DECIZIE Nr.
780 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, art. 8,
art. 31 si art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 459 din 2 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 8,
31 şi 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Textila Sinmatex" - S.A. din Pucioasa în Dosarul
nr. 7.669/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal - Judecătorul sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.669/120/2007, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3
pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 8, 31 şi 47 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Textila Sinmatex" - S.A. din Pucioasa în cadrul procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate creează
posibilitatea introducerii fără restricţii a unor cereri de deschidere a
procedurii insolvenţei, ceea ce determină instabilitatea economică şi
eliminarea de pe piaţă a unor comercianţi. De asemenea, consideră că se încalcă
dreptul la un proces echitabil, întrucât prin instituirea unor prezumţii de
insolvenţă se creează o situaţie nefavorabilă debitorului care ar trebui să
probeze inexistenţa stării de insolvenţă. Totodată, art. 3 pct. 6 din Legea nr.
85/2006 reprezintă un temei de drept suplimentar, nejustificat, pus la îndemâna
creditorului pentru valorificarea drepturilor sale, deşi acesta mai are la
dispoziţie şi alte instrumente juridice pentru valorificarea pretenţiilor sale,
aşa cum sunt Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi prevederile Codului civil. In
plus, competenţele atribuite judecătorului-sindic au ca rezultat crearea unei
instanţe extraordinare, iar existenţa unei singure căi de atac şi interdicţia
ca instanţa de recurs să suspende executarea hotărârii judecătorului-sindic
derogă de la normele dreptului comun şi încalcă accesul liber la justiţie. In
sfârşit, arată că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 85/2006 sunt
neconstituţionale, deoarece prin restrângerea exerciţiului dreptului
debitorului de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile, cât şi
prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul libertăţii comerţului şi
inviolabilitatea proprietăţii private.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal - Judecătorul-sindic nu a comunicat opinia sa asupra excepţiei de neconstituţionalitate,
deşi aceasta i-a fost solicitată prin Adresa nr. 3.631 din 5 martie 2009 a
Curţii Constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă
considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în
materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 8, 31 şi 47 din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările ulterioare.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
-Art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6: „1.insolvenţă este
acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci
când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de
unul sau mai mulţi creditori; [...]
6. prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea
procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva
patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de
zile;";
- Art. 8: „(1) Curtea de apel va fi instanţa de
recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la
comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Recursul va fi judecat de completuri
specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea
de apel. Citarea părţilor în recurs se face potrivit dispoziţiilor Codului de
procedură civilă. In vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de
apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care
interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. In
cazul în care instanţa de recurs consideră necesare şi alte acte din dosarul de
fond, va pune în vedere părţilor interesate să le depună în copie certificată.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin.
2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările
ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de
instanţa de recurs.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul
judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentinţa de respingere a contestaţiei
debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentinţa prin care se decide intrarea în
procedura simplificată;
c) sentinţa prin care se decide intrarea în
faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;
d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la
planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de
creanţe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).
(6) Pentru toate cererile de recurs formulate
împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se
constituie un singur dosar.
(7) Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în
situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut
obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.";
- Art. 31: „(1) Orice creditor îndreptăţit să
solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui
debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care
va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative
ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de
către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de
către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din
oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea
acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1)
referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a
creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea
valorii-prag prevăzute de prezenta lege.
(4) Dacă există o cerere de deschidere a
procedurii insolventei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri
formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a
procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.
(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar,
celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la
acelaşi dosar."
Art. 47: „(1) Deschiderea procedurii ridică
debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi
conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de
acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1)
lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare.
(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de
lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul
le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în
tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu
desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de
exercitare a conducerii debitorului de către acesta.
(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează
de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori
administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a
se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile
continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui
plan raţional de activitate.
(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15
zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi
administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special.
(7) De la data intrării în faliment, debitorul va
putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare derulării operaţiunilor
lichidării."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 15 alin. (1) privind
universalitatea drepturilor şi a îndatoririlor, art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul
părţilor la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la
garantarea dreptului de proprietate şi ocrotirea proprietăţii private, art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126
privind instanţele judecătoreşti, art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia
statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi
crearea condiţiilor favorabile pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului
de constituţionalitate în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi
critici identice celor formulate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie
2006, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea
libertăţii economice şi a dreptului de proprietate, pentru considerentele acolo
menţionate.
In acelaşi mod a procedat Curtea, prin considerentele
Deciziei nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, şi în ceea ce priveşte
criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 16 şi 21 din
Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (1) din
Constituţie, Curtea constată că acestea, prin conţinutul lor, nu au incidenţă
în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 8, art. 31 şi art. 47 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Textila Sinmatex" -S.A. din Pucioasa în Dosarul nr.
7.669/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal - Judecătorul sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea