HOTARARE Nr. 318 din 20 aprilie 2000
pentru aprobarea Strategiei militare a Romaniei
ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 191 din 4 mai 2000
In temeiul art. 107 din Constitutia Romaniei si al art. 7 din Ordonanta
Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apararii nationale a Romaniei,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
ARTICOL UNIC
Se aproba Strategia militara a Romaniei - Securitate militara prin:
capacitate defensiva credibila; restructurare si modernizare; parteneriat
operational intensificat; integrare graduala.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU
Contrasemneaza:
Ministrul apararii nationale,
Sorin Frunzaverde
STRATEGIA MILITARA A ROMANIEI
SECURITATE MILITARA PRIN: CAPACITATE DEFENSIVA CREDIBILA; RESTRUCTURARE SI
MODERNIZARE; PARTENERIAT OPERATIONAL INTENSIFICAT; INTEGRARE GRADUALA
INTRODUCERE
Strategia militara a Romaniei este documentul de baza al armatei, care
cuprinde obiectivele si optiunile fundamentale privind indeplinirea, prin
mijloace si pe cai de actiune militare, a politicii de aparare a statului
roman. Ea stabileste locul si rolul armatei Romaniei in cadrul eforturilor de
realizare a obiectivelor prevazute in Strategia de securitate nationala si in
Carta Alba a Guvernului, privind securitatea si apararea nationala.
Strategia militara constituie documentul fundamental care orienteaza
activitatea armatei Romaniei in primii ani ai secolului urmator.
Misiunea principala a armatei este de a garanta cetatenilor Romaniei
respectarea stricta a drepturilor omului intr-un stat suveran, independent,
unitar si indivizibil, angajat activ in procesul de integrare europeana si
euroatlantica, in conditiile unui regim politic bazat pe democratia
constitutionala, sub un strict control democratic civil asupra fortelor armate.
Pentru indeplinirea acestei misiuni organismul militar este si va fi subordonat
exclusiv vointei poporului roman.
In aceste conditii armata Romaniei trebuie sa fie pregatita sa previna, sa
descurajeze si, daca este necesar, sa infranga un eventual agresor care ar
ameninta si ar atenta la securitatea statului roman, concomitent cu asigurarea
capacitatii de a participa la prevenirea conflictelor, la gestionarea crizelor
si la apararea colectiva in plan regional.
Strategia militara a tarii noastre a fost elaborata pe urmatoarele considerente:
Romania nu are inamici declarati, se bucura de relatii pasnice cu vecinii, iar
probabilitatea aparitiei, pe termen scurt si mediu, a unei amenintari militare
majore la adresa securitatii sale este minima. Strategia este, in mod evident,
defensiv-activa. Esenta strategiei cuprinde patru concepte strategice.
Primul concept - CAPACITATEA DEFENSIVA CREDIBILA - presupune o permanenta
capacitate de reactie, eficienta si adecvata, la riscurile existente si
probabile din mediul de securitate. Pe baza unei evaluari realiste a riscurilor
trebuie sa mentinem permanent forte credibile, suficiente cantitativ si
pregatite la nivelul standardelor moderne.
Cel de al doilea concept - RESTRUCTURAREA SI MODERNIZAREA - consta, in
primul rand, in realizarea unor structuri adecvate, mai reduse ca dimensiuni,
mai compacte, suple si flexibile, capabile sa fie dislocate rapid si apte sa
dispuna de resurse corespunzatoare pentru sustinerea efortului militar si, in
al doilea rand, in cresterea calitatii inzestrarii atat prin modernizarea unei
parti din echipamentul existent, cat si prin achizitii de echipamente noi. Prin
aceasta se urmaresc atat inzestrarea cu tehnica militara moderna, cat si
realizarea in ansamblu a <<Fortei Proiect - 2005>>, proces care va
cuprinde, intr-o prima faza (2000 - 2003), redimensionarea armatei si
stabilirea noii structuri a fortei, formarea liderilor, profesionalizarea
personalului, modernizarea si standardizarea pregatirii. In aceasta faza vom
derula numai acele programe de inzestrare care au finantarea asigurata,
celelalte achizitii urmand sa fie reesalonate. In faza a doua (2004 - 2007) vom
pune accent pe modernizarea inzestrarii cu tehnica de lupta, cu echipamente de
sprijin si protectie a mijloacelor de actiune, specifice campului de lupta al
secolului al XXI-lea.
Cel de al treilea concept - PARTENERIATUL OPERATIONAL INTENSIFICAT - se
bazeaza pe parteneriatele speciale, bilaterale si multilaterale si pe
dezvoltarea altora care servesc la intarirea securitatii nationale.
Cel de al patrulea concept - INTEGRAREA GRADUALA - consta in accelerarea
procesului de aderare la structurile militare europene si euroatlantice si este
conditionat de interoperabilizarea treptata a armatei noastre cu armatele
statelor membre, fapt ce va permite Romaniei sa isi ocupe locul dorit si
meritat in cadrul comunitatii internationale. Un mediu de securitate colectiva
reprezinta cel mai bun mijloc de a ne proteja interesele nationale in secolul
al XXI-lea.
MEDIUL DE SECURITATE
Amenintarea cu o confruntare militara majora in Europa s-a diminuat in mod
semnificativ. O data cu colapsul regimurilor comuniste Romania se confrunta cu
o perioada de tranzitie, care prezinta atat aspecte favorabile, cat si
provocari.
Paralel cu progresele cooperarii si integrarii au loc procese perturbatoare
la adresa securitatii, cum sunt fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor
actori internationali. In lipsa dialogului conflictele tind sa dobandeasca un
caracter international, antrenand utilizarea fortei militare si creand pericole
la adresa securitatii statelor, cu consecinte in plan regional si global. Toate
statele participante la edificarea securitatii europene s-au angajat sa adopte
masuri pentru intarirea cooperarii, cresterea stabilitatii si reducerea posibilitatii
izbucnirii unui conflict armat. Mediul de securitate ofera, pe termen scurt,
ocazia favorabila de pregatire pentru integrarea in Alianta Nord-Atlantica.
Romania si-a demonstrat clar angajamentul sau in aceasta directie. Punerea in
practica a acestei vointe de integrare a fost si este, in mod constant, unul
dintre obiectivele noastre strategice. Romania trebuie sa valorifice aceasta
oportunitate.
Romania nu considera nici un stat ca potential inamic. In prezent exista o
instabilitate regionala care poate determina accentuarea riscurilor pe termen
mediu si lung. Spiritul de deschidere, de parteneriat si de cooperare in Europa
contribuie la intarirea tendintei de stabilitate. Armata Romaniei joaca un rol
activ in dezvoltarea cooperarii cu armatele altor state, pentru a sustine
intarirea increderii si stabilitatii. Actualul mediu de securitate permite
realizarea reformei armatei noastre in cadrul unor limite de risc acceptabile.
Intr-un mediu de securitate contradictoriu, complex, dinamic si incert
conditiile economico-financiare existente in Romania si in alte state din
regiune reprezinta o sursa potentiala de instabilitate. Aceasta ar putea
intarzia efectele pozitive ale evolutiei in plan regional si ar accentua
tendintele negative.
In acest context armata noastra trebuie sa fie pregatita sa raspunda
provocarilor inceputului secolului al XXI-lea, care se manifesta cu precadere
in spatiul de interes strategic militar al Romaniei. Acest spatiu este variabil
in functie de evolutia mediului de securitate, de interesele nationale si este
determinat atat de existenta surselor active sau potentiale de generare a unor
crize critice, a caror rezolvare obliga la folosirea fortei armate, cat si de
prezenta oportunitatilor care trebuie atrase in sprijinul promovarii
obiectivelor militare nationale. Romania este situata la interferenta a patru
evolutii strategice, dezvoltate in spatiile: central-european - viitor pol de
prosperitate regionala; sud-est european - generator de instabilitate; al
Comunitatii Statelor Independente - aflat in criza de identitate - si cel al
Marii Negre - care constituie atat zona de importanta strategica pentru flancul
sudic al NATO, cat si spatiu de tranzit pentru sursele energetice din Asia
Centrala.
FACTORI DE RISC
In prezent riscul izbucnirii unei confruntari militare majore ramane redus.
Totusi exista riscuri regionale si locale, nonmilitare si militare, dificil de
prevazut si de apreciat si care ar putea evolua in amenintari. Acestea pot fi
clasificate in riscuri regionale, asimetrice, transnationale si in evenimente
neprevazute.
Riscurile regionale cuprind: dezechilibre strategice in potentialele
militare din spatiul de interes strategic al Romaniei; prezenta unor tensiuni
si conflicte militare care se pot extinde; prelungirea unor dificultati
economico-sociale care afecteaza direct potentialul militar si care erodeaza
autoritatea institutiilor nationale de conducere ale statului; posibilitatea
aparitiei unor disfunctionalitati in sistemele financiare, informatice,
energetice, de comunicatii si telecomunicatii ale statelor, precum si
rivalitatile politico-militare dintre acestea.
