*) Opinie separată la Decizia nr. 730, transmisă de Curtea Constituţională prin Adresa nr. 4.879 din 12 iulie 2012 ulterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012.În dezacord cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 730 din 9 iulie 2012, cu majoritate de voturi, consider că cererea era admisibilă şi întemeiată. Curtea ar fi trebuit să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte. Curtea trebuia să constate că Preşedintele României nu a săvârşit fapte grave prin care să încalce prevederile Constituţiei, astfel cum a reţinut şi în Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012, precum şi neconstituţionalitatea Hotărârii nr. 33 din 6 iulie 2012 prin care s-a dispus suspendarea din funcţie.I. Cu privire la admisibilitatea cererii formulate1. Preşedintele României este unul dintre titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la conflictele juridice de natură constituţionale prevăzute de art. 146 alin. e) din Constituţie.Astfel cum rezultă din cererea formulată, Preşedintele României este cel care solicită Curţii constatarea existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte.La momentul formulării cererii de constatare a existenţei conflictului juridic de natură constituţională Preşedintele avea calitate procesuală. În acest sens, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, apreciem că autorul sesizării - Preşedintele României - avea calitate procesuală în cauză, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale reprezintă unica posibilitate procedurală de a contesta o hotărâre a Parlamentului României care priveşte funcţia sa. În aceste condiţii, a reţine lipsa calităţii procesuale de a contesta această hotărâre ar reprezenta o încălcare a liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României.Dacă prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 Curtea a constatat că preşedintele revocat al Senatului avea calitate procesuală, cu atât mai mult, cu acest prilej, Curtea ar fi trebuit să constate că Preşedintele României avea calitate procesuală în cauză.2. Se observă că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 270/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008, Curtea poate soluţiona orice conflict juridic de natură constituţională ivit între autorităţile publice, precum şi orice situaţii juridice conflictuale a căror naştere rezidă în mod direct din textul Constituţiei.Din această perspectivă se observă că în data de 6 iulie 2012 Parlamentul a dispus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ceea ce a creat o situaţie juridică conflictuală, care s-a născut din nerespectarea de către Parlamentul României a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea fundamentală, respectiv săvârşirea unor fapte grave prin care Preşedintele României să încalce prevederile Constituţiei.II. Cu privire la fondul cererii formulate de către Preşedintele României1. Apreciem că Preşedintele României nu a săvârşit fapte grave prin care să încalce prevederile Constituţiei, condiţie obligatorie pentru suspendarea acestuia din funcţie, potrivit art. 95 alin. (1) din Constituţie.În sprijinul celor anterior precizate observăm că prin Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012 Curtea a reţinut următoarele:– cu privire la susţinerile cuprinse în preambulul propunerii de suspendare din funcţie a preşedintelui României, Curtea a constatat că acestea nu precizează elementele necesare identificării şi caracterizării faptelor de încălcare a Constituţiei şi nici dovezile pe care se sprijină imputările, astfel încât a analizat motivele cuprinse în cele 7 capitole ale propunerii de suspendare;
– referitor la susţinerile menţionate în capitolul II din propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, Curtea a reţinut că motivele invocate de autorii propunerii privind încălcarea unor drepturi fundamentale, cum sunt dreptul la muncă şi dreptul la pensie, nu se pot constitui în elemente ce conduc la atingerea substanţei acestor drepturi fundamentale. În acest sens, Curtea constată că măsurile legislative referitoare la diminuarea salariilor şi a pensiilor au fost adoptate de către Guvern, prin asumarea răspunderii;
– cu privire la declaraţiile Preşedintelui României, Curtea a constatat că acestea sunt simple afirmaţii, fără să constituie acte sau fapte care să conducă la încălcări grave ale Constituţiei. Astfel, manifestările Preşedintelui, la care se referă autorii propunerii de suspendare, pot fi caracterizate ca opinii;
– referitor la motivele invocate în capitolul III din propunerea de suspendare, Curtea a reţinut că aceste declaraţii ale Preşedintelui României nu au produs efecte juridice, neavând un caracter decizional. De aceea, nu s-a reţinut încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la independenţa justiţiei, declaraţiile critice formulate nefiind de natură să îi determine pe magistraţi să nu-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale;
