încorporând sistemele de respiraţie corespunzătoare ale cisternelor,
testele hidrostatice ale circuitelor de pompare, sistemele de frânare
pneumatică de siguranţă, comenzile de oprire de urgenţă etc. Toate
autoalimetatoarele trebuie să fie cu motor diesel.
4.1.4. Rezervoarele şi conductele trebuie să fie
construite din aliaj de aluminiu, oţel inoxidabil sau oţel carbon protejat la
interior. Materialele utilizate la protecţia interioară trebuie să fie de
culoare albă şi să nu contamineze combustibilul. Nu sunt permise aliajele de
cupru sau zinc, protecţie prin cadmiere, tablă galvanizată ori materiale
plastice.
4.1.5. Un autoalimentator trebuie să fie destinat unui
singur sortiment de combustibil şi trebuie să aibă etichete de identificare a
combustibilului, aplicate în mod vizibil, pe fiecare parte a autovehiculului şi
la fiecare punct de umplere.
4.1.6. Autoalimentatoarele trebuie să fie
identificabile prin număr şi numele companiei căreia îi aparţin.
4.1.7. Garda la sol pentru toate componentele
susceptibile să producă pierderi de combustibil în caz de avarie trebuie să fie
de minimum 0,3 m.
4.1.8. Autoalimentatorul trebuie să aibă o rază de
viraj mai mică de 12 m.
4.1.9. In faţă şi în spate, autoalimentatorul trebuie
să aibă dispozitiv pentru tractare, care va permite tractarea
autoalimentatorului în cazul unei defecţiuni.
4.1.10. In faţă, în spate şi în zona laterală a
rezervoarelor, autoalimentatorul trebuie să fie prevăzut cu bare exterioare
pentru protecţie.
4.1.11. Autoalimentatoarele trebuie să fie echipate
cu dispozitive de descărcare a electricităţii statice.
4.1.12. Toate autovehiculele şi remorcile de
alimentare cu combustibil la aeronave trebuie să fie echipate cu cel puţin două
extinctoare amplasate în locuri uşor accesibile, câte unul pe fiecare parte a
vehiculului. Cantitatea de agent de stingere existentă trebuie să fie cea
stabilită de proiectant, în funcţie de capacitatea autoalimentatorului.
4.2. Rezervoarele
4.2.1. Fundul rezervoarelor trebuie să aibă o pantă
constant descendentă de 5 grade către un colector de apă şi impurităţi prevăzut
cu o conductă şi un robinet de purjare aflat la partea cea mai de jos; în cazul
rezervoarelor cu mai multe compartimente, fiecare compartiment trebuie să aibă
conductă de purjare separată.
4.2.2. Componentele interioare, sudurile, racordurile
şi niturile trebuie să aibă suprafeţe netede pentru a preîntâmpina acumularea
sedimentelor.
4.2.3. Marginile vor fi de preferinţă curbate, iar
colţurile trebuie să fie rotunjite cu o rază de cel puţin 75 mm.
4.2.4. In interiorul rezervoarelor trebuie instalat un
dispozitiv cu şicane, pentru „spargerea valurilor".
4.2.5. Rezervoarele trebuie să fie prevăzute cu
sisteme adecvate de respiraţie, echipate cu dispozitive antiflacară.
4.2.6. Fiecare rezervor trebuie să aibă în partea
superioară o gură de vizitare cu un diametru de cel puţin 600 mm, care să
permită vizualizarea completă a interiorului, precum şi intrarea operatorului
pentru inspecţie şi curăţare.
4.2.7. Capacul gurii de vizitare trebuie să aibă
sistem dublu de etanşare şi închizătoare de siguranţă.
4.2.8. In partea din spate a autoalimentatorului
trebuie să existe o scară care să permită accesul de la nivelul solului pe
rezervor şi o cale antiderapantă de acces pe rezervor, având o lăţime minimă de
0,5 m, amenajată corespunzător cerinţelor de protecţia muncii pentru lucrul la
înălţime.
4.2.9. Umplerea rezervoarelor trebuie efectuată prin
partea de jos a acestora, printr-un racord cu etanşare automată.
4.3. Sisteme de filtrare
4.3.1. Toate autovehiculele de alimentare cu
combustibil a aeronavelor trebuie să fie echipate cel puţin cu următoarele
echipamente de filtrare:
a) pentru petrol de aviaţie: filtru separator de apă,
conform API/IP 1581, sau filtru monitor, conform API/IP 1583, ultimele ediţii
în vigoare;
b) pentru benzină de aviaţie: microfiltru care să
asigure o filtrare de maximum 5 microni, conform API 1590, sau filtru monitor.
4.3.2. Filtrele construite din oţel carbon trebuie
protejate la interior cu materiale epoxidice de culoare albă, care să nu
contamineze combustibilul. Nu sunt permise aliajele de cupru, cadmiu sau zinc,
protecţie prin cadmiere, tablă galvanizată sau materiale plastice.
4.3.3. Filtrele trebuie să fie prevăzute cel puţin cu:
a) racord la intrarea şi ieşirea din filtru, care să
permită luarea probelor în condiţii de curgere a combustibilului;
b) manometru cu citire directă a presiunii
diferenţiale;
c) o valvă de dezaerare situată la cel mai înalt punct
al vasului, precum şi o supapă de siguranţă;
d) plăcuţa constructorului, care trebuie să includă
cel puţin următoarele informaţii: numele constructorului, numărul seriei
vasului şi numărul modelului, data fabricării, presiunea diferenţială maximă,
debitul nominal, tipul şi categoria conform specificaţiei API/IP ultima ediţie,
tipul şi numărul elementelor filtrante, cuplul de strângere.