Riscurile asimetrice cuprind acele strategii sau actiuni deliberat
indreptate impotriva statului roman, care folosesc procedee diferite de lupta
clasica, vizand atacarea punctelor vulnerabile ale societatii civile, dar care
pot afecta direct sau indirect si fortele armate. Ele se refera la: expansiunea
retelelor si activitatilor teroriste; proliferarea si diseminarea necontrolata
a tehnologiilor si materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere in masa,
a armamentelor si a altor mijloace letale neconventionale; razboiul
informational; izolarea Romaniei in societatea globala, bazata pe informatie,
din cauza lipsei infrastructurii specifice. Astfel de riscuri includ
intreruperea fluxului esential de informatii, propagarea unei imagini deformate
privind societatea democratica romaneasca, modul de respectare de catre Romania
a tratatelor sau acordurilor internationale, limitarea accesului la resursele
strategice, degradarea mediului si existenta in proximitatea frontierelor
nationale a unor obiective cu un grad ridicat de risc.
Riscurile transnationale, dupa cum o arata si denumirea, depasesc granitele
dintre state. Unele dintre acestea pot fi generate de grupuri care promoveaza
separatismul sau extremismul; altele isi au originea in disputele interetnice,
in rivalitatile religioase si incalcarea drepturilor omului. Crima organizata,
traficul ilegal de droguri, arme si de materiale strategice reprezinta riscuri
noi. Evenimentele recente evidentiaza consecintele nefaste ale fluxurilor
masive de refugiati.
Evenimentele neprevazute se refera la riscurile plasate in domeniul
incertitudinii si sunt bazate pe factori obiectivi si subiectivi. Relatiile
internationale bune, existente in prezent, s-ar putea schimba sau deteriora.
Regiunea noastra nu este ferita de dezastre naturale: inundatii, seceta si
cutremure.
Consecintele riscurilor la adresa securitatii nationale in planul apararii sunt
extrem de important de evaluat. Neidentificate, nedefinite si necontracarate
oportun, aceste riscuri pot avea consecinte care se vor manifesta izolat sau,
mult mai probabil, cumulat. Dintre acestea trebuie mentionate: pierderea
credibilitatii Romaniei ca tara angajata ferm in integrarea europeana si
euroatlantica; dezorganizarea sistemelor de conducere si de executie (politic,
economico-financiar si militar) la nivel national sau in anumite zone de
operatiuni, conducand la scoaterea totala sau partiala a tarii din circuitul
informational regional si mondial; esecul procesului de reforma; scaderea
nivelului de trai al populatiei sub limita suportabila si diminuarea
potentialului biologic al resurselor umane; scaderea moralului populatiei si a
increderii in factorii de conducere; tulburari interne, cu efect direct asupra
stabilitatii democratice a Romaniei; diminuarea capacitatii combative a
fortelor armate si compromiterea credibilitatii armatei ca forta de prevenire,
descurajare si de zadarnicire a unei eventuale agresiuni; limitarea in timp si
in spatiu a capacitatii de riposta a fortelor armate in timp de criza si de
razboi; stirbirea independentei si suveranitatii nationale, cu efecte directe
asupra mentinerii unitatii si integritatii teritoriale a statului roman.
Pentru diminuarea efectelor riscurilor sunt necesare masuri ferme si
oportune. Amanarea lor va accentua riscurile si va mari costul actiunilor
viitoare. Pentru a raspunde adecvat la intreaga gama de riscuri trebuie sa
dispunem la timp de fortele necesare, cu un inalt nivel al capacitatii
actionale. Prin structura, dotarea si pregatirea sa armata Romaniei nu este
pregatita pentru a contracara riscurile de ordin economico-social si are
capacitati limitate pentru contracararea riscurilor asimetrice si
transnationale. Pe baza deciziei autoritatii nationale de comanda armata va
coopera cu celelalte elemente ale sistemului apararii nationale, specializate
in combaterea acestor riscuri.
INTERESELE NATIONALE SI OBIECTIVUL FUNDAMENTAL AL APARARII NATIONALE
Interesele nationale ale Romaniei, prezentate in Strategia de securitate
nationala, sunt intemeiate pe: garantarea si promovarea drepturilor si
libertatilor fundamentale si a sigurantei cetatenilor Romaniei; consolidarea
unui regim politic democratic, bazat pe respectarea Constitutiei si pe
suprematia legii; asigurarea existentei statului national roman, suveran si
independent, unitar si indivizibil; sprijinirea legaturilor cu romanii din
afara granitelor tarii, pentru conservarea identitatii lor; participarea
Romaniei la asigurarea securitatii si stabilitatii in Europa.
Obiectivul fundamental al apararii nationale a Romaniei il constituie
realizarea capacitatii militare necesare si adecvate pentru apararea
suveranitatii si independentei nationale, a integritatii si unitatii
teritoriale, a democratiei constitutionale si a statului de drept.
OBIECTIVELE MILITARE NATIONALE
In vederea indeplinirii acestui deziderat fundamental Strategia militara a
Romaniei defineste urmatoarele obiective militare nationale:
- prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor care ar putea afecta
direct securitatea militara a Romaniei; sprijinirea autoritatilor publice in
caz de urgente civile si prin actiuni cu caracter umanitar;
- prevenirea, descurajarea si zadarnicirea unei eventuale agresiuni armate
impotriva Romaniei;
- sporirea contributiei la stabilitatea regionala prin participarea la
prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor si apararea colectiva, precum si
la actiuni cu caracter umanitar;
- integrarea graduala in structurile militare ale NATO.
In vederea promovarii si apararii intereselor Romaniei si pentru realizarea
obiectivelor de securitate nationala, prin utilizarea adecvata a mijloacelor
militare trebuie sa prevenim, sa descurajam si sa zadarnicim o eventuala
agresiune, independent sau in cooperare cu partenerii si cu viitorii aliati.
Totodata se impune intensificarea eforturilor consacrate integrarii in NATO,
pentru a beneficia de avantajele participarii la apararea colectiva. Pentru a
fi credibila armata trebuie sa devina interoperabila cu fortele armate ale NATO
si sa dispuna de structuri modulare, mobile, eficiente si moderne. Prin
continuarea actualelor parteneriate strategice, multilaterale si bilaterale, precum
si prin dezvoltarea altora vom crea conditii favorabile intaririi securitatii
in regiune si vom facilita modernizarea armatei. In acest mod armata noastra va
deveni un factor de stabilitate regionala si un participant activ la
securitatea si la pacea europeana.
PRINCIPII STRATEGICE
Fortelor armate ale Romaniei le revin, ca sarcina majora, promovarea si
protectia intereselor nationale vitale si a celor de importanta majora,
garantarea si apararea suveranitatii, independentei, integritatii teritoriale
si a unitatii statului roman, democratiei constitutionale si a statului de
drept. Acestea sunt, de asemenea, chemate sa mentina libertatea de actiune a
Romaniei in relatiile cu alte state, sa asigure participarea activa a statului
roman la gestionarea situatiilor de criza si sa sprijine autoritatile locale in
situatii de urgente civile (dezastre naturale, accidente industriale, alte
situatii exceptionale).
Potrivit optiunilor politico-militare fundamentale ale statului roman si
traditiilor nationale, Strategia militara a Romaniei se bazeaza pe principiul
neagresiunii si are un caracter preponderent defensiv-activ, directionat in
concordanta cu obiectivele politicii externe a statului roman. Ca urmare
Romania va utiliza elementele puterii militare indeosebi in spatiul sau de
interes strategic, pentru a sprijini, a apara si a promova interesele nationale
sub conducerea autoritatii nationale de comanda.
Armata se subordoneaza si raspunde in fata conducerii democratice civile a
statului. Cadrul legal al Constitutiei stabileste controlul democratic civil
asupra fortelor armate de catre conducerea politica a statului - Parlament,
Presedinte, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvern -, precum si procedeele
de luare a deciziilor strategice. Folosirea fortelor armate pentru apararea
tarii reprezinta o decizie politica ce se adopta de catre conducerea Romaniei.
Politica de aparare si procesul bugetar sunt transparente si se desfasoara pe
baza hotararilor Parlamentului.
Pana la integrarea in structurile Aliantei Nord-Atlantice strategia
militara se bazeaza pe principiul capacitatii defensive credibile, asigurata
preponderent prin efort national. Deficitul de securitate militara va fi
acoperit prin participarea la Parteneriatul pentru Pace cu Alianta Nord-Atlantica,
parteneriatele strategice si speciale, acordurile bilaterale, precum si prin
alte aranjamente de securitate cu diferite state.
Strategia directioneaza armata catre o forta cu capabilitati sporite, in
masura sa actioneze manevrier si decisiv. O asemenea forta serveste cel mai
bine interesele Romaniei, deoarece faciliteaza participarea noastra activa la
structurile internationale de securitate si se adapteaza rapid pentru
prevenirea transformarii crizelor regionale in conflicte. Totodata ofera cele
mai bune temeiuri pentru apararea statului in cazul unui atac, cu forte proprii
sau intr-o structura multinationala. Evolutiile in conceptele strategice de
ducere a razboiului, complexitatea crescanda a campului de lupta modern si
dezvoltarea tehnologica impun ca armata sa fie in masura sa duca actiuni
militare intr-o conceptie intrunita (a intercategoriilor de forte ale armatei)
la nivel strategic si operativ. In unele situatii, in special in conditiile
participarii la operatiunile multinationale, acest principiu se poate aplica si
la nivelul esaloanelor tactice. Pentru indeplinirea acestor misiuni raman
primordiale principiile Aliantei Nord-Atlantice privind: solidaritatea aliata,
unitatea strategica, partajarea echitabila a rolurilor, riscurilor si
responsabilitatilor, efortul colectiv pentru aparare, finantarea
multinationala, sprijinirea dezvoltarii Identitatii de Securitate si Aparare
Europeana (ESDI) si descurajarea credibila.
CONCEPTE STRATEGICE
Conceptele strategice descriu principalele modalitati de folosire a armatei
in operationalizarea Strategiei militare a Romaniei. Ele definesc, de asemenea,
directia in care armata va fi structurata, inzestrata si instruita. Aceste
concepte sunt: capacitatea defensiva credibila, restructurarea si modernizarea,
parteneriatul operational intensificat si integrarea graduala.
Capacitatea defensiva credibila. Armata Romaniei trebuie sa mentina
permanent capacitatea de a raspunde eficient si adecvat la riscurile generate
de mediul de securitate. Riposta graduala si flexibila, cuprinzand o combinatie
de actiuni simultane sau succesive, prin utilizarea fortelor de supraveghere si
avertizare timpurie, de actiune in situatii de criza, principale si de rezerva,
asigura un raspuns adecvat la riscuri. Aceasta cuprinde patru faze:
- Avertizarea timpurie. Fortele specializate din timp de pace, amplasate in
apropierea zonelor de frontiera si in adancimea teritoriului national, asigura
capacitatea de supraveghere si avertizare timpurie. Scopul lor este de a
participa la prevenirea surprinderii strategice, de a descoperi si de a
monitoriza indicii privind aparitia si evolutia starilor de criza si conflict
sau pericolul declansarii unei agresiuni armate la adresa Romaniei.
- Reactia rapida. Se realizeaza prin declansarea prompta a procedurilor
specifice prevazute in acordurile privind masurile de incredere, limitarea si
controlul armamentelor, cooperarea regionala, consultarile in cadrul
Parteneriatului pentru Pace si mecanismele prevazute in Carta O.N.U. In cazul
in care riscurile cresc in intensitate, evidentiind pericolul iminent al
declansarii unor actiuni ostile, dislocarea fortelor trebuie sa se realizeze
imediat si in mod adecvat. Armata va dispune de forte de angajare zonala
imediata si de forta de reactie rapida, apte sa riposteze prompt impotriva
oricarui tip de agresiune militara. Actiunea lor va fi bazata pe o agilitate
actionala deosebita si va avea un caracter oportun, selectiv, dinamic si
flexibil. In functie de amploarea amenintarii, o parte din fortele principale
poate fi chemata sa sprijine actiunile Fortei de Reactie Rapida. In situatii
bine definite, in concordanta cu obiectivele de politica externa si cu
angajamentele internationale ale statului, armata Romaniei trebuie sa fie in
masura sa pregateasca, sa disloce si sa sustina participarea unor forte la
actiuni in sprijinul pacii, avand ca scop solutionarea situatiilor de criza
care afecteaza interesele nationale ale Romaniei sau ale comunitatii
internationale.
- In cazul unei agresiuni militare de amploare atat impotriva Romaniei, cat
si impotriva unui stat partener sau unui grup de state fata de care statul
roman si-a asumat obligatii de sprijin, armata Romaniei va fi in masura sa
participe la operatiuni comune cu caracter multinational, corespunzator
principiilor apararii colective si prevederilor noului concept strategic al
NATO. Totodata armata Romaniei va fi in masura sa raspunda angajamentelor fata
de organizatiile internationale, in situatia participarii la operatiuni in
sprijinul pacii in conformitate cu procedurile de operare standard ale NATO
si/sau ale O.N.U.
Pentru aceste situatii armata Romaniei trebuie sa dispuna de forte
operationale capabile sa fie dislocate oriunde pe teritoriul national si in
spatiul de interes strategic al Romaniei, precum si de forte apte sa desfasoare
operatiuni de aparare a teritoriului si sa asigure suportul national pentru
proiectarea si desfasurarea fortelor partenere (aliate).
- Apararea armata generalizata. In situatii extreme se va adopta apararea
armata generalizata. Sistemul national de aparare si toate resursele umane si
materiale ale tarii vor fi mobilizate pentru a respinge forta agresoare. In
cadrul apararii armate generalizate fortele armate trebuie sa fie capabile sa
infranga agresiunea militara, la nivel strategic si operativ, desfasurata pe
teritoriul national. Inamicul va fi angajat pe toata adancimea sa pentru a i se
reduce potentialul de lupta ofensiv. Operatiunile din afara teritoriului
national vor fi desfasurate in scopul prevenirii continuarii agresiunii si
pentru a nu permite agresorului sa reia imediat actiunea ofensiva.
Restructurarea si modernizarea. Principala orientare in acest domeniu o
reprezinta, pe de o parte, crearea noilor structuri de conducere, de lupta, de
sprijin de lupta si logistic, moderne sub raport organizatoric, mobile,
manevriere si flexibile, cu o mare capacitate de dislocare, protectie si
sustinere, cu putere de foc sporita si apte sa indeplineasca misiuni multiple,
iar pe de alta parte, inzestrarea organismului militar cu echipamente adecvate.
Trebuie sa reconsideram rolul componentei informationale fata de cea energetica
in cazul unei confruntari armate. Finalitatea modernizarii consta in asigurarea
unei forte militare eficiente si de dimensiuni mai mici, activa, puternica,
adecvata noului mediu de securitate si capabila sa dea o riposta oportuna.
Modernizarea se bazeaza pe patru elemente principale:
- Restructurarea fortei. Viitoarea forta militara a Romaniei este definita
ca Forta Proiect - 2005. Aceasta forta va cuprinde 112.000 de militari activi
si 28.000 de civili. Vor fi restructurate comandamentele, statele majore,
fortele luptatoare, de sprijin de lupta si logistice. Va creste numarul
militarilor profesionisti de la 47% la 71% . Comandamentele si fortele vor fi
alcatuite din structuri minutios concepute, compacte, performante, eficiente,
flexibile, compatibile cu standardele NATO si interoperabile cu fortele
Aliantei. Unitatile operationale vor fi mentinute la un nivel ridicat al capacitatii
de lupta. Fortele teritoriale si de rezerva vor fi incadrate, instruite si
mentinute la un nivel al capacitatii de actiune adecvat nevoilor de asigurare a
apararii teritoriale, suportului national si realizarii mobilizarii. In mediul
nostru de securitate calitatea fortelor, rapiditatea in actiune, caracterul
decisiv al ripostei si adaptabilitatea lor sunt mult mai importante decat
marimea acestora.
- Managementul personalului care urmeaza sa fie disponibilizat, al tehnicii
si infrastructurii excedentare. Componenta Fortei Proiect - 2005 va fi
stabilita precis. Aceasta impune identificarea si definirea fiecarei functii
dupa grad, specialitate si tehnica necesara. Personalul, tehnica si
infrastructura, situate in afara structurilor, vor fi gestionate in
conformitate cu legislatia si cu politicile de personal si de inzestrare.
Incepand cu anul 2000 acest personal va primi statutul de rezerva activa.
Aceasta, pe de o parte, va asigura capacitatea de a-l reactiva la o deteriorare
imprevizibila a mediului de securitate, iar pe de alta parte va oferi
personalului timpul necesar pentru integrarea lui in societatea civila. Prin
redimensionarea organismului militar vor rezulta elemente de infrastructura in
exces si, in functie de situatie, vor fi prezentate autoritatilor nationale
masurile legale intreprinse pentru valorificarea acestora.
- Profesionalizarea fortei. Principalul element generator de forta si de
tarie al armatei este factorul uman. Aptitudinile native de luptator ale
poporului roman reprezinta o garantie pentru profesionalizarea in timp scurt a
armatei. Actualul sistem de indeplinire a stagiului militar prin serviciul
militar obligatoriu si prin cel alternativ reprezinta o modalitate costisitoare
de completare cu efective. Unitatile de supraveghere si avertizare timpurie si
de actiune in situatii de criza, avand gradul intai de prioritate, trebuie sa
cuprinda militari profesionisti care doresc sa isi dedice o parte din viata
carierei militare. Serviciul militar obligatoriu va fi folosit pentru
completarea cu personal a fortelor principale de aparare. Incepand cu anul 2000
numarul militarilor incorporati va fi corelat cu cerintele de completare a
Fortei Proiect - 2005.