– Curtea a arătat că faptul că unele prevederi din proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei au fost constatate ca fiind neconstituţionale, deoarece aveau ca efect suprimarea unor drepturi fundamentale, nu poate conduce la concluzia că Preşedintele României ar fi încălcat prevederile Legii fundamentale;
– referitor la susţinerile din capitolul V din propunerea de suspendare, Curtea a constatat că declaraţiile Preşedintelui României nu au fost de natură a aduce atingere independenţei judecătorilor constituţionali.Cât priveşte numirea domnului Petre Lăzăroiu ca judecător la Curtea Constituţională cu înfrângerea art. 142 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că şi cele două Camere ale Parlamentului au aplicat prevederile art. 68 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Apreciem, de asemenea, că suspendarea Preşedintelui României face parte dintr-o suită de acte neconstituţionale adoptate de Parlament şi Guvern cu încălcarea gravă a art. 1 alin. (1), (3) şi (5) din Constituţie, după cum urmează:
– adoptarea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Această lege era menită să limiteze competenţele Curţii Constituţionale şi a fost declarată neconstituţională la data de 9 iulie 2012;
– adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, act normativ publicat la data de 4 iulie 2012 înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale asupra sesizării de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ordonanţă care are un conţinut identic;
– adoptarea Hotărârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 prin care a fost revocat din funcţie Avocatul Poporului, scopul revocării fiind crearea unei situaţii în care Guvernul să emită ordonanţe de urgenţă de modificare a unor instituţii fundamentale ale statului, care să nu mai poată fi atacate la Curtea Constituţională;
– adoptarea Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 prin care a fost revocat din funcţie Preşedintele Senatului. Revocarea s-a produs fără respectarea dispoziţiilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Senatului;
– adoptarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 3 iulie 2012 prin care a fost revocat din funcţie Preşedintele Camerei Deputaţilor. Revocarea s-a produs fără respectarea dispoziţiilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Camerei Deputaţilor;
– hotărârile Senatului şi ale Camerei Deputaţilor (amintite mai sus) de schimbare a preşedinţilor acestor Camere, adoptate în 3 iulie, au fost ţinute de la publicare în Monitorul Oficial până la data de 4 iulie, publicându-se în Monitorul Oficial după aprobarea şi publicarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului care limita atribuţiile Curţii Constituţionale, tocmai pentru a nu se mai putea pronunţa Curtea Constituţională asupra acestora;
– adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41 din 5 iulie 2012, prin care a fost modificată Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, act normativ publicat la data de 5 iulie 2012, înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale asupra sesizării de neconstituţionalitate (înregistrată la data de 27 iunie 2012) a Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.3. Curtea avea competenţa de a constata neconstituţionalitatea Hotărârii nr. 33 din 6 iulie 2012 prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, având în vedere dispozitivul Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012 (pronunţată anterior soluţionării prezentei cauze), prin care s-a constatat că „soluţia legislativă care exclude de la controlul de constituţionalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale este neconstituţională“. Menţionăm că în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 210 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 416 din 13 iunie 2003, şi Decizia nr. 263 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 mai 2012, Curtea a reţinut că acesteia îi sunt opozabile deciziile pe care le pronunţă de la momentul pronunţării lor. Având în vedere că prin Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012 Curtea a constatat că Preşedintele României nu a săvârşit fapte grave prin care să încalce prevederile Constituţiei, Curtea ar fi trebuit să constate neconstituţionalitatea Hotărârii nr. 33 din 6 iulie 2012 prin care s-a dispus suspendarea din funcţie. Totodată, Curtea, în pronunţarea sa, ar fi trebuit să nu ignore pentru considerente procedurale gravele încălcări ale principiilor statului de drept prevăzut de art. 1 alin. (3) şi al respectării supremaţiei Constituţiei, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Judecător, prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc