ORDIN Nr. 1
din 6 ianuarie 2011
pentru punerea în aplicare a
Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura
activelor, datoriilor, capitalurilor proprii si a tranzactiilor privind
activitatea de asigurare si de reasigurare ale asiguratorilor/reasiguratorilor
si brokerilor de asigurare/reasigurare
ACT EMIS DE:
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 57 din 24 ianuarie 2011
In temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) din Legea nr.
32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare,
potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor din 14 decembrie 2010, prin care s-au adoptat Normele privind
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor,
datoriilor, capitalurilor proprii şi a tranzacţiilor privind activitatea de
asigurare şi de reasigurare ale asigurătorilor/reasiguratorilor şi brokerilor
de asigurare/reasigurare,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
emite următorul ordin:
Art. 1. - Se pun în aplicare
Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura
activelor, datoriilor, capitalurilor proprii şi a tranzacţiilor privind
activitatea de asigurare şi de reasigurare ale asigurătorilor/reasiguratorilor
şi brokerilor de asigurare/reasigurare, prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentele norme se aplică asigurătorilor,
persoane juridice române, sucursalelor sau filialelor unui asigurător dintr-un
stat terţ, precum şi sucursalelor unei societăţi de asigurare sau a unei
societăţi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la autoritatea
competentă a statului membru de origine, reasiguratorilor, persoane juridice
autorizate în condiţiile legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de
autoritatea competentă a statului membru de origine, brokerilor de asigurare
şi/sau reasigurare, persoane juridice române, precum şi brokerilor dintr-un
stat membru care desfăşoară activităţi de intermediere
pe teritoriul României, societăţi comerciale autorizate în condiţiile Legii
nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare entităţi.
Art. 3. -In baza normelor prevăzute la art. 1,
entităţile prevăzute la art. 2 au obligaţia să emită proceduri proprii privind
inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor, capitalurilor
proprii şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare
care vor fi aprobate de administrator, consiliul de administraţie, respectiv
membrii directoratului, după caz.
Art. 4. - Răspunderea pentru buna organizare a
lucrărilor de inventariere de către entităţi revine administratorului,
consiliului de administraţie, respectiv membrilor directoratului, după caz.
Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Angela Toncescu
ANEXĂ
NORME
privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor,
capitalurilor proprii şi a tranzacţiilor
privind activitatea de asigurare şi de reasigurare ale
asigurătorilor/reasiguratorilor şi brokerilor de
asigurare/reasigurare
Art. 1. - (1) Prevederile prezentelor norme referitoare la inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor
şi capitalurilor proprii reprezintă dispoziţii generale specifice domeniului
asigurărilor şi se completează cu normele emise în acest sens de Ministerul
Finanţelor Publice, în măsura în care acestea nu contravin prezentelor
reglementări.
(2) In sensul prezentelor norme inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa
tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii şi
tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare, respectiv
cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se
efectuează.
(3) Inventarierea are ca scop
principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura activelor,
datoriilor, capitalurilor
proprii şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare
ale fiecărei entităţi, precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice
titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii
situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei
financiare şi a performanţei entităţii pentru respectivul exerciţiu financiar.
Art. 2. - (1) In temeiul prevederilor reglementărilor
contabile specifice domeniului asigurărilor şi ale Legii contabilităţii nr.
82/1991, republicată, entităţile au obligaţia să efectueze inventarierea elementelor
de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute, la începutul
activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar pe parcursul
funcţionării lor, în cazul transferului de portofoliu, fuziunii, divizării,
lichidării sau încetării
activităţii sau retragerii autorizaţiei de funcţionare, precum şi în
următoarele situaţii:
a) la cererea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi a altor instituţii de control ale statului, cu prilejul
efectuării controlului;
b) când sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în
gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de
gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor
naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) In cazul în care, în situaţiile enumerate la alin.
(1), sunt inventariate toate elementele de natura activelor dintr-o gestiune,
aceasta poate ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului,
consiliului de administraţie, respectiv membrilor directoratului, după caz, cu
condiţia ca în registrul-inventar să se cuprindă valoarea activelor faptice
inventariate şi înscrise în listele de inventariere, actualizate cu intrările
şi ieşirile din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data încheierii
exerciţiului financiar.
(3) Toate elementele de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii trebuie să fie date în
administrare/răspundere gestionară sau în folosinţă, după caz, persoanelor
semnificative ale entităţii, gestionarilor ori administratorilor, după caz. In
acest sens, entităţile trebuie să emită decizii însoţite de proceduri proprii
referitoare la desemnarea nominală a persoanelor care sunt responsabile de
administrarea fiecărui element de activ, datorie şi capitaluri proprii.
Art. 3. - (1) Inventarierea anuală a elementelor de
natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii şi a tranzacţiilor privind
activitatea de asigurare şi de reasigurare ale asigurătorilor se face
obligatoriu cu ocazia încheierii exerciţiului financiar.
(2) La asigurătorii/reasiguratorii cu activitate
complexă, inventarierea/verificarea gestiunilor intermediarilor în
asigurări/reasigurări poate fi efectuată pe parcursul exerciţiului financiar, cu
condiţia asigurării valorificării şi cuprinderii rezultatelor
inventarierii/verificării în situaţiile financiare anuale, întocmite pentru
exerciţiul financiar respectiv.
Art. 4. - (1) Inventarierea elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se efectuează de către comisii
de inventariere în baza procedurilor proprii aprobate în acest sens. Comisiile
de inventariere sunt numite prin decizie scrisă, emisă de administrator,
consiliul de administraţie, respectiv membrii directoratului, după caz.
(2) In decizia de numire se menţionează în mod
obligatoriu componenţa comisiei de inventariere (numele preşedintelui şi
membrilor comisiei), modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere
utilizată, gestiunea supusă inventarierii, data de începere şi de terminare a
operaţiunilor de inventariere.
(3) Comisiile de inventariere
sunt coordonate, acolo unde este cazul, de către o comisie centrală, numită
prin decizie scrisă, emisă de persoanele prevăzute la alin. (1). La nivelul
subunităţilor fără personalitate juridică organizarea inventarierii se asigură
tot de către comisii de inventariere coordonate de către comisia centrală. In
cazul brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare cu un număr de salariaţi
redus, inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană. In această
situaţie, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine
administratorului.