- Achizitiile de tehnica militara. Programul de inzestrare trebuie sa fie
rational si selectiv in urmatorii 5 ani. Accentul in aceasta perioada se va
pune pe mentinerea programelor de inzestrare esentiale, in derulare, fara de
care, incepand cu anul 2004, nu ar fi posibila modernizarea inzestrarii. Vor fi
facute numai acele achizitii care sunt necesare pentru mentinerea unei
inzestrari adecvate a fortelor si pentru tranzitia la Forta Proiect - 2005.
Toate celelalte programe de modernizare a tehnicii de lupta vor fi reesalonate
pana in anul 2005. Aceste reesalonari nu vor afecta programul de dezvoltare a
sistemelor C4I (comanda, control, comunicatii, computere si informatii) la
toate esaloanele armatei, acesta avand deja finantarea asigurata.
Parteneriatul operational intensificat. Sistemul de parteneriate este in
prezent cea mai buna cale pentru pregatirea armatei Romaniei in vederea
integrarii intr-un mediu de securitate colectiva. Vom dezvolta dinamic
relatiile militare cu statele membre ale NATO, folosind cu prioritate
oportunitatile oferite de Parteneriatul pentru Pace, Parteneriatul strategic cu
S.U.A. si de parteneriatele speciale cu Marea Britanie, Germania, Franta si
Italia. De asemenea, vom intari colaborarea bilaterala cu tarile candidate la
integrarea in NATO si cu celelalte state care pot sprijini eforturile noastre
de apropiere de Alianta Nord-Atlantica.
In cadrul cooperarii bilaterale si multilaterale armata noastra va
participa la exercitii in structurile gruparilor de forte intrunite si la
operatiunile multinationale in sprijinul pacii. Contributia noastra va fi, in
primul rand, cu unitati nominalizate pentru mentinerea pacii, de sprijin,
logistice si cu ofiteri specialisti in domeniul cooperarii civili - militari.
Prin aceste parteneriate in care armata este angajata putem sa continuam
perfectionarea sistemului nostru de gestionare a crizelor. In cadrul cooperarii
subregionale vom participa activ la: Forta multinationala de pace din sud-estul
Europei (MPF - SEE), impreuna cu Albania, Bulgaria, FYROM, Grecia, Italia,
Turcia; Initiativa de cooperare control central-europeana (CENCOOP), impreuna
cu Austria, Elvetia, Slovacia, Slovenia si Ungaria; Brigada multinationala cu
capacitatea de lupta ridicata a fortelor O.N.U. in asteptare (SHIRBRIG); Grupul
de cooperare navala in Marea Neagra (BLACKSEAFOR), cu participarea Bulgariei,
Georgiei, Federatiei Ruse, Turciei si Ucrainei.
Integrarea graduala. Pentru realizarea obiectivelor de securitate nationala
Romania trebuie sa se integreze in institutiile euroatlantice si europene si sa
isi consolideze rolul in alte structuri de securitate. Integrarea in NATO este
prioritara si este cea mai buna optiune pentru Romania de a avansa catre un
mediu de securitate colectiva.
- Integrarea in NATO. Summitul de la Washington a dat o noua dimensiune
largirii NATO, prin promovarea conceptului de Plan de actiune pentru aderare.
Armata Romaniei este angajata activ in procesul de infaptuire a cerintelor
militare ale programului. In acest sens principalele directii de actiune ale
armatei sunt urmatoarele:
- indeplinirea obiectivelor stabilite in programele nationale anuale de
pregatire pentru integrare;
- angajarea deplina in Parteneriatul pentru Pace Operational;
- abordarea problemelor de securitate si a procesului de planificare a
apararii potrivit noului concept strategic al NATO;
- amplificarea progresiva a participarii la structurile si actiunile
comune, indeosebi in domeniile planificarii strategice si operationale,
sistemelor de comanda, control, comunicatii si informatica, managementului si
apararii spatiului aerian, sistemelor de instructie si infrastructura, precum
si al coordonarii miscarii;
- asigurarea capabilitatilor reale pentru apararea colectiva si pentru
implementarea altor masuri luate de Alianta Nord-Atlantica;
- realizarea standardizarii si a interoperabilitatii.
In cadrul cooperarii prin parteneriat cu NATO Romania sprijina dezvoltarea
Identitatii de Securitate si Aparare Europeana (ESDI). Aceasta constituie un
element important al politicii de integrare a Romaniei, reprezentand un instrument
de abordare si de solutionare a provocarilor regionale in viitor. Intentionam
sa sprijinim si sa participam la exercitiile planificate de gestionare a
crizelor, incluzand operatiunile de raspuns la acestea, la operatiunile de
sprijin al pacii, de cautare-salvare, precum si de asistenta umanitara.
- O.S.C.E. si Natiunile Unite. Vom continua sa participam la operatiunile
de sprijin al pacii. Implicarea noastra in acest gen de operatiuni va demonstra
ca Romania este pe deplin angajata in construirea noii arhitecturi a
securitatii regionale si europene. Participarea noastra va avea la baza
interesele nationale. In O.S.C.E., in special, vom sprijini cu tarie diplomatia
preventiva, prevenirea conflictelor si initiativele statelor europene de
reabilitare postconflict. Angajamentele se vor materializa in participarea
armatei Romaniei la initiativele de cooperare militara pentru constituirea
fortelor militare multinationale, destinate in special executarii misiunilor de
mentinere a pacii si umanitare, sub mandatul O.N.U. sau al O.S.C.E.
- Controlul armamentelor. Un rol important in strategia noastra de
integrare il are controlul armamentelor. Romania este parte la mai multe
tratate internationale privind controlul armamentelor, care au contribuit in
mod semnificativ la reducerea tensiunilor in Europa si la limitarea
proliferarii armelor conventionale si de distrugere in masa. Prioritatile
etapei vizeaza consolidarea si dezvoltarea masurilor urmarind intarirea
increderii si transparentei in Europa Centrala si de Est, cresterea eficientei
acordurilor bilaterale si regionale, sporirea contributiei la solutionarea
tensiunilor si conflictelor din vecinatatea Romaniei (spatiul ex-iugoslav,
partea europeana a spatiului ex-sovietic). O sarcina de baza o reprezinta
implementarea Tratatului CFE adaptat, care constituie unul dintre elementele de
baza ale noii arhitecturi de securitate europeana. Totodata sprijinim si
contribuim la alte initiative de control al armamentelor si urmarim intarirea
capabilitatilor nationale de verificare.
MISIUNI STRATEGICE
Misiunile strategice ale armatei au la baza obiectivele politicii de
aparare si prioritatile acesteia, principiile strategice, hotararile
organismelor de conducere abilitate, precum si evolutiile mediului de securitate
intern si international. In raport cu starea mediului de securitate misiunile
se grupeaza astfel: in timp de pace, in situatii de criza si in timp de razboi.
In timp de pace armata trebuie sa asigure o capacitate defensiva credibila,
bazata pe organizare, inzestrare, instruire si cooperare. Principalele misiuni
strategice sunt:
- stabilirea fortelor pentru realizarea capacitatilor de actiune (riposta)
la nivelul planificat, in raport cu obiectivele stabilite si cu resursele
alocate;
- prevenirea sau participarea la prevenirea conflictelor si agresiunii;
- pregatirea populatiei, economiei si teritoriului pentru aparare si pentru
asigurarea sprijinului national pentru operatiunile multinationale;
- indeplinirea componentei militare a Programului national de pregatire
pentru aderare, in vederea realizarii obiectivelor de interoperabilitate si
standardizare, a scopurilor de parteneriat si integrare;
- cooperarea pentru pregatirea in cadrul Parteneriatului pentru Pace si
conform acordurilor bi- si multilaterale cu alte state;
- participarea la misiuni in sprijinul pacii si umanitare;
- sprijinirea autoritatilor publice in caz de urgente civile, calamitati
naturale si alte dezastre.
In situatii de criza. In raport cu caracterul crizei (interna sau
internationala) care afecteaza direct Romania, armata poate participa, potrivit
prevederilor legale si in cooperare cu alte institutii ale statului de drept,
la urmatoarele actiuni: sprijin logistic acordat Ministerului de Interne si
autoritatilor publice locale; prevenirea actiunilor destabilizatoare;
neutralizarea elementelor terorist-diversioniste si a altor formatiuni ilegal
inarmate; controlul cailor de acces la anumite obiective de importanta
strategica; prevenirea proliferarii armelor conventionale si de distrugere in
masa; interventia in scopul protejarii cetatenilor si a infrastructurii de
baza; monitorizarea si avertizarea strategica in adancime cu fortele
specializate; realizarea sigurantei strategice la frontiera si la obiective de
importanta vitala; stoparea traficului cu armament si munitii; limitarea si
inlaturarea efectelor dezastrelor.