4.3.4. Racordurile de intrare - ieşire şi drenare
trebuie marcate corespunzător.
4.3.5. Cuplele şi pistoalele de alimentare cu
combustibil a aeronavelor trebuie să fie prevăzute cu site de filtrare care să
nu aibă mai puţin de 60 mesh (ochiuri/inch).
4.4. Furtunuri
4.4.1. Furtunurile trebuie să fie de tip C
(semiconductor), fabricate conform specificaţiilor API 1529 sau EN 1361, ultima
ediţie.
4.4.2. Fiecare furtun trebuie să aibă un număr
permanent de identificare şi o fişă de evidenţă.
4.4.3. Durata de păstrare a furtunurilor în magazie nu
trebuie să depăşească 2 ani; se recomandă ca durata maximă de viaţă să se
limiteze la 10 ani, ambele măsurate de la data fabricaţiei, putând să fie
extinsă la 13 ani (pentru aeroporturile mici) dacă furtunul se menţine în bune
condiţii vizual şi corespunde la testul de presiune.
4.4.4. Pe toată lungimea furtunului, la fiecare metru,
trebuie să fie stanţate standardul, presiunea nominală şi data fabricării.
4.5. Sisteme de siguranţă
4.5.1. Toate autoalimentatoarele folosite pe
aerodromuri trebuie să fie echipate cu un sistem de interblocare
(„interlock") pe timpul operării echipamentului, pentru a se evita
deplasarea vehiculului în timpul alimentării, când furtunurile sunt încă
cuplate la aeronavă sau platforma operatorului se află în poziţia „sus".
4.5.2. In cabina şoferului trebuie prevăzut un sistem
de deblocare a interlockului, siguranţat printr-un fir de plumb şi sigilat în
poziţia de funcţionare a acestuia. Firul de plumb se va rupe în caz de urgenţă.
4.5.3. Toate autoalimentatoarele utilizate la
alimentarea sub presiune (sub aripă) trebuie să fie echipate cu sistem de
control („dead-man") al alimentării.
4.5.4. Echipamentele de alimentare cu combustibil
trebuie să fie prevăzute cu sisteme de control al presiunii, pentru a proteja
sistemele de combustibil ale aeronavelor la debit de alimentare excesiv şi şoc
de presiune. Cerinţele minime pentru echipamentele de control al presiunii
sunt:
a) instalarea unei valve de control al presiunii la
capătul furtunului, în cupla de alimentare, dacă presiunea pompei de alimentare
se situează în intervalul 3,5-5,5 bari;
b) dacă presiunea pompei de alimentare este mai mare de
5,5 bari, trebuie instalate valve de control al presiunii la capătul furtunului
(în cuplă) şi în linie; valva de control al presiunii în linie poate fi
înlocuită cu o a doua valvă de control la capătul furtunului;
c) dacă presiunea pompei este sub 3,5 bari, nu este
necesară instalarea echipamentelor de control al presiunii.
4.5.5. Toate autoalimentatoarele trebuie să fie
prevăzute cu butoane de oprire a motorului în caz de urgenţă, clar
identificabile şi uşor accesibile de pe fiecare parte a vehiculului.
4.5.6. Toate autoalimentatoarele trebuie prevăzute cu
sistem de oprire a umplerii la un nivel prestabilit.
CAPITOLUL 5
Cerinţe privind întreţinerea echipamentelor de
alimentare pentru asigurarea calităţii combustibililor
5.1. Cerinţe generale
5.1.1. Echipamentul de alimentare cu combustibil la
aeronave trebuie să fie menţinut permanent în bună stare de funcţionare, astfel
încât să garanteze un serviciu de alimentare a aeronavelor eficient şi sigur.
5.1.2. Lucrările de întreţinere trebuie planificate şi
înregistrate astfel încât fiecare echipament de alimentare cu combustibil să
fie supus unei întreţineri complete, conform instrucţiunilor constructorului.
5.1.3. Compartimentele rezervoarelor
autoalimentatoarelor trebuie să fie menţinute permanent lipsite de impurităţi
şi apă, luându-se toate măsurile pentru a preveni pătrunderea contaminanţilor
în acestea.
5.1.4. Toate furtunurile, ţevile şi punctele de luare a
probelor, la capetele libere, trebuie să fie prevăzute cu capace, buşoane sau
alte mijloace de protecţie, care să le protejeze pe timpul cât echipamentul nu
este folosit pentru alimentarea aeronavelor.
5.2. Umplerea alimentatoarelor şi controalele de
calitate
5.2.1. Organizaţia trebuie să deţină proceduri şi
echipamente care să asigure umplerea alimentatoarelor fără scurgeri de
combustibil.
5.2.2. Operatorul care supraveghează umplerea
alimentatoarelor trebuie să aibă acces imediat la sistemele de oprire a
operaţiunii în situaţii de urgenţă.
5.2.3. La rampa de încărcare trebuie să existe
sistemul „dead-man" pentru controlul umplerii.
5.2.4. Purjarea echipamentelor de alimentare se
efectuează după cum urmează:
a) zilnic, la începutul schimbului de dimineaţă;
b) după operaţiunile de umplere (se lasă mai întâi
combustibilul să se decanteze 15 min.);
c) după ploaie abundentă sau ninsoare (numai
rezervoarele);
d) după o spălare sau întreţinere a rezervoarelor,
filtrelor sau sistemelor de combustibil.
5.3. Rezervoarele autoalimentatoarelor
5.3.1. Starea interioară a rezervoarelor
autoalimentatoarelor trebuie controlată vizual în fiecare trimestru, prin gura
de vizitare.
