HOTARARE   Nr. 444 din 8 aprilie 2009

privind aprobarea Strategiei guvernamentale de dezvoltare a comunicatiilor electronice în banda larga în Romania pentru perioada 2009-2015

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 525 din 30 iulie 2009

In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Se aprobă Strategia guvernamentală de dezvoltare a comunicaţiilor electronice în  bandă largă în România pentru perioada 2009-2015, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,

Gabriel Sandu

Viceprim-ministru, ministrul administraţiei şi internelor,

Dan Nica

Ministrul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri,

Constantin Niţă

Ministrul dezvoltării regionale şi locuinţei,

Vasile Blaga

p. Ministrul economiei,

Tudor Serban,

secretar de stat

Ministrul educaţiei, cercetării şi inovării,

Ecaterina Andronescu

p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Constantin Dascălu,

secretar de stat

Ministrul apărării naţionale,

Mihai Stănisoară

Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Pogea

ANEXĂ

Strategia guvernamentală de dezvoltare a comunicaţiilor electronice în bandă largă în România pentru perioada 2009-2015

I. INTRODUCERE

Comunicaţiile electronice în bandă largă au devenit o prioritate la nivel mondial în a doua jumătate a anilor 1990, ca rezultat al faptului că societatea bazată pe cunoaştere are un impact semnificativ asupra competitivităţii, dezvoltării rapide a comunicaţiilor şi a tehnologiilor IT, precum şi asupra liberalizării pieţelor telecom.

Intr-o societate globală aflată într-un proces de transformare semnificativ la începutul mileniului 3, autorităţile europene au conştientizat necesitatea unei viziuni comune de modernizare a societăţii şi de dezvoltare a competitivităţii economiei europene. Această viziune, formulată în urma Consiliului Europei de la Lisabona din anul 2000 (Strategia Lisabona), a urmărit să creioneze liniile directoare ale strategiilor şi politicilor care să constituie răspunsul adecvat pentru provocările generate de procesul de îmbătrânire a populaţiei europene, precum şi a competiţiei din ce în ce mai acerbe pe plan global.

In realizarea obiectivelor fundamentale ale Strategiei Lisabona - susţinerea creşterii economice şi crearea locurilor de muncă - unul dintre instrumentele principale identificate a fost dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere în coroborare cu stimularea sectorului de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC). Astfel, au fost recunoscute avantajele utilizării serviciilor şi echipamentelor TIC asupra creării societăţii informaţionale, capabilă să stimuleze creşterea gradului de competitivitate economică, precum şi de coeziune socială.

Planurile de acţiune, respectiv eEurope 2002, eEurope 2005, i2010, care au vizat implementarea obiectivelor stabilite în cadrul Strategiei Lisabona, s-au concentrat pe dezideratul creării unei „societăţi informaţionale pentru toţi" prin extinderea gradului de acces şi utilizare a internetului ca mediu de răspândire a informaţiilor şi oferirii de servicii şi conţinut, creării de noi pieţe, contribuind astfel la creşterea productivităţii în cadrul economiei. Pentru realizarea planurilor de acţiune, CE propune 3 priorităţi:

• crearea unei pieţe unice şi competitive pentru societatea informaţională;

• creşterea investiţiilor în cercetarea privind TIC;

• promovarea unei societăţi informaţionale cuprinzătoare.

Avându-se în vedere faptul că răspândirea beneficiilor internetului depinde tot mai mult de disponibilitatea accesului la internet cu viteză mare în rândul cetăţenilor şi companiilor, utilizarea sporită a serviciilor de comunicaţii în bandă largă a fost identificat drept un obiectiv major.

In acest context, a devenit evidentă şi în România necesitatea dezvoltării unei strategii la nivel naţional, care să susţină dezvoltarea comunicaţiilor electronice în bandă largă (engl. „broadband") ca factor determinant în crearea societăţii informaţionale. Această strategie pe termen mediu trebuie să încorporeze realităţile şi perspectivele tuturor deţinătorilor de interese din piaţă, astfel încât să poată deveni un vector de aliniere a tuturor resurselor relevante pentru promovarea serviciilor în bandă largă în România.

Documentul a fost structurat în 5 componente principale, conform direcţiilor majore de analiză:

• definirea conceptului de comunicaţii electronice în bandă largă şi prezentarea beneficiilor anticipate ale dezvoltării serviciilor de comunicaţii în bandă largă;

• analiza situaţiei actuale în România;

• definirea principiilor generale şi a obiectivelor strategice;

• elaborarea planului de acţiune;

• identificarea necesarului şi a opţiunilor de finanţare.

In faza de elaborare a opţiunilor strategice şi de definire a măsurilor de intervenţie prioritare au avut loc consultări cu principalele autorităţi competente şi au fost luate în considerare sugestiile şi recomandările colectate din piaţă în etapa de colectare a informaţiilor.

Prezenta strategie este fundamentată pe baza datelor din Analiza diagnostic - raport asupra ofertei de servicii de comunicaţii în bandă largă (Roland Berger 2006) şi a celor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) referitoare la acoperirea cu reţele de comunicaţii electronice în bandă largă.

I.1. Definirea conceptului de comunicaţii în bandă largă

Broadbandul, dincolo de definiţia sa lexicală sau tehnică, indiferent de mediul de transmisie (cablu, unde radio, fibră optică) sau de viteza pe care i-o atribuim, defineşte gradul de conectare în reţea pe care îl folosim şi, implicit, cantitatea de informaţii la care avem acces la un moment dat.

Esenţa conceptului de comunicaţii în bandă largă poate fi înţeleasă doar dacă aceasta este interpretată ca un set de oportunităţi tehnologice ce permit transmiterea rapidă a unui volum mare de date, astfel încât să se asigure accesul la o gamă largă de servicii digitale. Lărgimea benzii ce este cerută de diferite servicii on-line diferă în mod semnificativ, în funcţie de acestea.

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii stabileşte o definiţie generală ce se bazează doar pe dimensiunea cantitativă a conexiunilor la internet, precizând viteza de transfer de 144 kbps drept pragul pentru delimitarea conexiunilor în bandă largă de cele de bandă îngustă.

Pentru monitorizarea dezvoltării disponibilităţii accesului în bandă largă este necesară însă completarea definiţiei generale cu indicatori cantitativi ce pot fi schimbaţi gradual în funcţie de modificarea caracteristicilor cererii la nivelul utilizatorului final, dar şi în funcţie de oferta de aplicaţii şi servicii. Definirea uniformă şi definitivă a comunicaţiilor în bandă largă este îngreunată de aspecte precum dinamismul inovaţiei tehnologice, nivelul diferit de dezvoltare pe paliere diverse, nivelul de acoperire cu reţele de infrastructură, precum şi diferenţa înregistrată în ceea ce priveşte popularitatea aplicaţiilor.

Luându-se în considerare toate aceste aspecte, în procesul de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice în bandă largă se va utiliza următorul concept:

„Conexiunea în bandă largă reprezintă acel tip de comunicaţii electronice care, prin intermediul unei multitudini de soluţii tehnologice disponibile, asigură accesul permanent la internet, cu o viteză de transfer de minimum 1 Mbps partajat (valoare progresiv crescătoare) şi un grad de disponibilitate lunară de minimum 98%, oferind gradul maxim de interactivitate şi acces la întregul spectru de aplicaţii şi conţinut digital posibil a fi accesate prin intermediul internetului."

La aplicarea definiţiei se vor lua în considerare şi următoarele caracteristici:

• valoarea vitezei de transfer de minimum 1 Mbps este una care se va actualiza periodic astfel încât să permită utilizarea tuturor aplicaţiilor şi conţinutului digital posibil a fi accesate prin intermediul internetului;

• valoarea vitezei de transfer de minimum 1 Mbps se aplică pentru conexiunile în bandă largă pentru segmentul rezidenţial, valoarea pentru proiectele dezvoltate de către entităţile administraţiei publice/operatori economici fiind de minimum 4 Mbps.

Identificarea la nivel naţional a zonelor dezavantajate din punctul de vedere al accesului la serviciul de acces la conexiuni în bandă largă se poate face la nivel de populaţie care nu beneficiază de acces la conexiuni în bandă largă.

Tabelul 1

Figura 1: Procentul de populaţie fără acces la conexiuni în bandă largă:

Procentul	Judeţul	Numărul de judeţe
50%-80%	Vâlcea, Vaslui, Mehedinţi, Sălaj, Neamţ, Gorj, Olt, Buzău, Brăila, Vrancea, Giurgiu, Bacău, Botoşani, Covasna, Argeş	15
40%-50%	Iaşi, Dâmboviţa, Prahova, Ialomiţa, Caraş-Severin, Bihor, Satu Mare, Teleorman, Alba, Suceava, Bistriţa-Năsăud, Cluj	12
20%40%	Tulcea, Mureş, Călăraşi, Dolj, Arad, Hunedoara, Timiş, Galaţi, Sibiu, Harghita, Maramureş, Constanţa, Braşov	13
13%	Ilfov	1

Astfel, luând în considerare informaţiile din tabelul de mai sus şi faptul că trebuie să existe o definire exactă a zonelor în care accesul la serviciile de comunicaţii electronice în bandă largă este limitat din diferite circumstanţe, vom defini zona dezavantajată din punctul de vedere al accesului ca fiind orice localitate cu cel mult 10.000 de locuitori, unde sunt prezenţi cel mult 2 furnizori de servicii de internet.

