HOTARARE Nr.
55 din 19 ianuarie 2011
privind stabilirea
cerintelor în materie de proiectare ecologica aplicabile produselor cu impact
energetic
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 121 din 17 februarie 2011
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/2010 privind
stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene
care armonizează condiţiile de comercializare a produselor,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre instituie cadrul legal
şi instituţional pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare
ecologică aplicabile produselor cu impact energetic, în scopul asigurării
liberei circulaţii a acestor produse pe piaţa internă.
(2) Prezenta hotărâre prevede
stabilirea cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească produsele cu impact
energetic reglementate prin măsurile de punere în aplicare, pentru a fi
introduse pe piaţa internă şi/sau puse în funcţiune, pentru a contribui la
dezvoltarea durabilă, prin creşterea eficienţei energetice şi a nivelului de
protecţie a mediului, precum şi prin mărirea siguranţei în alimentarea cu
energie.
(3) Se exceptează de la
prevederile prezentei hotărâri mijloacele de transport destinate persoanelor şi
mărfurilor.
(4) Prevederile prezentei
hotărâri şi măsurile de punere în aplicare adoptate la nivel comunitar în
temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21
octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în
materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 285 din 31 octombrie
2009, se aplică fără a aduce atingere legislaţiei din domeniul gestionarii
deşeurilor şi a legislaţiei din domeniul substanţelor şi preparatelor chimice,
inclusiv legislaţia privind gazele fluorurate cu efect de seră.
Art. 2. - (1) Pentru aplicarea prezentei hotărâri,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) produs cu impact energetic, denumit în
continuare produs- orice bun care are un impact
asupra consumului de energie în timpul utilizării sale şi care este introdus pe
piaţă şi/sau pus în funcţiune, inclusiv piese destinate încorporării în produse
cu impact energetic reglementate de prezenta hotărâre care sunt introduse pe
piaţă şi/sau puse în funcţiune ca piese separate pentru utilizatorii finali şi
a căror performanţă de mediu poate fi evaluată independent;
b) componente şi
subansambluri - piese destinate încorporării în
produse şi care nu sunt introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune ca piese
separate pentru utilizatorii finali sau a căror performanţă de mediu nu poate
fi evaluată independent;
c) măsuri de punere în
aplicare - dispoziţiile adoptate în temeiul
Directivei 2009/125/CE, pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare
ecologică pentru produsele definite sau pentru caracteristicile de mediu ale
acestora;
d) introducere pe piaţă - punerea la dispoziţie a unui produs pentru prima dată pe piaţa
comunitară, în vederea distribuirii sau utilizării acestuia în cadrul
Comunităţii, fie contra cost, fie gratuit, şi indiferent de tehnica de vânzare;
e) punere în funcţiune - folosirea pentru prima dată a unui produs în scopul pentru care a
fost destinat, de către un utilizator final;
f) producător- persoana fizică sau juridică care produce produse reglementate de
prezenta hotărâre şi care este răspunzătoare de conformitatea acestora cu
prevederile prezentei hotărâri în vederea introducerii lor pe piaţă şi/sau punerii în funcţiune, în numele său ori
al mărcii sale comerciale sau pentru uzul propriu al producătorului. In absenţa
unui producător, în sensul definiţiei din prima teză, sau al unui importator,
în sensul definiţiei de la lit. h), este considerată producător orice persoană
fizică sau juridică ce introduce pe piaţă şi/sau pune în funcţiune produse
reglementate de prezenta hotărâre;
g) reprezentant autorizat - orice persoană fizică sau juridică cu domiciliul, respectiv cu
sediul în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, care a primit din
partea producătorului un mandat scris să îndeplinească în numele acestuia toate
sau o parte din obligaţiile şi formalităţile prevăzute de prezenta hotărâre;
h) importator - orice
persoană fizică sau juridică cu domiciliul, respectiv cu sediul în România sau
în alt stat membru al Uniunii Europene, care, în cadrul activităţii sale
profesionale, introduce pe piaţă un produs dintr-o ţară terţă;
i) materiale - toate
materialele folosite pe durata ciclului de viaţă a unui produs;
j) proiectarea produsului - setul de procese care transformă cerinţele legale, tehnice, de
securitate, funcţionale, de piaţă sau de alt tip pentru un produs în
specificaţii tehnice pe care acesta trebuie să le îndeplinească;
k) caracteristică de mediu - un element sau o funcţiune a unui produs
care poate interacţiona cu mediul, pe durata ciclului de viaţă al acestuia;
l) impact asupra mediului - orice modificare adusă mediului provenită în întregime sau
parţial de la un produs pe durata ciclului de viaţă al acestuia;
m) ciclu de viaţă - stadiile consecutive şi interdependente ale unui produs de la
utilizarea materiei prime până la eliminarea finală a acestuia;
n) reutilizare - orice
operaţie prin care un produs sau componentele sale, care au ajuns la finalul
primei utilizări, sunt folosite pentru acelaşi scop pentru care au fost
concepute, inclusiv folosirea în continuare a unui produs care este returnat la
un punct de colectare, unui distribuitor, la o întreprindere de reciclare sau
unui producător, precum şi refolosirea unui produs în urma recondiţionării;
o) reciclare -
reprelucrarea într-un proces de producţie a deşeurilor în scopul iniţial sau în
alte scopuri, cu excepţia valorificării energetice;
p) valorificare energetică - folosirea deşeurilor combustibile ca mijloace de generare a
energiei prin incinerare directă, cu sau fără alte deşeuri, dar cu
valorificarea căldurii generate;
q) valorificare -
oricare dintre operaţiile aplicabile prevăzute în anexa nr. II B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
r) deşeu - definiţia este prevăzută la anexa nr. I A lit. b) la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000,
aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
s) deşeu periculos - definiţia este prevăzută la anexa nr. IA lit. g) la Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
ş) profil ecologic - o descriere, în conformitate cu măsura de punere în aplicare
relevantă în cazul unui produs, a intrărilor şi ieşirilor, precum materiale,
emisii şi deşeuri, asociate cu un produs pe durata ciclului său de viaţă, care
sunt semnificative din punctul de vedere al impactului asupra mediului şi care
sunt exprimate în cantităţi fizice care pot fi măsurate;
t) performanţă de mediu a
unui produs - rezultatele gestionării de către
producător a caracteristicilor de mediu ale produsului, astfel cum sunt
reflectate în documentaţia sa tehnică;
ţ) îmbunătăţirea performanţei de mediu -
procesul de creştere a performanţei de mediu a unui produs de-a lungul
generaţiilor succesive, însă nu neapărat pentru toate caracteristicile de mediu
ale produsului în acelaşi timp;
u) proiectare ecologică - proiectarea unui produs cu integrarea caracteristicilor de mediu,
în scopul îmbunătăţirii performanţelor de mediu ale acestuia, pe durata
întregului său ciclu de viaţă;
v) cerinţă în materie de
proiectare ecologică - orice cerinţă în legătură
cu un produs sau de proiectare a unui produs, destinată să îi îmbunătăţească
performanţa de mediu, sau orice cerinţă de furnizare a unor informaţii cu
privire la caracteristicile de mediu ale unui produs;
w) cerinţă generală în
materie de proiectare ecologică - orice cerinţă în
materie de proiectare ecologică bazată pe întregul profil ecologic al unui
produs, fără a fixa valori-limită pentru anumite caracteristici de mediu;
x) cerinţă specifică în
materie de proiectare ecologică - o cerinţă în
materie de proiectare ecologică cuantificată şi măsurabilă, referitoare la o
anumită caracteristică de mediu a unui produs, cum ar fi consumul de energie în
timpul utilizării, calculat pentru o unitate de
randament util;
y) standard armonizat -
o specificaţie tehnică adoptată de un organism de standardizare recunoscut, în
cadrul unui mandat din partea Comisiei Europene, în conformitate cu procedura
stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru
organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor
tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii
informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi
Comisia Europeană, cu modificările ulterioare, în scopul elaborării unei
cerinţe europene, conformarea cu acesta nefiind imperativă;
z) standarde române care
adoptă standarde europene armonizate - standardele
europene armonizate adoptate ca standarde române de
organismul naţional de standardizare - Asociaţia de Standardizare din România;
aa) autoritate competentă - Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
(2) Expresiile autoritate de
supraveghere a pieţei şi supraveghere a pieţei au semnificaţiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a
cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte
comercializarea produselor şi de abrogare a
Regulamentului (CEE) nr. 339/93, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, seria L nr. 218 din 13 august 2008.
Art. 3. - (1) Se admit/admite introducerea pe piaţă
şi/sau punerea în funcţiune numai a produselor care îndeplinesc prevederile din
măsurile de punere în aplicare relevante şi care poartă marcajul CE, potrivit
prevederilor art. 5.
(2) Controlul respectării
prevederilor prezentei hotărâri se face de către autorităţile de supraveghere a
pieţei desemnate în acest scop, la propunerea autorităţii competente, în
funcţie de categoria de produs reglementată de măsurile de punere în aplicare.
(3) In vederea aplicării
prevederilor prezentei hotărâri, autorităţile de supraveghere a pieţei au
următoarele responsabilităţi:
a) să organizeze efectuarea
verificărilor adecvate ale conformităţii produsului, la scară corespunzătoare,
şi să oblige producătorul sau reprezentantul său autorizat să retragă toate
produsele neconforme de pe piaţă, potrivit prevederilor art. 7;
b) să solicite părţilor în cauză furnizarea tuturor
informaţiilor necesare specificate în măsurile de punere în aplicare;
c) să preleveze mostre de produse şi să le supună
verificării pentru evaluarea conformităţii.
(4) Autorităţile de supraveghere a pieţei raportează
autorităţii competente rezultatele campaniilor de supraveghere a pieţei, la
finalizarea acestora.
(5) Autoritatea competentă informează Comisia Europeană
cu privire la rezultatele supravegherii pieţei.
(6) Consumatorii şi oricare
dintre părţile interesate pot să sesizeze autoritatea de supraveghere a pieţei
cu privire la observaţiile pe care le au referitor la conformitatea produselor.
Art. 4. -In cazul în care producătorul sau
reprezentantul său autorizat nu are domiciliul, respectiv sediul în România sau
în alt stat membru al Uniunii Europene, importatorul are următoarele obligaţii:
a) să asigure că produsul
introdus pe piaţă şi/sau pus în funcţiune se conformează cu prevederile
prezentei hotărâri şi ale măsurii de punere în aplicare relevante; şi
b) deţine, păstrează şi face
disponibile declaraţia de conformitate şi documentaţia tehnică.
Art. 5. - (1) Inainte de introducerea pe piaţă şi/sau
punerea în funcţiune a unui produs, reglementat de măsurile de punere în
aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat are următoarele
obligaţii:
a) să aplice marcajul de conformitate CE;
b) să întocmească declaraţia de
conformitate prin care garantează şi declară că produsul este conform cu toate
prevederile relevante din măsurile de punere în aplicare care reglementează
produsul respectiv.
(2) Marcajul de conformitate CE
constă în iniţialele „CE", potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1.
(3) Declaraţia de conformitate
CE conţine elementele prevăzute în anexa nr. 2 şi face referire la măsurile de
punere în aplicare care reglementează produsul respectiv.
(4) Se interzice aplicarea de
marcaje pe un produs într-un mod susceptibil de a induce în eroare
utilizatorii, în ceea ce priveşte înţelesul şi forma marcajului CE.
(5) Pentru produsele care ajung la utilizatorul final,
informaţiile prevăzute în partea 2 a secţiunii 1 din
anexa nr. 3 se furnizează în limba română.
(6) Informaţiile prevăzute la
alin. (5) pot să fie puse la dispoziţie şi în una sau mai multe limbi oficiale
ale Uniunii Europene.
(7) Pentru aplicarea prevederilor alin. (5) se are în
vedere, în special:
a) dacă informaţiile pot fi furnizate prin simboluri
armonizate, coduri recunoscute sau alte măsuri;
b) categoria anticipată a
utilizatorilor de produse şi natura informaţiilor care trebuie furnizate.
Art. 6. - (1) Introducerea pe
piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor conforme cu prevederile
măsurilor de punere în aplicare relevante şi care poartă marcajul CE, potrivit
prevederilor art. 5, nu poate fi interzisă, restricţionată sau împiedicată din
motive privind cerinţele de proiectare ecologică, referitoare la parametrii de proiectare ecologică prevăzuţi în
partea 1 a secţiunii 1 din anexa nr. 3.
(2) Introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a
unui produs care poartă marcajul CE prevăzut la art. 5 nu poate fi interzisă,
restricţionată sau împiedicată din motive legate de cerinţe de proiectare
ecologică referitoare la acei parametri de proiectare ecologică prevăzuţi în
partea 1 a secţiunii 1 din anexa nr. 3, în situaţia în care măsura de punere în
aplicare relevantă prevede că nu este necesară nicio cerinţă în materie de
proiectare ecologică.
(3) Este permisă expunerea la
târguri comerciale, expoziţii şi demonstraţii a produselor care nu sunt
conforme cu măsurile de punere în aplicare relevante, cu condiţia să existe o
indicaţie vizibilă prin care să se precizeze că aceste produse nu pot fi
introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune până când neconformitatea nu este
soluţionată.
Art. 7. - (1) In cazul în care autoritatea de
supraveghere a pieţei constată că un produs care poartă marcajul CE prevăzut la
art. 5 şi este utilizat pentru scopul pentru care a fost destinat nu este
conform cu toate prevederile din măsurile de punere în aplicare relevante,
producătorul sau reprezentantul său autorizat are obligaţia să aducă produsul
în conformitate cu acestea şi/sau cu prevederile privind marcajul CE şi să pună
capăt neconformităţii constatate.
(2) In cazul în care există suficiente dovezi că un
produs este neconform, autoritatea de supraveghere a pieţei adoptă masurile
necesare care, în funcţie de gravitatea neconformităţii, pot ajunge până la
interzicerea introducerii pe piaţă a respectivului produs până când se elimină
neconformitatea, stabilind un termen pentru conformare.
(3) In cazul în care se constată că neconformitatea
continuă după expirarea termenului prevăzut la alin. (2), autoritatea de
supraveghere a pieţei decide restricţionarea sau interzicerea introducerii pe
piaţă şi/sau punerii în funcţiune a produsului respectiv ori dispune retragerea
acestuia de pe piaţă şi informează autoritatea competentă cu privire la aceste
măsuri.
(4) In cazul adoptării unei
decizii de restricţionare sau interzicere de introducere pe piaţă şi/sau punere
în funcţiune a unui produs în conformitate cu prevederile alin. (3),
autoritatea de supraveghere a pieţei are următoarele obligaţii:
a) informează imediat partea implicată asupra deciziei
sale;
b) face cunoscute părţii implicate motivele care au
stat la baza deciziei sale;
c) aduce la cunoştinţa părţii implicate calea de atac
împotriva deciziei luate şi termenele de exercitare a acesteia.
(5) Autoritatea competentă
informează imediat Comisia Europeană şi celelalte state membre asupra deciziei
adoptate, în cazul aplicării prevederilor alin. (3), indicând motivele care au
stat la baza acesteia şi menţionând în special dacă neconformitatea se
datorează următoarelor cauze:
a) nerespectarea prevederilor
din măsura de punere în aplicare relevantă;
b) aplicarea incorectă a standardelor armonizate,
prevăzute la art. 10 alin. (2);
c) identificarea unor
deficienţe ale standardelor armonizate, prevăzute la art. 10 alin. (2).
(6) Autoritatea competentă primeşte informaţiile cu
privire la opinia Comisiei asupra deciziei referitoare la aplicarea
prevederilor alin. (3).
(7) Dacă se justifică,
autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a asigura confidenţialitatea
informaţiilor pe parcursul procedurii prevăzute la alin. (5) şi (6).
(8) Deciziile luate de
autoritatea de supraveghere a pieţei, rămase definitive, se fac publice de
către autoritatea competentă pe propria pagină web.
Art. 8. - (1) Producătorul sau reprezentantul său autorizat
are obligaţia să asigure evaluarea conformităţii produsului cu toate cerinţele relevante din măsura de
punere în aplicare corespunzătoare, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau
punerea în funcţiune a acestora.
(2) Procedurile de evaluare a
conformităţii se specifică în măsurile de punere în aplicare şi permit
producătorului să aleagă între controlul intern al proiectării prevăzut în
anexa nr. 4 şi sistemul de management prevăzut în anexa nr. 5.
(3) In cazul în care există o
justificare temeinică şi proporţională cu riscul, procedura de evaluare a
conformităţii se stabileşte prin măsurile de punere în aplicare care
reglementează produsul respectiv, prin alegere dintre modulele relevante
prevăzute în anexa II la
Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie
2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a
Deciziei 93/465/CEE a Consiliului, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 218 din 13 august 2008.
(4) In cazul în care autoritatea de supraveghere a
pieţei are indicii solide cu privire la o neconformitate probabilă a unui
produs, asigură în cel mai scurt timp o evaluare motivată a conformităţii
acestuia, evaluare care poate fi efectuată de un organism competent, permiţând,
dacă este cazul, aplicarea unei măsuri corective în timp util şi făcând publice
informaţiile cu privire la această evaluare.
(5) Dacă un produs reglementat
de măsurile de punere în aplicare este proiectat de o organizaţie înregistrată
potrivit Regulamentului (CE) nr. 1.221/2009 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a
organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) şi
de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 şi a deciziilor 2001/681/CE şi
2006/193/CE ale Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
seria L nr. 342 din 22 decembrie 2009, dacă funcţia de proiectare face obiectul
acestei înregistrări, se consideră că sistemul de management al respectivei
organizaţii îndeplineşte cerinţele prevăzute în anexa nr. 5.
(6) Dacă un produs reglementat
de măsurile de punere în aplicare este proiectat de o organizaţie care are un
sistem de management care include şi funcţia de proiectare şi care este aplicat
în conformitate cu prevederile standardelor armonizate ale căror numere de
referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se
consideră că acel sistem de management este conform cu
prevederile anexei nr. 5.
(7) După introducea pe piaţă
şi/sau punerea în funcţiune a unui produs reglementat prin măsuri de punere în
aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat are obligaţia să
păstreze documentele relevante aferente evaluării conformităţii efectuate şi
declaraţia de conformitate, aceste documente trebuind să fie disponibile pentru
autorităţile de supraveghere a pieţei, pentru o perioadă de 10 ani de la data
fabricării ultimului produs de acest tip.
(8) Documentele prevăzute la
alin. (7) se pun la dispoziţia autorităţilor de supraveghere a pieţei în termen
de maximum 10 zile de la primirea solicitării.
(9) Documentele privind evaluarea conformităţii şi
declaraţia de conformitate, prevăzute la alin. (7), se elaborează în limba
română şi pot să fie puse la dispoziţie şi în una sau mai multe din limbile
oficiale ale instituţiilor europene.
Art. 9. - (1) Se consideră că un produs care poartă
marcajul CE în conformitate cu prevederile art. 5 este conform cu toate
dispoziţiile relevante prevăzute în măsurile de punere în aplicare corespunzătoare.
(2) In cazul în care un produs este conform cu
standardele armonizate aplicabile, ale căror numere de referinţă au fost
publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se consideră că acesta este
conform cu toate cerinţele relevante din măsura de punere în aplicare, la care
aceste standarde se raportează.
(3) Se consideră că un produs care poartă eticheta UE
ecologică în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 66/2010 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta
UE ecologică, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 27
din 30 ianuarie 2010, care abrogă Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul
comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice este conform cu cerinţele
de proiectare ecologică din măsurile de punere în aplicare relevante, dacă
cerinţele de acordare a etichetei UE ecologice sunt conforme cu cerinţele din
măsurile de punere în aplicare relevante.
Art. 10. - (1) Autoritatea competentă asigură, în
măsura în care este posibil, că sunt luate măsurile adecvate pentru a face
posibilă consultarea părţilor interesate la nivel naţional în procesul de
elaborare şi monitorizare a standardelor armonizate prin cooptarea acestora în
cadrul comitetelor tehnice organizate la nivel naţional.
(2) In cazul în care autoritatea competentă consideră
că standardele armonizate a căror aplicare se presupune că satisface
prevederile unei măsuri de punere în aplicare corespunzătoare nu asigură în
întregime conformitatea cu aceste prevederi, aceasta face cunoscut acest lucru
Comitetului permanent prevăzut la art. 13 alin. (1) din Hotărârea Guvernului
nr. 1.016/2004, cu modificările ulterioare, precizând motivele.
Art. 11. - (1) Măsurile de punere în aplicare pot să
stabilească cerinţe obligatorii pentru producători sau reprezentanţi autorizaţi
ai acestora care introduc pe piaţă şi/sau pun în funcţiune componente şi
subansambluri, să furnizeze producătorului unui produs care este reglementat de
măsurile de punere în aplicare informaţiile relevante cu privire la compoziţia
materialelor, precum şi consumurile de energie, materiale şi/sau resurse ale acestor componente sau subansambluri.
(2) Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1),
precum şi cele prevăzute în anexa nr. 3 partea a 2-a de către producător sau
reprezentantul său autorizat se face cu luarea în considerare a cerinţelor
legitime de păstrare a confidenţialităţii pentru informaţiile sensibile din
punct de vedere comercial.
Art. 12. - Autoritatea competentă împreună cu celelalte
autorităţi responsabile pentru punerea în aplicare a prezentei hotărâri asigură
schimbul de informaţii şi cooperarea cu autorităţile omoloage din celelalte
state membre, cât şi cu Comisia Europeană, utilizând în special mijloacele
electronice de comunicare.
Art. 13. -Autorităţile responsabile încurajează
IMM-urile şi microîntreprinderile, prin reţelele şi structurile de sprijin
specifice acestora, să adopte o abordare ecologică încă din faza de proiectare
şi să se adapteze la prevederile viitoarei legislaţii europene.
Art. 14. -In conformitate cu prevederile măsurii de
punere în aplicare relevante, producătorii au obligaţia să furnizeze
consumatorilor, în forma pe care o consideră cea mai potrivită, informaţii cu
privire la:
a) rolul pe care consumatorii
îl au în utilizarea durabilă a produsului;
b) profilul ecologic al
produsului şi beneficiile proiectării ecologice, în cazul în care se prevede
aceasta în măsurile de punere în aplicare.
Art. 15. - (1) Categoriile de produse pentru care se
elaborează măsuri de punere în aplicare sau acte de autoreglementare sunt cele
care îndeplinesc următoarele criterii:
a) reprezintă un volum semnificativ de vânzări şi
schimburi comerciale, cu titlu indicativ peste 200.000 de unităţi anual în
cadrul Comunităţii, conform celor mai recente statistici disponibile;
b) au un impact semnificativ asupra mediului în cadrul
Comunităţii ţinând cont de priorităţile comunitare
strategice stabilite în al 6-lea program de acţiune pentru mediu al Uniunii
Europene adoptat prin Decizia 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al şaselea program
comunitar de acţiune pentru mediu, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene, seria L nr. 242 din 10 septembrie 2002, în contextul luării în
considerare a cantităţilor introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune;
c) prezintă un potenţial
semnificativ de îmbunătăţire a impactului asupra mediului fără să antreneze costuri
excesive, ţinând cont în special de absenţa unei legislaţii relevante sau
eşecul pieţei în rezolvarea problemei în mod adecvat;
d) prezintă un potenţial
semnificativ de îmbunătăţire a impactului asupra mediului fără să antreneze
costuri excesive, ţinând cont în special de o mare disparitate între
performanţele de mediu ale produselor disponibile pe piaţă, care asigură o
funcţionalitate echivalentă.
(2) Măsurile de punere în aplicare îndeplinesc toate
criteriile următoare:
a) nu există impact negativ semnificativ asupra
funcţionalităţii produsului din perspectiva utilizatorului;
b) nu sunt afectate negativ sănătatea, securitatea şi
mediul;
c) nu există impact negativ semnificativ asupra
consumatorilor, în special în ceea ce priveşte preţul de cumpărare şi costurile
legate de ciclul de viaţă al produsului;
d) nu există impact negativ semnificativ asupra
competitivităţii sectorului de producţie;
e) în principiu, fixarea unei
cerinţe în materie de proiectare ecologică nu impune producătorilor
introducerea unei tehnologii brevetate, pe cale de consecinţă, şi nici o
sarcină administrativă excesivă.
(3) Măsurile de punere în
aplicare stabilesc cerinţele în materie de proiectare ecologică, potrivit
anexei nr. 3.
(4) Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologică
se introduc pentru caracteristici de mediu selectate, care au un impact
semnificativ asupra mediului.
(5) Măsurile de punere în
aplicare pot, de asemenea, să stabilească faptul că nicio cerinţă în materie de
proiectare ecologică nu este necesară pentru anumiţi parametri specificaţi
prevăzuţi în anexa nr. 3 secţiunea 1 partea 1.
(6) Modul în care se formulează
cerinţele în materie de proiectare ecologică trebuie să garanteze că
autorităţile de supraveghere a pieţei pot să verifice conformitatea produsului
cu cerinţele cuprinse în măsura de punere în aplicare. Măsura de punere în
aplicare precizează dacă verificarea poate fi efectuată direct pe produs sau pe
baza documentaţiei tehnice.
(7) Măsurile de punere în
aplicare cuprind elementele prevăzute în anexa nr. 7.
(8) Atunci când este oportun, o măsură de punere în
aplicare care stabileşte cerinţe în materie de proiectare ecologică conţine
dispoziţii privind echilibrarea diverselor aspecte
legate de mediu.
Art. 16. - Acordurile voluntare sau alte măsuri de
autoreglementare care reprezintă alternative la măsurile de implementare se
evaluează în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.
Art. 17. - (1) Următoarele fapte săvârşite de
persoanele juridice constituie contravenţii şi se sancţionează, după cum urmează:
a) nerespectarea prevederilor
art. 3 alin. (1), art. 4, art. 5 alin. (1)-(4) şi alin. (6), art. 8 alin. (1)
şi (2), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei şi/sau retragerea de pe piaţă
sau cu interzicerea introducerii pe piaţă a produselor neconforme;
b) nerespectarea prevederilor
art. 5 alin. (5) şi (7), art. 6 alin. (3), art. 8 alin. (7)-(9) şi art. 14, cu
amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei şi/sau suspendarea comercializării
produselor neconforme.
(2) Sancţiunile şi penalităţile pentru nerespectarea
prevederilor regulamentelor (CE) ce constituie măsurile de punere în aplicare
adoptate la nivel comunitar în temeiul Directivei 2009/125/CE stabilite prin
hotărâri ale Guvernului, necesare aplicării directe a acestor regulamente la
nivel naţional, trebuie să fie efective, proporţionale şi descurajante, ţinând
seama de gradul de neconformitate şi numărul de unităţi de produse neconforme
introduse pe piaţă.
(3) In cazul nerespectării
prevederilor art. 8 alin. (8), autoritatea de supraveghere a pieţei dispune
interzicerea introducerii pe piaţă şi/sau a punerii în funcţiune a produsului.
(4) Constarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
se fac de către personalul anume împuternicit din cadrul Ministerului
Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
(5) Dispoziţiile referitoare la
contravenţii, prevăzute la alin. (1)-(4), se completează cu prevederile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
şi completările ulterioare.
Art. 18. - Cerinţele privind
furnizarea de informaţii, prevăzute la art. 11 şi în anexa nr. 3 secţiunea 1
partea a 2-a, de către producător şi/sau reprezentantul său autorizat sunt proporţionate şi ţin seama de confidenţialitatea legitimă a
informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
Art. 19. -Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din
prezenta hotărâre.
Art. 20. - Dispoziţiile prevăzute la art. 17 intră în
vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a
prezentei hotărâri.
Art. 21. - La data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 1.043/2007 privind cerinţele de
ecoproiectare pentru produsele consumatoare de energie, precum şi pentru modificarea,
completarea şi abrogarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 627
din 12 septembrie 2007, se abrogă, cu excepţia art. 18-20 si 22.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 2009/125/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a
unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică
aplicabile produselor cu impact energetic, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria L nr. 285 din 31 octombrie 2009.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,
Ion Ariton
Ministrul mediului şi pădurilor,
Laszlo Borbely
ANEXA Nr. 1
MARCAJUL CE
Marcajul CE trebuie să aibă înălţimea de cel puţin 5
mm. Dacă marcajul CE se micşorează sau se măreşte, trebuie să fie respectate
proporţiile existente în desenul de mai sus.
Marcajul CE trebuie să fie aplicat pe produs. In cazul
în care acest lucru nu este posibil, marcajul trebuie aplicat pe ambalaj şi pe
documentele care însoţesc produsul.
ANEXA Nr. 2
DECLARAŢIA DE
CONFORMITATE CE
Declaraţia de conformitate CE trebuie să conţină
următoarele elemente:
1. denumirea şi adresa producătorului sau a
reprezentantului său autorizat;
2. o descriere a modelului suficient de detaliată
pentru a permite o identificare lipsită de ambiguităţi a acestuia;
3. trimiterile la standardele armonizate aplicabile,
când este cazul;
4. trimiterile la alte standarde sau specificaţii
tehnice folosite, când este cazul;
5. trimiterea la alte dispoziţii legislative comunitare
aplicabile privind aplicarea marcajului CE, când este
cazul;
6. date de identificare şi semnătura persoanei
împuternicite să angajeze răspunderea producătorului sau a reprezentantului său
autorizat.
ANEXA Nr. 3
METODA DE STABILIRE A CERINŢELOR ÎN MATERIE DE PROIECTARE ECOLOGICĂ
SECŢIUNEA 1
Cerinţe generale
Cerinţele generale în materie de proiectare ecologică
au scopul de a îmbunătăţi performanţa de mediu a produselor, axându-se pe caracteristicile
de mediu semnificative ale acestora, fără să stabilească valori-limită. Metoda
menţionată în prezenta anexă se aplică atunci când nu este oportună stabilirea
unor valori-limită pentru grupa de produse supusă examinării. La elaborarea proiectului
unei măsuri de punere în aplicare sunt identificate caracteristicile de mediu
semnificative care trebuie să fie precizate în măsura de punere în aplicare.
La elaborarea măsurilor de punere în aplicare care
stabilesc cerinţele generale de proiectare ecologică se identifică, în funcţie
de produsul reglementat de măsura de punere în aplicare, parametrii relevanţi
de proiectare ecologică prevăzuţi în partea 1, cerinţele privind furnizarea de
informaţii prevăzute în partea a 2-a şi cerinţele aplicabile producătorului
prevăzute în partea a 3-a.
Partea 1 - Parametri de proiectare ecologică pentru produse
1.1. In măsura în care se referă la proiectarea
produsului, se identifică acele caracteristici de mediu semnificative privind
următoarele faze ale ciclului de viaţă al produsului, astfel:
a) alegerea şi utilizarea materiei prime;
b) fabricare;
c) ambalare, transport şi distribuţie;
d) instalare şi întreţinere;
e) utilizare;
f) sfârşitul vieţii,
semnificând starea unui produs ajuns la finalul primei utilizări până la
eliminarea finală.
1.2. Pentru fiecare fază,
trebuie evaluate următoarele caracteristici de mediu, dacă este relevant:
a) consumul prevăzut de materiale, energie şi alte
resurse, cum ar fi apa proaspătă;
b) emisiile anticipate, în aer, apă sau sol;
c) poluarea anticipată, prin efecte fizice, cum ar fi
zgomotul, vibraţiile, radiaţiile, câmpurile electromagnetice;
d) generarea de deşeuri prevăzută;
e) posibilităţi de reutilizare,
reciclare şi valorificare a materialelor şi/sau a energiei, luând în
considerare prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile
de echipamente electrice şi electronice.
1.3. Pentru a evalua
potenţialul de îmbunătăţire a caracteristicilor de mediu prevăzute la pct. 1.2
sunt folosiţi în mod deosebit următorii parametri, completaţi cu alţii, după
caz:
a) greutatea şi volumul produsului;
b) folosirea materialelor rezultate din activităţi de
reciclare;
c) consumul de energie, apă şi alte resurse pe durata
ciclului de viaţă;
d) folosirea substanţelor
clasificate ca periculoase pentru sănătate şi/sau mediu în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea
şi etichetarea substanţelor periculoase şi luând în considerare prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţă
şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate periculoase, cu modificările şi
completările ulterioare, sau prevederile Hotărârii Guvernului nr. 992/2005
privind limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele
electrice şi electronice, cu modificările şi completările ulterioare;
e) cantitatea şi natura
consumabilelor necesare pentru o funcţionare şi o întreţinere corespunzătoare;
f) refolosirea şi reciclarea cu
uşurinţă, exprimate prin: numărul materialelor şi componentelor folosite,
folosirea de componente standardizate, timpul necesar pentru dezasamblare,
complexitatea uneltelor necesare pentru dezasamblare, folosirea standardelor de
codificare a componentelor şi materialelor pentru identificarea componentelor
şi materialelor adecvate pentru refolosire şi reciclare (inclusiv marcarea
pieselor din mase plastice în conformitate cu standardele ISO), folosirea
materialelor uşor reciclabile, accesul facil la componente şi materiale
reciclabile valoroase şi alte componente şi materiale reciclabile; accesul
facil la componente şi materiale care conţin substanţe periculoase;
g) încorporarea unor componente utilizate;
h) evitarea soluţiilor tehnice care sunt în detrimentul
refolosirii şi reciclării componentelor şi aparatelor în întregime;
i) prelungirea duratei de viaţă exprimată prin: durata
de viaţă minimă garantată, perioada minimă de disponibilitate a pieselor de
schimb, construcţie modulară, capacitate de îmbunătăţire a performanţei
produsului şi posibilitatea de a suporta reparaţii;
j) cantităţi de deşeuri generate şi cantităţi de
deşeuri periculoase generate;
k) emisii în atmosferă - gaze cu efect de seră, agenţi
de acidifiere, compuşi organici volatili, substanţe care depreciază stratul de
ozon, poluanţi organici persistenţi, metale grele, materii în particule fine şi
în suspensie, fără a aduce atingere aplicării prevederilor Hotărârii Guvernului
nr. 332/2007 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a
motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor
secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de
marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi particule
poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei, cu
modificările ulterioare;
l) evacuări în apă - metale
grele, substanţe cu efecte adverse asupra bilanţului de oxigen, poluanţi
organici persistenţi;
m) descărcări pe sol - în special levigat şi scurgeri
de substanţe periculoase în faza de utilizare a produsului, precum şi
potenţialul de levigare atunci când se elimină ca deşeu.
Partea a 2-a - Cerinţe privind furnizarea de
informaţii
Măsurile de punere în aplicare pot solicita
producătorul să furnizeze informaţii care pot influenţa modul de manipulare,
folosire sau reciclare a produsului de către alte persoane decât producătorul.
Aceste informaţii cuprind, după caz, următoarele:
a) informaţii furnizate de proiectant cu referire la
procesul de fabricaţie;
b) informaţii pentru consumatori cu privire la
performanţa şi caracteristicile de mediu semnificative ale produsului, care
însoţesc produsul când este introdus pe piaţă, pentru a permite consumatorului
să compare aceste caracteristici ale diferitelor produse;
c) informaţii pentru
consumatori cu privire la instalarea, utilizarea şi întreţinerea produsului
pentru a reduce la minimum impactul său asupra mediului şi a asigura o durată
optimă de viaţă, precum şi despre modul de a returna produsul la sfârşitul
ciclului de viaţă şi, după caz, informaţii cu privire la perioada de
disponibilitate a pieselor de schimb şi posibilităţile de îmbunătăţire a
performanţelor produsului;
d) informaţii destinate
instalaţiilor de tratare cu privire la dezasamblarea, reciclarea sau eliminarea
acestor produse la sfârşitul ciclului de viaţă.
Informaţiile trebuie prezentate pe produs ori de câte
ori acest lucru este posibil.
Informaţiile furnizate trebuie să ţină cont de
cerinţele impuse şi de altă legislaţie armonizată, cum ar fi Hotărârea
Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi
electronice.
Partea a 3-a - Cerinţe pentru producător
1. Dacă în măsurile de punere
în aplicare sunt identificate anumite caracteristici de mediu care pot fi
influenţate în mod substanţial în faza de proiectare, producătorii au obligaţia
să realizeze o evaluare a modelului de produs pe toată durata de viaţă, pe baza
unor ipoteze realiste privind scopul şi condiţiile normale de utilizare. Alte
caracteristici de mediu pot fi analizate în mod voluntar de către producător.
Pe baza acestei evaluări, producătorul stabileşte
profilul ecologic al produsului. Acesta se bazează pe caracteristicile de mediu
relevante ale produsului şi pe intrările/ieşirile identificate pe ciclul de
viaţă exprimate în cantităţi fizice măsurabile.
2. Producătorul utilizează această evaluare pentru a
analiza soluţiile alternative de proiectare şi performanţa de mediu a
produsului prin raportare la criterii de referinţă.
Criteriile de referinţă se identifică în măsurile de
punere în aplicare pe baza informaţiilor obţinute în procesul de elaborare a
acestor măsuri de punere în aplicare.
Alegerea unei anumite soluţii de proiectare trebuie să
determine atingerea unui echilibru rezonabil între diferitele caracteristici de
mediu şi între aceste caracteristici de mediu şi alte considerente relevante,
cum sunt cele referitoare la sănătate şi securitate, cerinţele tehnice în
materie de funcţionalitate, calitate şi performanţă şi aspectele economice,
inclusiv costurile de fabricaţie şi valoarea de piaţă, cu respectarea întregii
legislaţii aplicabile.
SECŢIUNEA a 2-a
Cerinţe specifice
Cerinţele specifice în materie
de proiectare ecologică urmăresc să îmbunătăţească o anumită caracteristică de
mediu a produsului. Ele pot lua forma unor cerinţe de consum redus al unei
resurse, cum ar fi o limită de folosire a unei resurse în diferite stadii ale
ciclului de viaţă al unui produs, după caz (exemple: o limită pentru consumul
de apă în faza de folosire, o limită pentru cantitatea dintr-un material dat
încorporat în produs sau o cerinţă privind cantităţile minime de material
reciclat).
La elaborarea măsurilor de
punere în aplicare a cerinţelor generale de proiectare ecologică, în temeiul
art. 15 din hotărâre, se identifică, în funcţie de produsul reglementat de
măsura de punere în aplicare, parametrii de proiectare ecologică relevanţi
dintre cei menţionaţi în secţiunea 1 partea 1 şi sunt fixate nivelurile acestor
cerinţe în conformitate cu procedura de reglementare aplicabilă, după cum
urmează:
1. Printr-o analiză tehnică, de mediu şi economică se
selectează un număr de modele reprezentative ale produsului
în cauză aflate pe piaţă şi sunt identificate
opţiunile tehnice de ameliorare a performanţei de mediu a produsului, fără să
se piardă din vedere viabilitatea economică a opţiunilor şi evitându-se orice
pierdere semnificativă de performanţă sau de utilitate
pentru consumatori.
Analiza tehnică, de mediu şi economică identifică, de
asemenea, pentru caracteristicile de mediu luate în discuţie, produsele şi
tehnologiile cu cele mai bune performanţe, disponibile pe piaţă.
Pe parcursul analizei şi la fixarea cerinţelor sunt
luate în considerare performanţele produselor disponibile pe pieţele
internaţionale şi criteriile de referinţă fixate în legislaţiile altor ţări.
Pe baza acestei analize şi luând în considerare
fezabilitatea economică şi tehnică, precum şi potenţialul de ameliorare, sunt
luate măsuri concrete în vederea reducerii la minimum a impactului produsului
asupra mediului.
In ceea ce priveşte consumul de energie în faza de
folosire, nivelul randamentului energetic sau al consumului, acestea sunt
fixate urmărind costul minim pe ciclu de viaţă la utilizatorul final pentru
modelele de produse reprezentative, ţinându-se seama de consecinţele asupra
altor caracteristici de mediu. Metoda analizei de cost pe ciclu de viaţă
foloseşte o rată reală de actualizare, obţinută pe baza datelor furnizate de
Banca Centrală Europeană, şi o durată de viaţă realistă pentru produs. Această
metodă se bazează pe suma variaţiilor preţului de cumpărare (rezultat din
variaţiile costurilor industriale) şi pe variaţiile cheltuielilor de
exploatare, generate de niveluri diferite ale opţiunilor de ameliorare tehnică,
actualizate pe ciclul de viaţă al modelelor reprezentative de produse vizate.
Cheltuielile de exploatare acoperă în primul rând consumul de energie şi
cheltuielile suplimentare cu alte resurse (cum sunt apa sau detergenţii).
Pentru a verifica dacă există schimbări semnificative
şi dacă sunt fiabile concluziile generale, se efectuează o analiză de
senzitivitate care include factorii relevanţi (cum sunt preţul energiei sau al
altei resurse, costul materiei prime sau costurile de producţie, rata de
actualizare) şi, după caz, costurile de mediu externe, inclusiv cele legate de
evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Cerinţa se adaptează în
consecinţă.
O metodologie similară poate fi
aplicată şi altor resurse, cum ar fi apa.
2. Pentru elaborarea analizelor
tehnice, de mediu şi economice se pot folosi informaţii disponibile în cadrul
altor activităţi comunitare.
Pot fi, de asemenea, folosite informaţii disponibile
din programele existente aplicate în alte părţi ale lumii pentru a fixa cerinţe
specifice în materie de proiectare ecologică a produselor comercializate cu
parteneri economici ai Uniunii Europene.
3. Data intrării în vigoare a cerinţei trebuie să ţină
seama de ciclul de reproiectare a produsului.
ANEXA Nr. 4
CONTROLUL INTERN AL PROIECTĂRII
1. Prezenta anexă descrie procedura prin care
producătorul sau reprezentantul său autorizat, care îndeplineşte sarcinile
prevăzute la pct. 2, se asigură şi declară că produsul îndeplineşte cerinţele
relevante din măsura de punere în aplicare corespunzătoare. Declaraţia de
conformitate CE poate acoperi unul sau mai multe produse şi trebuie păstrată de
producător.
2. Producătorul
întocmeşte un dosar cu documentaţie tehnică. Documentaţia tehnică trebuie să
permită evaluarea conformităţii unui produs cu cerinţele din măsura de punere
în aplicare corespunzătoare.
Documentaţia tehnică trebuie să cuprindă în special
următoarele:
a) o descriere generală a produsului şi a utilizării
prevăzute a acestuia;
b) rezultatele studiilor de
evaluare de mediu relevante, efectuate de producător şi/sau referinţele din
literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea de mediu,
folosite de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea soluţiilor de
proiectare a produsului;
c) profilul ecologic, dacă este cerut de măsura de
punere în aplicare;
d) elemente ale specificaţiei
de proiectare a produsului referitoare la aspecte legate de proiectarea
ecologică a acestuia;
e) o listă a standardelor armonizate relevante
prevăzute la art. 10 din hotărâre, aplicate integral sau parţial, precum şi o
descriere a soluţiilor adoptate în vederea îndeplinirii cerinţelor din măsura
de punere în aplicare relevantă, atunci când
standardele armonizate prevăzute la art. 10 nu au fost
aplicate sau atunci când aceste standarde nu acoperă în întregime prevederile
din măsura de punere în aplicare respectivă;
f) o copie a informaţiilor
privind aspectele de proiectare ecologică a produsului furnizate în
conformitate cu prevederile din anexa nr. 3, secţiunea 1 partea a 2-a;
g) rezultatele măsurărilor
efectuate în sensul cerinţelor de proiectare ecologică, inclusiv detalii
referitoare la conformitatea acestor măsurări în raport cu cerinţele de
proiectare ecologică stabilite în măsura de punere în aplicare relevantă.
3. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare
pentru a se asigura că produsul este fabricat în conformitate cu specificaţiile
de proiectare prevăzute la pct. 2 şi cu cerinţele din măsura de punere în
aplicare corespunzătoare.
ANEXA Nr. 5
SISTEMUL DE MANAGEMENT PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂŢII
1. Prezenta anexă descrie procedura prin care
producătorul care îndeplineşte obligaţiile de la pct. 2 se asigură şi declară
că produsul îndeplineşte cerinţele măsurii de punere în aplicare
corespunzătoare. Declaraţia de conformitate CE poate să fie aplicată pentru unul
sau mai multe produse şi trebuie păstrată de către producător.
2. Pentru evaluarea conformităţii unui produs se poate
folosi un sistem de management pentru evaluarea conformităţii, cu condiţia ca
producătorul să aplice elementele legate de mediu prevăzute la pct. 3.
3. Elementele legate de mediu ale sistemului de
management
Sunt specificate elementele sistemului de management şi
procedurile prin care producătorul poate să demonstreze că un produs se
conformează cu cerinţele din măsura de punere în aplicare corespunzătoare.
3.1. Politica privind performanţa de mediu a produsului
Producătorul trebuie să fie capabil să demonstreze
conformitatea cu cerinţele cuprinse în măsura de punere în aplicare
corespunzătoare.
Producătorul trebuie, de asemenea, să fie capabil să
demonstreze că a creat un cadru adecvat pentru stabilirea şi revizuirea
obiectivelor şi indicatorilor de performanţă de mediu a produsului, în vederea
îmbunătăţirii performanţei generale de mediu a produsului.
In cazul în care este prevăzut prin măsura de punere în
aplicare corespunzătoare, toate măsurile luate de producător pentru
îmbunătăţirea performanţei generale de mediu şi pentru stabilirea profilului
ecologic al unui produs, prin proiectare sau producţie, trebuie să fie
documentate în mod sistematic şi organizat sub formă de proceduri şi
instrucţiuni scrise.
Aceste proceduri şi instrucţiuni trebuie să conţină, în
special, o descriere adecvată a:
a) listei documentelor care trebuie pregătite pentru a
demonstra conformitatea produsului şi, dacă este relevant, care trebuie să fie
disponibile;
b) obiectivelor şi indicatorilor performanţei de mediu
a produsului, a structurii organizatorice, a responsabilităţilor, a autorităţii
managementului şi a alocării resurselor cu privire la implementarea şi menţinerea
acestor proceduri;
c) verificărilor şi încercărilor care trebuie să fie
efectuate după fabricare pentru a verifica performanţa produsului în raport cu
indicatorii de performanţă de mediu;
d) procedurilor pentru controlul documentaţiei cerute
şi pentru asigurarea actualizării acesteia;
e) metodei de verificare a punerii în aplicare şi a
eficienţei elementelor legate de mediu ale sistemului
de management.
3.2. Planificarea Producătorul
stabileşte şi menţine:
a) proceduri pentru stabilirea profilului ecologic al
produsului;
b) obiective şi indicatori ai
performanţei de mediu a produsului, care iau în considerare opţiunile
tehnologice în funcţie de cerinţele tehnice şi economice;
c) un program pentru realizarea acestor obiective.
3.3. Punerea în aplicare şi
documentaţia
3.3.1. Documentaţia privind sistemul de management
trebuie să respecte, în principal, următoarele:
a) responsabilităţile şi competenţele trebuie să fie
definite şi documentate, cu scopul de a asigura o performanţă de mediu
eficientă a produsului şi de a raporta modul de funcţionare în scopul
revizuirii şi îmbunătăţirii;
b) documentele trebuie să fie elaborate astfel încât să
indice tehnicile de control al proiectării şi de verificare folosite, precum şi
procesele şi măsurile sistematice utilizate la proiectarea produsului;
c) producătorul trebuie să
stabilească şi să păstreze informaţiile care descriu elementele de mediu
esenţiale ale sistemului de management, precum şi procedurile de control a întregii
documentaţii solicitate.
3.3.2. Documentaţia privind
produsul conţine, în special, următoarele:
a) o descriere generală a produsului şi utilizarea
pentru care este destinat;
b) rezultatele studiilor de
evaluare de mediu relevante realizate de producător şi/sau trimiterile la
literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea de mediu, care
sunt utilizate de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea soluţiilor de proiectare a produsului;
c) profilul ecologic, dacă este
cerut în măsura de punere în aplicare;
d) documente care prezintă rezultatele măsurărilor
efectuate în sensul cerinţelor de proiectare ecologică, inclusiv detalii
referitoare la conformitatea acestor măsurări în raport cu cerinţele de
proiectare ecologică stabilite prin măsura de punere în aplicare relevantă;
e) producătorul trebuie să stabilească specificaţiile,
indicând, în special, standardele aplicate; atunci când nu sunt aplicate
standardele armonizate prevăzute la art. 10 sau atunci când aceste standarde nu
acoperă în întregime cerinţele din măsura de punere în aplicare relevantă,
mijloacele folosite pentru asigurarea conformităţii;
f) o copie a informaţiilor privind aspectele de
proiectare ecologică a produsului furnizate conform prevederilor anexei nr. 3,
secţiunea 1 partea a 2-a.
3.4. Verificare şi acţiuni corective
a) producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare
pentru a se asigura că produsul este fabricat în conformitate cu specificaţia
sa de proiectare şi cu cerinţele cuprinse în măsura de punere în aplicare
corespunzătoare acestuia;
b) producătorul trebuie să
stabilească şi să menţină procedurile de control şi răspuns la neconformitate
şi să pună în aplicare modificările în procedurile documentate rezultate din
acţiunea corectivă;
c) producătorul trebuie să
efectueze, cel puţin la fiecare 3 ani, un audit intern complet al sistemului de
management cu privire la elementele legate de mediu ale acestuia.