5.3.2. Anual, rezervoarele trebuie să fie golite
complet şi inspectate în interior.
5.3.3. Când este necesar, pe timpul acestor inspecţii
periodice se vor executa lucrări de curăţare şi de reparaţii ale subansamblelor
montate în interior şi/sau refacerea protecţiei interioare.
5.3.4. In cazul în care rezervoarele stau goale mai
mult de 30 de zile, înainte de introducerea combustibililor, trebuie inspectate
şi, dacă este cazul, curăţate.
5.4. Filtre
5.4.1. In cursul fiecărei operaţiuni de alimentare a
aeronavelor, operatorul trebuie să urmărească indicaţiile manometrului de
presiune diferenţială, pentru a se asigura că aceasta se menţine în limitele
prescrise.
5.4.2. Orice variaţie anormală (scădere sau creştere
bruscă) a presiunii diferenţiale impune oprirea alimentării, raportarea şi investigarea
cauzelor.
5.4.3. In timpul unei alimentări şi pentru fiecare
autoalimentator în serviciu, cel puţin zilnic, presiunea diferenţială trebuie
înregistrată/corectată la debitul maxim de lucru.
5.4.4. Săptămânal trebuie înregistrată pe un grafic presiunea
diferenţială măsurată sau corectată la debitul nominal al filtrului. Debitul la
care se face citirea presiunii diferenţiale nu trebuie să fie mai mic de 50%
faţă de debitul nominal.
5.4.5. Lunar trebuie efectuat testul colorimetric pe
membrană (Millipore).
5.4.6. Semestrial trebuie efectuate testele
gravimetrice sau dublu colorimetric.
5.4.7. Testele Millipore se efectuează numai pentru
petrolul de aviaţie, probele prelevându-se la un debit de cel puţin 50% din
debitul nominal al filtrului.
5.4.8. O dată pe an, toate filtrele trebuie deschise
şi inspectate în interior în privinţa curăţeniei vasului, stării elementelor
filtrante şi a montajului corect al acestora. Elementele filtrante trebuie să
fie înlocuite în oricare situaţie de scădere a eficienţei evidentă sau
suspectată, potrivit criteriilor din anexa A la prezenta reglementare.
5.5. Punerea în serviciu, controlul şi repararea
furtunurilor
5.5.1. La recepţia fiecărui furtun, indiferent dacă a
fost primit instalat pe un autovehicul nou sau pentru stoc, acestuia trebuie să
i se dea un număr permanent de identificare şi să i se deschidă o fişă de
evidenţă a inspecţiei şi a testării.
5.5.2. Păstrarea şi exploatarea furtunurilor trebuie
făcute corespunzător condiţiilor indicate de fabricantul acestora.
5.5.3. Pe timpul operaţiunilor de alimentare a
aeronavelor, furtunurile trebuie să fie supravegheate permanent.
5.5.4. Lunar, furtunurile trebuie inspectate vizual,
aplicându-se presiunea maximă de lucru.
5.5.5. Semestrial se efectuează testul la presiune,
astfel: a) 20 bari la punerea în serviciu a furtunului;
b) 15 bari pentru furtunurile cu diametrul mai mare de
50 mm, utilizate la alimentarea sub presiune, racordate la cuple de alimentare;
c) 10 bari pentru furtunurile cu diametrul mai mic de
50 mm, utilizate la alimentarea pe aripă, racordate la pistoale de alimentare.
5.6. Cuple de alimentare
5.6.1. Toate cuplele de alimentare trebuie să fie
supravegheate în cursul fiecărei operaţiuni de alimentare.
5.6.2. Cuplele de alimentare trebuie reglate şi
reparate conform cerinţelor fabricantului.
5.6.3. Cel puţin lunar se inspectează sitele de
filtrare.
5.7. Pistoale de alimentare
5.7.1. Pistoalele de alimentare trebuie marcate, pe
partea dinspre furtun, cu vopsea corespunzătoare codului de culori, în funcţie
de tipul combustibilului (roşu pentru benzina de aviaţie şi negru pentru
petrolul de aviaţie).
5.7.2. Pistoalele de alimentare trebuie verificate în
ceea ce priveşte etanşeitatea, în cursul fiecărei operaţiuni de alimentare a
aeronavelor.
5.7.3. Cel puţin lunar se inspectează sitele de
filtrare.
5.8. Aparate de măsură şi control
5.8.1. Aparatura de măsură şi control aflată în
exploatare trebuie înregistrată şi verificată metrologic conform legislaţiei în
domeniul metrologiei.
5.8.2. Semestrial se verifică cursa liberă a
pistonului manometrului diferenţial, pe tot domeniul, şi se înregistrează
rezultatele.
5.9. Cabluri pentru legături echipotenţiale
5.9.1. Cablurile de legătură electrică, clemele şi
tamburii trebuie verificaţi zilnic, pentru condiţia generală şi rigiditatea
legăturii.
5.9.2. Săptămânal trebuie măsurată continuitatea
electrică în timpul desfăşurării complete a cablului de pe tambur şi
înregistrate rezultatele. Valoarea rezistenţei nu trebuie să depăşească 25 ohm.
5.10. Sisteme de siguranţă
5.10.1. Sistemele de control al alimentării
(„dead-man") trebuie testate lunar, în condiţii de debit maxim de lucru.
5.10.2. Sigiliile sistemelor de interblocare
(„interlock") trebuie verificate zilnic.
5.10.3. Săptămânal, sistemele de interblocare trebuie
testate.
