LEGE   Nr. 79 din 11 noiembrie 1993

pentru aderarea Romaniei la Conventia asupra masurilor ce urmeaza a fi luate pentru interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale, adoptata de Conferinta generala a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura la Paris la 14 noiembrie 1970

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 268 din 19 noiembrie 1993

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    ARTICOL UNIC
    Romania adera la Conventia asupra masurilor ce urmeaza a fi luate pentru interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale, adoptata de Conferinta generala a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura la Paris la 14 noiembrie 1970.

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 15 septembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                        PRESEDINTELE SENATUI
                    prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 1 noiembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                    PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
                            ADRIAN NASTASE

                              CONVENTIE
asupra masurilor ce urmeaza a fi luate pentru interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale*)

    *) Traducere.

    Conferinta generala a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, reunita la Paris intre 12 octombrie si 14 noiembrie 1970 in cea de-a XVI-a sesiune a sa,
    reamintind importanta dispozitiilor Declaratiei privind principiile cooperarii culturale internationale, adoptata in cea de-a XIV-a sesiune a Conferintei generale,
    considerand ca schimbul de bunuri culturale intre popoare, in scopuri stiintifice, culturale si educative, conduce la aprofundarea cunoasterii civilizatiei umane, imbogateste viata culturala a tuturor popoarelor si naste respectul si stima mutuala intre natiuni,
    considerand ca bunurile culturale reprezinta unul dintre elementele fundamentale ale civilizatiei si culturii popoarelor care isi dobandesc adevarata lor valoare prin cunoasterea precisa a originii, istoriei si contextului in care au aparut,
    considerand ca fiecare stat are datoria de a proteja patrimoniul constituit din bunurile culturale care exista pe teritoriul sau impotriva furtului, sapaturilor arheologice clandestine si exportului ilicit,
    considerand ca, pentru a preveni aceste pericole, este indispensabil ca fiecare stat sa fie constient de obligatiile morale ce ii revin cu privire la respectul datorat propriului sau patrimoniu cultural, precum si celui al tuturor natiunilor,
    considerand ca muzeele, bibliotecile si arhivele, in calitatea lor de institutii culturale, trebuie sa vegheze ca alcatuirea colectiilor lor sa se intemeieze pe principii morale universal recunoscute,
    considerand ca operatiunile ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale impiedica intelegerea mutuala intre natiuni, pe care UNESCO are datoria sa o favorizeze, recomandand, printre altele, statelor interesate, conventii internationale in acest scop,
    considerand ca, pentru a fi eficace, protectia patrimoniului cultural trebuie sa fie organizata atat pe plan national, cat si pe plan international si necesita o stransa colaborare intre state,
    considerand ca la Conferinta generala UNESCO din 1964 a fost deja adoptata o astfel de recomandare,
    luand act de noile propuneri privind masurile necesare pentru interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale, problema ce face obiectul pct. 19 al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarat, la cea de a XV-a sesiune a sa, ca aceasta problema va face obiectul unei conventii internationale, adopta, astazi, 14 noiembrie 1970, prezenta conventie.

    Art. 1
    In conformitate cu sensul si scopurile prezentei conventii, sunt considerate bunuri culturale acele bunuri religioase sau laice care sunt desemnate de fiecare stat ca fiind de o importanta deosebita pentru arheologie, preistorie, istorie, literatura, arta sau stiinta si care fac parte din urmatoarele categorii:
    a) colectii si specimene rare de zoologie, botanica, mineralogie si anatomie; obiecte prezentand interes paleontologic;
    b) bunuri referitoare la istorie, inclusiv istoria stiintei si tehnicii, istoria militara si sociala, precum si viata conducatorilor, ganditorilor, savantilor si artistilor nationali, ca si evenimentele de importanta nationala;
    c) obiecte obtinute prin cercetari arheologice (autorizate sau clandestine) si descoperiri arheologice;
    d) elemente provenind din dezmembrarea monumentelor artistice sau istorice si a siturilor arheologice;
    e) obiecte mai vechi de o suta de ani, precum inscriptiile, monedele si sigiliile gravate;
    f) materialul etnologic;
    g) bunurile de interes artistic, si anume:
    (i) tablouri, picturi si desene realizate, in intregime, manual, pe orice suport si din orice material (excluzand desenele industriale si articolele manufacturate, decorate manual);
    (ii) obiecte originale de arta monumentala si de sculptura, din orice material;
    (iii) gravuri, stampe si litografii originale;
    (iv) ambalaje si mulaje artistice originale, din orice material;
    h) manuscrise rare si incunabule, carti, documente si publicatii vechi de interes deosebit (istoric, artistic, stiintific, literar etc.), singulare sau apartinand unor colectii;
    i) marci postale, timbre fiscale si analoage, singulare sau in colectii;
    j) arhive, inclusiv arhive fotografice, fonografice si cinematografice;
    k) piese de mobilier avand peste o suta de ani vechime si instrumente muzicale vechi.
    Art. 2
    1. Statele parti la prezenta conventie recunosc ca operatiunile ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale constituie una din cauzele principale ale saracirii patrimoniului cultural al tarilor de origine ale acestor bunuri si ca o colaborare internationala constituie unul dintre mijloacele cele mai eficace de protejare a bunurilor culturale respective impotriva tuturor pericolelor care decurg din aceste practici.
    2. In acest scop, statele parti la prezenta conventie se angajeaza sa combata aceste practici prin toate mijloacele de care dispun, in principal, si mai ales suprimandu-le cauzele, oprindu-le desfasurarea si ajutand la efectuarea reparatiilor care se impun.
    Art. 3
    Sunt considerate ilicite acele operatiuni de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale efectuate contrar dispozitiilor adoptate de statele parti in virtutea prezentei conventii.
    Art. 4
    Statele parti la prezenta conventie recunosc ca, in termenii si potrivit scopurilor acestei conventii, fac parte din patrimoniul cultural al fiecarui stat bunurile culturale apartinand urmatoarelor categorii:
    a) bunuri culturale ivite din geniul individual sau colectiv al locuitorilor statului respectiv si bunuri culturale importante pentru statul respectiv, create pe teritoriul acelui stat, de catre cetateni straini sau de catre apatrizi, cu resedinta in acel teritoriu;
    b) bunuri culturale ce se gasesc pe teritoriul national;
    c) bunuri culturale achizitionate de catre misiunile arheologice, etnologice sau de stiinte naturale, cu consimtamantul autoritatilor competente din tara de origine a acestor bunuri;
    d) bunuri culturale care au facut obiectul schimburilor liber-consimtite;
    e) bunuri culturale primite gratuit sau cumparate legal cu acordul autoritatilor competente ale tarii de origine a acestor bunuri.
    Art. 5
    In scopul asigurarii protectiei bunurilor lor culturale, impotriva operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale, statele parti la prezenta conventie se angajeaza ca, in conditiile specifice fiecarui stat, sa instituie pe teritoriul lor, in masura in care nu exista deja, unul sau mai multe servicii de protejare a patrimoniului cultural, dotate cu personal calificat si intr-un numar suficient pentru a asigura, in mod eficient, functiile urmatoare:
    a) sa contribuie la elaborarea proiectelor de legi si de regulamente in vederea protejarii patrimoniului cultural si, in special, a suprimarii operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale importante;
    b) sa stabileasca si sa tina la zi, pe baza unui inventar national de protectie, lista bunurilor culturale importante, publice si private, al caror export ar constitui o saracire sensibila a patrimoniului cultural national;
    c) sa promoveze dezvoltarea sau crearea institutiilor stiintifice si tehnice (muzee, biblioteci, arhive, laboratoare, ateliere etc.) necesare asigurarii conservarii si punerii in valoare a bunurilor culturale;
    d) sa organizeze controlul cercetarilor arheologice, sa asigure conservarea in situ a anumitor bunuri culturale si sa protejeze anumite zone rezervate cercetarilor arheologice viitoare;
    e) sa stabileasca, pentru persoanele interesate (muzeografi, colectionari, anticari etc.), reguli conforme cu principiile etice formulate in prezenta conventie si sa vegheze la respectarea acestor reguli;
    f) sa desfasoare o activitate educativa, cu scopul de a trezi si de a dezvolta respectul datorat patrimoniului cultural al tuturor statelor si sa asigure difuzarea cat mai larga a dispozitiilor prezentei conventii;
    g) sa vegheze ca o publicitate adecvata sa fie facuta oricarui caz de disparitie a unui bun cultural.
    Art. 6
    Statele parti la prezenta conventie se angajeaza:
    a) sa instituie un certificat special prin care statul exportator sa specifice ca exportul bunului sau bunurilor culturale in cauza este autorizat de catre el, acest certificat urmand a insoti bunul sau bunurile culturale exportate reglementar;
    b) sa interzica iesirea de pe teritoriul lor a bunurilor culturale care nu sunt insotite de certificatul de export mentionat;
    c) sa aduca in mod adecvat aceasta interdictie la cunostinta publicului si, mai ales, a persoanelor care ar putea exporta sau importa bunuri culturale;
    Art. 7
    Statele parti la prezenta conventie se angajeaza:
    a) sa ia toate masurile necesare, conforme legislatiei lor nationale, pentru a impiedica achizitionarea, de catre muzee sau alte institutii similare aflate pe teritoriul lor, a bunurilor culturale care provin dintr-un alt stat parte la prezenta conventie, bunuri care ar fi putut fi exportate ilicit, dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii; sa informeze, in masura posibilului, statul de origine, parte a prezentei conventii, asupra ofertelor primite, privind astfel de bunuri culturale, al caror export ilicit de pe teritoriul acestui stat s-a produs dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii pentru cele doua state in cauza;
    b) (i) sa interzica importul de bunuri culturale sustrase din muzee, monumente publice civile sau religioase sau dintr-o institutie similara, situate pe teritoriul altui stat parte la prezenta conventie, dupa intrarea in vigoare a acesteia pentru statele respective, cu conditia sa se poata dovedi ca bunurile in cauza fac parte din inventarul acelei institutii;
    (ii) sa ia masuri adecvate pentru a sechestra si a restitui, la cererea statului de origine, parte la prezenta conventie, orice bun cultural furat si importat dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii pentru cele doua state in cauza, cu conditia ca statul reclamant sa verse o suma de bani cu titlu de despagubire pentru persoana care a achizitionat cu buna-credinta bunul respectiv sau care este proprietar de drept al acestui bun. Cererea de sechestrare si restituire trebuie sa fie adresata statului reclamant, pe cale diplomatica. Statul reclamant trebuie sa furnizeze, pe cheltuiala sa, orice dovada necesara pentru a justifica cererea de sechestrare si de restituire. Statele parti la prezenta conventie nu vor percepe taxele vamale sau alte taxe pentru bunurile culturale restituite in conformitate cu prezentul articol. Toate cheltuielile aferente restituirii bunului sau bunurilor culturale respective raman in sarcina statului reclamant.
    Art. 8
    Statele parti la prezenta conventie se angajeaza sa aplice sanctiuni penale sau administrative oricarei persoane care se face vinovata de savarsirea unei infractiuni sau interdictii din cele prevazute la art. 6 lit. b) si art. 7 lit. b).
    Art. 9
    Toate statele parti la prezenta conventie, al caror patrimoniu cultural este pus in pericol prin jefuirea patrimoniului arheologic sau etnologic, pot face apel la statele parti la conventie. Statele parti la conventie se angajeaza sa participe la orice operatiune internationala organizata in comun, in aceste conditii, in vederea determinarii si aplicarii masurilor concrete necesare, inclusiv controlul exportului, importului si comertului international cu bunurile culturale avute in vedere. In perspectiva incheierii unui acord, fiecare stat interesat va adopta, in masura posibilului, dispozitii provizorii, pentru a preveni producerea de pagube iremediabile privind patrimoniul cultural al statului solicitant.
    Art. 10
    Statele parti la prezenta conventie se angajeaza:
    a) sa reduca, prin educatie, informare si supraveghere, transferurile de bunuri culturale sustrase ilegal din orice stat parte la prezenta conventie si, in conditiile specifice fiecarei tari, sa oblige pe vanzatorii de antichitati ca, sub rezerva sanctiunilor penale sau administrative, sa tina un registru mentionand provenienta fiecarui bun cultural, numele si adresa furnizorului, descrierea si pretul fiecarui obiect vandut si sa informeze cumparatorul bunului cultural asupra interdictiei de a-l exporta, care poate privi bunul respectiv;
    b) sa se straduiasca, prin educatie, sa creeze si sa dezvolte, in randul publicului, sentimentul valorii bunurilor culturale si al pericolului pe care furtul, sapaturile arheologice clandestine si operatiunile de export ilicit il reprezinta pentru patrimoniul cultural.
    Art. 11
    Sunt considerate ilicite operatiunile de export si transfer de proprietate al bunurilor culturale, realizate prin constrangere, operatiuni ce deriva direct sau indirect din ocuparea unei tari de catre o putere straina.
    Art. 12
    Statele parti la prezenta conventie vor respecta patrimoniul cultural in teritoriile pentru care asigura relatiile internationale si vor lua masuri specifice pentru a interzice si a impiedica operatiunile ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale in aceste teritorii.
    Art. 13
    Statele parti la prezenta conventie se angajeaza, de asemenea, ca in cadrul legislatiei lor:
    a) sa impiedice, prin toate mijloacele specifice, transferurile de proprietate ale bunurilor culturale, care tind sa favorizeze importul sau exportul ilicit al acestor bunuri;
    b) sa faca astfel incat autoritatile competente sa colaboreze in vederea facilitarii restituirii, celui in drept, in cel mai scurt timp, a bunurilor culturale exportate ilicit;
    c) sa admita actiunea in revendicare a bunurilor culturale pierdute sau furate, introdusa de proprietarul legitim sau in numele acestuia;
    d) sa recunoasca, de asemenea, dreptul imprescriptibil al fiecarui stat in parte la prezenta conventie de a clasa si a declara inalienabile unele bunuri culturale care, prin aceasta, nu pot fi exportate, si sa faciliteze recuperarea, de catre statul interesat, a unor astfel de bunuri, in cazul in care acestea au fost deja exportate.
    Art. 14
    Pentru a preveni exporturile ilicite si a face fata obligatiilor ce decurg din aplicarea dispozitiilor prezentei conventii, fiecare stat parte la aceasta conventie va trebui, in masura posibilitatilor, sa asigure serviciilor nationale de protejare a patrimoniului cultural un buget satisfacator si, daca este necesar, sa creeze un fond special destinat acestui scop.
    Art. 15
    Nici o prevedere a prezentei conventii nu impiedica statele parti sa incheie, intre ele, acorduri bilaterale sau sa continue executarea acordurilor deja incheiate privind restituirea bunurilor culturale scoase de pe teritoriul lor de origine, indiferent de motiv, inainte de intrarea in vigoare pentru statele in cauza a prezentei conventii.
    Art. 16
    Statele parti la prezenta conventie vor indica, in rapoarte periodice, pe care le vor prezenta Conferintei generale a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura la datele si sub forma pe care aceasta le va stabili, dispozitiile lor legislative si alte reglementari, precum si masurile adoptate pentru punerea in aplicare a prezentei conventii, ca si informatii privind experienta dobandita in acest domeniu.
    Art. 17
    1. Statele parti la prezenta conventie pot face apel la sprijinul tehnic al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, mai ales in ceea ce priveste:
    a) informatia si educatia;
    b) consultarea si expertizarea;
    c) coordonarea si medierea.
    2. Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura poate, din proprie initiativa, sa intreprinda cercetari si sa publice studii asupra problemelor referitoare la circulatia ilicita a bunurilor culturale.
    3. In acest scop, Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura poate, de asemenea, sa recurga la cooperarea tuturor organizatiilor nonguvernamentale competente.
    4. Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura este abilitata sa faca, din proprie initiativa, propuneri statelor parti, in vederea punerii in aplicare a prezentei conventii.