Angajarea armatei in aceste tipuri de actiuni se va realiza in conformitate
cu planurile guvernamentale si locale (zonale, departamentale); ea va avea un
caracter gradual si flexibil si se va executa numai dupa informarea populatiei
cu privire la pericole si la necesitatea utilizarii fortelor armate. Armata va
participa numai cu fortele stabilite pentru astfel de actiuni, inzestrate in
mod corespunzator. Armata va acorda sprijin in cazul dezastrelor naturale, la
solicitarea autoritatilor centrale sau locale. In acest sens armata va desemna
structurile necesare care vor actiona in cooperare cu fortele de protectie
civila si cu administratia publica locala. In unele situatii, pe baza deciziei
autoritatii nationale de comanda, armata poate participa la acest tip de
operatiuni si in afara granitelor nationale, scopul fiind limitarea si
inlaturarea efectelor dezastrelor. Participarea la misiunile de gestionare si
de raspuns in cazul crizelor regionale (situatie care poate avea loc si pe timp
de pace) va fi realizata numai cu aprobarea autoritatii nationale de comanda si
cu alocarea fondurilor corespunzatoare. Incetarea implicarii militare va avea
un caracter flexibil si gradual, pentru a preveni reizbucnirea crizei. Fortele
militare vor inceta operatiunile de indata ce autoritatile civile responsabile
vor fi capabile sa mentina controlul. In situatia participarii la operatiuni
multinationale Romania va transfera autoritatea de comanda asupra unitatilor
sale comandantului fortei multinationale, in conformitate cu procedurile comune
convenite si aprobate de Parlamentul Romaniei.
In timp de razboi misiunile fortelor armate se stabilesc in conformitate cu
obiectivul politic declarat si cu evaluarea situatiei strategice. Obiectivul
politic se stabileste de catre autoritatea nationala de comanda. In vederea
realizarii acestuia putem infrunta adversari, pornind de la cei care utilizeaza
tehnologii simple intr-un mod novator pana la cei care folosesc tehnologii
avansate si o mare cantitate de informatii. Aceasta gama de conflicte
potentiale constituie o provocare ce necesita o forta capabila de o riposta
rapida. Aceasta inseamna o forta cu o organizare superioara, doctrina si
instruire, dotata cu tehnica de lupta moderna si cu un potential actional
performant.
La razboi fortele armate, prin organizarea si desfasurarea unor riposte
decisive, trebuie sa respinga actiunile militare ale agresorului si sa creeze
conditii favorabile in vederea incheierii sau impunerii pacii, corespunzator
intereselor statului roman si in stricta conformitate cu situatia prevazuta de
catre autoritatile nationale de comanda pentru incetarea operatiunilor
militare. Confruntarile violente se vor manifesta in campul informational si al
tehnologiei avansate, al razboiului in toate mediile si mai putin intre grupari
armate posesoare de tehnica si efective numeroase. Ponderea factorilor
cantitativi si energetici se va diminua continuu in favoarea celor calitativi
si informationali.
Succesul fortelor armate ale Romaniei intr-un viitor conflict militar va
depinde de: evitarea surprinderii, in special in campul informational;
capacitatea de a riposta eficient; cooperarea activa cu fortele partenere
(aliate); activarea oportuna a fortelor de rezerva; desfasurarea cu
profesionalism a operatiunilor intrunite; executarea apararii active;
asigurarea protectiei depline a fortelor.
CONDUCEREA FORTELOR SISTEMULUI NATIONAL DE APARARE
Conducerea de ansamblu (politico-militara) a fortelor armate revine
autoritatii nationale de comanda (Parlamentul, Presedintele Romaniei, Consiliul
Suprem de Aparare a Tarii, Guvernul, Ministerul Apararii Nationale si
autoritatile administratiei publice cu atributii in domeniul apararii
nationale). Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si totodata
presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii - institutie careia ii
revine responsabilitatea de a organiza si de a coordona activitatile din
domeniul apararii nationale.
Potrivit deciziilor autoritatii nationale de comanda, la nivel strategic
Statului Major General ii revine responsabilitatea exercitarii conducerii
operationale, respectiv a comenzii militare a armatei si a operatiunilor
acesteia. Coordonarea unitara a activitatilor si actiunilor de aceasta natura
se exercita de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Pentru conducerea
operationala curenta a actiunilor militare la pace si in situatii de criza
functioneaza Centrul National de Comanda Militara (Centrul Operational pentru
Situatii de Criza). In situatii deosebite, prin hotarare a Consiliului Suprem
de Aparare a Tarii, pentru conducerea operatiunilor militare principale se
infiinteaza Marele Cartier General.
La nivel operativ conducerea actiunilor militare se exercita de
Comandamentul Operational Intrunit (COPI), Comandamentele Operationale ale
Fortelor Aeriene si Fortelor Navale, precum si de comandamentele operationale
teritoriale.
Pentru conducerea unor actiuni militare cu caracter deosebit, cu un grad
mare de independenta sau/si in raioane (zone) cu trasaturi distincte se
constituie si functioneaza comandamente operationale intrunite de nivel
divizie.
Comandamentul Operational Intrunit si comandamentele tactice trebuie sa fie
in masura sa actioneze oriunde pe teritoriul national, precum si in spatiul de
interes strategic al Romaniei, in compunerea unor grupari de forte
multinationale.
Conducerea procesului de organizare, inzestrare si de pregatire a fortelor,
a procesului de asigurare logistica si administrativa a trupelor, precum si
conducerea operationala curenta a actiunilor militare cu caracter teritorial se
executa de statele majore ale categoriilor de forte ale armatei, care pe timp
de pace vor avea in subordine toate structurile luptatoare, de sprijin de lupta
si logistice. In situatii de criza sau in cazul participarii la operatiuni in
afara granitelor tarii categoriile de forte ale armatei vor pune la dispozitie
Comandamentului Operational Intrunit sau comandamentelor operationale tactice
fortele necesare pentru indeplinirea misiunilor stabilite de Statul Major
General.
Comandamentele teritoriale vor avea responsabilitatea de a proteja
teritoriul Romaniei, de a asigura pregatirea fortelor principale si de rezerva,
trecerea de la starea de pace la cea de razboi prin ridicarea graduala a
capacitatii de lupta si direct prin mobilizare.
Conducerea operatiunilor intrunite impune perfectionarea capabilitatilor
necesare in vederea culegerii, prelucrarii si utilizarii neintrerupte a
informatiilor. Realizarea conducerii fortelor impune existenta sistemului C4I
la toate esaloanele. Sistemele C4I trebuie sa asigure, in conditiile
dinamismului deosebit al actiunilor militare si al fluiditatii dispozitivelor,
acoperirea cu posibilitati de conducere a intregului spatiu de responsabilitate
al comandamentelor operationale, a realizarii comenzii si a controlului in timp
real al fortelor si al mijloacelor la dispozitie.
Pe timp de pace, in situatii de criza si la razboi conducerea Ministerului
Apararii Nationale se exercita de ministrul apararii nationale, care il
reprezinta in raporturile cu celelalte ministere si organisme guvernamentale,
cu alte autoritati ale administratiei publice, cu organisme similare din alte
state.
Seful Statului Major General, cea mai inalta autoritate militara a armatei,
este principalul consilier militar al presedintelui tarii, Consiliului Suprem
de Aparare a Tarii si ministrului apararii nationale si exercita conducerea
(comanda) militara a armatei. In indeplinirea acestor responsabilitati seful
Statului Major General este ajutat de Comitetul Sefilor de State Majore.
Pentru starea de urgenta, in situatia existentei unor amenintari la adresa
sigurantei nationale sau a democratiei constitutionale, Ministerul Apararii
Nationale va organiza si va conduce activitatile pentru sprijinul logistic al
fortelor Ministerului de Interne, atunci cand acest sprijin este solicitat. In
cazul iminentei ori al producerii unor dezastre Statul Major General
organizeaza si conduce - potrivit planurilor de cooperare/interventii si
masurilor stabilite de Comisia Guvernamentala de Aparare impotriva Dezastrelor
- participarea cu forte si mijloace ale armatei pentru limitarea si inlaturarea
efectelor dezastrelor naturale si ale accidentelor.
Pentru starea de asediu Ministerului Apararii Nationale ii revine sarcina
principala in coordonarea aplicarii masurilor dispuse prin decretul de
instituire a acesteia. Conducerea efectiva a actiunilor militare se exercita de
Statul Major General prin Centrul National de Comanda Militara (Centrul
Operational pentru Situatii de Criza).
Pe plan teritorial, la nivel de judet si de capitala, se infiinteaza, prin
hotarare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, functia de comandant militar.
Atributiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de Statul Major
General si se aproba prin hotarare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.
Structurile, la pace si la razboi, ale comandamentelor, precum si procedurile
de lucru pentru elaborarea conceptiilor, planurilor si documentelor
organizatorice de aplicare a acestora vor fi conform standardelor existente in
cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Acest proces are drept scop perfectionarea
conducerii militare la toate esaloanele si crearea conditiilor de realizare a
interoperabilitatii cu structurile similare ale NATO si ale Uniunii Europene
(U.E.O.).
STRUCTURA SI ORGANIZAREA FORTEI PROIECT - 2005
Capabilitatile armatei trebuie sa corespunda cerintelor legate de
indeplinirea intregii game de misiuni strategice, de la cele organizate pe timp
de pace pana la cele din timp de razboi. Pentru a face fata provocarilor la
adresa securitatii nationale in deceniul urmator armata Romaniei trebuie sa
intrebuinteze atat fortele active existente la pace, cat si pe cele care vor fi
completate sau mobilizate. Armata include, din punct de vedere functional,
fortele operationale, fortele teritoriale si de rezerva.