ANEXA Nr. 6
LISTA NEEXHAUSTIVĂ DE CRITERII ORIENTATIVE
pentru a evalua admisibilitatea iniţiativelor de
autoreglementare ca o alternativă la o măsură de punere în aplicare
In plus faţă de cerinţele legale fundamentale conform
cărora iniţiativele de autoreglementare trebuie să fie conforme cu toate
prevederile Tratatului Uniunii Europene, în special celor aferente pieţei
interne şi concurenţei, precum şi cu angajamentele internaţionale ale Comisiei,
inclusiv cele referitoare la comerţul multilateral, poate fi folosită
următoarea listă neexhaustivă de criterii orientative pentru a evalua
admisibilitatea iniţiativelor de autoreglementare ca o alternativă la o măsură
de punere în aplicare în sensul prezentei hotărâri:
1. Participarea liberă
Iniţiativele de autoreglementare trebuie să fie
deschise participării operatorilor din ţări terţe atât în faza de pregătire,
cât şi în cea de punere în aplicare.
2. Valoarea adăugată
Iniţiativele de autoreglementare trebuie să creeze
valoare adăugată mai mare decât cea din starea curentă, în ceea ce priveşte
îmbunătăţirea performanţei de mediu generale a produsului reglementat.
3. Reprezentativitate
Sectorul de producţie şi asociaţiile profesionale
participante în cadrul unei iniţiative de autoreglementare trebuie să
reprezinte marea majoritate a sectorului economic relevant, cu cât mai puţine
excepţii posibil. O atenţie deosebită se acordă respectării regulilor
concurenţiale.
4. Obiectivele cuantificate
şi eşalonate
Obiectivele definite de părţile interesate trebuie să
fie fixate în termeni clari şi lipsiţi de ambiguitate, plecând de la o bază
bine definită. Dacă iniţiativa de autoreglementare acoperă un interval lung de
timp, trebuie să fie incluse obiective intermediare. Trebuie să existe
posibilitatea de a monitoriza conformitatea cu obiectivele şi ţintele
(intermediare) într-un mod accesibil şi credibil, folosind indicatori clari şi
fiabili. Informaţiile privind cercetarea şi datele de bază de natură
ştiinţifică şi tehnică trebuie să faciliteze elaborarea acestor indicatori.
5. Implicarea societăţii civile
In vederea asigurării transparenţei, iniţiativele de
autoreglementare trebuie să fie făcute publice, inclusiv prin utilizarea internetului şi a altor mijloace electronice de diseminare
a informaţiei.
Aceeaşi cerinţă se aplică rapoartelor de monitorizare
intermediare şi finale. Părţile interesate, inclusiv autorităţile, sectorul de
producţie, organizaţiile neguvernamentale de mediu şi asociaţiile pentru
protecţia consumatorilor trebuie să fie invitate să ia poziţie faţă de orice
iniţiativă de autoreglementare.
6. Monitorizare şi raportare
Iniţiativele de autoreglementare trebuie să conţină un
sistem de monitorizare bine precizat, cu identificarea clară a
responsabilităţilor pentru sectorul de producţie şi inspectorii independenţi.
Serviciile Comisiei, în parteneriat cu părţile implicate în iniţiativa de
autoreglementare, monitorizează atingerea obiectivelor.
Planul de monitorizare şi raportare este detaliat,
transparent şi obiectiv.
7. Analiza cost-eficacitate
a administrării iniţiativelor de autoreglementare
Costul administrării iniţiativelor de autoreglementare,
în special cu privire la monitorizare, nu trebuie să conducă la o sarcină
administrativă disproporţionată în comparaţie cu obiectivele acestora şi cu
alte instrumente de politică disponibile.
8. Durabilitate
Iniţiativele de autoreglementare trebuie să răspundă
obiectivelor politice ale prezentei hotărâri, inclusiv abordarea integrată, şi
trebuie să fie în concordanţă cu dimensiunile economice şi sociale ale
dezvoltării durabile. Protecţia intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte sănătatea,
calitatea vieţii şi interesele economice trebuie să fie integrată.
9. Compatibilitatea
măsurilor de stimulare
Este improbabil ca iniţiativele de autoreglementare să
conducă la rezultatele aşteptate dacă alţi factori şi măsurile de stimulare,
cum ar fi presiunea pieţei, impozitele şi legislaţia naţională, transmit
semnale contradictorii participanţilor la acest demers. In acest sens, coerenţa
politicilor este esenţială şi trebuie să fie luată în considerare la evaluarea
eficienţei unei astfel de iniţiative.
ANEXA Nr. 7
CONŢINUTUL MASURILOR
DE PUNERE IN APLICARE
Dispoziţia de aplicare trebuie să menţioneze, în
special:
1. definiţia exactă a tipului (tipurilor) de produs(e)
reglementat(e);
2. cerinţa (cerinţele) de proiectare ecologică pentru
produsul (produsele) reglementat(e), data (datele) de aplicare, dispoziţiile şi
perioadele tranzitorii sau eşalonate pe etape:
a) în cazul cerinţei (cerinţelor) generale de
proiectare ecologică, fazele şi aspectele relevante selectate dintre cele menţionate
în anexa nr. 3 pct. 1.1 şi 1.2, însoţite de exemple de
parametri selectaţi dintre cei menţionaţi în anexa nr.
3 pct. 1.3 ca orientare la evaluarea îmbunătăţirilor privind caracteristicile
de mediu identificate;
b) în cazul cerinţei
(cerinţelor) specifice de proiectare ecologică, nivelul acesteia (acestora);
3. parametrii de proiectare ecologică pentru produse
menţionaţi în anexa nr. 3 partea 1 pentru care nu este necesară nicio cerinţă
de proiectare ecologică;
4. cerinţele referitoare la
instalarea produsului în cazul în care aceasta are relevanţă directă pentru
performanţa de mediu vizată;
5. standardele de măsurare
şi/sau metodele de măsurare care urmează să fie folosite; atunci când sunt
disponibile, trebuie să fie folosite standardele armonizate ale căror numere de
referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
6. detaliile evaluării de
conformitate în temeiul Deciziei 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993
privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii
şi normele de aplicare şi utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt
propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică:
a) în cazul în care modulul (modulele) de aplicat este
(sunt) diferit(e) de modulul A: factorii care au condus la alegerea respectivei
proceduri;
b) dacă este relevant, criteriile de aprobare şi/sau de
certificare a terţilor.
In cazul în care alte cerinţe CE pentru acelaşi produs
stabilesc module diferite, modulul definit în măsura de punere în aplicare
predomină în cazul cerinţei vizate;
7. cerinţele referitoare la
informaţiile care trebuie furnizate de producători, în special privind
elementele documentaţiei tehnice care sunt necesare pentru a facilita
verificarea conformităţii produsului cu măsura de punere în aplicare;
8. durata perioadei de
tranziţie în care statele membre trebuie să permită introducerea pe piaţă
şi/sau punerea în funcţiune a produselor conforme cu reglementările în vigoare
pe teritoriul lor la data adoptării măsurii de punere în aplicare;
9. data evaluării şi a posibilei revizuiri a măsurii de
punere în aplicare, ţinând seama de viteza progresului tehnologic.