    5. La cererea a cel putin doua state parti la prezenta conventie, aflate in dezacord cu privire la punerea in aplicare a acesteia, UNESCO poate oferi servicii de mediere in scopul ajungerii la un acord.
    Art. 18
    Prezenta conventie este intocmita in limbile engleza, spaniola, franceza si rusa, toate cele patru texte avand aceeasi putere juridica.
    Art. 19
    1. Prezenta conventie va fi supusa ratificarii sau acceptarii statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, in conformitate cu procedurile constitutionale respective.
    2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la directorul general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura.
    Art. 20
    1. Prezenta conventie este deschisa aderarii oricarui stat care nu este membru al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, invitat sa adere de catre Consiliul executiv al organizatiei.
    2. Aderarea se va face prin depunerea instrumentului de aderare la directorul general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura.
    Art. 21
    Prezenta conventie va intra in vigoare la 3 luni dupa data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, dar numai pentru statele care au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aderare la acea data sau anterior. Pentru toate celelalte state, ea va intra in vigoare la 3 luni dupa depunerea instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare.
    Art. 22
    Statele parti la prezenta conventie recunosc faptul ca aceasta este aplicabila nu numai pe teritoriile lor metropolitane, ci si pe teritoriile pentru care asigura relatiile internationale; ele se angajeaza sa consulte, daca este necesar, guvernele sau alte autoritati competente ale acelor teritorii, in momentul ratificarii, acceptarii sau aderarii ori anticipat, in vederea obtinerii dreptului de aplicare a conventiei pe aceste teritorii, si sa notifice directorului general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura teritoriile unde se va aplica conventia, ratificarea urmand a intra in vigoare la 3 luni de la data primirii acesteia.
    Art. 23
    1. Fiecare dintre statele parti la prezenta conventie va avea dreptul sa denunte prezenta conventie in numele sau ori in numele oricarui teritoriu pentru care asigura relatiile internationale.
    2. Denuntarea se va face printr-un instrument scris, depus la directorul general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura.
    3. Denuntarea va intra in vigoare la 12 luni dupa primirea instrumentului de denuntare.
    Art. 24
    Directorul general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura va informa statele membre ale organizatiei, statele membre vizate de art. 20, ca si Organizatia Natiunilor Unite, cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare, mentionate la art. 19 si 20, ca si despre notificarile si denuntarile prevazute la art. 22 si 23.
    Art. 25
    1. Prezenta conventie va putea fi revizuita de Conferinta generala a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura. Revizuirea nu va produce efecte decat pentru statele care vor deveni parti la conventia revizuita.
    2. In cazul in care Conferinta generala va adopta o noua conventie, revizuind total sau partial prezenta conventie, aceasta va inceta sa fie deschisa ratificarii, acceptarii sau aderarii cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii revizuite, cu conditia ca noua conventie sa nu prevada alte dispozitii.
    Art. 26
    In conformitate cu art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, prezenta conventie va fi inregistrata la Secretariatul Natiunilor Unite, la cererea directorului general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura.
    Incheiata la Paris, la 17 noiembrie 1970, in doua exemplare originale, purtand semnatura presedintelui Conferintei generale, reunita in cea de a XVI-a sesiune, si a directorului general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, care vor fi depuse in arhivele Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura si ale caror copii autentificate vor fi remise tuturor statelor mentionate la art. 19 si 20, precum si Organizatiei Natiunilor Unite.
    Textul precedent este textul autentic al conventiei, adoptat dupa regulile prescrise de Conferinta generala a Organizatiilor Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura la cea de-a XVI-a sesiune, care s-a tinut la Paris si care s-a incheiat la 14 noiembrie 1970.

                    Presedintele Conferintei generale,
                    Atilo Dell'Oro Maini

                    Director general,
                    Rene Maheu