5.10.4. Lunar trebuie verificată corecta funcţionare a
butoanelor de oprire a motoarelor în caz de urgenţă.
5.10.5. Sistemele de control al presiunii (la capătul
furtunului şi în linie) trebuie verificate/testate trimestrial.
5.10.6. Sistemele de avertizare/oprire a umplerii la
un nivel prestabilit trebuie testate cel puţin trimestrial.
5.11. Extinctoare
5.11.1. Extinctoarele trebuie să fie uşor accesibile şi
în bune condiţii şi să fie marcate cu numere sau coduri de identificare.
5.11.2. Extinctoarele trebuie verificate zilnic pentru
poziţionarea corectă, lunar privind starea lor şi cel puţin anual de către o
unitate specializată conform recomandărilor fabricantului. Ele trebuie etichetate
pentru evidenţierea datei de verificare.
5.12. Punerea în serviciu a autoalimentatoarelor
noi sau recondiţionate
5.12.1. Inainte de punerea în serviciu, orice
autoalimentator nou sau transferat, precum şi toate echipamentele/materialele
care au suferit o reparaţie importantă sau o recondiţionare completă trebuie să
fie verificate, spălate şi încercate, pentru a se asigura că sunt în stare
bună.
5.12.2. O atenţie specială trebuie acordată funcţionării
corecte a sistemelor de reglare a presiunii, interblocărilor, sistemului
„dead-man" şi opririi de urgenţă. Trebuie verificate precizia
debitmetrelor, precum şi circuitul de alimentare, inclusiv furtunurile - la
presiunea normală de lucru, pentru a fi identificate şi eliminate orice
defecte.
5.12.3. Rezervoarele şi filtrele trebuie inspectate în
interior în ceea ce priveşte curăţenia, starea protecţiei epoxidice interioare
(dacă este cazul) şi a subansamblelor.
5.12.4. Toate elementele de filtrare vor fi înlocuite
cu altele noi şi se va efectua testul gravimetric sau dublu colorimetric.
CAPITOLUL 6
Proceduri de alimentare cu combustibili a
aeronavelor pe aerodromuri
6.1. Personalul
6.1.1. Activităţile de alimentare a aeronavelor
trebuie efectuate de personal competent, instruit şi autorizat intern pentru
procedurile de alimentare a aeronavelor, operarea echipamentelor de alimentare
şi acţiunile ce trebuie întreprinse în cazul situaţiilor de urgenţă.
6.1.2. Personalul trebuie să fie familiarizat cu localizarea
şi operarea butoanelor/sistemelor de întrerupere în caz de urgenţă existente pe
echipamentul de alimentare.
6.2. Conducerea şi poziţionarea vehiculelor
6.2.1. Conducerea vehiculelor trebuie făcută la
viteze reduse, fără a se depăşi vitezele stabilite prin reglementările
aeroportuare locale sau cele impuse de fabricanţii echipamentelor.
6.2.2. Utilizarea telefoanelor mobile în timpul
conducerii vehiculelor este strict interzisă.
6.2.3. Alimentatoarele nu trebuie apropiate de aeronavă
dacă luminile anticoliziune nu au fost stinse.
6.2.4. Apropierea la aeronavă trebuie făcută cu
atenţie, astfel încât orice coliziune să fie evitată în cazul în care
accidental, în momentul respectiv, s-ar defecta frânele autoalimentatorului.
6.2.5. Autoalimentatorul ar trebui să fie manevrat la
aeronavă către poziţia de alimentare pe cât posibil spre înainte şi să fie
poziţionat astfel încât să poată ieşi din poziţie mergând înainte, fără
manevre. Dacă pentru poziţionare este obligatorie o manevră spre înapoi, manevra
trebuie dirijată de o persoană aflată în spatele autoalimentatorului.
6.2.6. Este interzisă manevrarea spre înapoi a
autoalimentatoarelor cu remorcă.
6.2.7. In timpul poziţionării la aeronavă,
alimentatoarele trebuie manevrate cu atenţie maximă pentru a se evita
coliziunea cu orice parte a aeronavei sau echipament de handling.
6.2.8. Alimentatoarele trebuie poziţionate astfel
încât:
a) să nu împiedice accesul vehiculelor şi echipelor de
salvare şi stingere a incendiului;
b) să existe un traseu fără obstacole pentru a fi uşor
şi rapid îndepărtate în caz de urgenţă;
c) desfăşurarea toboganelor de evacuare din avion în
caz de avarie şi ieşirile pasagerilor să nu fie blocate;
d) să fie imposibil contactul cu aripile şi cu toate
celelalte suprafeţe ale aeronavei, inclusiv în situaţia când aeronava se lasă
în jos datorită creşterii în greutate prin alimentarea cu combustibil;
e) să fie permise cuplarea şi decuplarea rapidă a
furtunurilor, o derulare (lungime) minimă a acestora, un acces bun la comenzi,
precum şi posibilitatea maximă de supraveghere vizuală a acestora.
6.3. Legătura echipotenţială între aeronavă şi
echipamentul de alimentare
6.3.1. Pe timpul operaţiunilor de alimentare, aeronava,
autoalimentatoarele şi, unde este cazul, pistoalele de alimentare trebuie să
fie interconectate electric, pentru a garanta că între acestea nu există nicio
diferenţă de potenţial electric.
6.3.2. Operaţiunile de legătură echipotenţială trebuie
efectuate înainte de cuplarea furtunurilor sau de deschiderea buşoanelor de
umplere a rezervoarelor aeronavei (în cazul alimentării pe aripă). Legătura va
fi menţinută până la decuplarea furtunurilor şi punerea la locul lor a tuturor
buşoanelor de umplere a rezervoarelor aeronavei.
6.4. Reguli generale de alimentare
6.4.1. Alimentarea aeronavelor cu combustibili nu este
permisă pe timpul furtunilor locale puternice, însoţite de descărcări
electrice.
6.4.2. La alimentarea pe aripă (cu pistolul), dacă
tipul de combustibil cerut nu este inscripţionat clar lângă buşonul rezervorului,
pilotul sau responsabilul serviciilor de sol trebuie să îl confirme în scris.
6.4.3. Este strict interzisă alimentarea aeronavelor cu
benzină auto sau cu motorină.
6.4.4. Extinctoarele de incendiu trebuie fixate pe
echipamentele de alimentare în suporturi prin prinderi demontabile rapid şi să
fie accesibile cu uşurinţă.
6.4.5. Se va evita plierea sau îndoirea furtunurilor de
alimentare, acestea trebuind să fie amplasate astfel încât să nu fie traversate
de roţile altor vehicule care deservesc aeronava. Cuplele de alimentare şi
pistoalele nu trebuie târâte pe sol.
6.4.6. Pe timpul alimentării, se verifică existenţa
scurgerilor de combustibil, se observă presiunea diferenţială pe filtru şi buna
funcţionare a dispozitivelor de reglare a presiunii, prin supravegherea
manometrelor de pe tabloul de comandă al autoalimentatorului.
6.4.7. Dacă se constată scurgeri de combustibil care
creează riscul la incendiu şi poluarea mediului, operaţiunea de alimentare
trebuie întreruptă şi vor fi luate măsurile stabilite de reglementările de pe
aerodrom.
6.4.8. Pe durata livrării, operatorul va sta într-un
loc din care să aibă o vizibilitate bună a panoului de comandă al
autoalimentatorului şi a punctelor de alimentare ale aeronavei.
6.4.9. Pe timpul alimentării cu combustibil nu
trebuie efectuată nicio operaţiune de întreţinere la aeronavă care ar putea
provoca aprinderea vaporilor de combustibil. In situaţia în care se defectează
vreun echipament de deservire aflat la mai puţin de 6 m faţă de
autoalimentator, funcţionarea echipamentului respectiv trebuie oprită pe toată
durata alimentării.
6.4.10. Utilizarea telefoanelor mobile pe timpul
alimentării este strict interzisă; când din motive operaţionale este necesară
utilizarea acestora, operatorul va întrerupe alimentarea şi pe durata
convorbirii va rămâne în cabina autoalimentatorului.
6.4.11. Pentru motive de siguranţă (emisii ale
vaporilor, viteza de decuplare a furtunurilor şi îndepărtarea vehiculelor în
situaţii de urgenţă), în timpul alimentării nu este permis transferul de la
autoalimentator la autoalimentator.
6.4.12. a) Personalul organizaţiei care efectuează
alimentarea nu va opera comenzile sistemului de combustibil al aeronavei,
aceasta fiind responsabilitatea companiei aeriene deservite. Personalul companiei
aeriene are şi responsabilitatea de a determina cantitatea de combustibil
livrată şi de a face calculele corespunzătoare.
b) Face excepţie de la prevederea de mai sus personalul
care este instruit de către compania aeriană deservită pentru a opera comenzile
sistemului de combustibil al aeronavei şi care deţine un certificat în acest
sens, eliberat de compania în cauză.
6.5. Alimentarea/extracţia cu pasageri la bord sau
în curs de îmbarcare/debarcare
6.5.1. Alimentarea sau extracţia de combustibil în
astfel de condiţii poate fi efectuată numai dacă o asemenea acţiune este
autorizată prin reglementările locale ale aeroportului şi dacă este cerută de
compania aeriană, de preferinţă în scris.
6.5.2. Compania aeriană trebuie să îşi asume întreaga
responsabilitate pentru a se asigura că:
a) sunt respectate dispoziţiile locale ale
aeroportului referitoare la alimentare/extracţie;
b) angajaţii săi cunosc instrucţiunile pentru siguranţa
tuturor pasagerilor pe timpul alimentării şi că aceste instrucţiuni sunt
respectate cu stricteţe;
c) pasagerii îmbarcaţi/debarcaţi sunt conduşi într-o
manieră sigură, sub supravegherea unei persoane responsabile, nu le este permis
să fumeze sau să întârzie şi sunt ţinuţi cât mai departe posibil de locul
operaţiunii de alimentare.
6.5.3. Alimentarea/extracţia trebuie oprită imediat ce
se constată apariţia unei situaţii periculoase, cum ar fi scurgeri de
combustibil, sau dacă orice abatere de la instrucţiuni ar conduce la un
incident periculos.
6.5.4. Pe timpul alimentării cu petrol de aviaţie a
elicopterelor nu este permisă prezenţa pasagerilor la bordul acestora. De
asemenea, alimentarea cu benzină a aeronavelor cu pasageri la bord este strict
interzisă.
6.6. Alimentarea unei aeronave având APL) în
funcţiune
6.6.1. In cazul în care evacuarea gazelor APU se află
în afara zonei de alimentare:
a) pe timpul alimentării, APU poate fi oprit sau
pornit fără o înştiinţare prealabilă;
b) în cazul scurgerii de combustibil, APU trebuie oprit
imediat şi va fi repornit numai după ce combustibilul scurs a fost îndepărtat
şi nu mai există pericolul degajării vaporilor inflamabili.