(4) Comisia centrală de
inventariere are sarcina să organizeze, să instruiască, să supravegheze, să
controleze modul de efectuare a operaţiunilor de inventariere şi să asigure
înregistrarea rezultatelor inventarierii în situaţiile financiare anuale.
Comisia centrală se asigură că programul referitor la desfăşurarea
inventarierii anuale se desfăşoară până la finalizarea
lucrărilor de încheiere a exerciţiului financiar.
Rezultatele din procesul verbal, întocmit cu scopul de a
lua deciziile care se impun, sunt prezentate pentru
valorificare administratorului, consiliului de administraţie, respectiv
membrilor directoratului, după caz.
(5) Comisia centrală de inventariere răspunde de
efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legale.
(6) Pentru desfăşurarea în bune
condiţii a operaţiunilor de inventariere, comisiile de inventariere vor fi
alcătuite din cel puţin 2-4 persoane cu pregătire corespunzătoare de
specialitate din cadrul departamentelor de asigurări de viaţă şi/sau asigurări
generale, daune, reasigurări, juridic şi alte departamente, membri ai
comisiilor de investiţii, ai comitetului de daune, conform structurii
organizatorice, care să asigure sau să certifice efectuarea corectă şi la timp
a inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, precum şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi
reasigurare, inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor contabile specifice
domeniului asigurărilor.
(7) Inventarierea elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a
tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi reasigurare ale entităţilor
se efectuează numai cu salariaţi proprii.
(8) Din comisia de inventariere nu pot face parte
gestionarii stocurilor de materiale sau ai altor
disponibilităţi băneşti aflate în casierii sau salariaţii/intermediarii cu
atribuţii de încasare a primelor de asigurare supuse inventarierii, contabilii
care ţin evidenţa gestiunilor respective şi nici auditorii interni sau
statutari.
(9) Pentru inventarierea
documentelor de asigurare date spre administrare şi utilizare salariaţilor
proprii şi/sau intermediarilor persoane fizice sau persoane juridice,
entităţile emit obligatoriu proceduri proprii astfel încât să se asigure
inventarierea cel puţin o dată pe an a acestor gestiuni şi cuprinderea
rezultatelor inventarierii în situaţiile financiare anuale.
(10) Entităţile pot stabili
prin proceduri interne ca la efectuarea operaţiunilor de inventariere să
participe şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, fără ca aceştia
să facă parte din comisia de inventariere faptică.
(11) Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi
înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin decizie scrisă, emisă
de către cei care i-au numit.
Art. 5. -Administratorul,
consiliul de administraţie, respectiv membrii directoratului, după caz, sunt
obligaţi să ia măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de lucru
comisiei de inventariere, asigurându-se cel puţin:
- participarea tuturor membrilor comisiei de inventariere la lucrările de inventariere;
- identificarea tuturor
elementelor de activ, datoriilor şi capitalurilor proprii care vor fi
inventariate, conform normelor şi reglementărilor contabile specifice
domeniului asigurărilor;
- securitatea sediilor, gestiunii,
casieriei şi depozitelor etc;
- dotarea comisiei de inventariere cu instrumente
adecvate, cu birotica necesară şi cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare
a spaţiilor inventariate;
- ţinerea la zi, cu ajutorul
programelor informatice, a evidenţei tehnice de gestiune a contractelor de
asigurare, a valorilor materiale specifice domeniului asigurărilor (evidenţa la
zi a contractelor de asigurare distribuite) a celorlalte valori, a evidenţei
contabile, precum şi efectuarea confruntării datelor dintre evidenţa tehnică de
gestiune şi evidenţa contabilă;
- verificarea gestiunilor privind documentele de
asigurare şi a disponibilităţilor băneşti aflate la dispoziţia tuturor
intermediarilor în asigurări;
- verificarea gestiunilor privind documentele de asigurare şi a disponibilităţilor băneşti aflate la dispoziţia
personalului propriu cu sarcini în încheierea poliţelor şi încasarea primelor
de asigurare;
- protecţia membrilor comisiei de inventariere în
conformitate cu normele de protecţie a muncii.
Art. 6. - (1) Listele de
inventariere se întocmesc pentru fiecare categorie de active, datorii şi
capitaluri proprii, atât în format letric, cât şi în format electronic.
(2) Asigurătorii au obligaţia să organizeze şi să
întocmească liste de inventariere pentru fiecare categorie de activ, pentru
fiecare tip de rezervă tehnică aferentă celor două categorii de asigurări (de
viaţă şi generale).
(3) Informaţiile cuprinse în
situaţiile privind inventarierea activităţii de asigurare sau intermediere se
obţin cu ajutorul sistemelor informatice din evidenţa tehnică de gestiune a
entităţilor.
(4) Asigurătorii care
administrează fonduri de pensii facultative vor întocmi liste de inventariere
distincte pentru elemente de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii aferente activităţii de administrare de fonduri de pensii facultative.
Inventarierea activelor necorporale
Art. 7. - (1) Inventarierea imobilizărilor necorporale
se efectuează prin constatarea existenţei şi apartenenţei acestora la
entităţile deţinătoare, iar în cazul brevetelor, licenţelor, mărcilor şi al
altor imobilizări necorporale este necesară dovedirea existenţei acestora pe
baza titlurilor de proprietate sau a altor documente juridice de atestare a
unor drepturi legale.
(2) In listele de inventariere a
imobilizărilor necorporale aflate în curs de execuţie se menţionează pentru
fiecare obiect în parte, pe baza constatării la faţa locului: denumirea
obiectului şi valoarea determinată potrivit stadiului de execuţie, pe baza
valorii din documentaţia existentă (devize), precum şi în funcţie de volumul
lucrărilor realizate la data inventarierii.
Inventarierea plasamentelor în imobilizări corporale
şi în curs
Art. 8. - (1) Inventarierea terenurilor se efectuează
pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate al acestora şi a altor
documente, potrivit legii (extras de carte funciară etc).
(2) Clădirile se inventariază
prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate existente (numai
documente originale) şi a dosarului tehnic al acestora. Pentru clădirile care
reprezintă active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului, în
conformitate cu cerinţele normelor emise de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, se solicită de la autorităţile competente documente din care să
rezulte menţiunea că sunt libere de sarcini.