I.2. Beneficii anticipate ale dezvoltării serviciilor de comunicaţii în bandă largă

Beneficiile accesului la serviciile de comunicaţii în bandă largă nu se concretizează prin performanţele înregistrate de către activităţi, acestea din urmă putând fi executate şi fără acces, dar mult mai greu, într-o arie mai restrânsă, limitată geografic. Marele beneficiu este că va permite realizarea activităţilor într-o nouă formă. Această posibilitate, precum şi influenţa sa asupra întregii societăţi abia au început să apară. Munca la domiciliu prin intermediul sistemelor electronice de comunicaţii reprezintă soluţii pentru probleme precum şomajul, transportul sau mediul. Un alt exemplu este e-educaţia ce oferă o alternativă la metoda tradiţională de învăţare, făcându-l pe aplicant să fie independent faţă de timpul şi spaţiul gestionate de instituţiile specifice, creându-se posibilitatea de a adapta ritmul de desfăşurare la abilitatea şi nevoia individului. Accesul la comunicaţiile în bandă largă va juca, de asemenea, un rol extrem de important pentru aplicaţiile ce vor apărea pe măsura apariţiei unor noi nevoi generate de societatea informaţională şi economia bazată pe cunoaştere.

Beneficiile măsurabile rezultate din accesul la comunicaţiile în bandă largă includ:

• căutarea mai uşoară şi mai rapidă a informaţiilor - informaţia este larg accesibilă, nelimitată spaţio-temporal;

• sprijinirea educaţiei continue, neexistând bariere geografice sau sociale;

• simplificarea relaţiilor dintre cetăţeni, întreprinderi, afaceri, companii, administraţie publică şi alte organizaţii;

• crearea unor noi oportunităţi pe piaţa muncii, de exemplu munca la domiciliu;

• un management mai eficient al întreprinderilor, în special cele mici şi mijlocii, ce conduce la creşterea eficienţei şi dezvoltă competitivitatea;

• noi oportunităţi cu privire la divertisment sau viaţa culturală;

• îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei în zonele rurale sau dezavantajate, prin sprijinirea dezvoltării zonelor dezavantajate prin turism;

• implementarea soluţiilor de telemedicină, comunicarea dintre medici în vederea schimburilor de experienţă.

Din punctul de vedere al tipurilor de efecte, considerăm că beneficiile comunicaţiilor în bandă largă se vor face simţite în următoarele domenii:

Educaţie: Comunicaţiile în bandă largă pot contribui la creşterea calităţii şi eficienţei sistemului educaţional din România prin:

• crearea facilitaţilor tehnice necesare pentru implementarea metodologiilor educaţionale avansate, bazate pe utilizarea TIC (eLearning);

• accesul sporit al elevilor şi profesorilor la resurse educaţionale electronice;

• creşterea oportunităţilor de colaborare între şcolile din România şi cele din străinătate în cadrul programelor europene;

• creşterea oportunităţilor de pregătire continuă a personalului din domeniul public şi din cel privat prin accesarea de programe de pregătire la distanţă;

Creşterea procentului de gospodării conectate la servicii de comunicaţii în bandă largă va facilita accesul la noi oportunităţi de învăţare nonformală şi informală pentru toţi locuitorii ţării, indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural.

Cercetare-dezvoltare: Globalizarea şi deschiderea de către marile companii a unor centre de cercetare-dezvoltare în zone cu potenţial uman major, în care costurile de operare sunt reduse, presupun un schimb de informaţii specializate cu distribuţie globală, accesul la aplicaţii specifice şi mari generatoare de trafic de date. In aceIaşi timp presupun existenţa unor infrastructuri de comunicaţii în bandă largă, precum şi existenţa unor resurse umane cu experienţă în lucrul cu noile tehnologii, inclusiv cele de comunicaţii.

Implementarea cu succes a tehnologiilor de comunicare are efecte tangibile în mărirea gradului de inovaţie prin posibilitatea de a agrega virtual resursele şi ideile cele mai bune din toată lumea. Libera circulaţie a informaţiei şi interactivitatea sporită conduc la mărirea numărului de soluţii şi produse noi.

Totodată se deschid noi porţi de cunoaştere la nivelul universităţilor prin posibilitatea de dezvoltare şi intensificare a programelor de cercetare universitare prin unirea eforturilor cercetătorilor din centre diferite din România si intensificarea colaborărilor la proiecte pe plan internaţional (e-working), facilitând şi accelerând accesul la informaţii noi.

Investiţiile anunţate de companii precum Infineon, Motorola, Nokia sau Ruwel în centre de cercetare şi dezvoltare în România sunt relevante pentru a ilustra potenţialul sectoarelor de cercetare-dezvoltare şi TIC din România.

Economie: Gradul de interconectare între mediul de afaceri şi cel al comunicaţiilor digitale este încă într-un stadiu incipient, iar dezvoltarea unor noi modele de afaceri este dependentă de atragerea unei mase critice de utilizatori. In contextul dezvoltării actuale a României şi deschiderii către economia europeană şi cea globală, mediul de afaceri va deveni un consumator major de servicii broadband. In acest sens, se urmăreşte crearea unui efect de antrenare reciprocă pe baza căruia dezvoltarea mediului de afaceri să conducă la creşterea cererii şi, implicit, la stimularea competiţiei şi a apariţiei serviciilor cu valoare adăugată. In plus, dezvoltarea sectorului broadband va putea contribui la atractivitatea României ca destinaţie pentru investiţii străine.

Comunicaţiile în bandă largă ca facilitator al dezvoltării TIC favorizează crearea de noi locuri de muncă şi creşterea PIB/locuitor, estimându-se că între 40% şi 50% din creşterile de productivitate din ultimii 10 ani se datorează TIC.

In al doilea rând, comunicaţiile în bandă largă permit o revoluţionare a proceselor de afaceri. De exemplu, nu mai e nevoie ca facilităţile de producţie să fie aproape de cele de cercetare întrucât comunicarea se poate face la fel de bine şi virtual în cele mai multe cazuri. Comunicaţiile în bandă largă contribuie de asemenea la dezvoltarea e-business, cu avantaje majore prin reducere semnificativă a costurilor de tranzacţionare şi intensificare a vitezei interacţiunilor dintre firme.

Activităţi cultural-recreative: Comunicaţiile electronice în bandă largă pot avea un impact semnificativ asupra activităţilor culturale, precum şi a celor recreative, prin oferirea unei accesibilităţi ridicate, schimbarea comportamentului de consum, precum şi prin oferirea accesului la un număr mare de opţiuni. De asemenea, pe măsura creşterii performanţelor comunicaţiilor în bandă largă, interactivitatea mediilor on-line creşte atrăgând utilizatorii.

Din punctul de vedere al principalelor zone de influenţă, beneficiile comunicaţiilor în bandă largă se regăsesc la nivelul administraţiei publice, companiilor private, comunităţilor şi al cetăţeanului de rând.

Prin facilitarea accesului atât internaţional, cât şi naţional, dar şi prin posibilitatea diseminării rapide de conţinut, comunicaţiile în bandă largă pot constitui un vector pentru promovarea valorilor culturale şi diversităţii în contextul României. Importanţa patrimoniului cultural românesc este recunoscută inclusiv prin includerea unor obiective precum Delta Dunării, mănăstirile pictate din Moldova, centrul istoric al municipiului Sighişoara, cetăţile dacice din munţii Orăştie, bisericile de lemn din Maramureş, cetăţile fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu în patrimoniul cultural mondial de către UNESCO. Astfel, se pot dezvolta baze de date informatice (e-Turism, e-Cultura) care să favorizeze dezvoltarea conţinutului digital de tip cultural, inclusiv în domeniul turismului prin introducerea informaţiilor necesare promovării atracţiilor naţionale, contribuind atât la creşterea valorilor româneşti, cât şi a numărului de turişti.

Administraţia publică: Administraţia publică este furnizoare de informaţii publice, servicii precum colectarea taxelor, educaţie şi sănătate etc, toate de o importanţă majoră pentru cetăţeni. Tehnologiile şi comunicaţiile în bandă largă pot îmbunătăţi eficienţa şi flexibilitatea administraţiei publice, pot contribui la creşterea disponibilităţii şi accesului la servicii guvernamentale.

Dezvoltarea de către administraţia publică a acelor servicii electronice îndreptate către necesităţile cetăţeanului, pentru eficientizarea timpului acestuia, privind plata taxelor locale şi administrative, a transmiterii de cereri şi a primirii răspunsului în format electronic şi a prezentării de informaţii utile în ceea ce priveşte obţinerea de avize şi autorizaţii (e-Guvernare şi e-Administraţie), precum şi eficientizarea serviciilor de sănătate publică prin realizarea de baze de date la nivel naţional privind starea de sănătate a pacienţilor din spitale şi la nivelul cabinetelor medicale (e-Sănătate) şi a dezvoltării de servicii de tip telemedicină ce duc la monitorizarea permanentă a stării de sănătate a bolnavilor de inimă, diabet şi alte afecţiuni, precum şi a persoanelor cu handicap.

Companiile private: Pentru companii, broadbandul reprezintă un facilitator al aplicaţiilor şi practicilor de tip e-Business, creând noi oportunităţi de afaceri şi ajutând companiile să obţină creşteri de productivitate bazate pe o îmbunătăţire a accesului la informaţii şi a tranzacţiilor. Atât pentru companii, cât şi pentru angajaţi comunicaţiile în bandă largă au rolul de a diminua importanţa localizării prin permiterea stabilirii unor sedii în localităţi mici, rurale sau izolate, precum şi prin facilitarea teleworkingului.

Pentru companiile româneşti, dezvoltarea comerţului electronic poate aduce avantaje importante în sensul reducerii semnificative a costurilor de tranzacţionare şi intensificării vitezei de interacţionare cu partenerii de afaceri. In al doilea rând, comunicaţiile în bandă largă permit o revoluţionare a proceselor de afaceri, contribuind la creşterea competitivităţii companiilor româneşti în zona Europei Centrale şi de Est (ECE), dar şi la nivel global, facilitând internaţionalizarea companiilor locale, descentralizarea funcţiilor întreprinderilor precum producţia, activitatea de marketing etc.

Comunităţi: Pentru comunităţile mici, rurale sau izolate, dezvoltarea comunicaţiilor în bandă largă poate favoriza integrarea economică şi socială prin facilitarea accesului la bunuri şi servicii noi, superioare, precum şi oportunităţi de participare la economia digitală sau la societatea informaţională.

Pentru consumatorul obişnuit, în afara facilităţilor oferite de comunicaţiile în bandă largă deja menţionate, precum e-Education, teleworking etc, efectele benefice se concretizează şi în acces crescut la conţinut interactiv, interconectarea diferitelor echipamente, fie că au sau nu funcţiunea de bază de comunicare, sau personalizarea consumului.

II. ANALIZA SITUAŢIEI ACTUALE

II.1. Privire de ansamblu asupra situaţiei existente pe piaţa serviciilor de comunicaţii în bandă largă

In ultimii doi ani la nivelul pieţei de comunicaţii electronice a fost înregistrată o evoluţie remarcabilă în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor de internet. Dacă la jumătatea anului 2006 se înregistra un număr de 2,66 milioane conexiuni de acces la internet, la jumătatea anului 2008 acest număr se ridica la valoarea de 9,25 milioane, de aproximativ 3,5 ori mai multe conexiuni.

Această creştere deosebită se datorează unui cumul de factori economici şi sociali: dezvoltarea tehnologică a dus la o micşorare semnificativă a costurilor de achiziţionare a computerelor personale iar informaţia disponibilă la nivelul reţelelor de internet, precum şi dezvoltarea continuă a serviciilor ce utilizează ca suport internetul au creat pentru tineri un trend şi chiar un mod de viaţă.

Toate acestea au făcut ca pe o perioadă atât de scurtă să se înregistreze această creştere semnificativă a conexiunilor de acces la internet şi în special la cele în bandă largă.

Figura 2: Distribuţia localităţilor în funcţie de numărul de ISP şi de tipul localităţii (rural/urban)

Punctele verzi reprezintă localităţile care îndeplinesc următoarele criterii:

Localităţi rurale cu 0 ISP

Localităţi urbane cu 0 ISP

Localităţi rurale cu 1 ISP

Localităţi urbane cu 1 ISP

Datele statistice privind piaţa de comunicaţii electronice din România în prima jumătate a anului 2008, raportate la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii de către furnizori, indică un ritm anual de creştere susţinut a numărului de conexiuni de acces la internet în bandă largă. Conform datelor raportate de către furnizorii de internet, la nivelul lunii iunie 2008 în România se înregistrau aproximativ 2,27 milioane de conexiuni de acces la internet în bandă largă furnizate la puncte fixe, cu 760.000 mai multe decât în perioada similară a anului 2007 (1,51 milioane) şi 1,42 milioane conexiuni de acces la internet în bandă largă furnizate la puncte mobile, cu 420.000 mai multe faţă de perioada similară a anului 2007 (1 milion).

Tabelul 2: Dinamica numărului total de conexiuni de acces la internet, în funcţie de modalitatea de conectare şi de viteza de acces, în perioada 30 iunie 2006-30 iunie 2008

Sursa: ANCOM

Indicator	30.06.2006 abs. (mil.)	31.12.2006 abs. (mil.)	30.06.2007 abs. (mil.)	31.12.2007 abs. (mil.)	30.06.2008 abs. (mil.)
Conexiuni la puncte fixe
Conexiuni de acces în bandă largă la puncte fixe (acces dial-up ISDN, acces dedicat)	0,69	1,09	1,51	1,95	2,27
Conexiuni de acces în bandă îngustă la puncte fixe (acces dial-up PSTN, acces dedicat în bandă îngustă)	0,38	0,34	0,33	0,20	0,02
Conexiune activitate la puncte mobile
Conexiuni de acces în bandă largă la puncte mobile - abonamente pentru acces la internet şi utilizatori telefonie mobilă pe bază de abonament cu acces la internet prin EDGE, CDMA, EV-DO, 3G	0,50	0,68	0,82	1,06	1,10
Conexiuni de acces în bandă îngustă la puncte mobile - abonamente pentru acces la internet şi utilizatori telefonie mobilă pe bază de abonament cu acces la internet prin CSD, GPRS	0,97	1,19	1,91	2,40	2,55
Conexiuni de acces în bandă largă la puncte mobile - cartele preplătite pentru acces la internet prin EV-DO şi utilizatori telefonie mobilă pe bază de cartele preplătite cu acces la internet prin EDGE, 3G	0,06	0,20	0,18	0,31	0,32
Conexiuni de acces în bandă îngustă la puncte mobile - utilizatori telefonie mobilă pe bază de cartele preplătite cu acces la internet prin GPRS	0,06	0,20	2,47	3,20	2,99

Tabelul 3: Dinamica numărului de conexiuni de acces la internet în bandă largă furnizate la puncte fixe, în funcţie de suportul utilizat, în perioada 30 iunie 2006-30 iunie 2008

Sursa: ANCOM

Indicator	30.06.2006		31.12.2006		30.06.2007		31.12.2007		30.06.2008
	abs. (mil.)	evol. (%)	abs. (mil.)	evol. (%)	abs. (mil.)	evol. (%)	abs. (mil.)	evol. (%)	abs. (mil.)	evol. (%)
Nr. total conexiuni de acces la internet în bandă largă la puncte fixe, din care:	0,69	+82	1,09	+58	1,51	+39	1,95	+29	2,27	+ 16
- acces dial-up ISDN	0,0005	-20	0,0002	-57	0,0001	-38	0,0001	-35	0,0003	+ 191
- acces dedicat, din care	0,69	+82	1,09	+58	1,51	+39	1,95	+29	2,27	+16
a) cablu coaxial	0,33	+32	0,39	+20	0,41	+4	0,44	+7	0,44	+1
b) fibră optică	0,04	+159	0,05	+32	0,07	+27	0,08	+23	0,09	+8
c) radio, din care:	0,01	+46	0,02	+50	0,03	+88	0,03	+1	0,03	-4
c1) conexiuni radio standard (de tip „FWA")	0,007	n/a	0,01	+31	0,01	+6	0,01	-3	0,01	+2
c2) conexiuni Wi-Fi	0,004	n/a	0,01	+94	0,02	+185	0,02	+2	0,02	-6
c3) conexiuni WiMax	-	-	-	-	-	-	0,00	-	0,00	-
c4) alte tipuri de conexiuni radio	0,0006	n/a	0,0004	-35	0,0004	+ 12	0,001	+38	0,0004	-31
d) xDSL (fire metalice torsadate, alte suporturi)	0,05	+516	0,10	+118	0,18	+79	0,36	+108	0,51	+40
e) cablu UTP/FTP, satelit, alte mijloace, din care:	0,26	+170	0,53	+101	0,83	+57	1,03	+24	1,19	+16
e1) cablu UTP/FTP	0,26	n/a	0,52	+100	0,83	+58	1,03	+25	1,19	+16
e2) satelit	0,0001	n/a	0,0001	+159	0,0002	+65	0,0002	-14	0,001	+ 155
e3) alte mijloace	0,001	n/a	0,002	+212	0,003	+27	0,001	-75	0,000	-36

Se remarcă faptul că în perioada 30 iunie 2007-30 iunie 2008 numărul de conexiuni în bandă largă prin xDSL a crescut cu 190%, în timp ce numărul de conexiuni în bandă largă contractate de utilizatorii casnici a crescut cu 53%. Ponderea cea mai mare în numărul total de conexiuni de acces dedicat la internet în bandă largă la puncte fixe o deţin în continuare conexiunile prin cablu UTP/FTP (52,5%), urmate de conexiunile xDSL (22,5%) şi de conexiunile prin cablu coaxial (19,6%).

Figura 3: Structura numărului total de conexiuni de acces dedicat la internet, în funcţie de suportul utilizat, la 30 iunie 2008

Sursa: ANCOM

*acces radio, acces satelit, acces linii închiriate de Cu

Datele publicate de Comisia Europeană arată că, în ciuda diminuării perspectivelor de creştere economică în general, dezvoltarea internetului broadband a continuat în ultimul an la nivelul UE cu o creştere de 19,23% în perioada iulie 2007-iulie 2008. La 1 iulie 2008, în UE existau peste 107 milioane de linii broadband fixe, dintre care 17 milioane au fost adăugate începând cu iulie 2007. Cea mai mare rată de creştere s-a înregistrat în Malta (6,7 linii la 100 de locuitori), urmată de Germania (5,1 la 100 de locuitori) şi de Cipru (4,9 la 100 de locuitori), iar cea mai mică în Finlanda (1,9 la 100 de locuitori) şi Portugalia (1,0 la 100 de locuitori). Danemarca, Ţările de Jos, Suedia, Finlanda, Regatul Unit, Luxemburg, Belgia, Franţa şi Germania au atins o rată de penetrare de 25%, conform statisticilor   Organizaţiei   pentru   Cooperare   şi   Dezvoltare Economică OCDE din iunie 2008.

In România, rata de penetrare a serviciilor de comunicaţii în bandă largă continuă să crească în 2008, însă este în continuare una dintre cele mai scăzute din UE - 10,52% la nivelul populaţiei şi 27,04% la nivel de gospodărie. Mai multe motive au condus la această situaţie, şi anume: liberalizarea târzie a pieţei (2003), lansarea târzie a DSL (la sfârşitul anului 2005), utilizarea redusă a computerelor personale (doar 35% din gospodării au acces la PC), o arie de acoperire redusă a serviciilor de comunicaţii electronice în bandă largă (30% din populaţie locuieşte în oraşe fără acoperire a serviciilor de comunicaţii în bandă largă) şi venituri reduse, în special, în zonele rurale1.

1 Raportul de ţară al Comisiei Europene.

Tabelul 4: Evoluţia ratei de penetrare a conexiunilor de acces dedicat la internet în bandă largă în perioada 31 decembrie 2003-30 iunie 2008

Sursă: ANCOM

	31.12.2003	31.12.2004	31.12.2005	31.12.2006	31.12.2007	30.06.2008
Nr. total conexiuni de acces dedicat la internet în bandă largă (mii.)	0,01	0,10	0,38	1,09	1,95	2,27
Rata de penetrare la 100 de locuitori* (%)	0,06	0,49	1,75	5,04	9,05	10,52
Nr. conexiuni de acces dedicat la internet în bandă largă furnizate clienţilor persoane fizice (mil.)	0,003	0,08	0,32	0,91	1,69	1,98
Rata de penetrare la 100 de gospodării** (%)	0,04	1,05	4,34	12,49	23,02	27,04

* Rata de penetrare a conexiunilor de acces dedicat la internet în bandă largă la 100 de locuitori = nr. conexiuni de acces dedicat la internet în bandă largă/populaţia României x 100; populaţia = 21.680.974 pentru 2003-2004, 21.673.328 la 30 iunie 2005, 21.623.849 la 31 decembrie 2005, 21.610.200 la 30 iunie 2006, 21.584.365 la 31 decembrie 2006, 21.565.112 la 30 iunie 2007, 21.537.563 la 31 decembrie 2007, respectiv 21.528.627 la 30 iunie 2008 (Sursa: INS).

** Rata de penetrare a conexiunilor de acces dedicat la internet în bandă largă la 100 de gospodării = nr. conexiuni de acces dedicat la internet în bandă largă/nr. de gospodării din România x 100; nr. de gospodării = 7.320.202 (sursa: INS, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 18-27 martie 2002).

Figura 4: Evoluţia ratei de penetrare a conexiunilor de acces dedicat la internet în bandă largă în perioada 31 decembrie 2003-30 iunie 2008

Sursă: ANCOM

Din numărul total al conexiunilor de acces dedicat la internet procentul semnificativ îl deţin cele realizate pentru persoane fizice, aproximativ 87%, restul, dar nu de neglijat, îl reprezintă conexiunile realizate la nivelul persoanelor juridice.

Tabelul 5: Structura numărului total de conexiuni de acces dedicat la internet, în funcţie de categoria de clienţi. Evoluţie în perioada 30.06.2006-30.06.2008

Sursă: ANCOM

Indicator (mil.)	30.06.2006		31.12.2006		30.06.2007		31.12.2007		30.06.2008
	<128kbps	>128kbps	<128kbps	>128kbps	<128kbps	>128kbps	<128kbps	>128kbps	<128kbps	>128kbps
Nr. total conexiuni acces dedicat la internet, din care:	0,12	0,69	0,12	1,09	0,01	1,51	0,003	1,95	0,001	2,27
a) abonaţi persoane fizice	0,11	0,56	0,11	0,91	0,01	1,30	0,002	1,69	0,0007	1,98
b) abonaţi persoane juridice	0,01	0,12	0,01	0,17	0,002	0,22	0,001	0,26	0,0004	0,29

In ceea ce priveşte piaţa conexiunilor dedicate de acces la internet la nivelul companiilor şi instituţiilor, ea este dominată de conexiunile prin cablu TV şi fibră optică. Astfel 37% din numărul total de conexiuni dedicate de acces existente în companiile şi instituţiile selectate sunt conexiuni pe suport fibră optică, în timp ce 33% sunt pe suport cablu TV. Urmează conexiunile dedicate de tip xDSL (14%) şi cele prin cablu UTP/FTP(10%).

Figura 5: Conexiuni dedicate de acces la internet în funcţie de tipul de infrastructură, existente în companii şi instituţii

Sursă: ANCOM

Referitor la tipurile de abonamente utilizate, majoritatea companiilor şi instituţiilor (86%) în care există conexiune dedicată de acces la internet cu abonament lunar cu trafic nelimitat, în timp ce în 7% din companii şi instituţii se utilizează abonamente lunare cu trafic limitat şi plata traficului suplimentar.

Conform datelor furnizate de ANCOM pentru următoarea perioadă există intenţia la nivelul companiilor şi instituţiilor de a achiziţiona o conexiune în bandă largă la o viteză de transfer mai mare, această intenţie situându-se la nivelul companiilor mici la o valoare de 16-17% şi la o valoare mai mică de 9% în rândul companiilor mari, cu peste 50 de angajaţi. Totodată, 57% dintre aceste companii vor opta pentru achiziţionarea unei conexiuni de acces dedicat, în care cea mai mare pondere o au conexiunile prin fibră optică urmate de cele prin cablu TV.

II.2. Analiza SWOT

Puncte forte:

- dinamica accelerată a numărului de conexiuni broadband;

-  penetrarea în ascensiune puternică a telefoniei mobile (123% acoperire);

- rata ridicată a penetrării reţelelor CaTV (75% acoperire);

- nivel în creştere al competiţiei pe segmente majore;

- paleta de soluţii tehnologice disponibile este în creştere;

-  reţelele interurbane de transport de date sunt bine dezvoltate;

-  costul de achiziţie al terminalelor (PC-uri, laptopuri, telefoane mobile smartphone etc.) este relativ scăzut în comparaţie cu anii anteriori.

Puncte slabe:

-  ratele de penetrare şi de utilizare ale internetului sunt scăzute în raport cu media la nivel european;

- diferenţele majore între ratele de penetrare ale reţelelor broadband în mediul urban şi cele din mediul rural;

-  probleme de acces pe bucla locală (implementarea accesului necondiţionat pe bucla locală, procesul de sistematizare a reţelelor locale pozate aerian);

- disponibilitatea redusă a conţinutului informaţional local şi a aplicaţiilor publice relevante;

- rata de penetrare considerabil mai mică şi gradul mult mai redus de dezvoltare a reţelei fixe ale fostului monopolist în comparaţie cu alte state membre ale Uniunii Europene;

- volumul investiţiilor poate înregistra o scădere pe fondul crizei economice actuale;

-  lipsa unei abordări comune la nivel guvernamental în implementarea proiectelor, fapt de natură a conduce la suprapuneri şi risipiri ale resurselor publice.

Oportunităţi:

- avantajul dezvoltării târzii: perioada dominaţiei conexiunilor în bandă îngustă poate fi diminuată semnificativ;

- posibilităţile de valorificare a cererii potenţiale ridicate - agregarea cererii publice, apariţia de noi clienţi corporativi;

- caracteristicile pozitive ale consumatorilor - deschiderea către servicii inovative, alfabetizare digitală ridicată a tinerilor;

- creşterea penetrării conexiunilor în bandă largă la nivelul populaţiei, al sectorului public şi privat încurajează dezvoltarea de conţinut.

Ameninţări:

- lipsa de aplicaţii şi conţinut local, dar şi nivelul insuficient de alfabetizare digitală şi cunoaşterea beneficiilor;

-  procentul ridicat al populaţiei aflate în mediul rural limitează dezvoltarea accesului datorită rentabilităţii limitate/negative;

- adâncirea decalajului digital, prin concentrarea ofertei pe zonele urbane cu densităţi ridicate ale populaţiei;

-  amplificarea diferenţelor faţă de statele UE, în lipsa implementării unor politici/reglementări adecvate.

Analiza caracteristicilor pieţei serviciilor broadband indică faptul că, deşi există o serie de avantaje şi oportunităţi pentru dezvoltarea acestor servicii, în lipsa unor măsuri de intervenţie adaptate la problemele existente în România, există riscuri semnificative de adâncire a decalajului digital şi de amplificare a diferenţelor înregistrate între regiuni, respectiv între mediul rural şi cel urban. De asemenea, se impun măsuri adecvate avându-se în vedere faptul că s-a constatat că nu există suportul tehnic necesar pentru stimularea dezvoltării regionale prin încurajarea competiţiei şi creşterea gradului de accesibilitate al serviciilor de comunicaţii.

III. PRINCIPII GENERALE Şl OBIECTIVE STRATEGICE

III.1. Principii generale

Principiile de acţiune care au stat la baza elaborării prezentei strategii au avut în vedere modelele europene utilizate în cadrul strategiilor de broadband dezvoltate de statele membre ale UE, ca răspuns la iniţiativa eEurope, însă au ţinut cont şi de specificul pieţei din România.

Planul strategic guvernamental îşi propune accelerarea ritmului de dezvoltare a serviciilor de comunicaţii în bandă largă, identificate drept unul dintre cei mai importanţi facilitatori ai modernizării societăţii şi creşterii gradului de competitivitate a economiei, prin încurajarea acelor activităţi care să ducă la diminuarea acelor zone identificate drept zone dezavantajate din punctul de vedere al accesului. Cu alte cuvinte, strategia propune un set de recomandări care vizează îmbunătăţirea situaţiei anumitor activităţi care au influenţă asupra dezvoltării serviciilor de comunicaţii în bandă largă, activităţi care în lipsa unei intervenţii din partea statului ar fi cunoscut un ritm de dezvoltare mult mai redus.

Prin crearea de infrastructură şi oferirea accesului în bandă largă în condiţii de concurenţă a fost avută în vedere înlăturarea anumitor bariere de acces la serviciile broadband. Unul dintre principiile care a stat la baza acestei abordări este garantarea accesului liber la o gamă cât mai largă de servicii cu o mare disponibilitate geografică şi socială. Aceasta presupune în principal existenţa unei pieţe libere, garantată prin respectarea principiului nediscriminării în ceea ce priveşte tratamentul aplicat furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice şi încurajarea unei pieţe concurenţiale în ceea ce priveşte diversitatea ofertei, tarifele şi calitatea serviciilor. Ca atare, strategia naţională de comunicaţii în bandă largă recunoaşte importanţa mecanismelor de piaţă în dezvoltarea serviciilor broadband.

La baza stabilirii unei pieţe libere şi concurenţiale se regăseşte şi principiul fundamental al neutralităţii tehnologice, care asigură existenţa unei diversităţi de soluţii şi tehnologii capabile să satisfacă nevoile specifice de comunicaţii ale grupurilor diferite de utilizatori şi oferă posibilitatea de alegere a celei mai eficiente metode de comunicaţii într-o situaţie dată. Tocmai pentru a putea respecta acest principiu, formula de intervenţie din partea statului va fi mai curând una indirectă (prin reglementări şi stimuli) şi selectivă (acţiuni concentrate şi prioritizate).

Această multitudine de resurse comunicaţionale este cu atât mai valoroasă având în vedere rapiditatea cu care se schimbă şi evoluează societatea şi implicit şi nevoile acesteia de comunicare şi informare. De asemenea, date fiind perioadele relativ îndelungate de timp pentru a dezvolta şi implementa soluţii tehnice viabile, este necesară încurajarea diversităţii tehnologice pentru a permite ca înainte ca o anumită nevoie de comunicare să devină stringentă să existe deja mai multe soluţii capabile să o adreseze.

Pentru a se asigura o alocare optimă a resurselor disponibile şi o distorsiune minimă a mecanismelor pieţei este necesară respectarea principiului proporţionalităţii. Cu alte cuvinte, intensitatea acţiunilor întreprinse trebuie să corespundă profunzimii problemei identificate, iar selectarea instrumentelor de acţiune trebuie făcută pe baza celui mai redus efort necesar dintre toate alternativele disponibile care pot îndeplini în mod eficient obiectivul vizat.

In vederea absorbţiei cu maximă eficienţă a fondurilor guvernamentale disponibile pentru implementarea programului broadband de dezvoltare a serviciilor de comunicaţii în bandă largă, soluţiile adoptate trebuie să asigure respectarea principiului utilizării eficiente a resurselor în sensul evitării suprapunerii acestora. Se remarcă astfel necesitatea coordonării comune a tuturor proiectelor guvernamentale în domeniul comunicaţiilor broadband de către o singură autoritate, capabilă să gestioneze toate iniţiativele întreprinse în cadrul programului şi să asigure evitarea suprapunerii activităţilor şi resurselor.

Setul de opţiuni strategice identificate vor urmări stabilirea unui echilibru între necesitatea oferirii unor stimulente pentru dezvoltarea infrastructurii în zonele dezavantajate şi principiul minimei intervenţii din partea autorităţilor. In acest fel, vor fi încurajate investiţiile private, promovarea concurenţei şi reducerea preţurilor ca urmare a dezvoltării nivelului competitiv în domeniul comunicaţiilor broadband.

Un alt principiu important îl reprezintă asigurarea dezvoltării atât a infrastructurii, cât şi a serviciilor pentru a genera aşa-numitul „cerc virtuos" - crearea de reţele, urmată de stimularea cererii de servicii prin dezvoltarea de conţinut nou, conducând la o cerere nouă de comunicaţii în bandă largă, care va justifica investiţii în infrastructură, iar ciclul se reia.

De asemenea, se vor avea în vedere respectarea dreptului universal la accesul la mijloace electronice de comunicaţii şi promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu dizabiiită'ţi sau nevoi speciale pentru a obţine un maxim de beneficii de pe urma serviciilor broadband în sensul includerii sociale a acestora şi al egalităţii şanselor. Urmând aceIaşi principiu al egalităţii şanselor se va urmări în aceIaşi timp respectarea şi promovarea diversităţii culturale şi lingvistice.

Nu în ultimul rând, este preferabil ca soluţiile propuse să permită încurajarea reală a participanţilor de a contribui la implementarea strategiei de broadband, în sensul că avantajele de care pot beneficia aceşti participanţi să fie mai mari sau cel puţin egale cu costurile asociate participării, respectându-se principiul profitabilităţii activităţilor comerciale.

III. 2. Obiective

Pentru a se asigura succesul strategiei de comunicaţii în bandă largă au fost identificate şi formulate o serie de obiective clare şi cuprinzătoare, pentru a orienta eficient activităţile şi resursele proiectului. Obiectivele au fost grupate în jurul a 3 piloni fundamentali care pot fi implementaţi printr-un mix de metode de intervenţie. Astfel, pilonii principali în jurul cărora a fost dezvoltată strategia se referă în mod special la asigurarea accesului la servicii broadband, furnizarea de conţinut relevant şi asigurarea precondiţiilor necesare de informare, educare şi securitate.

Pornindu-se de la pilonii fundamentali ai strategiei a fost dezvoltat un set de indicatori însoţiţi de valori-ţintă aferente, în vederea evaluării impactului asupra principalelor categorii de beneficiari vizate. Aceste ţinte concrete reprezintă praguri de referinţă care vor fi utilizate în monitorizarea progresului înregistrat, fiind specifice şi măsurabile pentru a permite o dozare corectă a efortului, precum şi recalibrarea periodică a resurselor investite.

Tabelul 6: Tipuri de indicatori utilizaţi pentru fiecare pilon strategic şi categorie principală de beneficiari

Pilonii strategiei	Indivizi	Companii	Administraţie publică
Asigurarea accesului la broadband	- rata de penetrare a calculatoarelor în rândul populaţiei - rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă în rândul populaţiei	- rata de penetrare a calculatoarelor în rândul companiilor - rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă în rândul companiilor	- % calculatoarele administraţiei publice cu acces la conexiune în bandă largă - rata de penetrare a clădirilor publice cu conexiune în bandă largă
Furnizarea de conţinut relevant	- procent din populaţie care utilizează servicii on-line - numărul de utilizatori ai serviciilor e-learning	- % companiilor cu site web propriu - % companii care utilizează aplicaţii de tip e-Business	- numărul de servicii e-Administraţie disponibile pe fiecare domeniu relevant de activitate - solicitări sau formulare procesate on-line
Asigurarea (pre-) condiţiilor: informare, educare, securitate	- gradul de alfabetizare digitală a populaţiei	- % angajaţi cu experienţă în utilizarea calculatoarelor şi internetului	- gradul de alfabetizare digitală a administraţiei publice

Strategia îşi propune să contribuie la: dezvoltarea regională, stimularea competitivităţii în zonele dezavantajate din punctul de vedere al accesului, reducerea dezechilibrelor între regiuni, reducerea decalajului digital între zonele urbane şi cele rurale.

Pe baza obiectivelor formulate anterior elaborării strategiei pe baza unei analize preliminare (dezvoltarea echilibrată a infrastructurii, creşterea disponibilităţii şi a gradului de utilizare a serviciilor, încurajarea dezvoltării conţinutului informaţional sau asigurarea unui cadru adecvat care să permită îmbunătăţirea mediului concurenţial şi investiţional) şi în urma analizei diagnostic a pietei' de comunicaţii în bandă largă au fost identificate 10 obiective strategice: 4 obiective generale şi obiective specifice, a căror prioritizare va fi realizată în funcţie de importanţa strategică, aria de intervenţie şi resursele financiare disponibile, de către grupul de lucru pentru implementarea strategiei naţionale de dezvoltare a comunicaţiilor în bandă largă, constituit conform măsurilor stabilite la pct. IV. 1 din prezenta strategie.

Obiectivele generale ale strategiei sunt:

• creşterea ratei de penetrare, la nivelul gospodăriilor, a conexiunilor în bandă largă până la 40% în 2010 şi de 80% în 2015;

• creşterea gradului de acces la serviciile de comunicaţii electronice de bandă largă, la nivelul populaţiei, de 100% până în 2015;

• conectarea şi creşterea gradului de utilizare a serviciilor în bandă largă la nivelul IMM-urilor;

• creşterea ratei de penetrare a serviciilor de comunicaţii electronice de bandă largă pentru zonele dezavantajate din punctul de vedere al accesului;

• creşterea ofertei de servicii on-line pentru sectorul guvernamental şi cel de afaceri.

Obiectivele specifice se referă atât la stimularea cererii, cât şi a ofertei de servicii de comunicaţii electronice de bandă largă în sectorul public şi privat:

• conectarea instituţiilor publice (agregarea cererii publice);

• creşterea utilizării în domeniul public;

• susţinerea IMM-urilor în pregătirea, configurarea şi implementarea proiectelor de infrastructură şi servicii;

• sporirea accesibilităţii serviciilor;

• dezvoltarea de conţinut şi aplicaţii;

• educarea consumatorilor şi incluziunea grupurilor de utilizatori defavorizaţi.

III. 3. Indicatori de monitorizare

Implementarea măsurilor corespunzătoare fiecărui obiectiv va fi monitorizată prin intermediul unor indicatori specifici, In definirea indicatorilor s-a ţinut cont de următoarele principii:

• indicatorii-cheie trebuie să permită monitorizarea progresului realizat în demersul de atingere a obiectivelor fundamentale ale strategiei naţionale de comunicaţii în bandă largă;

•  indicatorii-cheie trebuie să ofere o imagine de ansamblu clară asupra dezvoltării sectorului şi indicaţii în ceea ce priveşte acţiunile necesare pentru accelerarea progresului, dacă este cazul;

•  indicatorii-cheie trebuie să fie clar definiţi şi măsurabili/ cuantificabili pentru ca ulterior să poată constitui un instrument de monitorizare/management al performanţei dezvoltării sectorului de comunicaţii în bandă largă;

•  indicatorii trebuie să fie transparenţi, suficient de uşor de explicat şi de înţeles, inclusiv în cazul unor indicatori compoziţi.

Tabelul 7: Indicatorii* de monitorizare si valorile-tintă aferente

Indicator		Ţinta propusă	Ţinta propusă
	2007	2010	2015
Rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă cu acces dedicat la nivelul gospodăriilor	23.02	40	80
Rata de acces al serviciilor în bandă largă la nivelul populaţiei	10,5 (2008)	40	100
Procentul persoanelor care utilizează internetul pentru interacţiunea cu autorităţile publice	2.6	10	50
Procentul de utilizare a serviciilor de tip e-government de către persoanele fizice (cererea) în total	5	20	50
Rata operaţiunilor comerciale on-line (e-commerce)	1.2	5	40
Rata calculatoarelor disponibile la nivelul gospodăriilor	26 (anul 2006)	50	90
Procentul persoanelor care au utilizat internetul în scop educaţional şi de formare	2.3 (anul 2006)	10	40
Rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă în rândul companiilor	59	70	90

* Indicatorii vor fi colectaţi pe 3 paliere distincte: urban, suburban şi rural.

De asemenea, în vederea evaluării dinamicii investiţiilor în proiectele de infrastructură de tip broadband se vor monitoriza numărul de proiecte şi sursa de finanţare aferentă în funcţie de arealul geografic.

Valorile-ţintă ale indicatorilor propuşi spre utilizare au fost stabilite împreună cu deţinătorii de interese din piaţă. Aceştia se vor implica activ şi în procesul de validare şi ajustare a prioritizării iniţiativelor pentru implementarea strategiei de comunicaţii în bandă largă în cadrul consultărilor cu grupul de lucru pentru implementarea strategiei naţionale de dezvoltare a comunicaţiilor în bandă largă.

Un accent special se va pune pe extinderea zonei de acoperire a comunicaţiilor de bandă largă la zonele dezavantajate. O primă indicaţie a succesului înregistrat în această direcţie o vor constitui numărul de proiecte derulate în zonele dezavantajate şi, implicit, numărul de comunităţi conectate din zonele dezavantajate care beneficiază de servicii de comunicaţii de bandă largă în urma implementării strategiei. Desigur, pentru a deţine o perspectivă de ansamblu asupra gradului global de conectivitate înregistrat în aceste zone la nivel naţional, aceşti indicatori vor fi raportaţi la numărul total de comunităţi identificate a fi dezavantajate, în vederea unei estimări corecte a eforturilor necesare a fi depuse în continuare pentru atingerea obiectivelor propuse.

IV. CADRUL LEGAL Şl INSTITUŢIONAL ÎN DOMENIU

Instituţiile cu atribuţii ce privesc reglementarea activităţii de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice şi implementarea politicilor Guvernului României în'domeniu sunt următoarele:

IV. 1. Consiliul pentru promovarea societăţii informaţionale în România

Pentru crearea premiselor durabile ale implementării societăţii informaţionale în România, în scopul elaborării, integrării, corelării'şi monitorizării politicii în domeniul serviciilor societăţii informaţionale a Guvernului, s-a constituit prin Hotărârea Guvernului nr. 13/2009 Consiliul interministerial „Consiliul pentru promovarea societăţii informaţionale în România."

Consiliul este condus de primul-ministru şi are ca membri 13 miniştri, printre atribuţiile acestei entităţi numărându-se: stabilirea direcţiilor strategice pentru trecerea la societatea informaţională în România; aprobarea proiectelor directoare şi a bugetelor anuale aferente acestora, din domeniul comunicaţiilor, tehnologiei informaţiei şi societăţii informaţionale, ale instituţiilor publice; aprobarea şi coordonarea proiectelor mai mari de 100.000 euro, din domeniul comunicaţiilor, tehnologiei informaţiei şi societăţii informaţionale, ale instituţiilor publice, companiilor/societăţilor naţionale sau societăţilor comerciale la care statul este acţionar unic ori majoritar; aprobarea strategiilor şi proiectelor directoare de informatizare a ministerelor; stabilirea căilor principale de modernizare a administraţiei centrale folosindu-se metodele şi instrumentele tehnologiei informaţiei etc.

IV. 2. Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale realizează politicile şi strategiile în domeniul comunicaţiilor, serviciilor poştale, tehnologiei informaţiei şi al serviciilor societăţii informaţionale şi ale societăţii bazate pe cunoaştere.

Cadful general de organizare şi funcţionare a Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a fost stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 12/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, cu modificările şi completările ulterioare.

Principalele atribuţii ale MCSI sunt:

-  definirea politicii şi strategiei sectoriale în domeniul comunicaţiilor electronice, serviciilor poştale, tehnologiei informaţiei'şi al serviciilor societăţii informaţionale şi ale societăţii bazate pe cunoaştere;

- elaborarea obiectivelor strategice şi tactice ale acestor sectoare şi a planului de acţiuni pentru implementarea acestor obiective;'

- exercitarea calităţii de unică autoritate publică în organizarea şi coordonarea la nivel naţional a implementării programelor şi proiectelor de guvernare electronică şi administraţie electronică;

- implementarea politicilor europene în domeniul comunicaţiilor electronice, serviciilor poştale, tehnologiei informaţiei şi al serviciilor societăţii informaţionale şi ale societăţii bazate pe'cunoaştere, prin elaborarea cadrului normativ aferent fiecărui sector;

- protecţia drepturilor şi intereselor utilizatorilor, inclusiv prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru ca utilizatorii să obţină un maxim de beneficii în condiţiile unei pieţe concurenţiale', în ceea ce priveşte diversitatea ofertei, tarifele şi' calitatea serviciilor;

-  iniţierea, conducerea, finanţarea, monitorizarea şi/sau implementarea de programe şi proiecte proprii ori comunitare în domeniul comunicaţiilor electronice, serviciilor poştale, tehnologiei informaţiei şi al serviciilor societăţii informaţionale şi ale societăţii bazate pe cunoaştere, atribuirea conducerii programelor şi proiectelor, în conformitate cu reglementările în vigoare.

IV. 3. Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii funcţionează sub control parlamentar, având rolul de a pune în aplicare politicile naţionale în domeniul comunicaţiilor electronice, comunicaţiilor audiovizuale şi al serviciilor poştale, inclusiv prin reglementarea pieţei şi reglementarea tehnică în aceste domenii. Conducerea autorităţii de reglementare în comunicaţii este asigurată de un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, numiţi de către Preşedintele României,' la propunerea Guvernului.

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii administrează şi gestionează resursele limitate din domeniul comunicaţiilor electronice, fiind însărcinată cu promovarea concurenţei în sectorul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale.

IV 4. Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (ASSI) a fost'înfiinţată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare, având atribuţii în domeniul operării la nivel naţional a sistemelor informatice ale administraţiei publice centrale. ASSI este o instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, şi are drept principală atribuţie implementarea şi operarea la nivel naţional a sistemelor informatice care furnizează servicii destinate guvernării electronice.

Cadrul general de organizare şi funcţionare a ASSI a fost stabilit prin Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 73/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2008, cu modificările ulterioare.

Principalele atribuţii ale ASSI sunt următoarele:

-  dezvoltă şi operează Sistemul e-Guvernare, Sistemul electronic de achiziţii publice şi Sistemul informatic pentru atribuirea electronica a autorizaţiilor de transport internaţional rutier de marfă şi pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale din programele de transport prin serviciile regulate judeţene, interjudeţene limitrofe şi interjudeţene;

- reglementează activităţile specifice furnizării serviciilor de guvernare prin mijloace electronice;

- implementează, coordonează şi operează la nivel naţional sisteme informatice şi de comunicaţii, în scopul furnizării serviciilor destinate guvernării prin mijloace electronice;

- asigură interoperabilitatea aplicaţiilor de guvernare prin mijloace electronice.

Actele normative din domeniul comunicaţiilor electronice sunt următoarele:

• Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 527/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care implementează la nivel naţional Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora; '

• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care implementează la nivel naţional Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice şi Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice;

•  Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, republicată, implementează la nivel naţional Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii;

• Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu modificările şi completările ulterioare, care implementează la nivel naţional Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice;'

• Hotărârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora, republicată, care implementează la nivel naţional Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea mutuală a conformităţii acestora şi Directiva 88/301/CEE a Comisiei din 16 mai 1988 privind concurenţa pe pieţele echipamentelor de terminale de telecomunicaţii;

• Hotărârea Guvernului nr. 982/2007 privind compatibilitatea electromagnetică, care implementează la nivel naţional Directiva 2004/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică şi de abrogare a Directivei 89/336/CEE a Consiliului;

•  Hotărârea Guvernului nr. 1.016/ 2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii'Europene, precum şi Comisia Europeană, care implementează la nivel naţional Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale, modificata prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 iulie 1998.

V. PLANUL DE ACŢIUNE

V.I. Implicaţii organizaţionale ale strategiei

Planul strategic recunoaşte iniţiativele cu impact asupra dezvoltării serviciilor broadband întreprinse până în prezent, subliniind importanţa continuării eforturilor în direcţia vizată, precum şi necesitatea coordonării/subsumării acestor eforturi obiectivelor generale ale strategiei.

In procesul de analiză a pieţei şi de elaborare a recomandărilor s-a constatat existenţa unei serii de iniţiative întreprinse de diverse instituţii ale statului, care influenţează direct sau indirect evoluţia serviciilor de comunicaţii în bandă largă. Aceste acţiuni contribuie la satisfacerea precoiidiţiilor pentru o adopţie la scară largă a conexiunilor broadband la internet, fie în ceea ce priveşte accesul, fie pe partea conţinutului digital.

Gestionarea lor de câtre entităţi diverse conduce însă la duplicarea eforturilor în multe situaţii, lăsând neexploatate potenţialele sinergii, precum şi la implementarea unor soluţii nearmonizate din punct de vedere tehnologic. In plus, nu există b privire de ansamblu asupra tuturor acestor iniţiative, rezultatul fiind o lipsă de transparenţă asupra oportunităţilor'pe care ele le oferă, atât din perspectiva potenţialilor beneficiari/cât şi chiar a autorităţilor.

Pornindu-se de la aceste observaţii se consideră oportună înfiinţarea unei entităţi operaţionale' speciale cu rolul de a implementa strategia guvernamentală de dezvoltare a serviciilor de comunicaţii în bandă largă.

Un astfel de exemplu reprezentativ este cazul Italiei, unde în urma strategiei de dezvoltare a comunicaţiilor în bandă largă au fost înfiinţate două entităţi pentru implementarea strategiei:

• Infratel Italia, companie înfiinţată de Ministerul Comunicaţiilor şi responsabilă pentru implementarea iniţiativelor de promovare a dezvoltării infrastructurii de comunicaţii în bandă largă şi eliminarea decalajului tehnologic între regiuni;

• Innovazione Italia, companie înfiinţată de Ministerul Inovaţiilor şi responsabilă pentru implementarea iniţiativelor de dezvoltare a aplicaţiilor cu conţinut digital şi a serviciilor broadband.

Exemple relevante în această direcţie se regăsesc în alte state membre ale Uniunii Europene, precum: Irlanda, Ungaria şi Finlanda.

In cazul Finlandei, grupul de lucru responsabil cu implementarea strategiei de dezvoltare a comunicaţiilor în bandă largă a fost format din: Ministerul de Interne, Ministerul de Finanţe, Ministerul Educaţiei, Ministerul Industriei şi Comerţului, FICORA (Finnish Communications Regulatory Authority), Autoritatea de Concurenţă Finlandeză, Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, Confederaţia Industrială Finlandeză (Confederation of Finnish Industries), Fi-Com (Finnish Federation for Communications and Teleinformatics) şi autorităţile finlandeze locale şi regionale.

In Ungaria implementarea strategiei naţionale de comunicaţii în bandă largă şi asigurarea răspândirii comunicaţiilor electronice în banda largă sunt asigurate de consorţiul Teikes Tanâcsado RL, Colosseum Budapest Kft. şi Ariosz Kft.

In cazul Irlandei, a fost selectată prin licitaţie o companie, parte componentă a Hutchison Whampoa, companie care este responsabilă cu administrarea Planului naţional de broadband şi care are drept scop furnizarea serviciilor în bandă largă în acele zone neacoperite încă, zone dezavantajate din punctul de vedere al accesului.

In România, rolul de entitate operaţională va reveni grupului de lucru constituit prin hotărâre a Consiliului interministerial „Consiliul pentru promovarea societăţii informaţionale în România", grup care va monitoriza implementarea proiectelor privind dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii electronice în bandă largă ca suport pentru promovarea serviciilor informaţionale. Entitatea va funcţiona ca interfaţă între diversele autorităţi/instituţii deţinătoare de interese în derularea proiectelor colectând reacţii de la acestea şi asigurând minimizarea costurilor de tranzacţionare. Totodată, această entitate operaţională va asigura platforma de comunicare/interfaţă cu părţile implicate din piaţă în formula unui punct unic de gestionare a relaţiilor cu acestea în privinţa sectorului de comunicaţii în bandă largă.

Pentru îndeplinirea obiectivelor la nivel naţional, grupul de lucru va desfăşura următoarele acţiuni:

1. elaborarea în termen de două luni de la constituirea grupului a unui plan de măsuri pentru dezvoltarea la nivel naţional a serviciilor de bandă largă, în baza principiilor şi obiectivelor stabilite prin intermediul prezentei strategii. Planul' de măsuri va cuprinde următoarele elemente: acţiuni specifice, etapizare, instituţie/departament responsabil, surse de finanţare etc;

2. stabilirea direcţiilor strategice pentru trecerea la societatea informaţională în România;

3.  monitorizarea implementării proiectelor de infrastructură şi servicii de broadband mai mari de 100.000 euro;

4. stabilirea căilor principale de modernizare a administraţiei centrale folosindu-se metodele şi instrumentele tehnologiei informaţiei;

5.  fundamentarea oportunităţii acordării ajutoarelor de stat pentru dezvoltarea serviciilor de comunicaţii în bandă largă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Pentru îndeplinirea obiectivelor la nivel regional, grupul de lucru va contribui la implementarea următoarele măsuri:

1.  iniţierea de demersuri în direcţia cointeresării autorităţilor administraţiei locale în dezvoltarea de proiecte de infrastructură;

2.   realizarea de proiecte-pilot de implementare a noilor tehnologii broadband care să vizeze identificarea de modele ce pot fi aplicate în zone dezavantajate din punctul de vedere al accesului;

3. identificarea necesităţilor specifice comunităţilor dezavantajate, care pot fi soluţionate prin intermediul aplicaţiilor IT&C, în vederea agregării acestora în pachete care pot stimula cererea de servicii de tip broadband.

Scopul măsurilor de dezvoltare regională a comunicaţiilor în bandă largă a fost acela de a face realizarea reţelelor şi furnizarea serviciilor viabile din punct de vedere economic, chiar şi în zonele unde acest lucru nu este profitabil din punct de vedere comercial. Pentru a atinge acest scop trebuie realizate planuri regionale cuprinzătoare şi bine coordonate care să contribuie la extinderea reţelelor de comunicaţii în bandă largă în zonele dezavantajate din punctul de vedere al accesului.

Grupul de lucru va avea, de asemenea, următoarele sarcini specifice:

-   determinarea oportunităţilor şi nevoilor de iniţiative legislative şi de reglementare necesare bunei desfăşurări a procesului de tranziţie;

- elaborarea şi derularea programelor de subvenţionare a dotării cu echipamente de recepţie pentru categoriile defavorizate ale populaţiei;

-  colectarea şi centralizarea datelor statistice legate de procesul de dotare a populaţiei cu echipamente de recepţie.

Avantajele acestui model instituţional/operaţional se vor materializa mai ales prin:

• responsabilizarea unei entităţi/echipe cu sarcina/activitatea de implementare a programului de broadband, ce va putea asigura şi o coordonare optimă a tuturor iniţiativelor care concură la îndeplinirea obiectivului de dezvoltare a comunicaţiilor în bandă largă şi a celor care au implicaţii în acest sens;

• respectarea principiului separării funcţiilor- reglementarea sectorului de comunicaţii în bandă larga versus operarea de proiecte de telecomunicaţii şi implementarea efectivă a demersurilor prevăzute în strategie;

•   un grad mai ridicat de vizibilitate a iniţiativelor din perspectiva beneficiarilor, datorat coerenţei programului de broadband;

• economii de scară şi de scop datorate agregării programelor;

•  dezvoltarea unei baze de cunoştinţe şi competenţe în cadrul entităţii operaţionale;

• consolidarea relaţiilor cu deţinătorii de interese de pe piaţă, prin diminuarea potenţialelor conflicte de interese.

V.2. Metodologia şi monitorizarea implementării strategiei

Pentru a putea fi pusă în aplicare, strategia de dezvoltare a comunicaţiilor în bandă largă trebuie să prevadă un set de acţiuni concrete care să conducă la atingerea obiectivelor majore asumate.

In acest scop se va constitui un grup de lucru format din reprezentanţi   ai   Ministerului   Comunicaţiilor   şi   Societăţii Informaţionale, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Economiei, Ministerului Intreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, Ministerului Mediului, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătăţii şi ai Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii.

Instituţiile menţionate au obligaţia de a desemna, printr-o notificare adresată Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, câte 3 reprezentanţi în grupul de iucru, dintre care unul la nivel de secretar de stat/subsecretar de stat, respectiv la nivel de vicepreşedinte în cazul ANCOM.

Grupul de lucru astfel constituit îşi va stabili propriul regulament de organizare şi funcţionare în prima şedinţă de lucru. Luând în considerare prevederile art. 53 din Hotărârea Guvernului nr. 12/2009, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se desemnează Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale ca unică autoritate publică în organizarea şi coordonarea la nivel naţional a programelor şi proiectelor de guvernare electronică şi administraţie electronică, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale va deţine preşedinţia şi va organiza secretariatul acestui grup.

Pentru atingerea obiectivelor, atunci când este necesar, grupul de lucru va colabora şi cu reprezentanţii societăţii civile, ai industriei, ai asociaţiilor şi organizaţiilor neguvernamentale cu atribuţii în domeniul audiovizualului şi tehnologiei informaţiei.

Toate măsurile care vizează îndeplinirea obiectivelor strategiei naţionale, inclusiv cele care privesc proiectele de infrastructură de anvergură, vor fi aprobate în cadrul acestui grup, numai în cadrul finanţărilor guvernamentale. De asemenea, grupul de lucru stabileşte metodologia conform căreia va fi monitorizată implementarea planului de acţiuni.

V.3. Paşii următori

Succesul oricărui demers de planificare strategică depinde fundamental de modul în care acesta este comunicat, înţeles şi acceptat de către toate părţile implicate şi de punerea în practică printr-un efort comun depus de către toţi deţinătorii de interese.

In baza listei de priorităţi, validată împreună cu părţile implicate din piaţă, precum şi avându-se în vedere indicaţiile generale  privind  planurile de acţiune ale fiecăreia dintre

iniţiativele prioritizate, vor deveni sarcini ale grupului de lucru următoarele:

• detalierea planului de acţiune şi a planului de finanţare;

• prezentarea către toate părţile implicate şi/sau afectate;

•  colectarea de reacţii/feed-back de la fiecare categorie implicată şi ulterior;

• demararea transpunerii în practică a iniţiativei.

In plus, experienţele la nivel internaţional arată că reuşita programelor de broadband depinde primordial de măsura în care, pe de o parte, există o singură entitate cu mandatul de operaţionalizare a strategiei, iar pe de alta parte, nivelul de eficienţă în coordonarea diferitelor autorităţi publice competente este unul ridicat.

VI. NECESAR ŞI OPŢIUNI DE FINANŢARE

Pentru a oferi o imagine cât mai completă asupra tuturor implicaţiilor prezentei strategii, o etapă obligatorie este realizarea unei estimări preliminare a resurselor financiare necesare. Avându-se în vedere complexitatea şi diversitatea acţiunilor propuse, precum şi gradul diferit de prior'itizare, trebuie subliniat faptul că necesarul de finanţare calculat reprezintă o primă estimare grosieră. In fazele ulterioare de consultare, după definitivarea prioritizării măsurilor prevăzute în cadrul strategiei, vor fi necesare validarea şi ajustarea estimărilor într-un grad mai ridicat de detaliu.

VI. 1. Necesarul de finanţare a programului de dezvoltare a serviciilor de comunicaţii în bandă largă

In vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite, grupul de lucru pentru implementarea strategiei naţionale de dezvoltare a comunicaţiilor în bandă largă va fi însărcinat să evalueze necesarul de finanţare pentru atingerea acestor obiective, dar şi să identifice şi să cuantifice resursele disponibile în acest sens.

Ca atare, un rezultat mai apropiat de necesarul real de finanţare va putea fi obţinut doar printr-o fundamentare pe costuri, posibilă numai printr-un dialog susţinut între toţi reprezentanţii grupului de lucru, dar şi cu operatorii de pe piaţa de comunicaţii. Acest dialog va evidenţia şi interesul acestora de a participa la realizarea opţiunilor propuse, ceea ce va permite o mai bună cuantificare a contribuţiei necesare din partea autorităţilor, respectiv din fonduri publice.

Cu toate acestea, o evaluare sumară a costurilor implicate de punerea în practică a strategiei a fost posibilă pe baza analizei resurselor financiare angajate în iniţiative similare/cu amploare asemănătoare din alte state europene.

Tabelul 8: Sinteza necesarului de finanţare pentru implementarea strategiei guvernamentale de dezvoltare a serviciilor de comunicaţii în bandă largă

Obiectivul major	Instrumente	Necesar de finanţare prin programul naţional de dezvoltare a serviciilor în bandă largă 2009-2015 [mil. euro]
Dezvoltarea infrastructurii în zonele dezavantajate din punctul de vedere al accesului	Total, din care:	140
	• Cofinanţarea proiectelor de infrastructură în zonele dezavantajate din punctul de vedere al accesului	130
	•Acordarea de stimulente fiscale pentru proiecte de infrastructură în zonele dezavantajate din punctul de vedere al accesului	10
Creşterea extensivă a disponibilităţii serviciilor de comunicaţii în bandă largă	• Dezvoltarea de HotSpoturi la nivelul oraşelor (în pieţe publice, biblioteci, locuri publice etc.)	5
Conectarea instituţiilor publice la servicii de comunicaţii în bandă largă		85
Introducerea serviciilor on-line la nivelul administraţiei publice	Total, din care:	770
	• e-Romania	90
	• e-Guvernare	90
	• e-Administratie	70

Obiectivul major	Instrumente	Necesar de finanţare prin programul naţional de dezvoltare a serviciilor în bandă largă 2009-2015 [mil. euro]
	• e-Justitie	40
	• e-Sanatate	60
	• e-Educatie	60
	• e-Tax	80
	• e-Cultura	40
	• e-Turism	40
	• e-Urgente	60
	• e-Frauda	40
	• e-Asociativ	50
	• e-Participare	50
Conectarea la servicii de comunicaţii în bandă largă şi creşterea gradului de utilizare a acestora la nivelul activităţilor curente ale IMM-urilor		80
Stimularea dezvoltării de conţinut		35
Sporirea accesibilităţii serviciilor		85
Educarea consumatorilor		15
Alte cheltuieli (de exemplu: comunicare, instruire etc.)		35
TOTAL PROGRAM:		1.250

VI.2. Modalităţi de finanţare

In construirea planului de finanţare grupul de lucru se va ghida după următoarele direcţii:

- contribuţia activă la maximizarea gradului de absorbţie a fondurilor naţionale sau comunitare aferente sectorului TIC;

-  stabilirea valorii şi metodologiei de acordare a unor subvenţii de la bugetul de stat pentru achiziţionarea de echipamente, ţinându-se cont de faptul că, asigurându-se accesul populaţiei la astfel de echipament la un cost minimal, se vor încuraja folosirea tehnologiilor de tip broadband şi, implicit, atingerea unei rate de penetrare crescute până în anul 2015;

-    posibilitatea acordării ajutoarelor de stat pentru dezvoltarea serviciilor de bandă largă şi propunerea de măsuri în concordanţă cu prevederile legale în vigoare.

De asemenea, în elaborarea schemei de finanţare, grupul de lucru trebuie să ţină cont de oportunităţile care pot apărea pe termen mediu:

•  posibilitatea includerii serviciilor de broadband în sfera serviciului universal. La nivel european există deja propuneri în acest sens, iar România, în calitatea sa de stat membru, susţine această opinie. In eventualitatea adoptării acestei propuneri, finanţarea proiectelor de implementare a serviciilor şi infrastructurii de broadband poate fi susţinută din fondul pentru serviciul universal;

• oportunitatea încheierii de parteneriate publice private cu actorii din piaţă interesaţi să participe la cofinanţarea de proiecte de implementare a reţelelor şi serviciilor de broadband, dar şi în scopul dezvoltării noilor tehnologii de bandă largă în următorii ani. Astfel de iniţiative vor fi încurajate şi de adoptarea noului proiect al legii pa'rteneriatului public-privat în primul trimestru al anului 2009, act normativ care are ca obiectiv crearea premiselor pentru încurajarea investiţiilor private cu surse interne, dar mai ales externe.

VII. GLOSAR DE TERMENI ŞI ABREVIERI UTILIZATE

ANCOM     - Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare in Comunicaţii

CE              - Comisia Europeană

DSL            - digital subscriber line

ECE            - Europa Centrală şi de Est

FTP            - Foiled Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite în folie)

IMM            - întreprindere mică şi mijlocie

MCSI          - Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

OCDE        - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

PC              - personal computer

TIC              - tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

TNABF       - Tabelul naţional de atribuire a benzilor de frecvenţă

UE              - Uniunea Europeană

UNESCO   - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultura

UTP            - Unshieided Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite neecranat).