Fortele operationale sunt alcatuite din mari unitati si unitati mecanizate
de tancuri, artilerie, vanatori de munte, aeromobile, aviatie, aparare
antiaeriana si de marina, cu efective complete, instruite si dotate adecvat. In
situatii de criza si de razboi ele trebuie sa fie in masura sa treaca in
subordinea comandamentelor operationale, in vederea constituirii gruparii de
forte necesare pentru ducerea actiunilor militare atat pe teritoriul national,
cat si in afara acestuia, in cadrul fortelor multinationale.
Fortele teritoriale si de rezerva vor fi alcatuite din mari unitati si
unitati apartinand tuturor categoriilor de forte armate. Acestea sunt destinate
pentru executarea apararii teritoriale, pregatirea si executarea mobilizarii,
precum si pentru sprijinul autoritatilor locale in cazul unor urgente civile.
In situatii de criza ele pot participa cu structurile active in subordinea
Comandamentului Operational Intrunit, in vederea indeplinirii misiunilor
stabilite. In timp de razboi, dupa completare/mobilizare si dupa o pregatire
intensiva pentru lupta, fortele teritoriale pot actiona, in functie de
situatie, fie in subordinea Comandamentului Operational Intrunit, fie in
subordinea comandamentelor teritoriale.
Din punct de vedere actional armata cuprinde: fortele de supraveghere si de
avertizare timpurie, fortele de actiune in situatii de criza, fortele
principale si fortele de rezerva. Categoria operationala in care este inclusa
fiecare structura determina prioritatile unitatii respective in orientarea
resurselor, a personalului, tehnicii si a instruirii. Este imperioasa
realizarea unui echilibru in cadrul armatei intre unitatile prioritare cu o
capacitate de lupta ridicata si fortele care au un nivel de instruire mai redus
si variabil, reprezentand majoritatea fortelor necesare la razboi.
Fortele de supraveghere si de avertizare timpurie includ structuri
specializate, subordonate nemijlocit atat Statului Major General si altor
structuri centrale ale Ministerului Apararii Nationale, cat si categoriilor de
forte armate. Au in compunere unitati si subunitati de cercetare si de razboi
electronic, structuri de informatii, cele destinate realizarii sistemelor C4I,
precum si unitati luptatoare mai compacte, modulare si mobile. Ele sunt
destinate descoperirii indiciilor unor posibile conflicte militare si crize,
gestionarii evolutiei factorilor de amplificare a pericolelor la adresa
securitatii nationale, precum si pentru prevenirea surprinderii. Aceste forte
functioneaza in general in serviciu de lupta permanent.
Fortele de actiuni in situatii de criza sunt destinate participarii la
gestionarea crizelor, precum si executarii primei riposte in caz de conflict
armat. Ele participa la eforturile de realizare a obiectivelor strategiei
militare in timp de pace si constituie elementul principal al descurajarii. Aceste
forte sunt dislocate astfel incat sa asigure operationalizarea principalelor
directii si raioane din cadrul zonelor de operatiuni. Fortele de actiune in
situatii de criza cuprind: forte de angajare zonala imediata; forte de reactie
rapida; comandamente, mari unitati si unitati nominalizate in Programul
individual de parteneriat Romania - NATO. Fortele de reactie rapida vor include
mari unitati si unitati ale tuturor categoriilor de forte ale armatei, capabile
sa actioneze atat independent, cat si intrunit. Prin deciziile autoritatii
nationale de comanda o parte din fortele de reactie rapida va putea fi
intrebuintata in cadrul structurilor multinationale pentru prevenirea
conflictelor, gestionarea crizelor, precum si in alte misiuni internationale,
sub egida O.N.U. si O.S.C.E. Fortele participante vor avea marimea, capacitatea
actionala si de desfasurare, precum si sprijinul logistic adecvate.
Fortele principale sunt alcatuite din marile unitati si din unitatile
existente la pace, incadrate, in majoritate, cu efective reduse. Desi
personalul de baza va fi constituit din militari de profesie, va exista totusi
un procent semnificativ de militari in termen. Aceste forte devin operationale
pentru razboi numai dupa completarea lor cu resurse umane si materiale si dupa
o perioada adecvata de pregatire intensiva pentru lupta. In unele situatii de
criza, daca escaladarea amenintarii are loc in timp foarte scurt, elementele
activate din compunerea lor pot fi incluse in gruparile de forte destinate
gestionarii crizei.
Fortele de rezerva reprezinta marile unitati si unitatile care se
infiinteaza la mobilizare. Ele sunt constituite din comandamente, centre de
instructie si din alte formatiuni militare prevazute cu structuri si nuclee
strict necesare pentru functionare in timp de pace. Centrele infiinteaza, la
mobilizare, mari unitati si unitati luptatoare, de sprijin de lupta si
logistic.
Fortele principale si fortele de rezerva realizeaza capacitatea de lupta
dupa completarea/infiintarea lor si executarea unui numar de zile de pregatire
intensiva.
Din punct de vedere structural armata Romaniei se compune din: fortele
terestre, fortele aeriene militare si fortele navale. Pentru indeplinirea unor
misiuni cu caracter deosebit, atat la nivel central, cat si in cadrul
categoriilor de forte ale armatei se constituie si functioneaza fortele
speciale. Aceste forte sunt cele care initiaza, amplifica si gestioneaza
operatiunile speciale in spatiul controlat de agresor.
Fortele terestre reprezinta componenta de baza a armatei si sunt destinate
sa execute toata gama actiunilor militare cu caracter terestru si aeromobil, in
orice zona si pe orice directie, independent sau intrunit cu celelalte
categorii de forte ale armatei, sa desfasoare operatiuni si lupte de aparare si
ofensive pentru capturarea ori nimicirea inamicului patruns pe teritoriul
national, atat in compunerea structurilor militare nationale, cat si a celor
multinationale.
Structurile operationale vor cuprinde 8 brigazi luptatoare, 4 brigazi de
sprijin de lupta si 2 brigazi de logistica. O parte din unitatile ce compun
structura operationala trebuie sa fie in masura sa actioneze si in afara
teritoriului national, in cadrul gruparilor multinationale de forte.
Structurile de mobilizare si de rezerva vor cuprinde 10 brigazi luptatoare, 5
brigazi de sprijin de lupta si 2 brigazi de logistica.
Fortele aeriene sunt destinate sa apere suveranitatea statului in spatiul
aerian national, independent sau impreuna cu celelalte categorii de forte
armate, precum si in compunerea gruparilor de forte multinationale, in scopul
castigarii si mentinerii controlului asupra spatiului aerian si sprijinirii din
aer a fortelor terestre sau maritime angajate in actiuni militare. Ele vor fi,
preponderent, in categoria fortelor de supraveghere sau de reactie. Fortele
active vor avea in compunere un comandament operational, 2 comandamente de
divizie aeriana, 4 baze aeriene si 2 brigazi de aparare antiaeriana. Fortele de
rezerva vor cuprinde 2 baze aeriene si 2 - 3 aerodromuri.
Fortele navale sunt destinate sa execute actiuni militare independent,
impreuna cu celelalte categorii de forte ale armatei, in compunerea unor
grupari multinationale, in spatiul de interes maritim, fluvial si terestru
pentru: apararea comunicatiilor maritime si fluviale proprii; asigurarea
iesirii Romaniei la mare; exercitarea drepturilor legitime ale statului in zona
economica exclusiva; lovirea comunicatiilor navale ale inamicului; interzicerea
debarcarii desantului maritim; apararea Dobrogei; indeplinirea misiunilor de
sprijin al pacii si umanitare. Structurile vor fi incluse indeosebi in
categoria fortelor de supraveghere sau de reactie rapida si vor avea in
compunere un comandament operational, Flota maritima, Flotila fluviala si ale
forte. Flota maritima asigura protectia si apararea litoralului maritim, a
apelor teritoriale, precum si protectia bunurilor si intereselor statului roman
din cadrul spatiului maritim cu regim de zona economica exclusiva (similar).
Fortele operationale din cadrul Flotei maritime trebuie sa fie in masura sa
asigure o prezenta activa in apele internationale ale Marii Negre pentru
protectia, in mod independent sau in cooperare cu forte aliate/partenere, a
intereselor statului roman sau a regulilor de drept international.
Unitatile navale din compunerea Flotei maritime trebuie sa fie capabile sa
ia parte la operatiuni comune in sprijinul pacii, in cadrul unor grupari
multinationale in spatiul de interes strategic al Romaniei, precum si sa
furnizeze o prezenta limitata in cadrul altor zone, in conformitate cu
obligatiile asumate prin Parteneriatul pentru Pace (integrarea in Alianta
Nord-Atlantica).
Flotila fluviala asigura paza si apararea Deltei Dunarii, a Dunarii
maritime si interioare, precum si protectia intereselor statului roman in apele
de frontiera.
CONCEPTIA DE PREGATIRE SI DE ANGAJARE A ARMATEI IN ACTIUNI MILITARE
Pregatirea armatei cuprinde doua componente principale: formarea si
perfectionarea militarilor de profesie prin sistemul invatamantului militar si
pregatirea pentru lupta (instruirea) a structurilor militare.
Sistemul de invatamant pentru ofiteri si subofiteri (maistri militari) este
astfel conceput incat sa asigure o buna pregatire manageriala, tehnica si de
specialitate si se completeaza cu sistemul de pregatire a gradatilor si
soldatilor profesionisti, precum si cu sistemul de apreciere a salariatilor
civili.
Un accent deosebit vom pune pe participarea a cat mai multi ofiteri in
colegiile, scolile si institutele de pregatire (inclusiv limbi straine) din
alte tari. Centrul Regional de Pregatire NATO/PfP din Romania va specializa
personalul in cunoasterea si lucrul cu procedurile NATO, la nivel tactic si
intrunit. Locul si rolul subofiterului in structura profesionala a armatei vor
fi redefinite. El va fi comandant de structuri militare de la baza ierarhiei
militare (echipaj, grupa, pluton), instructor, lucrator de stat major,
specialist in domeniul tehnic si administrativ.
Pregatirea pentru lupta a armatei are ca obiectiv general cresterea
capacitatii comandamentelor si a trupelor de a desfasura actiuni militare
independent, intrunit, in cooperare cu celelalte forte ale sistemului national
de aparare, precum si in cadrul coalitiilor sau aliantelor. Pregatirea pentru
lupta a elementelor componente va avea unele particularitati, in functie de
locul lor in structura armatei.
Pregatirea pentru lupta a fortelor de supraveghere si de avertizare
timpurie se va executa concomitent cu indeplinirea misiunilor de baza ce le
revin, corespunzator categoriei de forte ale armatei si armei din care fac
parte. In acelasi mod se vor instrui si fortele de actiune in situatii de
criza. In perioada premergatoare datei la care vor participa la operatiuni
multinationale ele vor executa o pregatire particularizata la specificul
fiecarei misiuni.
Structurile militare cu efective complete din compunerea fortelor
principale se vor instrui pentru a fi in masura sa indeplineasca misiuni de
lupta concomitent cu fortele de reactie rapida sau dupa un anumit interval,
determinat de durata completarii pana la necesarul de razboi si a parcurgerii
unei perioade de pregatire intensiva. Structurile militare cu efective reduse
vor pregati numai personalul incadrat, desfasurand totodata activitati
specifice cresterii capacitatii de lupta prin mobilizare.
Fortele de rezerva executa pregatirea de comandament, concomitent cu
activitatile care vizeaza aplicarea planurilor de mobilizare. Pentru
rezervistii prevazuti in planurile proprii structurile militare care se mobilizeaza
organizeaza convocari sau concentrari de instructie.
Principala caracteristica a procesului de pregatire va fi standardizarea
instruirii de baza la un nivel maxim posibil pentru fiecare categorie de forte
ale armatei. O atentie deosebita va fi acordata problemelor specifice,
procedurilor de stat major si intrebuintarii tehnicii de lupta, punandu-se
accent pe indeplinirea misiunilor prin utilizarea sistemului C4I. Sarcina
prioritara a instruirii o va constitui profesionalizarea personalului, potrivit
standardelor nationale si ale Aliantei Nord-Atlantice.
Personalul militar va fi instruit in scopul mentinerii deprinderilor impuse
de utilizarea tehnicii de lupta necesare in vederea indeplinirii misiunilor.
Treptat se va mari numarul tragerilor executate in poligoane, al orelor alocate
pentru conducerea vehiculelor, al orelor de zbor si de navigatie maritima si
fluviala. Instruirea va fi orientata spre cresterea starii de operativitate a
fortelor. Unitatile de supraveghere si de avertizare timpurie vor trebui sa
identifice si sa raspunda in mod adecvat primilor indici de deteriorare a
situatiei interne sau externe. Fortele de reactie rapida isi vor perfectiona
capabilitatile pentru a fi in masura sa se deplaseze rapid din garnizoanele de
resedinta, cu toate mijloacele la dispozitie. Ele isi vor dezvolta si exersa
capacitatea de a desfasura operatiunile intr-un mod coerent, intrunit si in
timp scurt.
Armata va respecta standardele de operativitate stabilite. Fortele de
supraveghere si de avertizare timpurie, precum si cele de actiune in situatii
de criza vor fi incadrate in proportie de cel putin 90% (pentru fortele aeriene
raportul va fi de 2:1 pentru echipaj/avion). Unitatilor nu li se vor repartiza
mai putin de 90% din necesarul de tehnica de lupta. Standardul pentru
capacitatea de lupta operativa va fi de 80% . In vederea asigurarii cerintelor
de pregatire vor fi repartizate cel putin 80% din resursele necesare. Pe masura
ce resursele necesare vor fi realizate, standardele operative vor fi ridicate
la niveluri cat mai inalte, incepand cu fortele de reactie imediata si rapida,
care sunt prioritare.
Conceptia de angajare a armatei romane in situatii de criza si de razboi
are in vedere principiile, conceptele strategice, misiunile si capabilitatile
sale si, in perspectiva, ale Fortei Proiect - 2005. Conceptia de angajare
cuprinde modalitatile si succesiunea de intrebuintare a fortelor, pentru
indeplinirea obiectivului (obiectivelor) stabilit (stabilite) de autoritatea
nationala de conducere. Trecerea graduala de la starea de pace la starea de
razboi trebuie sa se faca anticipat, intr-un timp suficient pentru activarea
resurselor, capacitatea structurilor si operationalizarea fortelor, in raport
cu evolutia amenintarilor si cu manifestarea pericolelor.
In situatii de criza, in functie de misiunea primita, armata va angaja
numai acele forte care sunt necesare pentru rezolvarea crizei, pastrandu-si
libertatea de actiune pentru a raspunde unei escaladari.
Participarea militarilor armatei Romaniei la operatiuni in sprijinul pacii
se va face potrivit prevederilor strategiei si doctrinei militare intrunite,
precum si prevederilor strategiei (doctrinei) operationale comune convenite.
La razboi conceptia de angajare a armatei va viza blocarea si respingerea
agresorului, folosind fortele de reactie rapida, concomitent cu lovirea in
adancime a obiectivelor lui vitale (pentru a i se reduce potentialul ofensiv).
Decalajul tehnologic impune abordarea tehnicilor de lupta neconventionala, care
se constituie in lovitura de raspuns asimetrica in spatiile cucerite prin
agresiune. Astfel se vor crea conditiile pentru angajarea decisiva a fortelor
principale si, in cooperare cu celelalte elemente ale Sistemului Apararii
Nationale, pentru obtinerea unui deznodamant favorabil, in conformitate cu
situatia prevazuta pentru incheierea operatiunilor de catre autoritatea
nationala de conducere.
In cazul participarii la operatiuni militare in cadrul unor grupari
multinationale, fortele armatei Romaniei angajate vor fi organizate si conduse
potrivit regulilor de angajare si planurilor operationale comune convenite, sub
comanda autoritatilor militare stabilite prin acord. Comandamentul national isi
va exercita autoritatea de personal, de jurisdictie si disciplina, precum si
responsabilitatile privind inzestrarea, sprijinul logistic, asistenta medicala
si spirituala (religioasa). Interactiunea dintre armata si mediul civil (atat
guvernamental, cat si neguvernamental) in care se actioneaza este importanta
pentru succesul operatiunilor. Cooperarea dintre civili si militari este
interdependenta: mijloacele militare sunt solicitate tot mai mult pentru a
ajuta autoritatile civile; in acelasi timp sprijinul civil al operatiunilor
militare este important pentru logistica, comunicatii, ajutor medical si
relatii publice.
LOGISTICA
Logistica trebuie sa isi adapteze capabilitatile la scopurile si
obiectivele cuprinse in strategia militara, prin stabilirea prioritatilor
necesare in vederea asigurarii unui sprijin adecvat, dinamic si oportun pentru
sustinerea fortelor. Sistemul logistic trebuie sa asigure libertatea de actiune
atat in timp de pace, cat si in situatii de criza si la razboi. El trebuie sa
fie suplu si flexibil pentru a sustine participarea la noi tipuri de angajamente/misiuni
multinationale de sprijin al pacii. In acest scop vom moderniza sistemul
logistic, avand in vedere urmatoarele obiective:
- sa devina integrat, cu o structura modulara, interoperabila cu sistemele
logistice ale armatelor moderne din tarile membre ale NATO, care sa asigure o
autonomie initiala a unitatilor, in functie de locul lor in cadrul structurii
operationale (in fortele de supraveghere si de avertizare timpurie, in fortele
de actiune in situatii de criza, in fortele principale sau de rezerva);
- asigurarea unui inalt grad de viabilitate, flexibilitate si capacitate de
adaptare modulara in sprijinirea fortelor, conform diferitelor misiuni
repartizate acestora;
- realizarea unei conceptii de planificare centralizata si de implementare
descentralizata pentru a asigura sprijinul logistic necesar in vederea
executarii operatiunilor planificate pe teritoriul national si in spatiul de
interes strategic;
- dezvoltarea unui sistem informatic de logistica, comparabil cu cel al
NATO;
- eliminarea paralelismelor si a intrepatrunderii sarcinilor in domeniul
logistic intre categoriile de forte ale armatei, comandamente si directii
centrale;
- renuntarea la principiul preventiv planificat, de executare a
reparatiilor de tehnica din inzestrarea armatei si aplicarea sistemului de
mentenanta dupa necesitate, pe baza de diagnostic;
- implicarea societatilor comerciale civile de profil in realizarea unor
sarcini ale componentelor logisticii.