(3) In listele de inventariere a plasamentelor în terenuri
şi construcţii, reprezentând active admise să acopere rezervele tehnice ale
societăţilor de asigurare/reasigurare, se adaugă menţiuni potrivit celor
consemnate în documentele justificative, care trebuie anexate (extrase de carte
funciară etc. - aflate în perioada de valabilitate), în care se specifică că
acestea sunt libere de sarcini şi că sunt asigurate conform unui contract de
asigurare, distinct încheiat cu un alt asigurător, sau că sunt autoasigurate,
cu condiţia cedării riscului în reasigurare unor societăţi de reasigurare de pe
piaţa internaţională.
(4) Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial,
cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale, se
înscriu în liste de inventariere distincte. De asemenea, lucrările de
investiţii care nu se mai execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în
liste de inventariere distincte, menţionându-se cauzele sistării sau
abandonării, aprobarea de sistare ori abandonare şi măsurile ce se propun în
legătură cu aceste lucrări.
(5) Inventarierea se
efectuează, de asemenea, pentru lucrările şi serviciile în curs de execuţie sau
neterminate.
(6) Inventarierea lucrărilor de
modernizare nefinalizate sau de reparaţii ale clădirilor, instalaţiilor,
mijloacelor de transport şi ale altor bunuri se face prin verificarea la faţa
locului a stadiului fizic al
lucrărilor. Astfel de lucrări se consemnează într-o listă de inventariere
distinctă, în care se indică denumirea obiectului supus modernizării sau
reparaţiei şi valoarea determinată potrivit costului de deviz şi celui efectiv
al lucrărilor executate.
(7) In listele de inventariere a imobilizărilor
corporale, aflate în curs de execuţie, se menţionează pentru fiecare obiect în
parte, pe baza constatării la faţa locului: denumirea obiectului şi valoarea
determinată potrivit stadiului de execuţie, pe baza valorii din documentaţia
existentă (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrărilor realizate la
data inventarierii.
Inventarierea plasamentelor în imobilizări
financiare
Art. 9. - (1) Inventarierea plasamentelor în
imobilizări financiare se efectuează pe baza documentelor originale care atestă
deţinerea acestora (registrul acţionarilor, documente care au stat la baza
achiziţiei sau primirii cu titlu gratuit, contracte de depozit etc.) sau a
confirmărilor cu emitenţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(2) Inventarierea plasamentelor
financiare se efectuează întocmindu-se liste separate pentru plasamentele
deţinute în cadrul grupului, plasamentele în imobilizări financiare cotate pe
pieţe reglementate şi necotate şi pe categorii de instrumente financiare
(titluri de stat şi bonuri de tezaur, obligaţiuni emise de autorităţi ale
administraţiei publice locale, acţiuni şi alte participaţii cu randament
variabil sau asimilat acestora pe o piaţă reglementată, împrumuturi pe termen
lung, investiţii în unităţi de fond, alte instrumente financiare etc).
(3) In listele de inventariere aferente plasamentelor
financiare ale asigurătorilor se menţionează cel puţin
denumirea emitentului, contractul, valoarea nominală, data achiziţiei, data
scadenţei, valorile rezultate din evaluările în conformitate cu reglementările
contabile specifice domeniului asigurărilor, dobânzi de încasat, valoarea
pierderilor din creanţe, precum şi orice restricţii sau limitări care ar
influenţa baza de calcul al determinării coeficientului de lichiditate sau
transferul (tranzacţionabilitatea) titlurilor (de exemplu, gaj).
(4) Lista de inventariere a
plasamentelor financiare necotate este efectuată pe baza documentelor justificative
care au stat la baza determinării valorilor stabilite cu ocazia inventarierii,
precum şi a metodelor de determinare a acestora şi ajustărilor de valoare
calculate şi este însoţită de aceste documente.
Inventarierea creanţelor şi datoriilor din
operaţiuni de asigurare, de reasigurare şi intermediere în
asigurări/reasigurări
Art. 10. - (1) Creanţele şi datoriile din asigurarea
directă, din reasigurare şi creanţele cu intermediarii în asigurări/reasigurări
persoane juridice sunt supuse verificării şi confirmării pe baza extraselor
soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care
deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit
„Extrasului de cont" (cod 14-6-3 - model prevăzut în anexa nr. 3 la Ordinul
ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.512/2008 privind documentele
financiar-contabile), cu completările ulterioare, sau a notificărilor reciproce
scrise.
(2) Listele de inventariere
întocmite pentru creanţele din asigurarea directă conţin toate contractele de
asigurare enumerate la nivel de contract (poliţă) aflat în vigoare la sfârşitul
exerciţiului financiar, precum şi cel puţin date referitoare la: seria,
numărul, perioada de valabilitate a contractului de asigurare/poliţă, numele
complet al asiguratului, codul de identificare (CNP/CUI), soldul iniţial la
început de an, prima brută subscrisă în exerciţiul financiar, prima brută
încasată. Evaluarea în vederea determinării diferenţelor de curs valutar,
favorabile sau nefavorabile, aferente creanţelor exprimate în valută şi soldul
final al creanţei de încasat la finele exerciţiului financiar vor fi
evidenţiate distinct.
(3) Inventarierea creanţelor cu
intermediarii în asigurări/reasigurări se efectuează pe baza documentelor care au stat la baza operaţiunilor de
stabilire a comisioanelor de intermediere (contracte de mandat, borderouri de
depunere a documentelor de asigurare etc.) în cursul exerciţiului financiar.
Verificarea şi confirmarea scrisă reciprocă a soldului final debitor şi/sau
creditor al conturilor de decontări cu intermediarii în asigurări este
obligatorie.
(4) Listele de inventariere pentru creanţele cu
intermediarii în asigurări/reasigurări se întocmesc distinct, nominal, pe
categorii de intermediari persoane fizice, persoane juridice, brokeri de
asigurare şi alţi intermediari în asigurări, şi cuprind cel puţin datele de
identificare ale intermediarilor în asigurări (numărul din Registrul
intermediarilor în asigurări, contractele de mandat derulate în exerciţiul
financiar, primele de asigurare intermediate/încasate, comisioanele brute
datorate şi achitate, sumele aflate în sold la finele perioadei inventariate).
