DECIZIE Nr.
487 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (5) teza ultima din Legea
administratiei publice locale nr. 215/2001 si ale art. 2 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 108/2005 privind unele masuri în domeniul salarizarii
persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, din
administratia publica locala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 371 din 2 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 2 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării
persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia
publică locală. Excepţia a fost ridicată de Georgeta Ivaşcu, Neculai Iustinian
Ivaşcu şi Crina Georgeta Fotea în Dosarul nr. 6.873/99/2008 al Tribunalului
laşi - Secţia civilă, litigii de muncă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
drepturile puse în discuţie de autorii excepţiei nu reprezintă drepturi
fundamentale, astfel că acordarea acestora ţine de opţiunea liberă a
legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.873/99/2008, Tribunalul laşi - Secţia civilă, litigii de muncă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001 şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă
funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică
locală. Excepţia a fost ridicată de Georgeta Ivaşcu, Neculai Iustinian
Ivaşcu şi Crina Georgeta Fotea cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă
având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei autorii
acesteia arată că, potrivit art. 16 alin. (3) din Codul muncii, „munca
prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului
vechime în muncă", iar, potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr.
215/2001 şi art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali,
activitatea desfăşurată de primar şi viceprimar este asimilată unei munci
desfăşurate sub imperiul unui contract individual de muncă şi constituie
vechime în muncă. In aceste condiţii, faptul că prin textele de lege criticate
se prevede că persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese sau
numite, din administraţia publică locală, şi mai precis primarul şi
viceprimarul, nu beneficiază de sporul de vechime în muncă, este de natură să
aducă atingere atât principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut
de art. 16 din Constituţie, cât şi prevederilor art. 5 din Codul muncii,
referitoare la egalitatea de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
întrucât, în materia drepturilor salariale ale personalului din cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice, funcţionează principiul stabilirii
salariilor prin acte normative. Drepturile băneşti de care beneficiază cei care
îndeplinesc funcţii publice sunt stabilite prin lege, acest fapt neîncălcând
dispoziţiile constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, atât timp cât textele de
lege criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza
normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. In acelaşi
timp, arată că legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, condiţiile
şi limitele drepturilor salariale, putând, de asemenea, ca, în considerarea
unor situaţii speciale, să instituie reglementări specifice, în deplin acord cu
principiul constituţional al egalităţii în drepturi, care nu presupune
omogenitate, ci justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat în
cazul unor situaţii diferite.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt neconstituţionale. In acest sens, arată că
aceste texte conţin un „venin neconstituţional" pentru că permit
autorităţilor competente să lipsească anumite categorii de persoane de drepturi
cuvenite pentru prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, în
situaţia în care acestea îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu
persoanele care au contract individual de muncă şi beneficiază de aceste
sporuri. De asemenea, arată că tratamentul juridic diferenţiat stabilit de
legiuitor în considerarea unor situaţii egale încalcă principiul egalităţii în
drepturi şi al nediscriminării, neavând o motivare obiectivă şi raţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi la dosar, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cărora „Pe
durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca
unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar,
respectiv de viceprimar, şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea
drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici
de alte sporuri prevăzute de lege".
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării
persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din
administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, şi aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 331/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.013 din 15 noiembrie 2005. Acest text de lege are următoarea redactare: „Art.
2. - (1) Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică,
alese şi numite, din administraţia publică locală, indemnizaţiile prevăzute în
anexă reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare
funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi
obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu beneficiază
de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege."
Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că autorii acesteia îşi fundamentează motivarea plecând de la o premisă
falsă, anume aceea că vechimea în muncă, ce se acordă salariaţilor conform art.
16 alin. (3) din Codul muncii şi de care beneficiază şi primarii ori
viceprimarii, se confundă cu dreptul la sporul pentru vechimea în muncă. Or,
potrivit prevederilor din Codul muncii mai sus amintite, vechimea în muncă
reprezintă perioada în care o persoană a prestat munca în temeiul unui contract
individual de muncă. De asemenea, atât Codul muncii, cât şi alte legi stabilesc
şi alte perioade ce sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă.
Deţinerea unei anumite vechimi în muncă deschide posibilitatea obţinerii
anumitor drepturi specifice raporturilor de muncă, aşa cum este dreptul de a
ocupa anumite funcţii ori dreptul de a fi avansat. De asemenea, vechimea în
muncă, acordată potrivit dispoziţiilor legale, este avută în vedere şi la acordarea
unor drepturi băneşti, aşa cum este sporul pentru vechimea în muncă. Cele două
noţiuni însă nu se confundă.
In ceea ce priveşte faptul că anumite categorii de
salariaţi beneficiază de sporul de vechime în muncă, în timp ce pentru alte
categorii socio-profesionale un asemenea spor nu este acordat, Curtea apreciază
că sunt relevante cele statuate prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie
2006, în care s-a arătat că „sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate
demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi
salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate
de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru
demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a
legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii.
Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la
indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe
care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se
acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau
chiar anula".
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001 şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă
funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică
locală, excepţie ridicată de Georgeta Ivaşcu, Neculai Iustinian Ivaşcu şi Crina
Georgeta Fotea în Dosarul nr. 6.873/99/2008 al Tribunalului laşi - Secţia
civil, litigii de muncă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea