HOTARARE   Nr. 1546 din 18 decembrie 2003

pentru aprobarea Normelor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 58 din 23 ianuarie 2004

    In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil,

    Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

    ARTICOL UNIC
    Se aproba Normele de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.

                  PRIM-MINISTRU
                  ADRIAN NASTASE

                         Contrasemneaza:
                         Ministrul culturii si cultelor,
                         Razvan Theodorescu

                         Ministrul finantelor publice,
                         Mihai Nicolae Tanasescu

    ANEXA 1

                              NORME
de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate

    CAP. 1
    Dispozitii generale

    Art. 1
    Prezentele Norme de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, denumite in continuare norme, reglementeaza conditiile de efectuare a operatiunilor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile.
    Art. 2
    In intelesul prezentelor norme, urmatorii termeni reprezinta:
    a) conservarea preventiva - un ansamblu de activitati cu caracter permanent, avand ca scop contracararea actiunii tuturor factorilor care intervin in mecanismul proceselor de deteriorare sau de distrugere a bunurilor culturale mobile, care pot fi efectuate de un conservator acreditat;
    b) conservarea curativa - un ansamblu de masuri menite sa contracareze efectele degradarilor fizice, chimice si biologice asupra bunurilor culturale mobile, care pot fi efectuate numai de un restaurator acreditat;
    c) restaurarea - o interventie competenta cu mijloace adecvate asupra unui bun cultural mobil, cu scopul de a stopa procesele de deteriorare, de a pastra cat mai mult posibil din original si din semnificatia initiala a obiectului asupra caruia se intervine.

    CAP. 2
    Conservarea bunurilor culturale mobile clasate

    Art. 3
    Valorificarea expozitionala, temporara sau permanenta, a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil se face numai in spatii corespunzatoare. Oricare ar fi motivele invocate, nu se admite amplasarea, chiar pentru perioade scurte, a unor bunuri culturale mobile in spatii care nu corespund conditiilor prevazute de prezentele norme.
    Art. 4
    Se considera corespunzator spatiul care indeplineste urmatoarele conditii:
    a) este salubru;
    b) are stabilitate microclimatica:
    - umiditatea relativa, denumita in continuare U.R., trebuie sa fie cuprinsa in general intre 50 - 65% . Pentru obiecte foarte sensibile, pentru care din anamneza se cunoaste ca si-au creat un echilibru la alte valori ale U.R., se vor crea conditii in consecinta (eventual locale);
    - temperatura nu trebuie sa depaseasca 22 grade C, urmarindu-se permanent corelarea acesteia cu U.R.;
    c) pentru un spatiu nou construit, renovat sau restaurat, trebuie sa treaca cel putin 3 - 6 luni de la terminarea lucrarilor, timp necesar pentru asigurarea stabilizarii microclimatului interior;
    d) nivelul iluminarii bunurilor de natura organica, reglat in functie de gradul lor de sensibilitate la degradarea fotochimica, sa nu depaseasca nivelul maxim admis de lucsi x ore anual. In general se recomanda urmatoarele valori ale iluminarii: 50 - 80 lucsi pentru carti, documente, miniaturi, acuarele, grafica, textile, lemn pictat, os, fildes, specimene de istorie naturala, 150 - 200 lucsi pentru picturi si obiecte din lemn, iar componenta UV emisa de sursele de iluminat nu trebuie sa depaseasca 75 microW/lm (microwatt/lumen);
    e) este lipsit de noxe provenite din pulberi sau gaze nocive;
    f) instalatiile de iluminat, incalzire, apa si canal sunt in buna stare, au fost temeinic verificate si functioneaza in mod corespunzator;
    g) asigura securitatea bunurilor expuse;
    h) indeplineste totalitatea conditiilor impuse de reglementarile in vigoare privind prevenirea si combaterea incendiilor.
    Art. 5
    Expunerea bunurilor culturale mobile este conditionata de starea lor de conservare. Se interzice expunerea bunurilor care nu sunt in stare buna de conservare sau prezinta aspecte de degradare evolutiva.
    Art. 6
    Folosirea bunurilor culturale mobile in activitatea expozitionala se face cu stricta respectare a cerintelor de conservare. Pentru aceasta organizatorii expozitiilor trebuie sa respecte urmatoarele prevederi:
    a) proiectarea prealabila a oricarei expozitii; proiectul trebuie sa indice locul obiectelor in sala de expozitie, pozitia si tehnica concreta in care acestea vor fi etalate; elaborarea proiectului trebuie sa se faca in echipa cu structura multidisciplinara (muzeograf, arhitect, conservator, restaurator);
    b) la alegerea solutiilor de etalare se interzic: tensionarea obiectelor (pe cat posibil, acestea trebuie asezate in pozitii de repaus), faldarea, impaturirea, agatarea punctiforma, baterea in cuie, folosirea benzilor adezive, lipirea documentelor si a lucrarilor de grafica artistica, plasarea obiectelor in imediata apropiere a surselor de iluminat, incalzit, deasupra elementilor de calorifer;
    c) etalarea obiectelor in salile de expozitie trebuie facuta numai in momentul in care s-au terminat lucrarile de pregatire a spatiilor, inclusiv montarea mijloacelor de etalare: vitrine, panouri, postamente;
    d) dupa ce au fost conservate sau restaurate, obiectele se pregatesc pentru etalare in spatii speciale de tranzit, de unde sunt aduse pe rand in sali si montate in locurile indicate in proiect. Se interzic: aducerea obiectelor in sali cu mult timp inainte de etalare, intinderea lor pe pardoseala, precum si cautarea variantei optime de expunere.
    Art. 7
    Obiectele susceptibile degradarii de orice natura se protejeaza prin asigurarea conditiilor care sa previna actiunea tuturor factorilor de risc. Ele vor fi etalate in casete neutre din punct de vedere chimic, din materiale securizate, care in cazul spargerii sa nu degradeze mecanic obiectul expus.
    Art. 8
    Protejarea obiectelor din expunerea libera (picturi, piese de mobilier, sculptura) impotriva atingerii acestora de catre vizitatori se poate realiza prin montarea unor elemente de distantare.
    Art. 9
    Operatiunile de manuire, transport si etalare a exponatelor se supravegheaza de catre conservator. Seful sectiei, respectiv comisarul expozitiei, raspunde, in conditiile legii, de asigurarea conditiilor necesare pentru ca amenajarea expozitiei sa se desfasoare potrivit cerintelor conservarii stiintifice.
    Art. 10
    Detinatorii de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural national mobil au obligatia sa asigure supravegherea spatiilor expozitionale pentru prevenirea sustragerii sau distrugerii bunurilor expuse. In acest scop detinatorii de bunuri culturale mobile vor elabora norme si atributii interne, adaptate de la caz la caz, in care se vor prevedea masuri privind supravegherea, regimul de gestionare si administrare a bunurilor si spatiilor aferente.
    Art. 11
    Depozitarea bunurilor culturale mobile se face in spatii corespunzatoare in scopul asigurarii conditiilor optime de conservare. Organizarea depozitului trebuie precedata de alegerea spatiului si de determinarea calitatii acestuia. Spatiul de depozitare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
    a) sa fie salubru si stabil din punct de vedere al microclimatului. Valorile U.R. trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute pentru expunere. Cladirea trebuie sa beneficieze de o buna izolare termica, conditie a unei temperaturi constante. Orice temperatura cuprinsa intre 1 - 18 grade C este acceptata, cu conditia stabilitatii sale, iar U.R. sa se incadreze in limitele optime prevazute pentru obiectele depozitate;
    b) proiectul si amenajarea depozitelor sa fie avizate de un conservator acreditat, conform prevederilor legale in vigoare.
    Art. 12
    Amplasarea sau asezarea bunurilor culturale mobile se face separat, potrivit naturii materialelor, tipului morfologic si formatului sau dimensiunii tip, conform principiului tipodimensionarii, luandu-se inclusiv masuri de prevenire a efectelor provocate de seisme.
    Art. 13
    Organizarea depozitului implica parcurgerea obligatorie a urmatoarelor etape:
    a) codificarea incaperilor;
    b) efectuarea inventarului;
    c) etichetarea obiectelor;
    d) masurarea obiectelor;
    e) stabilirea tipurilor morfologice;
    f) stabilirea formatelor;
    g) stabilirea modului de asezare a obiectelor prin elaborarea modelului grafic si matematic al modulelor de depozitare;
    h) calcularea necesarului de spatiu si proiectarea acestuia;
    i) proiectarea mobilierului de depozit;
    j) elaborarea catalogului topografic si a celorlalte forme de organizare a informatiei de orice natura privind regasirea obiectului.
    Art. 14
    (1) Mobilierul din spatiile de depozitare trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte generale:
    a) sa fie functional, sa asigure cele mai bune conditii de protejare, asezare, acces si manuire a obiectelor;
    b) sa fie adaptat parametrilor fizici, morfologici si dimensionali ai obiectelor;
    c) sa fie simplu si confectionat din materiale compatibile cu bunurile culturale mobile care urmeaza sa fie depozitate.
    (2) In acelasi timp cu proiectarea mobilierului trebuie sa se conceapa si mijloacele si dispozitivele de acces si manuire a bunurilor culturale mobile plasate in partea superioara a modulelor de depozitare.
    Art. 15
    Introducerea bunurilor culturale mobile intr-un spatiu de depozitare este conditionata de:
    a) uscarea completa a spatiului nou construit, renovat sau restaurat;
    b) curatarea, dezinfectarea si dezinsectizarea generala a spatiului si a modulelor de depozitare (in anumite cazuri chiar deratizarea spatiilor);
    c) dezinfectarea, dezinsectizarea si conservarea obiectelor prin curatari, consolidari, deplieri, intinderi;
    d) plasarea obiectelor in spatii inchise - cutii, dulapuri, ori de cate ori este posibil; daca se opteaza pentru expunerea libera, acestea trebuie protejate impotriva depunerilor de impuritati, in special de praf.
    Art. 16
    (1) Depozitarea bunurilor culturale mobile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
    a) sa asigure stabilitatea necesara, precum si o stare de repaus complet;
    b) accesul la oricare dintre obiectele plasate in acelasi micromodul sa nu afecteze starea acestora;
    c) la obiectele asezate unele langa altele nu se admit suprapuneri decat in cazul textilelor plate, usoare (2 - 3 piese), documentelor si operelor grafice (cel mult 10 piese, separate cu materiale neutre);
    d) cartonul sau hartia folosita pentru confectionarea paspartuurilor, plicurilor, cutiilor, pentru depozitarea graficii, documentelor, cliseelor trebuie sa fie neutra (pH 7,00);
    e) pictura pe panza se depoziteaza in pozitie verticala pe montanti; daca montantii sunt mobili, se vor lua masuri pentru prevenirea trepidatiilor si a socurilor mecanice;
    f) daca picturile sunt depozitate pe rafturi compartimentate, nu se depoziteaza in acelasi compartiment doua sau mai multe lucrari, iar latimea compartimentului trebuie sa fie mai mare decat latimea lucrarii care se introduce, astfel incat aceasta sa stea usor inclinata (10 - 15 grade);
    g) picturile pe lemn se depoziteaza in pozitie orizontala, pe blaturi mobile;
    h) documentele volante se introduc in plicuri din hartie transparenta, iar plicurile, cate 10 - 12, in cutii din carton neacid;
    i) cartile din fondul vechi si rar, legate in piele sau cu ferecatura metalica, se asaza, de asemenea, separat, in pozitie orizontala;
    j) studierea, cercetarea, fotografierea si filmarea bunurilor culturale mobile depozitate se efectueaza, sub supravegherea gestionarului-conservator, intr-un spatiu anume amenajat.
    (2) Se interzic:
    a) depozitarea obiectelor pe pardoseala (chiar temporar), rezemarea obiectelor de sursele de incalzire, de piese de mobilier sau de alte corpuri din spatiul respectiv;
    b) depozitarea cliseelor si a fotografiilor in incinta atelierului foto sau in spatii umede;
    c) folosirea spatiului de depozitare pentru alte activitati;
    d) introducerea si depozitarea altor obiecte (materiale straine de specificul muzeului), precum si consumul si pastrarea alimentelor in incinta depozitului de bunuri culturale mobile.
    Art. 17
    Accesul in depozitele de obiecte muzeale se face in baza prevederilor regulamentelor de ordine interioara stabilite de fiecare institutie si a prezentelor norme.
    Art. 18
    Pentru realizarea evidentei operative a miscarii bunurilor culturale mobile si pentru o corecta analiza cauzala a modificarilor starii acestora, se introduce la fiecare depozit un registru de evidenta, in care se consemneaza: natura activitatii in care este implicat obiectul (filmare, fotografiere, expunere, cercetare), durata, perioada, conditiile de microclimat ale noului spatiu, cine il ia in primire sub semnatura.
    Art. 19
    Detinatorii de bunuri culturale mobile sunt obligati sa instruiasca temeinic personalul care, prin atributii, vine in contact cu acestea, le manuieste in spatiile de expunere, depozitare sau de tranzit.
    Art. 20
    (1) Pe timpul manuirii, ambalarii si transportarii bunurilor culturale mobile se va avea in vedere ca toate operatiunile de manuire si transport intern sa se faca sub supravegherea conservatorului colectiei/sectiei/muzeului.
    (2) In timpul manipularii bunurilor culturale mobile se interzic:
    a) manuirea obiectelor cu mainile neprotejate (fara manusi) si fara echipament de lucru adecvat (halat);
    b) tararea obiectelor;
    c) asezarea lor direct pe pardoseala, sprijinirea de piese de mobilier, calorifere, sobe, usi, ferestre, pereti;
    d) atingerea fetei/spatelui picturilor;
    e) manuirea sculpturilor si a pieselor de mobilier prin apucarea, presarea sau tensionarea protuberantelor/proeminentelor;
    f) transportarea cu acelasi mijloc (carucior, cutie, cos) a obiectelor cu structuri si marimi diferite;
    g) miscarea obiectelor mari si grele fara a dispune de echipe de lucru corespunzatoare specificului operatiunii;
    h) transportarea mai multor obiecte in acelasi timp de catre o singura persoana;
    i) miscarea obiectelor in alte incaperi, fara examinarea prealabila a starii lor de conservare;
    j) coborarea obiectelor mari (ca masa sau volum) aflate la o anumita inaltime in dulapuri, pe rafturi, postamente, folosindu-se mijloace improvizate si fara stabilitate buna.
    Art. 21
    (1) Itinerarea bunurilor culturale mobile necesare organizarii expozitiilor in tara sau peste hotare se realizeaza in conformitate cu prevederile prezentelor norme.
    (2) Institutia care organizeaza expozitia incheie un protocol/contract cu detinatorul de la care imprumuta bunurile culturale mobile, in cadrul caruia se stabilesc conditiile imprumutului.
    (3) Protocolul/contractul prevazut la alin. (2) trebuie sa cuprinda prevederi referitoare la:
    a) durata, locul si scopul actiunii;
    b) parametrii microclimatici care trebuie asigurati pe tot parcursul itinerarii, respectiv transport, depozitare si expunere;
    c) masurile necesare pentru securitatea obiectelor pe toata durata imprumutului, respectiv sisteme si instalatii antifurt, antiincendiu si pentru prevenirea efectelor provocate de seisme;
    d) numele si calitatea persoanei care asigura ambalarea si transportul, precum si atributiile si responsabilitatile acesteia;
    e) numele si calitatea persoanei care insoteste transportul, precum si atributiile si responsabilitatile acesteia;
    f) numele si calitatea persoanei care semneaza pentru primire, precum si atributiile si responsabilitatile acesteia;
    g) locul de depozitare si protejare a ambalajelor;
    h) obligativitatea informarii unitatii organizatoare si a detinatorului asupra oricarui incident sau accident privind obiectele imprumutate si asupra eventualelor modificari in starea de conservare a obiectelor, cu precizarea cauzelor care le-au generat;
    i) alte prevederi menite sa asigure protectia corespunzatoare a bunurilor.
    (4) Cu cel putin 6 luni inaintea deschiderii unei expozitii, unitatea organizatoare intocmeste lista bunurilor culturale mobile propuse pentru expunere, solicitandu-se laboratoarelor de profil autorizate examinarea starii lor de conservare.
    (5) Specialistii nominalizeaza bunurile culturale mobile a caror stare de conservare face imposibila expunerea lor si pe cele care pot fi expuse, dar asupra carora trebuie intervenit in prealabil, indicand si durata operatiunilor respective.
    (6) Obligatia de a ambala bunurile culturale mobile in tranzit se stabileste prin protocol/contract intre partile interesate, precizandu-se cine asigura aceasta operatiune.
    (7) Examinarea bunurilor culturale mobile, ambalarea si insotirea transportului se asigura de catre personalul autorizat/curier, stabilit prin protocol/contract.
    (8) Bunurile culturale mobile se transporta numai cu servicii specializate si insotite de un conservator sau restaurator, iar, dupa caz, si de personalul de paza.
    Art. 22
    Pentru fiecare bun cultural mobil imprumutat si itinerat se intocmeste documentatia starii de conservare, dupa cum urmeaza:
    a) fisa de conservare, care va cuprinde descrierea exacta a starii de conservare a obiectului, recomandari speciale de expunere, ambalare, manuire, transport. Daca expozitia se itinereaza in strainatate, fisa de conservare trebuie sa aiba un duplicat intr-o limba de circulatie internationala;
    b) fotografii de ansamblu ale obiectului, cu dimensiuni de 18/24 cm, si fotografii de detaliu, dupa caz.
    Art. 23
    (1) Ambalarea se realizeaza in raport cu particularitatile morfologice si cu proprietatile fizico-mecanice ale bunurilor culturale mobile implicate, trebuind sa asigure protectia deplina a obiectelor impotriva urmatorilor factori de risc:
    a) variatii microclimatice, in special fluctuatii ale U.R.;
    b) patrunderea lichidelor si a gazelor nocive;
    c) socuri si trepidatii;
    d) degradari mecanice.
    (2) Materialele folosite trebuie sa fie compatibile cu proprietatile fizico-chimice ale bunurilor culturale mobile.
    (3) Se va asigura stabilitatea bunului cultural mobil in interiorul containerului si a acestuia in mijlocul de transport.
    Art. 24
    (1) Filmarea/fotografierea cu scop comercial sau documentar a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil, aflate in proprietatea publica a statului, poate fi executata numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare si cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor si aprobarea Ministerului Culturii si Cultelor, precum si cu respectarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare.
    (2) In acest scop detinatorul va inainta o cerere insotita de o copie a contractului intocmit cu solicitantul, prin care se solicita aprobarea pentru fotografierea/filmarea bunurilor culturale mobile.
    (3) Detinatorul bunului (bunurilor) cultural mobil caruia i s-a solicitat fotografierea studiaza oportunitatea solicitarii, examineaza starea de conservare a bunului (bunurilor) respectiv, precum si implicatiile efectelor filmarii/fotografierii asupra acestuia si isi exprima acordul in scris cu privire la filmare/fotografiere pentru fiecare caz in parte.
    (4) Cererea se trimite spre aprobare directiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor, care ii va comunica detinatorului hotararea.
    (5) Detinatorul instruieste echipa de filmare/fotografiere asupra conditiilor in care aceasta are acces in institutie si la bunurile culturale mobile, asupra regulilor generale de securitate care trebuie respectate privind zonele de acces si folosirea instalatiilor, precum si asupra altor conditii menite sa previna degradarea obiectelor ca urmare a prezentei si activitatii echipei de filmare/fotografiere.
    (6) Filmarea/fotografierea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil se face in prezenta conservatorului colectiei/sectiei/muzeului, care va decide asupra conditiilor optime de lucru pentru a nu se produce deteriorari.
    (7) Nu se aproba filmarea/fotografierea bunurilor din patrimoniul cultural national mobil in urmatoarele cazuri:
    a) daca se apreciaza ca actiunea pentru care se solicita aprobarea are un caracter minor in raport cu valoarea obiectului;
    b) obiectul nu este in stare buna de conservare, cu exceptia fotografiilor necesare activitatii de conservare-restaurare;
    c) exista replici de valoare egala sau apropiata care pot substitui originalul, fara ca prin aceasta sa se diminueze calitatea reproducerii;
    d) fototecile muzeale, arhiva de imagini sau alte institutii poseda clisee utilizabile potrivit scopului urmarit;
    e) nu se accepta filmarea/fotografierea bunurilor din materiale organice care fac parte din patrimoniul cultural national mobil daca acestea au mai fost filmate/fotografiate pe parcursul unui an.
    (8) Persoanele care executa operatiuni de filmare/fotografiere a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil sunt obligate sa utilizeze tehnici adecvate in conformitate cu recomandarile privind conditiile de protejare a bunului care urmeaza sa fie filmat/fotografiat.
    (9) Filmarea/fotografierea se va consemna, pentru fiecare obiect in parte, in registrul de miscare a obiectelor din colectia respectiva.

    CAP. 3
    Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate

    Art. 25
    Selectarea bunurilor culturale mobile si includerea lor in lista bunurilor propuse pentru restaurare se face in functie de starea de conservare, valoarea patrimoniala si cerintele valorificarii expozitionale.
    Art. 26
    (1) Inainte de restaurare, bunul cultural mobil este cercetat din punct de vedere fizic, chimic si biologic in laboratorul de investigatii, in vederea stabilirii deteriorarilor, cauzelor, factorilor de deteriorare si a metodologiei de restaurare. Corelarea rezultatelor si raportarea acestora la evolutia tehnologiilor trebuie sa conduca si la rezolvarea unor probleme de datare si autentificare.
    (2) Analizele trebuie sa se efectueze, pe cat este posibil, prin metode nedistructive sau microdistructive care nu afecteaza integritatea bunului cultural mobil.
    (3) Dupa finalizarea cercetarii, bunul cultural mobil se trimite, impreuna cu documentatia, la laboratorul de restaurare pentru stabilirea metodologiei de restaurare. Restauratorul intocmeste dosarul de restaurare pe care il prezinta, impreuna cu bunul cultural mobil, comisiei de restaurare.
    Art. 27
    (1) Comisia de restaurare, stabilita de catre conducatorul institutiei, se compune din personal de specialitate acreditat conform legii si factori de decizie (directorul institutiei, membri ai consiliului stiintific, seful laboratorului de restaurare).
    (2) Comisia de restaurare analizeaza, avizeaza si aproba metodologia de restaurare si asigura receptia finala a lucrarilor.
    (3) Hotararile comisiei de restaurare sunt obligatorii. Prin aprobarea data, comisia de restaurare raspunde solidar cu restauratorul, in conditiile legii, in ceea ce priveste corectitudinea diagnosticului si a metodologiei de restaurare.
    Art. 28
    Responsabilitatea aplicarii corecte a metodologiei aprobate revine in totalitate restauratorului.
    Art. 29
    (1) Pe timpul efectuarii lucrarilor de restaurare se interzic:
    a) modificarea metodologiei de restaurare aprobate;
    b) intreruperea metodologiei de lucru in mod arbitrar.
    (2) Modificarile metodologiei de restaurare sunt permise numai cu aprobarea comisiei de restaurare.
    Art. 30
    Toate interventiile la care este supus bunul cultural mobil se consemneaza in documentatia de restaurare, care cuprinde:
    a) fisa de evidenta;
    b) fisa de conservare;
    c) documentatia restaurarilor anterioare;
    d) documentatia de investigatii;
    e) documentatia foto;
    f) metodologia de restaurare;
    g) procesul-verbal al comisiei de restaurare;
    h) jurnalul de restaurare.
    Art. 31
    Restaurarea bunurilor culturale mobile se efectueaza numai de catre restauratori acreditati conform legii, in cadrul organizat al laboratoarelor si atelierelor de profil acreditate potrivit legii.
    Art. 32
    In cursul procesului de restaurare se vor avea in vedere urmatoarele principii:
    a) pastrarea in totalitate a partilor originale din obiect. Nici o interventie nu trebuie sa inlature, sa diminueze, sa falsifice parti ale obiectului (Primum non nocere);
    b) folosirea unor materiale similare celor originale sau, daca nu este posibil, acestea sa aiba proprietati fizico-mecanice cat mai apropiate celor originale (Compatibilitatea materialelor);
    c) utilizarea unor materiale, substante etc. care au fost experimentate, testate in conditii controlate, suficient de riguroase pentru a fi concludente in determinarea incompatibilitatilor si efectelor secundare;
    d) folosirea unor materiale, substante reversibile etc. care pot fi indepartate ulterior, fara a afecta starea obiectului. Materialele nereversibile se vor folosi numai in situatii limita in care utilizarea lor ar constitui singura modalitate de salvare a obiectului;
    e) toate interventiile asupra obiectului, din punctul de vedere al naturii, pozitionarii, completarii zonelor lacunare etc., sa se poata observa fie prin examinare directa, fie prin intermediul documentatiei din dosarul de restaurare (Lizibilitatea interventiilor);
    f) nu se vor face completari daca lipseste mai mult de 50% din original (Restaurarea se opreste unde incepe ipoteza);
    g) urmarirea evolutiei starii obiectului restaurat prin efectuarea de controale periodice.
    Art. 33
    Actul de restaurare nu-si propune sa creeze un bun cultural mobil nou. El urmareste sa aduca bunul cultural mobil la o stare, la un aspect care sa transmita cat mai complet functia originala a acestuia.
    Art. 34
    Protectia si securitatea bunurilor culturale mobile pe toata durata restaurarii revin in sarcina atelierului sau a laboratorului de restaurare, potrivit legii.
    Art. 35
    Este interzisa scoaterea bunurilor culturale mobile din atelierul sau laboratorul de restaurare fara acordul scris al detinatorului.