6.6.2. Dacă evacuarea gazelor APU se află în zona de
alimentare:
a) APU trebuie pornit înaintea desfacerii capacelor de
protecţie ale gurilor de umplere ale rezervoarelor aeronavei şi de efectuarea
oricărei conexiuni cu punctele de alimentare;
b) dacă APU este oprit pe timpul alimentării, acesta
nu trebuie repornit înainte de a fi întreruptă livrarea combustibilului către
aeronavă;
c) când APU evacuează gazele lateral faţă de aeronavă,
autoalimentatorul trebuie poziţionat pe partea opusă;
d) în cazul scurgerii de combustibil, APU trebuie oprit
imediat şi va fi repornit numai după ce combustibilul scurs a fost îndepărtat
şi nu mai există pericolul degajării vaporilor inflamabili;
e) când gazele de evacuare ale APU trec peste aripă,
alimentarea aeronavei pe aripă (cu pistolul) nu trebuie efectuată cu APU
pornit.
6.7. Alimentarea unei aeronave cu GPU în funcţiune
6.7.1. GPU trebuie poziţionat la cel puţin 6 m
distanţă faţă de autoalimentator şi în afara zonelor de ventilaţie a
rezervoarelor aeronavei.
6.7.2. Motorul GPU trebuie pornit şi conexiunea
electrică trebuie efectuată înaintea începerii alimentării. Pe timpul
alimentării, GPU nu trebuie decuplat şi nu trebuie acţionat niciun întrerupător
al acestuia.
6.7.3. In cazul scurgerii de combustibil, GPU trebuie
oprit imediat şi va fi repornit numai după ce combustibilul scurs a fost
îndepărtat şi nu mai există pericolul degajării vaporilor inflamabili.
6.8. Alimentarea unei aeronave cu sistemul de aer
condiţionat în funcţiune
Operaţiunile de alimentare pot fi efectuate în aceleaşi
condiţii generale ale alimentării, cu excepţia cazului scurgerilor de
combustibil, caz în care sistemul de aer condiţionat trebuie oprit pentru a
preveni pătrunderea vaporilor inflamabili în compartimentul de pasageri al
avionului.
6.9. Alimentarea unei aeronave având un motor în
funcţiune
6.9.1. Alimentarea cu un motor în funcţiune va fi
executată numai dacă un reprezentant autorizat al companiei aeriene îşi asumă
în scris întreaga responsabilitate pentru acest gen de operaţiune.
6.9.2. Operaţiunea de alimentare trebuie să fie
supervizată de un reprezentant calificat al companiei aeriene.
6.9.3. Din cauza caracterului ei de excepţie,
operaţiunea trebuie pregătită în avans de către reprezentanţii companiei
aeriene şi ai organizaţiei care face alimentarea cu combustibil.
6.9.4. Aeronava trebuie poziţionată la o distanţă de
cel puţin 50 m faţă de zona de îmbarcare pasageri a terminalului şi faţă de
alte construcţii sau alte aeronave.
6.9.5. Alimentarea va începe numai după ce toţi
pasagerii au părăsit aeronava şi sunt ţinuţi la o distanţă de cel puţin de 50
m.
6.9.6. Tot personalul angajat în operaţiunea de alimentare
trebuie să stea în afara zonei motorului pornit, iar celelalte categorii de
personal, neimplicate direct în activitatea de alimentare, trebuie să stea la o
distanţă de cel puţin 50 m faţă de aeronavă.
6.9.7. Aeronava trebuie orientată cu faţa spre vânt.
6.9.8. Autovehiculele de stins incendii, cu tot
personalul necesar, trebuie să stea cu motoarele pornite, în apropierea
aeronavei.
6.9.9. Combustibilul va fi alimentat pe partea opusă
motorului aeronavei în funcţiune, autoalimentatorul fiind poziţionat la o
distanţă maximă faţă de motorul în funcţiune.
6.9.10. Alimentarea pe aripă, cu un motor în funcţiune,
este strict interzisă, indiferent de împrejurări.
6.10. Alimentarea aeronavelor cu combustibili din
butoaie
6.10.1. Inainte de utilizare, butoaiele trebuie
verificate pentru asigurarea că sunt în bune condiţii şi toate marcajele sunt
clar identificabile.
6.10.2. Butoaiele trebuie ţinute în poziţie verticală
10 minute şi prin intermediul unei pompe de extracţie se va preleva, din
punctul cel mai de jos, proba pentru control vizual.
6.10.3. Alimentarea trebuie făcută utilizându-se o
pompă portabilă echipată cu filtru monitor, printr-o conductă fixă tăiată pe
diagonală la 75 mm faţă de fundul butoiului.
6.10.4. Alimentările ar trebui făcute numai din butoaie
pline. Totuşi, dacă după livrare rămâne o cantitate semnificativă în butoaie
(stocate orizontal, ambele buşoane se află sub nivelul lichidului), butoaiele
vor fi resigilate şi se va marca data deschiderii.
6.10.5. După folosire, butoaiele goale nu trebuie
reumplute cu combustibil pentru scopuri aviatice, acestea trebuind să fie
returnate la furnizorul de combustibil.
CAPITOLUL 7
Instruirea personalului, protecţia muncii,
procedurile de urgenţă şi protecţia mediului
7.1. Instruirea personalului
7.1.1. Orice organizaţie care desfăşoară activităţi de
depozitare şi/sau de alimentare a aeronavelor cu combustibili de aviaţie pe un
aerodrom trebuie să aibă întocmite şi să aplice proceduri proprii, specifice
activităţii. De asemenea, trebuie să aibă proceduri privind protecţia muncii,
protecţia mediului, siguranţa aeronautică şi de acţiune în situaţii de urgenţă,
corespunzând normelor locale (aeroportuare) şi naţionale.