Adaptarea sistemului logistic la noua structura de forte si modernizarea
acestuia vor asigura conditiile materiale si de asistenta necesare pentru
indeplinirea obiectivelor strategiei militare.
INFRASTRUCTURA
Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii vor avea in vedere: noua structura
a fortelor si unitatilor acestora; cresterea conditiilor de pregatire si de
trai ale militarilor; mutatiile geostrategice produse in vecinatatea tarii
noastre (granita comuna cu un stat al Aliantei Nord-Atlantice, zone de
instabilitate in proximitatea granitelor nationale); intelegerile comune care
se vor incheia cu NATO privind acordarea unor facilitati de infrastructura.
Infrastructura noastra trebuie sa aiba capacitatea de a sustine atat
potentialul militar propriu, cat si pe cel al partenerilor si al viitorilor
aliati in cadrul unor actiuni militare comune. Trebuie dezvoltat un sistem
national de infrastructura, pentru ca, in calitate de tara gazda, Romania sa
fie in masura sa sprijine de pe teritoriul sau operatiunile multinationale de
coalitie sau alianta. Aceasta nu numai ca demonstreaza hotararea noastra de a
fi un partener si un viitor aliat responsabil si capabil, ci serveste si la
protejarea intereselor noastre nationale.
Pe masura ce se desfasoara restructurarea fortelor armate o parte a
infrastructurii Ministerului Apararii Nationale va deveni excedentara si din ce
in ce mai costisitoare. De aceea, pentru economisirea resurselor vor trebui
identificate elemente de infrastructura in exces, in vederea dezafectarii.
Aceasta se va realiza prin valorificarea adecvata a obiectivelor militare care
vor fi inchise si/sau transferate in alta proprietate.
Infrastructura ramasa va beneficia de resurse, in mod prioritar, in scopul
dezvoltarii si al imbunatatirii. Bazele aeriene vor fi modernizate potrivit
standardelor NATO. Infrastructura teritoriala va fi mentinuta si dezvoltata
conform prevederilor legale, astfel incat sa fie asigurate capacitatile
operative si de reactie rapida, necesare pentru indeplinirea misiunilor.
Modernizarea infrastructurii informationale a apararii este o necesitate
care rezulta din rolul strategic al informatiei in apararea nationala.
Utilizarea tehnologiei informatiei si managementul resurselor informationale,
in context C4I, trebuie sa asigure, prin sistemele stationare si
semistationare, capacitatile de generare, utilizare si de acces distribuit la
informatiile necesare pentru asistarea deciziei, securitatea datelor si
succesul oricarei misiuni.
RESURSELE APARARII ARMATE
Acestea cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice,
stiintifice, materiale si de alta natura, care vor fi alocate de stat pentru
pregatirea apararii armate a tarii. Ele determina, din punct de vedere
cantitativ si calitativ, compunerea fortelor si dotarea lor cu tehnica de lupta
necesara.
Un accent deosebit va fi pus pe imbunatatirea conditiilor de viata, de
lucru si de recreere ale militarilor. Factorul uman trebuie sa devina
principalul generator de forta al apararii nationale si va trebui situat in
centrul preocuparilor sistemului militar.
Noul sistem romanesc de planificare, programare si bugetare este compatibil
cu sistemele similare ale statelor din NATO. Abordarea integrata a gestionarii
resurselor va fi in concordanta cu misiunile fortelor armate si va tine seama
de modificarile structurale, precum si de influenta lor asupra capabilitatilor
militare. Efectivele armatei Romaniei vor include 112.000 de militari si 28.000
de civili. Transpunerea in practica a cerintelor restructurarii si inzestrarii
armatei impune o crestere reala a fondurilor de la aproximativ 710 milioane
dolari S.U.A., incepand cu anul 2000, la 1.190 milioane dolari S.U.A. in anul
2007, la care se adauga datoria externa pentru cheltuielile de inzestrare si
sumele necesare pentru invatamant si sanatate. Aceasta este cea mai buna
optiune pentru Romania si, in acelasi timp, un element realist de stabilitate
pentru procesul de planificare. In aceste conditii, strategia alocarii
resurselor va viza simultan doua aspecte fundamentale. In primul rand, fondurile
vor fi repartizate cu prioritate pentru programele care asigura realizarea
Fortei Proiect - 2005 si economisirea costurilor printr-o eliminare rapida a
mijloacelor si programelor care nu mai sunt necesare. In al doilea rand, o
directie prioritara va fi echilibrarea bugetului in privinta alocarii
resurselor. In anul 2000 bugetul nostru va aloca 57% pentru personal, 33%
pentru operare si mentenanta, 28% pentru achizitionarea tehnicii de lupta, 13%
pentru regie. Estimam ca in anul 2006 sa ajungem la standardele realizate de
Alianta Nord-Atlantica (40% pentru personal, 35 - 40% pentru inzestrare, 25 -
20% pentru operare si mentenanta).
Alocarea resurselor va fi strans legata de bugetul prevazut pentru procesul
multianual de planificare. Procesul cuprinde doua faze. Prima faza (2000 -
2003) va fi concentrata pe orientarea resurselor catre restructurarea fortelor
operationale, la nivelul cerintelor minime, pentru o aparare credibila si
pentru interoperabilitate. Faza a doua (2004 - 2007) se va concentra in special
pe modernizarea tehnicii de lupta. Fazele procesului se intrepatrund, iar
termenul limita pentru executarea lor se poate modifica in functie de alocarea
fondurilor suplimentare.
CONCLUZII
Armata Romaniei actioneaza, in baza hotararilor autoritatii nationale de
comanda, pentru apararea si promovarea intereselor nationale de securitate ale
tarii, prevazute in documentele oficiale ale statului. Resursele umane si
materiale ale Romaniei si importanta pozitiei sale geografice ne determina sa
servim cel mai bine interesele nationale prin contributia la securitatea
regionala. Din punct de vedere militar o forta agila si capabila sa execute
actiuni adecvate este cea mai potrivita acestui scop.
O astfel de forta poate contribui la operatiunile de securitate sub egida
O.N.U., a O.S.C.E. sau a altor organizatii internationale, intrucat unitatile
sale sunt transportabile, mobile si capabile sa se integreze rapid in
structurile multinationale. Aceasta forta contribuie la securitatea regionala,
ea reprezentand baza activitatilor de parteneriat cu vecinii nostri, cu alte
state din regiune si constituie totodata un veritabil model pentru formarea
militarilor profesionisti. Ea poate actiona rapid si eficient atat pentru
prevenirea conflictelor si gestiunea crizelor, inainte ca acestea sa se
transforme in conflict, cat si pentru respingerea agresiunii (in cazul in care
s-a produs) si obtinerea victoriei.
Desi formarea si dezvoltarea Fortei Proiect - 2005 este costisitoare,
actualul mediu de securitate ne permite totusi sa realizam acest obiectiv,
mentinand un nivel adecvat al capacitatii de riposta. Stabilirea noii structuri
a fortei, modernizarea, profesionalizarea, standardizarea pregatirii si
rationalizarea temporara a unor achizitii constituie cea mai buna optiune in
conditiile constrangerilor impuse de tranzitie. Logistica trebuie sa isi
adapteze capabilitatile la scopurile si obiectivele cuprinse in aceasta
strategie, printr-un sprijin adecvat pentru sustinerea fortelor.
Infrastructura noastra trebuie sa aiba capacitatea de a sustine atat
sistemul militar propriu, cat si pe cel al partenerilor si al viitorilor
aliati.
Resursele apararii armate, incluzand personalul, mijloacele financiare,
tehnologice, stiintifice, materiale si de alta natura, alocate de stat,
determina din punct de vedere cantitativ si calitativ alcatuirea fortelor si
dotarea cu tehnica de lupta necesare pentru apararea tarii.
Armata Romaniei va fi in continuare capabila sa descurajeze si, daca este
necesar, sa infranga o eventuala agresiune armata impotriva tarii noastre. Ea
este gata sa apere interesele natiunii la ordinul conducerii politice si
conform Constitutiei. Fortele noastre armate nu sunt destinate sa devina o
sursa de ingrijorare pentru alte state. Armata Romaniei este si va ramane una
dintre institutiile fundamentale ale statului si ale securitatii nationale.