(5) Ajustările de valoare pentru creanţele de la
intermediari stabilite cu ocazia inventarierii (de exemplu, în situaţia
retragerii sau a suspendării autorizaţiei de funcţionare) sunt evidenţiate
într-un analitic distinct.
(6) Inventarierea creanţelor
sau datoriilor cu reasiguratorii direcţi sau cu intermediarii în reasigurări se
efectuează pe baza documentelor de reasigurare (contracte încheiate cu
reasiguratorii, deconturi interne sau externe primite de la
reasiguratori/intermediari) derulate în cursul exerciţiului financiar.
Verificarea soldului conturilor de creanţe sau datorii este efectuată
obligatoriu în baza confirmărilor scrise primite de la partenerii
externi/interni. Ajustările de valoare pentru creanţele de la reasiguratori
stabilite cu ocazia inventarierii sunt evidenţiate distinct.
(7) Listele de inventariere ale
creanţelor sau datoriilor cu reasiguratorii se întocmesc distinct pentru
fiecare reasigurator pentru operaţiunile de acceptări şi cedări în reasigurare
pe tipuri de contracte (proporţionale, oprire daune etc). Acestea cuprind cel
puţin informaţii cu privire la datele complete de identificare ale
(re)asigurătorului (denumirea, adresa completă, ratingul acordat de o
instituţie specializată recunoscută pe plan internaţional, după caz) şi detalii
aferente contractelor de (re)asigurare, precum perioada de valabilitate a
contractului, valoarea primelor brute subscrise acceptate sau cedate în
reasigurare, distinct pe fiecare categorie de asigurări, pe fiecare clasă de
asigurare potrivit normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
(8) Listele de inventariere
trebuie să conţină şi comisioanele de acordat sau de primit, depozitele
constituite la reasiguratori, estimarea daunelor de acordat sau de recuperat,
participarea la profitul reasiguratorului, precum şi alte elemente, după caz.
(9) Brokerii de
asigurare/reasigurare inventariază creanţele şi datoriile în baza documentelor
justificative (contracte de mandat) care au stat la baza operaţiunilor de
intermediere, iar confirmarea soldurilor reciproce cu asigurătorii se
efectuează potrivit „Extrasului de cont" (cod 14-6-3) care, în anexă,
poate cuprinde informaţiile referitoare atât la documentele privind
comisioanele de intermediere, cât şi la documentele de asigurare neutilizate
aflate la dispoziţia acestora.
(10) Listele de inventariere a
creanţelor şi/sau datoriilor cu asigurătorii trebuie să cuprindă cel puţin datele
de identificare ale asigurătorului, contractele de intermediere derulate în
exerciţiul financiar, soldul iniţial la început de an, valoarea primelor de
asigurare intermediate în exerciţiul financiar, valoarea comisioanelor brute
datorate, comisioanele achitate şi sumele aflate în sold la finele perioadei.
(11) Creanţele, evidenţiate pe
clase de asigurare aferente sumelor recuperabile provenite din achiziţionarea
creanţelor asiguraţilor faţă de terţi (subrogare în drepturile acestora) sau
din achiziţionarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor asigurate,
estimate cu prudenţă, se inventariază pe baza documentelor justificative de
constituire a creanţei (hotărâri judecătoreşti, angajamente de plată, procese-verbale însoţite de
note de fundamentare aprobate de conducerea executivă a asigurătorului etc),
menţionându-se cel puţin data constituirii acestora, soldul iniţial şi soldul
final. Listele de inventariere a acestor creanţe trebuie întocmite distinct pe
clase de asigurare, pe persoane fizice, persoane juridice/alţi asigurători.
Propunerile comisiei de inventariere cu privire la ajustările de valoare pentru
depreciere aferente acestor creanţe din subrogare sunt cuprinse în liste de inventariere separate.
Inventarierea creanţelor şi obligaţiilor faţă de
terţi
Art. 11. - (1) Creanţele şi obligaţiile faţă de terţi
supuse verificării şi confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare şi
creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în
totalul soldurilor acestor conturi, precum şi datoriile sau creanţele faţă de
asigurători constituite în baza prevederilor art. 22 şi 54 din Legea nr.
136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi
completările ulterioare, trebuie să fie confirmate potrivit „Extrasului de
cont" (cod 14-6-3) sau punctajelor reciproce scrise.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1), precum şi
refuzul de confirmare constituie abateri de la prezentele norme şi se
sancţionează potrivit legii.
(3) In situaţia entităţilor
care efectuează decontarea creanţelor şi obligaţiilor pe bază de deconturi
interne sau deconturi externe periodice (lunare) confirmate de către parteneri,
aceste documente pot ţine locul extraselor de cont
confirmate.
(4) Inventarierea soldului
creanţelor şi/sau a obligaţiilor faţă de bugetele locale sau bugetul consolidat
al statului se efectuează pe baza certificatelor de atestare fiscală eliberate
de autorităţile competente, pentru data de 31 decembrie sau pentru sfârşitul
perioadei pentru care se efectuează inventarierea.
Inventarierea altor elemente de activ
Art. 12. - (1) Stabilirea stocurilor faptice se face
prin numărare sau cântărire, după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale
intacte se desfac prin sondaj, acest lucru urmând a fi menţionat şi în listele
de inventariere respective.
(2) In listele de inventariere a materialelor se
menţionează modul în care s-a făcut inventarierea, precum şi datele tehnice
care au stat la baza calculelor respective.
(3) Bunurile aflate asupra
angajaţilor la data inventarierii (echipamente, mobilier etc.) se inventariază
şi se trec în liste de inventariere distincte, specificându-se persoanele care
răspund de păstrarea lor. In cadrul evidenţierii acestora pe spaţii/locuri de
muncă, bunurile sunt centralizate şi comparate cu datele din evidenţa
tehnico-operativă, precum şi cu cele din evidenţa contabilă.
(4) Comisia de inventariere are obligaţia să controleze
toate locurile în care pot exista bunuri care trebuie
supuse inventarierii.
Art. 13. - Toate bunurile ce se inventariază se înscriu
în listele de inventariere, care trebuie să se întocmească pe locuri de
depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri.
Art. 14. - (1) Bunurile existente în entitate şi aparţinând altor entităţi (închiriate, în leasing, în
concesiune, în administrare, în custodie etc.) se inventariază şi se înscriu în
liste de inventariere distincte.
(2) Listele de inventariere
pentru aceste bunuri trebuie să conţină informaţii cu privire la numărul şi
data actului de predare-primire şi ale documentului de livrare, precum şi alte
informaţii utile.
(3) Listele de inventariere
cuprinzând bunurile aparţinând terţilor se trimit şi persoanei fizice sau
juridice, române ori străine, după caz, căreia îi aparţin bunurile respective,
în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la terminarea inventarierii, urmând
ca proprietarul bunurilor să comunice eventualele nepotriviri în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea listelor
de inventariere.
(4) In caz de nepotriviri, entitatea deţinătoare este
obligată să clarifice situaţia diferenţelor respective şi să comunice
constatările sale persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin bunurile
respective, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea sesizării.
(5) Pentru situaţiile prevăzute
în prezentul articol, entităţile deţinătoare ale bunurilor sunt obligate să
efectueze inventarierea şi să trimită spre confirmare listele de inventariere,
după cum proprietarii acelor bunuri sunt obligaţi să ceară confirmarea privind
bunurile existente la terţi. Neprimirea confirmării privind bunurile existente
la terţi nu reprezintă confirmare tacită.
(6) Documentele de asigurare (contracte/poliţe de
asigurare, chitanţele de încasare în numerar a primelor de asigurare) primite
de la asigurători, dar neutilizate, aflate la dispoziţia intermediarilor în
asigurări, sunt incluse în liste de inventariere separate, distinct pe tip de
document de asigurare şi confirmate în baza proceselor-verbale de verificare
sau a confirmărilor reciproce scrise.
(7) Sumele reprezentând
diferenţe de prime de asigurare/comisioane intermediate etc. constatate ca
urmare a confirmărilor reciproce scrise, primite de la intermediari sau
asigurători, trebuie să fie evidenţiate şi înregistrate în contabilitatea
entităţilor numai în baza documentelor justificative care au stat la baza
operaţiunilor respective.
Art. 15. - (1) Pentru bunurile depreciate, inutilizabile
sau deteriorate, fără mişcare ori greu vandabile,
comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum şi pentru creanţele şi
obligaţiile incerte ori în litigiu se întocmesc liste de inventariere distincte
sau situaţii analitice separate, după caz.
(2) Determinarea stocurilor
faptice se face astfel încât să se evite omiterea ori inventarierea de două sau
de mai multe ori a aceloraşi bunuri.
(3) Bunurile aflate în
expediţie se inventariază de către entităţile furnizoare, iar bunurile
achiziţionate aflate în curs de aprovizionare se inventariază de entitatea
cumpărătoare şi se înscriu în liste de inventariere distincte.
Art. 16. - Principalele măsuri organizatorice care
trebuie luate de către comisia de inventariere pentru inventarierea bunurilor
sunt următoarele:
a) înainte de începerea
operaţiunii de inventariere să ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea
bunurilor o declaraţie scrisă din care să rezulte dacă:
- gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;
- în afara bunurilor entităţii respective are în
gestiune şi alte bunuri aparţinând terţilor, primite cu sau fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror
cantitate ori valoare are cunoştinţă;
- are bunuri nerecepţionate sau
care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;
- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
- deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate
din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
- are documente de
primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.
De asemenea, gestionarul menţionează în declaraţia
scrisă felul, numărul şi data ultimului document de intrare/ieşire a bunurilor
în/din gestiune.
Declaraţia se datează şi se semnează de către
gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor şi de către comisia de
inventariere. Semnarea declaraţiei de către gestionar se face în faţa comisiei
de inventariere;
b) să identifice toate locurile (încăperile) în care
există bunuri ce urmează a fi inventariate;
c) să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de
depozitare, în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se întrerup operaţiunile
de inventariere şi se părăseşte gestiunea.
Atunci când bunurile supuse inventarierii, gestionate
de către o singură persoană, sunt depozitate în locuri diferite sau gestiunea
are mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează inventarierea
trebuie să sigileze toate aceste locuri şi căile lor de acces, cu excepţia
locului în care a început inventarierea, care se sigilează numai în cazul când
inventarierea nu se termină într-o singură zi. La reluarea lucrărilor se
verifică dacă sigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt se consemnează
într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de către comisia de
inventariere şi de către gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.
Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân
în cadrul gestiunii inventariate în locuri special amenajate (fişete, casete,
dulapuri etc), încuiate şi sigilate.
Preşedintele comisiei de inventariere răspunde de
operaţiunea de sigilare;
d) să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune,
fişele de magazie, menţionând data la care s-au inventariat bunurile, să vizeze
documentele care privesc intrări sau ieşiri de bunuri, existente în gestiune,
dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fişele de magazie şi
predarea lor la contabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să
reflecte realitatea;
e) să verifice numerarul din
casă şi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solicitând depunerea
numerarului la casieria entităţii;
f) să controleze dacă toate
instrumentele şi aparatele de măsură sau de cântărire au fost verificate şi
dacă sunt în bună stare de funcţionare;
g) în cazul în care gestionarul nu s-a prezentat la data şi ora fixate pentru începerea operaţiunilor de inventariere,
comisia de inventariere sigilează gestiunea şi comunică aceasta comisiei
centrale sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii, conform
procedurilor proprii privind inventarierea. Aceste persoane au obligaţia să îi
aducă la cunoştinţă imediat, în scris, gestionarului despre reprogramarea inventarierii
ce trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua şi ora fixate pentru începerea
operaţiunilor de inventariere.
Dacă gestionarul nu se prezintă nici de această dată la
locul, data şi ora fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de
inventariere în prezenţa reprezentantului său legal sau a altei persoane,
numită prin decizie scrisă, care să îl reprezinte pe gestionar.
Art. 17. - Pentru desfăşurarea
corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este posibil, să se sisteze
operaţiunile de intrare-ieşire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se din
timp măsurile corespunzătoare pentru a nu se stânjeni procesul normal de predare sau de primire a bunurilor.
Art. 18. - (1) Disponibilităţile băneşti, cecurile,
cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie, acreditivele, ipotecile,
precum şi alte valori aflate în casieria entităţilor se inventariază cu
respectarea prevederilor legale.
(2) Disponibilităţile aflate în
conturi la bănci sau la unităţile Trezoreriei Statului se inventariază prin
confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din
contabilitatea entităţii.
In acest scop, extrasele de cont
din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi bancară, puse la dispoziţie de
instituţiile de credit şi unităţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila
oficială a acestora.
(3) Disponibilităţile în lei şi
în valută din casierie se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului
financiar, după înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi
privind exerciţiul respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casă cu monetarul şi cu cele din
contabilitate, în baza procesului-verbal de inventariere a monetarului şi/sau a
altor valori aflate în casierie.
(4) Disponibilităţile în numerar sau din conturile
curente în lei şi în valută aflate în conturile deschise la instituţiile de
credit, altele decât conturile prin care se derulează activitatea curentă a
intermediarilor în asigurare/reasigurare, reprezentând încasările făcute în
numele sau în contul asiguraţilor sau reasiguraţilor, reprezentând prime de
asigurare sau de reasigurare, pot fi virate în conturile curente ale
asigurătorului, până în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar.
Art. 19. - (1) Inscrierea în listele de inventariere a
mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, a tichetelor de călătorie, a tichetelor
de masă, a tichetelor cadou, a tichetelor de creşă, a tichetelor de vacanţă, a
bonurilor cantităţi fixe şi altele asemenea se face la valoarea lor nominală.
(2) Pentru bunurile de această natură, constatate fără
utilitate (expirate, deteriorate), se întocmesc liste de inventariere
distincte.
Inventarierea cheltuielilor în avans/cheltuielilor de achiziţie reportate
Art. 20. - (1) Inventarierea cheltuielilor în avans şi
a cheltuielilor de achiziţie reportate se efectuează ţinându-se seama de modul
de constituire şi de procedurile interne aprobate.
(2) Listele de inventariere se întocmesc pentru fiecare tip de cheltuială în avans sau de achiziţie
reportată constituită după natură (comisioane, publicitate etc).
(3) Pentru cheltuielile de
achiziţie reportate lista de inventariere cuprinde baza de date referitoare la
metoda de calcul determinată în conformitate cu cerinţele prevederilor normelor
emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, componenţa soldului iniţial,
constituire, eliberare şi a soldului final.
(4) Procedurile interne aprobate, pe baza cărora se
constituie cheltuielile de achiziţie reportate, precum şi metodologia de calcul
al acestora se anexează la dosarul de inventariere.
Inventarierea rezervelor tehnice ale asigurătorilor
şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare
Art. 21. - (1) Rezervele
tehnice brute ale asigurătorului se inventariază pe fiecare tip de rezervă
tehnică, pe categorie de asigurări, urmărindu-se respectarea prevederilor
legale şi a normelor interne cu privire la constituirea şi menţinerea
corespunzătoare.
(2) Partea din rezervele
tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare se inventariază distinct,
pe categorii de asigurări, iar listele de inventariere cuprind toate
informaţiile pentru fiecare tip de rezervă tehnică constituită, eliberată, sold
final, la nivel de contract, dosar de daună cedat în reasigurare etc.
(3) Bazele de date conţin
pentru fiecare tip de rezervă tehnică cel puţin următoarele informaţii: sold
iniţial la început de an, constituirea, diminuarea/eliberarea, sold final pe
contract de asigurare, totalizate pe clase/categorie de asigurare practicată,
după caz. Pentru rezervele tehnice de daune informaţiile trebuie prezentate pe
fiecare dosar de daună constituit, plătit, prescris sau alte situaţii prevăzute
de lege, sold final.
(4) Bazele de date referitoare
la subscriere în exerciţiul financiar a primelor de asigurare aferente
contractelor (poliţelor) încheiate trebuie salvate în format electronic şi
cuprind cel puţin informaţii privind contractele de asigurare enumerate la
nivel de contract (poliţă) încheiată şi subscrisă în exerciţiului financiar,
seria, numărul, numele complet al asiguratului, codul de identificare (CNP/CUI)
perioada de valabilitate a contractului, valoarea primei brute subscrise în
exerciţiul financiar, valoarea primei brute încasate, riscurile cuprinse în
asigurare, alte date prevăzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, totalizate pe clase/categorii de asigurare.
(5) Bazele de date referitoare
la contractele (poliţele) de asigurare subscrise în exerciţiile financiare
anterioare aferente contractelor de asigurare cu perioadă de valabilitate mai
mare de un an (multianuale) cuprind cel puţin informaţiile enunţate la alin.
(4).
(6) La dosarul de inventariere
se anexează, pe suport informatic durabil, toate informaţiile necesare
determinării bazelor de date ale căror totaluri obţinute din evidenţa tehnică
de gestiune trebuie să confirme la nivel de contract (poliţă) soldul rezervelor
tehnice brute, veniturile din prime brute subscrise, indemnizaţiile brute
plătite, primele brute încasate, primele cedate în reasigurare, veniturile din
prime de asigurare încasate în avans, comisioanele de achiziţie curente şi
reportate, alte date şi informaţii privind activitatea de asigurare care sunt
evidenţiate în contabilitate.
(7) Documentele şi informaţiile
care alcătuiesc dosarul de inventariere solicitate în structura prevăzută de
prevederile prezentelor norme sunt obligatorii începând cu inventarierea
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii şi a
tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi reasigurare ale anului 2011.
Art. 22. - Pentru toate celelalte elemente de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu ocazia inventarierii, se
verifică realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la
terţi se fac cereri de confirmare, care se ataşează la listele respective de
inventariere după primirea confirmării.
Listele de inventariere
Art. 23. - (1) Pe ultima filă a listei de inventariere,
gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate bunurile şi valorile băneşti din
gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în
prezenţa sa. De asemenea, acesta menţionează dacă are obiecţii cu privire la
modul de efectuare a inventarierii. In acest caz, comisia de inventariere este
obligată să analizeze obiecţiile, iar concluziile sunt menţionate la sfârşitul
listelor de inventariere.
(2) Listele de inventariere se
semnează pe fiecare filă de către preşedintele şi membrii comisiei de
inventariere, de către gestionar, precum şi de către specialiştii solicitaţi de
către preşedintele comisiei de inventariere pentru participarea la
identificarea bunurilor inventariate.
(3) In cazul gestiunilor colective (cu mai mulţi
gestionari), listele de inventariere se semnează de către toţi gestionarii, iar
în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de către
gestionarul predător, cât şi de către cel primitor.
Art. 24. - (1) Completarea listelor de inventariere se
efectuează fie folosind sistemul informatic de prelucrare automată a datelor,
fie prin înscrierea elementelor de active identificate, fără spaţii libere şi
fără ştersături, conform procedurilor interne aprobate.
(2) Listele de inventariere
utilizate sunt cele prevăzute ca model în anexa nr. 3 la Ordinul ministrului
economiei şi finanţelor nr. 3.512/2008, cu completările ulterioare.
(3) In cazul imobilizărilor corporale, precum şi al
celorlalte elemente de natura activelor pentru care există constituite ajustări
pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare, în listele de
inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora,
mai puţin ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate
până la data inventarierii, care se compară cu valoarea lor actuală, stabilită
cu ocazia inventarierii, pe bază de constatări faptice.
(4) In situaţia în care elementele de natura activelor
sunt inventariate prin metode de identificare electronică (de exemplu, cititor
de cod de bare etc), datele fiind transmise direct în sistemul informatic
financiar-contabil, listele de inventar sunt editate direct din sistemul informatic.
Se vor edita listele complete cu toate poziţiile inventariate sau în mod
selectiv numai pentru acele
poziţii (repere) unde se constată diferenţe cantitative sau valorice
(deprecieri), după caz.
(5) In cazul în care se editează liste de inventariere
care cuprind numai poziţiile (reperele) la care se constată diferenţe
cantitative sau valorice, listele complete de inventariere se păstrează pe
suport magnetic, pe durata legală de păstrare a documentelor. In astfel de
situaţii, evaluarea bunurilor în vederea stabilirii eventualelor ajustări se
efectuează prin analiza şi evaluarea tuturor elementelor inventariate, nu numai
a celor la care s-au constatat diferenţe cantitative.
(6) Inventarierile parţiale, precum şi inventarierile
efectuate în cursul anului, atunci când entitatea efectuează mai multe
inventarieri, se efectuează cu respectarea prezentelor norme, mai puţin
completarea „Registrului-inventar" (cod 14-1-2), care se efectuează cu
ocazia inventarierii anuale.
(7) Pentru inventarierea elementelor de natura
activelor care nu au substanţă materială, a datoriilor şi capitalurilor proprii
se întocmesc situaţii analitice distincte. Totalul situaţiilor analitice astfel
întocmite se verifică cu soldurile conturilor sintetice corespunzătoare, care
se preiau în „Registrul-inventar" (cod 14-1-2).
Art. 25. - (1) Rezultatele inventarierii se stabilesc
prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele de
inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din
contabilitate.
(2) Inainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se
procedează la o analiză a tuturor stocurilor înscrise în fişele de magazie şi a
soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite
cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la
stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntarea cantităţilor consemnate
în listele de inventariere cu evidenţa tehnico-operativă pentru fiecare
poziţie.
Evaluarea, cu ocazia inventarierii
Art. 26. - (1) Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face
potrivit prevederilor Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene specific domeniului asigurărilor, precum şi ale prezentelor norme.
(2) Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului
permanenţei metodelor, potrivit căruia modelele şi regulile de evaluare trebuie
menţinute, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
Art. 27. - (1) La stabilirea valorii de inventar a
bunurilor se aplică principiul prudenţei, potrivit căruia se ţine seama de
toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
(2) In cazul în care se
constată că valoarea de inventar a bunurilor este mai mare decât valoarea cu
care acestea sunt evidenţiate în contabilitate, în listele de inventariere se
înscriu valorile din contabilitate.
(3) In cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de
inventariere se înscrie valoarea de inventar.
Art. 28. - (1) Pentru elementele de natura activelor la
care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de inventariere întocmite
distinct, comisia de inventariere face propuneri de
ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare, după caz,
ori de înregistrare a unor amortizări suplimentare (pentru deprecierile
ireversibile ale imobilizărilor amortizabile), acolo unde este cazul, arătând
totodată cauzele care au determinat aceste deprecieri.
(2) Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile
constatate la bunuri, precum şi pentru pagubele determinate de expirarea
termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze, comisia de
inventariere solicită explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea
gestionării bunurilor, respectiv a urmăririi decontării creanţelor.
(3) Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor
analizate, comisia de inventariere stabileşte natura lipsurilor, pierderilor,
pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi natura plusurilor, propunând,
în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de regularizare a diferenţelor
dintre datele din contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma
inventarierii.
(4) In situaţia constatării unor plusuri în gestiune,
bunurile respective se evaluează potrivit reglementărilor contabile specifice
domeniului asigurărilor.
(5) In cazul constatării unor lipsuri imputabile în
gestiune, administratorii, consiliul de administraţie, respectiv membrii
directoratului, după caz, trebuie să impute persoanelor vinovate bunurile lipsă
la valoarea lor de înlocuire.
(6) Prin valoare de înlocuire, în sensul prezentelor norme, se înţelege costul de achiziţie a unui
bun cu caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data
constatării pagubei, care cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, la
care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport,
aprovizionare şi alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea în stare de
utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. In cazul
bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate
de pe piaţă, valoarea de imputare se stabileşte de către o comisie formată din
specialişti în domeniul respectiv.
(7) La stabilirea valorii debitului, în cazurile în
care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se are în vedere
posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi
bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior:
culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;
- diferenţele constatate în plus sau în minus să se
refere la aceeaşi perioadă de gestiune şi la aceeaşi gestiune.
(8) Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a
făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau
din degradarea bunurilor respective, cauzată de persoanele care răspund de
gestionarea acestor bunuri.
(9) Pentru pagubele constatate
în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea acestora
se face la valoarea de înlocuire, aşa cum a fost definită la alin. (6).
Procesul-verbal
privind rezultatele inventarierii şi dosarul de inventariere
Art. 29. - (1) Rezultatele inventarierii se înscriu de
către comisia de inventariere într-un proces-verbal.
(2) Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii
trebuie să conţină, în principal, următoarele elemente: data întocmirii, numele
şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data deciziei de
numire a comisiei de inventariere, gestiunea/gestiunile
inventariată/inventariate, data începerii şi terminării operaţiunii de
inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile şi propunerile comisiei cu
privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi persoanele
vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legătură cu acestea, volumul
stocurilor depreciate, fără mişcare, propunerile privind ajustările de valoare;
propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale, respectiv din
evidenţă a imobilizărilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a
materialelor de natura obiectelor de inventar şi declasare sau casare a unor
stocuri, constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea
integrităţii bunurilor din gestiune, precum şi alte aspecte legate de
activitatea gestiunii inventariate.
(3) Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de 7 zile lucrătoare
de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, administratorului,
consiliului de administraţie, respectiv membrilor directoratului. Acesta, cu
avizul conducătorului compartimentului financiar - contabil şi al conducătorului compartimentului juridic, decide
asupra soluţionării propunerilor făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale.
(4) Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii
este însoţit de dosarul de inventariere a activităţii de asigurare, care
cuprinde anexele întocmite cu ocazia operaţiunilor de inventariere. Acest dosar
conţine cel puţin:
a) lista de inventariere a imobilizărilor necorporale;
b) lista de inventariere a
plasamentelor în imobilizări corporale, a terenurilor, clădirilor şi
construcţiilor proprietate şi imobilizări în curs, a lucrărilor sistate;
c) propuneri de scoatere din
funcţiune a imobilizărilor corporale, respectiv din evidenţă a imobilizărilor
necorporale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor
de inventar şi declasare sau casare a unor stocuri;
d) situaţia inventarierii
plasamentelor în instrumente financiare pe categorii de instrumente şi
activitate de asigurare;
e) situaţia inventarierii
creanţelor din asigurarea directă aferentă asigurărilor de viaţă şi
asigurărilor generale, după caz;
f) situaţia creanţelor/datoriilor din reasigurare;
g) situaţia creanţelor/datoriilor cu intermediarii în
asigurări pe categorii de intermediari;
h) situaţia creanţelor cu asigurătorii pentru brokerii de asigurare;
i) situaţia creanţelor aferente sumelor recuperabile
provenite din achiziţionarea creanţelor asiguraţilor faţă de terţi (subrogare
în drepturile acestora) sau din achiziţionarea drepturilor de proprietate
asupra bunurilor asigurate, distinct pe asigurători şi distinct pe alte
categorii;
j) situaţia altor debite din prestări servicii în
domeniul asigurărilor;
k) situaţia contractelor de asigurare subscrise în
exerciţiul financiar pentru asigurările de viaţă şi distinct pentru asigurările
generale, după caz;
l) situaţia de inventariere a
sumelor asigurate plătite din daunele şi prestaţiile la asigurările de viaţă şi
distinct pentru asigurările generale, după caz;
m) lista de inventariere a mijloacelor fixe a
imobilizărilor corporale şi necorporale în curs, alte active materiale şi
stocuri utilizând formularul comun pe economie „Lista de inventariere" cod
14-3-12 şi 14-3-12 b;
n) situaţia inventarierii cheltuielilor în avans;
o) situaţia inventarierii cheltuielilor de achiziţie
reportate pe categorii de asigurare, după caz;
p) situaţia inventarierii rezervelor tehnice pentru
asigurările de viaţă şi asigurările generale, pe categorii de rezerve tehnice
la nivel de contract de asigurare/dosar de daună - plătit, prescris şi alte
situaţii prevăzute de lege etc;
q) situaţia inventarierii dosarelor aflate pe rolul
instanţelor de judecată având ca obiect pretenţiile formulate împotriva
terţilor;
r) situaţia inventarierii dosarelor aflate pe rolul
instanţelor de judecată având ca obiect pretenţiile formulate de terţi
împotriva asigurătorului sau brokerului de asigurare în calitate de pârât;
s) alte situaţii, anexe, procese-verbale, extrase de
cont, confirmări scrise etc;
t) balanţa de verificare cu înregistrarea operaţiunilor
rezultate în urma inventarierii semnată de comisia de inventariere;
u) suportul în format electronic (CD/DVD).
(5) Procesul-verbal inclusiv anexele sunt întocmite în
format letric (pentru liste cu un volum mare de date se pot obţine din
sistemele informatice situaţii centralizatoare care sunt semnate de membrii
comisiei de inventariere, certificate pentru concordanţa datelor de către
compartimentul financiar-contabil) şi salvate în format electronic pe un suport
durabil, arhivate în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
„Registrul-inventar" (cod 14-1-2)
Art. 30. - (1) „Registrul-inventar" (cod 14-1-2)
este un document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanţ.
Se întocmeşte într-un singur exemplar, după ce a fost
numerotat şi parafat.
(2) Elementele de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii înscrise în registrul-inventar
au la bază listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere şi situaţiile
analitice, după caz, care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţ.
(3) In cazul în care inventarierea are loc pe parcursul
anului, datele rezultate din operaţiunea de inventariere se actualizează cu
intrările sau ieşirile din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data
încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în
registrul-inventar. Operaţiunea de actualizare a datelor rezultate din
inventariere se efectuează astfel încât la sfârşitul exerciţiului financiar să
fie reflectată situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, precum şi a tranzacţiilor privind activitatea de
asigurare şi de reasigurare.
(4) Completarea registrului-inventar se efectuează în momentul în care se stabilesc soldurile
tuturor conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit, şi
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, după caz.
(5) Registrul-inventar poate fi adaptat în funcţie de
specificul şi necesităţile entităţilor, cu condiţia respectării conţinutului
minim de informaţii prevăzut pentru acesta.
(6) Registrul-inventar se
întocmeşte la nivelul fiecărei subunităţi a entităţii, precum şi, centralizat,
la nivel de entitate.
Rezultatele inventarierii
Art. 31. - (1) Rezultatele inventarierii trebuie
înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de cel mult 7 zile
lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către
administrator, consiliul de administraţie, respectiv membrii directoratului,
după caz.
(2) Rezultatul inventarierii se
înregistrează în contabilitate potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991,
republicată, şi în conformitate cu reglementările contabile conforme cu
directivele europene specifice domeniului asigurărilor.
(3) Pe baza registrului-inventar
şi a balanţei de verificare întocmite la finele exerciţiului financiar se
întocmeşte bilanţul, parte componentă a situaţiilor financiare anuale, ale
cărui posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate,
puse de acord cu situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor
şi capitalurilor proprii, precum şi a tranzacţiilor privind activitatea de
asigurare şi de reasigurare stabilită pe baza inventarului.
Art. 32. - Nerespectarea în
orice mod a dispoziţiilor prezentelor norme se sancţionează de către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din
Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.