7.1.2. Activităţile de recepţie, depozitare şi/sau de
alimentare cu combustibili de aviaţie pe un aerodrom trebuie efectuate numai de
personal competent şi instruit corespunzător sarcinilor pe care le execută.
7.1.3. Conducătorul organizaţiei răspunde de
organizarea şi executarea unei instruiri corecte a personalului subordonat.
7.1.4. Personalul nou-angajat trebuie instruit minuţios
pentru activităţile şi procedurile incluse în sarcinile sale, precum şi pentru
toate acţiunile care trebuie luate în caz de urgenţă, rezultatele pregătirii
fiind evaluate prin teste teoretice şi practice, In mod corespunzător,
personalul existent care primeşte noi responsabilităţi trebuie instruit
amănunţit înainte de a le îndeplini fără supraveghere.
7.1.5. Pentru fiecare angajat trebuie păstrate
înregistrări ale instruirii în care să fie menţionate cel puţin următoarele
informaţii:
a) sarcinile pentru care a fost instruit şi data la
care s-a efectuat instruirea;
b) semnătura persoanei instruite şi a instructorului;
c) testele prin care a fost evaluat;
d) rezultatele instruirii practice şi teoretice.
7.2. Protecţia muncii
7.2.1. La locul de muncă trebuie asigurat echipament
de protecţie pentru personal, care trebuie să cuprindă cel puţin: căşti
antizgomot, ochelari şi cască de protecţie, mănuşi şi încălţăminte rezistentă
la produse petroliere, uniforme/ combinezoane antistatice, veste
reflectorizante antistatice.
7.2.2. Echipamentul de protecţie trebuie purtat
corespunzător operaţiunilor desfăşurate.
7.2.3. In scopul eliminării riscurilor asupra
sănătăţii, determinate de manipularea produselor de aviaţie şi a altor
materiale care pot fi păstrate în incinta depozitelor, trebuie afişată la loc
vizibil o listă cu măsurile de precauţii, personalul fiind instruit privind
aplicarea acestora.
7.2.4. Intregul personal trebuie instruit pentru a se
preveni vătămările corporale şi materiale, care pot fi produse în timpul
executării activităţilor, precum şi inhalarea de vapori de combustibili. De
asemenea, personalul trebuie instruit pentru acordarea de prim ajutor în caz de
accidente.
7.2.5. Niciun angajat având un grad de daltonism, care
îl împiedică să aprecieze corect culoarea produselor de aviaţie şi codul lor de
culoare corespondent pentru identificare, nu va fi însărcinat pentru
manipularea produselor de aviaţie.
7.3. Proceduri de acţiune în situaţii de urgenţă
7.3.1. In fiecare depozit trebuie să fie afişat la
locul de muncă, în mod vizibil, planul de urgenţă care să includă localizarea
echipamentelor de stins incendiu, comutatoarelor şi comenzilor de oprire de
urgenţă, drumurile de acces şi punctele de ieşire.
7.3.2. Personalul trebuie să fie capabil să analizeze
situaţiile de urgenţă şi să acţioneze în mod disciplinat, aplicând corect
procedurile.
7.3.3. Procedurile trebuie să fie specifice tipului şi
locului urgenţei şi să includă cel puţin următoarele:
a) detalii ale acţiunilor ce trebuie luate;
b) precizarea responsabilităţilor fiecărei persoane;
c) lista numerelor de telefon pentru contactare în caz
de urgenţă;
d) disponibilitatea şi sursele echipamentului de
urgenţă;
e) regulile de actualizare.
7.3.4. Lista urgenţelor care trebuie luate în
considerare include:
a) defecte de material care afectează capacitatea
operaţională;
b) pană de energie;
c) deversarea combustibilului;
d) răniri grave ale personalului propriu şi/sau al
terţilor, decurgând din activitatea organizaţiei;
e) acţiuni teroriste, ameninţare cu bomba, tulburări
civile etc;
f) probleme privind calitatea combustibilului;
g) accidente/incidente la aeronavă;
h) incendii.
7.3.5. Aproximativ o dată pe an, vor fi organizate
exerciţii de intervenţii la incendii, pe tipuri de incendii care pot fi
întâlnite, la care să participe întreg personalul utilizând extinctoarele şi
echipamentele fixe antiincendiu. Exerciţiile respective, precum şi numele
persoanelor care au participat trebuie înregistrate.
7.3.6. Situaţiile de urgenţă care ar putea apărea pe
timpul operaţiunilor trebuie simulate, în vederea formării unei experienţe
practice asupra măsurilor celor mai eficace care trebuie aplicate şi pentru a
se asigura că întregul personal îşi cunoaşte clar îndatoririle. Pe cât posibil,
instruirea ar trebui făcută în cooperare cu aeroportul sau serviciile de
urgenţă locale.
7.4. Protecţia mediului
7.4.1. Scurgerile şi deversarea combustibilului trebuie
evitate permanent. Orice scurgere de produs poate constitui un pericol de
incendiu şi de poluare a mediului şi trebuie tratat imediat.
7.4.2. Personalul trebuie să fie instruit şi antrenat
pentru a fi capabil să acţioneze prompt, cu o judecată şi iniţiativă corecte,
în prevenirea pericolului rezultat din scurgerile de combustibili.
7.4.3. Conducătorul organizaţiei este responsabil
pentru respectarea în totalitate a reglementărilor locale şi naţionale de
protecţie a mediului. In acest sens, trebuie inclus în procedurile de urgenţă
un plan de urgenţă în cazul deversărilor de combustibil.
