LEGE Nr. 21
din 1 martie 1991
cetateniei romane nr.
21/1991*)
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 576 din 13 august 2010
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Cetăţenia română este legătura şi
apartenenţa unei persoane fizice la statul român.
(2) Cetăţenii români sunt egali în faţa legii; numai
ei vor fi admişi în funcţiile publice civile şi militare.
(3) Cetăţenii României se bucură de protecţia statului
român.
Art. 2. - Modurile de dobândire şi de pierdere a
cetăţeniei române sunt cele prevăzute în prezenta lege.
Art. 3. - Incheierea, declararea nulităţii, anularea
sau desfacerea căsătoriei între un cetăţean român şi un străin nu produce
efecte asupra cetăţeniei soţilor.
CAPITOLUL II
Dobândirea cetăţeniei române
Art. 4. - Cetăţenia română se dobândeşte prin:
a) naştere;
b) adopţie;
c) acordare la cerere.
A. Prin naştere
Art. 5. - (1) Copiii născuţi pe teritoriul României,
din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români.
(2) Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care:
a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă
numai unul dintre părinţi este cetăţean român;
b) s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau
numai unul dintre ei are cetăţenia română.
(3) Copilul găsit pe teritoriul statului român este
considerat cetăţean român, până la proba contrarie, dacă niciunul dintre
părinţi nu este cunoscut.
B. Prin adopţie
Art. 6. - (1) Cetăţenia română se dobândeşte de către
copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin adopţie, dacă adoptatorii sunt
cetăţeni români. In cazul în care adoptatul este major, este necesar
consimţământul acestuia.
(2) In cazul în care numai unul dintre adoptatori este
cetăţean român, cetăţenia adoptatujui minor va fi hotărâtă, de comun acord, de
către adoptatori. In situaţia în care adoptatorii nu cad de acord, instanţa
judecătorească competentă să încuviinţeze adopţia va decide asupra cetăţeniei
minorului, ţinând seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a
împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.
(3) Dacă adopţia se face de către o singură persoană,
iar aceasta este cetăţean român, minorul dobândeşte cetăţenia adoptatorului.
Art. 7. - (1) In cazul declarării nulităţii sau
anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat
că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă
părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.
(2) In cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a
împlinit vârsta de 18 ani pierde cetăţenia română pe data desfacerii adopţiei,
dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a
domicilia în străinătate.
C. Prin acordare la cerere
Art. 8. - (1) Cetăţenia română se poate acorda,
la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte
următoarele condiţii:
a) s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe
teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în
condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul
în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5
ani de la data căsătoriei;
b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi
atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde sau sprijină acţiuni
împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în
trecut nu a întreprins asemenea acţiuni;
c) a împlinit vârsta de 18 ani;
*) Republicată în temeiul art. 21 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 112/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
405 din 17 iunie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 a mai fost
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie
2000, iar ulterior a mai fost modificată şi completată prin:
- Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a
persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din
1 septembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
372/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 26
iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 167/2001
privind suspendarea aplicării prevederilor art. 35 din Legea cetăţeniei române
nr. 21/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 802 din 14 decembrie 2001, aprobată prin Legea nr. 225/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 29 aprilie 2002;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2002 pentru
modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 18 iunie 2002, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 542/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 160/2002
privind suspendarea aplicării unor dispoziţii din Legea cetăţeniei române nr.
21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 25
noiembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 165/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 7 mai 2003;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru
modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 iunie 2003, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 405/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 721 din 15 octombrie 2003;
- Legea nr. 248/2003 pentru completarea Legii
cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 414 din 13 iunie 2003;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2007 pentru
modificarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 634 din 14 septembrie 2007, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 70/2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 283 din 11 aprilie 2008;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 147/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 13 noiembrie 2008,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 171/2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2009 pentru
modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 21 aprilie 2009, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 354/2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 16 noiembrie 2009.
d) are asigurate în România mijloace legale pentru o
existenţă decentă, în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul
străinilor;
e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost
condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn
de a fi cetăţean român;
f) cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare
de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra
în viaţa socială;
g) cunoaşte prevederile Constituţiei României şi
imnul naţional.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) lit. a) pot fi
reduse până la jumătate în următoarele situaţii:
a) solicitantul este o personalitate recunoscută pe
plan internaţional;
b) solicitantul este cetăţeanul unui stat membru al
Uniunii Europene;
c) solicitantul a dobândit statut de refugiat potrivit
prevederilor legale în vigoare;
d) solicitantul a investit în România sume care
depăşesc 1.000.000 de euro.
(3) Dacă cetăţeanul străin sau persoana fără cetăţenie
care a solicitat să i se acorde cetăţenia română se află în afara teritoriului
statului român o perioadă mai mare de 6 luni în cursul unui an, anul respectiv
nu se ia în calcul la stabilirea perioadei prevăzute la alin. (1) lit. a).
Art. 9. - (1) Copilul născut din părinţi cetăţeni
străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeşte
cetăţenia română o dată cu părinţii săi.
(2) In cazul în care numai unul dintre părinţi
dobândeşte cetăţenia română, părinţii vor hotărî, de comun acord, cu privire la
cetăţenia copilului. In situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul
de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. In
cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul
acestuia.
(3) Copilul dobândeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată
cu părintele său.
(4) In cazul în care minorul a dobândit cetăţenia română
în condiţiile alin. (1) sau (2) şi nu a fost inclus în certificatul de
cetăţenie al părintelui sau nu i s-a eliberat certificat de cetăţenie potrivit
dispoziţiilor art. 20 alin. (5) sau (7), părinţii sau, după caz, părintele,
cetăţeni români, pot solicita transcrierea ori înscrierea în registrele de
stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă eliberate
de autorităţile străine în condiţiile Legii nr. 119/1996*) cu privire la actele
de stare civilă, republicată.
(5) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate
formula în nume propriu cererea de transcriere sau înscriere a certificatului
ori extrasului de naştere. In acest caz, dovada cetăţeniei minorului se face cu
cartea de identitate sau paşaportul emisă/emis de autorităţile române
părintelui ori cu certificatul prevăzut la art. 20 alin. (4).
Art. 10. - (1) Cetăţenia română se poate acorda şi
persoanelor care au pierdut această cetăţenie, precum şi descendenţilor
acestora până la gradul II inclusiv şi care cer redobândirea ei, cu păstrarea
cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea
acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător condiţiile
prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-e).
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi apatrizilor foşti
cetăţeni români şi descendenţilor acestora până la gradul II inclusiv.
(3) Redobândirea cetăţeniei de către unul dintre soţi
nu are nicio consecinţă asupra cetăţeniei celuilalt soţ. Soţul cetăţean străin
sau fără cetăţenie al persoanei care redobândeşte cetăţenia română poate cere
acordarea cetăţeniei române în condiţiile prezentei legi.
Art. 11. - (1) Persoanele care au dobândit cetăţenia
română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive
neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum
şi descendenţii acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se
poate acorda cetăţenia română, cu posibilitatea păstrării cetăţeniei străine şi
stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă
îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e).
(2) Dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi (3) se aplică în
mod corespunzător.
CAPITOLUL III
Procedura acordării cetăţeniei române
Art. 12. - Aprobarea cererilor de acordare ori de
redobândire a cetăţeniei române se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii
Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetăţenie.
Art. 13. - (1) Cererea de acordare sau, după caz, de
redobândire a cetăţeniei române se formulează în limba română, se adresează
Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal sau, în cazuri temeinic
justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică la sediul
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, fiind însoţită de acte care dovedesc
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
(2) Cererile de redobândire sau de acordare a
cetăţeniei române întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 11 pot
fi depuse şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României.
In cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la
oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei
pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Art. 14. - (1) Comisia pentru cetăţenie, denumită în
continuare Comisia, entitate fără personalitate juridică din cadrul
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, verifică îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de lege pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunţarea la
cetăţenia română.
(2) Comisia are un secretariat tehnic constituit în
cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
(3) Membrii Comisiei şi preşedintele acesteia se numesc
prin ordin al ministrului justiţiei, pentru un mandat de 2 ani, şi pot fi
revocaţi pe toată durata mandatului prin ordin al ministrului justiţiei.
(4) Comisia are activitate permanentă, este formată
dintr-un preşedinte şi din 20 de membri, personal din cadrul Autorităţii
Naţionale pentru Cetăţenie. Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se
desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte,
iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.
(5) Indeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea
condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetăţeniei române
se constată printr-un raport motivat, care se adoptă de Comisie cu votul
majorităţii celor prezenţi. In caz de paritate, votul preşedintelui Comisiei
sau al înlocuitorului acestuia este decisiv.
Art. 15. - (1) Cererea de acordare sau de redobândire a
cetăţeniei este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei. In cazul în
care constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, preşedintele
Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. In cazul în care, în
termen de cel mult 6 luni de la primirea solicitării, nu sunt transmise actele
necesare, cererea se va respinge ca nesusţinută.
(2) Preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte
termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a
cetăţeniei, dispunând totodată solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu
privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1)lit.b) şi e).
(3) La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii,
Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii
cetăţeniei, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) şi
g).
(4) In cazul în care Comisia constată necesitatea
audierii unor persoane care ar putea da informaţii utile în vederea
soluţionării cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou termen.
(5) In cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru
acordarea cetăţeniei române, Comisia stabileşte, într-un termen ce nu va depăşi
6 luni, programarea persoanei la interviul organizat pentru verificarea
condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) şi g).
*) Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare
civilă a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743
din 2 noiembrie 2009.
Art. 16. - (1) Cererea de acordare sau de redobândire a
cetăţeniei române, formulată potrivit art. 11, este înregistrată la
secretariatul tehnic al Comisiei.
(2) Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie, prin
rezoluţie, dispune:
a) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu
privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi
e);
b) completarea dosarului, în termen de cel mult două
luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către
petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării
cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută;
c) fixarea termenului la care Comisia va verifica
îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române
potrivit art. 11, termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii.
Art. 17. - (1) In cazul în care nu sunt îndeplinite
condiţiile cerute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetăţeniei, precum
şi în cazul nepromovării interviului prevăzut la art. 15 alin. (5) ori al
neprezentării, în mod nejustificat, la susţinerea acestuia, Comisia, printr-un
raport motivat, propune preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie
respingerea cererii.
(2) O nouă cerere de acordare sau de redobândire a
cetăţeniei române se poate depune după 6 luni de la respingerea cererii
anterioare.
Art. 18. - (1) Dacă solicitantul este declarat admis la
interviu, Comisia va întocmi un raport în care va menţiona întrunirea
condiţiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetăţeniei.
(2) Raportul, însoţit de cererea de acordare ori de
redobândire a cetăţeniei, va fi înaintat preşedintelui Autorităţii Naţionale
pentru Cetăţenie.
Art. 19. - (1) Preşedintele Autorităţii Naţionale
pentru Cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege,
emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz.
Ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică
solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată,
de la data emiterii ordinului.
(2) In cazul în care constată neîndeplinirea
condiţiilor prevăzute de lege, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru
Cetăţenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a
cetăţeniei.
(3) Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Cetăţenie de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, respectiv ordinul
de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se
comunică, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire.
(4) Ordinul de respingere a cererii de acordare sau
redobândire a cetăţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la
data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ.
Hotărârea curţii de apel este definitivă şi poate fi supusă recursului la
Secţia de contencios administrativ a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 20. - (1) Cetăţenia română se acordă sau se
redobândeşte la data depunerii jurământului de credinţă.
(2) In termen de 3 luni de la data comunicării
ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau
redobândire a cetăţeniei române, persoanele cărora li s-a acordat sau care au
redobândit cetăţenia română vor depune jurământul de credinţă faţă de România.
(3) Jurământul de credinţă se depune în şedinţă solemnă
în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Cetăţenie sau a unuia dintre cei 2 vicepreşedinţi ai autorităţii delegaţi în
acest sens şi are următorul conţinut:
„Jur să fiu devotat patriei şi poporului român, să apăr
drepturile şi interesele naţionale, să respect Constituţia şi legile
României."
(4) După depunerea jurământului, Comisia eliberează
certificatul de cetăţenie română, care va fi întocmit în două exemplare,
semnate de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, dintre care un
exemplar va fi înmânat titularului. Ambele exemplare ale certificatului conţin
elemente de siguranţă şi au aplicate fotografii ale titularului.
(5) In situaţia în care copiii minori dobândesc
cetăţenia română odată cu părinţii sau cu unul dintre ei, aceştia vor fi
înscrişi în certificatul de cetăţenie al părinţilor şi nu depun jurământul.
(6) Persoana care a obţinut cetăţenia română în
condiţiile prevăzute la art. 10 şi 11, cu menţinerea domiciliului în străinătate,
va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al
oficiului consular al României din ţara în care domiciliază, în termenul
prevăzut la alin. (2). In acest caz, certificatul de cetăţenie română va fi
eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv.
(7) In cazul în care copilul devine major în timpul
procesului de soluţionare a cererii şi până la data dobândirii de către părinţi
a cetăţeniei române, acesta va depune jurământul şi i se va elibera certificat
de cetăţenie distinct.
Art. 21. - (1) Nedepunerea, din motive imputabile
persoanei care a obţinut cetăţenia română, a jurământului de credinţă, în
termenul prevăzut la art. 20 alin. (2), atrage încetarea efectelor ordinului de
acordare sau de redobândire a cetăţeniei române faţă de persoana în cauză.
(2) Constatarea încetării efectelor ordinului de
acordare sau de redobândire a cetăţeniei române faţă de persoanele care nu au
depus jurământul în condiţiile legii se face de către preşedintele Autorităţii
Naţionale pentru Cetăţenie, la sesizarea direcţiei de specialitate din cadrul
autorităţii, sau, după caz, de şeful misiunii diplomatice ori al oficiului
consular.
(3) Persoana care decedează înaintea depunerii
jurământului de credinţă faţă de România este recunoscută ca fiind cetăţean
român, la cererea succesorilor săi legali, de la data emiterii ordinului
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau de
redobândire a cetăţeniei române, urmând a fi eliberat certificatul de cetăţenie
de către Comisie. Cererea poate fi depusă în termen de un an de la data
decesului titularului cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei
române.
(4) Persoana care nu poate depune jurământul de
credinţă faţă de România din cauza unui handicap permanent sau a unei boli
cronice obţine cetăţenia română de la data emiterii ordinului preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau, după caz, de
redobândire a cetăţeniei române, pe baza cererii şi a înscrisurilor medicale,
transmise în acest sens, personal sau prin reprezentantul legal ori
convenţional cu mandat special, până la data finalizării procedurii de acordare
sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei. Cererea adresată Comisiei privind
eliberarea certificatului de cetăţenie poate fi formulată în termen de un an de
la data luării la cunoştinţă a termenului de depunere a jurământului de
credinţă. Nedepunerea cererii în termenul de un an atrage încetarea efectelor
ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau
de redobândire a cetăţeniei române.
CAPITOLUL IV
Dovada cetăţeniei române
Art. 22. - (1) Dovada cetăţeniei române se face cu
cartea de identitate sau, după caz, cu buletinul de identitate, paşaportul ori
cu certificatul prevăzut la art. 20 alin. (4).
(2) Cetăţenia copilului până la vârsta de 14 ani se
dovedeşte cu certificatul său de naştere, însoţit de buletinul ori cartea de
identitate, după caz, sau paşaportul oricăruia dintre părinţi.
(3) In cazul în care copilul este înscris în paşaportul
unuia dintre părinţi sau, după caz, în buletinul de identitate, dovada
cetăţeniei se face cu oricare dintre aceste acte.
Art. 23. -In caz de nevoie misiunile diplomatice sau
oficiile consulare ale României eliberează, la cerere, dovezi de cetăţenie pentru
cetăţenii români aflaţi în străinătate.
CAPITOLUL V
Pierderea cetăţeniei române
Art. 24. - Cetăţenia română se pierde prin:
a) retragerea cetăţeniei române;
b) aprobarea renunţării la cetăţenia română;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
A. Prin retragerea cetăţeniei române
Art. 25. - (1) Cetăţenia română se poate retrage
persoanei care:
a) aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de
grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul
României;
b) aflată în străinătate, se înrolează în forţele
armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care
este în stare de război;
c) a obţinut cetăţenia română prin mijloace
frauduloase;
d) este cunoscută ca având legături cu grupări
teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori a săvârşit alte fapte care
pun în pericol siguranţa naţională.
(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care
a dobândit-o prin naştere.
Art. 26. - Retragerea cetăţeniei române nu produce
efecte asupra cetăţeniei soţului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras
cetăţenia.
B. Prin aprobarea renunţării la cetăţenia română
Art. 27. - Pentru motive temeinice se poate aproba
renunţarea la cetăţenia română persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani şi
care:
a) nu este învinuită sau inculpată într-o cauză penală
ori nu are de executat o pedeapsă penală;
b) nu este urmărită pentru debite către stat, persoane
fizice sau juridice din ţară sau, având astfel de debite, le achită ori
prezintă garanţii corespunzătoare pentru achitarea lor;
c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va
dobândi o altă cetăţenie.
Art. 28. - (1) Pierderea cetăţeniei române prin
aprobarea renunţării nu produce niciun efect asupra cetăţeniei soţului sau
copiilor minori.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinţi
obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română, iar copilul minor se află
împreună cu ei în străinătate ori părăseşte împreună cu ei ţara, minorul pierde
cetăţenia română odată cu părinţii săi, iar dacă aceştia au pierdut cetăţenia
română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care,
pentru a domicilia în străinătate, părăseşte ţara după ce ambii părinţi au
pierdut cetăţenia română pierde cetăţenia română pe data plecării sale din
ţară.
(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod
corespunzător şi în cazul în care numai unul dintre părinţi este cunoscut sau
este în viaţă.
(4) Copilul minor, încredinţat prin hotărâre
judecătorească părintelui care are domiciliul în străinătate şi care renunţă la
cetăţenie, pierde cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele căruia i-a fost
încredinţat şi la care locuieşte, cu condiţia obţinerii acordului celuilalt
părinte, cetăţean român.
(5) In situaţiile prevăzute la alin. (2)-(4) copilului
care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul.
C. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române
Art. 29. - (1) Copilul minor, cetăţean român, adoptat
de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română, dacă, la cererea adoptatorului
sau, după caz, a adoptatorilor, dobândeşte cetăţenia acestora în condiţiile
prevăzute de legea străină. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se
cere consimţământul.
(2) Data pierderii cetăţeniei române în condiţiile
alin. (1) este data dobândirii de către minor a cetăţeniei adoptatorului.
(3) In cazul declarării nulităţii sau anulării
adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a
pierdut niciodată cetăţenia română.
Art. 30. - (1) In situaţia prevăzută la art. 5 alin.
(3) copilul găsit pierde cetăţenia română, dacă până la împlinirea vârstei de
18 ani i s-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi, iar aceştia sunt cetăţeni
străini.
(2) Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care
filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte cetăţean străin, celălalt
părinte rămânând necunoscut.
(3) Data pierderii cetăţeniei române în condiţiile
alin. (1) şi (2) este data stabilirii filiaţiei copilului.
CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetăţeniei române şi aprobării
renunţării la cetăţenia română
Art. 31. - (1) Cererea de renunţare la cetăţenia
română, însoţită de actele doveditoare prevăzute la art. 27, se depune la
secretariatul tehnic al Comisiei sau la misiunile diplomatice ori oficiile
consulare ale României din ţara în care solicitantul îşi are domiciliul sau
reşedinţa.
(2) In cazul în care constată lipsa documentelor
necesare soluţionării cererii, preşedintele Comisiei solicită, prin rezoluţie,
completarea dosarului. In cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la
comunicare, nu sunt transmise actele necesare, cererea va fi respinsă ca
nesusţinută.
(3) In cazul în care dosarul cuprinde toate documentele
necesare soluţionării cererii de renunţare la cetăţenia română, preşedintele
Comisiei, prin rezoluţie, dispune solicitarea de relaţii de la orice autorităţi
cu privire la îndeplinirea condiţiei prevăzute, după caz, la art. 27 lit. a) şi
b).
(4) Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru
Cetăţenie dispune, prin ordin, aprobarea sau, după caz, respingerea cererii de
renunţare la cetăţenia română, pe baza raportului Comisiei, prin care aceasta
constată îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 27.
(5) Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Cetăţenie de aprobare sau, după caz, de respingere a cererii de renunţare la
cetăţenia română se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire.
(6) Ordinul de respingere a cererii de renunţare la
cetăţenia română poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării,
la Curtea de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi este
supusă recursului la Secţia de contencios administrativ a Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
(7) Pierderea cetăţeniei române prin renunţare are loc
la data eliberării adeverinţei de renunţare la cetăţenia română.
(8) Dovada renunţării la cetăţenia română se face cu
adeverinţă eliberată de secretariatul Comisiei, pentru persoanele cu domiciliul
în România, ori de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României,
pentru persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, în baza ordinului
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Art. 32. - (1) Orice autoritate sau persoană care are
cunoştinţă de existenţa unui motiv pentru retragerea cetăţeniei române poate
sesiza, în scris, Comisia, având obligaţia să prezinte dovezile de care
dispune.
(2) Preşedintele Comisiei stabileşte, prin rezoluţie,
termenul la care se va dezbate sesizarea de retragere, dispunând totodată:
a) solicitarea punctului de vedere al autorităţilor
competente cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale privind retragerea
cetăţeniei;
b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea,
precum şi a oricărei persoane care ar putea da informaţii utile soluţionării
cererii;
c) citarea persoanei în cauză la domiciliul cunoscut
sau, dacă acesta nu se cunoaşte, prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial
al României, Partea a III-a. Citarea persoanei are loc cu cel puţin 6 luni
înainte de termenul fixat pentru dezbaterea sesizării.
(3) La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizării,
Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare retragerii cetăţeniei
române. Aceasta audiază persoanele citate potrivit alin. (2) lit. b), precum şi
persoana în cauză. Lipsa persoanei legal citate nu împiedică desfăşurarea
procedurilor de retragere a cetăţeniei române.
(4) In cazul în care constată îndeplinirea sau, după
caz, neîndeplinirea condiţiilor legale de retragere a cetăţeniei române,
Comisia va propune preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie,
printr-un raport motivat, aprobarea retragerii cetăţeniei române sau, după caz,
respingerea sesizării.
(5) Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru
Cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, emite ordinul
de retragere a cetăţeniei române, respectiv de respingere a sesizării de
retragere a cetăţeniei, în cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor
prevăzute de lege.
(6) Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale
pentru Cetăţenie de admitere sau de respingere a sesizării de retragere a
cetăţeniei se comunică persoanei în cauză, precum şi persoanei care a făcut
sesizarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(7) Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de
la data comunicării, la secţia de contencios administrativ a curţii de apel de
la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are
domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi
termen, la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
Hotărârea curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.
(8) Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc
la data emiterii ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie
de aprobare a retragerii cetăţeniei române.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 33. - Sunt şi rămân cetăţeni români persoanele
care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei
anterioare.
Art. 34. - (1) Cererile privind acordarea cetăţeniei
române şi aprobarea renunţării la cetăţenia română sunt supuse unei taxe
prevăzute de lege.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1),
redobândirea cetăţeniei române potrivit art. 10 alin. (2) şi art. 11 este
scutită de plata taxelor prevăzute de lege.
Art. 35. - Persoanele cărora li s-a acordat cetăţenia
română, potrivit legii, au toate drepturile şi libertăţile, precum şi
obligaţiile prevăzute prin Constituţie şi prin legile ţării pentru cetăţenii
români.
Art. 36. - (1) Cetăţenia română cu titlu de „cetăţenie
de onoare" se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse
ţării şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nicio altă
formalitate, de către Parlamentul României.
(2) Persoanele care au dobândit cetăţenia de onoare se
bucură de toate drepturile civile şi politice recunoscute cetăţenilor români,
cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcţie
publică.
Art. 37. - Pentru situaţiile în care se cere
consimţământul celuilalt părinte sau al minorului care a împlinit vârsta de 14
ani, acesta trebuie făcut în forma unei declaraţii autentice date în faţa
notarului public sau, în străinătate, la misiunile diplomatice ori oficiile
consulare ale României.
Art. 38. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de
zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României.
(2) Cererile aflate în curs de soluţionare la data
intrării în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în conformitate cu
prevederile acesteia. Condiţiile de dobândire a cetăţeniei române rămân supuse
reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii.
Art. 39. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi
se abrogă Legea nr. 24/1971 - Legea cetăţeniei române, Decretul-lege nr.
137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română, prevederile
art. 3 şi ale art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea
cetăţenilor români şi a foştilor cetăţeni români, precum şi orice alte
dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederi care nu sunt încorporate
în forma republicată a Legii nr. 21/1991 şi care se aplică, în continuare, ca
dispoziţii proprii ale actelor modificatoare:
1. Art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
87/2007 pentru modificarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991:
„Art. IV - Litera n) a articolului 11 din Legea nr.
90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a
ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din
2 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă."
2. Art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea şi
completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991:
„Art. II*). -Incepând cu data de 1 ianuarie 2010, în
vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetăţeniei
române, formulate în temeiul dispoziţiilor art. 101**) din Legea
cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, se vor înfiinţa birouri teritoriale în subordinea Autorităţii
Naţionale pentru Cetăţenie."
*) Art. II a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010.
**)Art. 101 a devenit în urma renumerotării
art. 11.