CAPITOLUL 8
Inregistrări
8.1. Rezultatele tuturor controalelor/testelor
efectuate conform cerinţelor prezentei reglementări trebuie să fie
înregistrate.
8.2. Toate înregistrările trebuie să fie datate şi
semnate de către persoane responsabile/autorizate intern.
8.3. Inregistrările includ următoarele categorii de
activităţi, fără a fi însă limitate la acestea:
8.3.1. Activităţi de recepţie/depozitare:
a) activităţile de recepţie, incluzând numărul lotului
şi certificatelor de calitate/rapoartelor de inspecţii de la rafinărie, tipul
de combustibil, cantitatea, mijloacele de transport (număr de identificare,
verificarea înainte de umplere, dedicat sau nu), rezervoarele, în care a fost
descărcată cantitatea, densitatea măsurată şi corectată la 15°C, diferenţa de
densitate;
b) verificările efectuate înainte şi după umplerea
rezervoarelor, care trebuie să includă informaţii despre tipul combustibilului,
numărul de lot intern, ora de umplere şi de punere în serviciu a rezervorului,
numărul şi data buletinului de analiză de la furnizor şi/sau de recertificare,
valoarea conductivităţii, precum şi certificarea „fără apă şi impurităţi";
c) detalii ale livrărilor/umplerii
autoalimentatoarelor;
d) stocurile zilnice şi purjările;
e) testele de laborator efectuate (recertificare,
periodicitate), controalele vizuale şi de acceptabilitate, rezultatele
măsurării conductivităţii, Millipore (cu păstrarea membranelor);
f) inspecţia şi curăţarea rezervorului;
g) inspecţia filtrului şi schimbarea elementelor
filtrante;
h) inspecţia şi testarea furtunurilor;
i) graficul săptămânal al presiunilor diferenţiale;
j) verificarea extinctoarelor;
k) verificarea instalaţiilor fixe;
l) detalii ale tuturor lucrărilor de întreţinere.
8.3.2. Activităţi de întreţinere a echipamentelor de
alimentare cu combustibil a aeronavelor:
a) purjările zilnice;
b) testele de filtrare pe membrană, păstrându-se
membranele folosite;
c) graficul săptămânal al presiunilor diferenţiale;
d) jurnalul de bord (înregistrarea alimentărilor), în
care se înregistrează cel puţin: controalele vizuale la rezervor şi filtru,
detalii ale tipului de combustibil, numărului lotului/avizului de livrare şi
cantităţilor livrate la aeronavă, presiunea diferenţială şi debitul, compania
deservită;
e) verificările stării de funcţionare a
autoalimentatorului;
f) verificările dead-man-ului şi interlock-ului;
g) controlul sistemelor de presiune (la capătul
furtunului şi în linie);
h) inspecţia şi testarea furtunurilor;
i) verificarea litrometrelor/debitmetrelor,
manometrelor;
j) inspecţia şi verificarea cuplelor, sitelor şi
pistoalelor de alimentare;
k) inspecţia şi curăţarea rezervorului
autoalimentatorului;
l) inspecţia filtrului şi schimbarea elementelor
filtrante;
m) verificarea extinctoarelor.
8.3.3. Accidente/incidente/sănătate şi securitate în
muncă:
- investigarea incidentului existent sau potenţial;
- activităţile de remediere şi corective întreprinse;
- statisticile privind incidentele semnalate pe
anumite perioade de timp.
8.3.4. Instruirea personalului
8.3.5. Auditurile interne ale sistemului calităţii,
neconformităţi, acţiuni corective si preventive.
ANEXA A la reglementare
Criterii de schimbare a elementelor filtrante
A1. Microfiltre
a) presiunea diferenţială se modifică brusc, fără un
motiv aparent;
b) debitul este redus într-un mod anormal;
c) în avalul filtrelor se constată cantităţi anormale
de sedimente;
d) după perioada recomandată de fabricant.
A2. Filtre separatoare de apă
A2.1. Prima treaptă: elemente coalescente
a) presiunea diferenţială se modifică brusc, fără un
motiv aparent;
b) presiunea diferenţială măsurată sau corectată la
debitul nominal atinge valoarea maximă indicată de fabricant;
c) în avalul filtrelor se constată cantităţi anormale
de sedimente şi/sau apă liberă;
d) testele de filtrare pe membrană indică faptul că
filtrele nu mai sunt performante;
e) după perioada recomandată de fabricant.
NOTĂ: In cazul în care se constată la un control că
există cel puţin un element coalescent deteriorat, atunci toate elementele
coalescente se vor schimba.
A2.2. Treapta a doua: elemente separatoare din teflon
sau sintetice
a) vor fi inspectate şi testate anual, conform
recomandărilor constructorului şi/sau când se schimbă elementele coalescente;
b) vor fi schimbate, dacă spălarea recomandată de
constructor nu poate să le redea performanţele.
A2.3. Elementele separatoare din hârtie vor fi
schimbate ori de câte ori vor fi schimbate elementele coalescente.
A3. Filtre monitor
a) presiunea diferenţială măsurată sau corectată la
debitul maxim de lucru atinge valoarea maximă indicată de fabricant;
b) presiunea diferenţială se modifică brusc, fără un
motiv aparent;
c) debitul se reduce în mod inacceptabil;
d) rezultatele testelor de filtrare pe membrană nu se
încadrează în limite normale;
e) în avalul filtrelor se constată cantităţi
neobişnuite de sedimente sau mai mult decât urme de apă;
f) după perioada maximă de lucru recomandată de fabricant.