HOTARARE   Nr. 0 din 3 februarie 2009

definitiva la 3 mai 2009 (reparatie echitabila), în Cauza Ilutiu împotriva Romaniei

ACT EMIS DE: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 139 din 2 martie 2010

(Cererea nr. 18.898/02)

In Cauza Ilutiu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preşedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 13 ianuarie 2009,

pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1.   La originea cauzei se află o cerere (nr. 18.898/02) îndreptată împotriva României, prin care un cetăţean al acestui stat, doamna Monica Ilutiu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 3 aprilie 2002, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia). Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

2.  Prin Hotărârea din data de 6 decembrie 2007 (hotărârea asupra fondului cauzei), Curtea a statuat că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, din cauza nerespectării dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului său, combinată cu lipsa totală de despăgubire timp de aproape 9 ani.

3.  Deoarece problema aplicării art. 41 din Convenţie nu se afla în stare de judecată, Curtea a rezervat această procedură şi a invitat Guvernul şi reclamanta să îi transmită în scris, în cel mult 6 luni, observaţiile lor cu privire la această chestiune şi, în special, să îi aducă la cunoştinţă orice acord la care vor fi ajuns {ibidem, § 31 şi pct. 5, b din dispozitivul hotărârii asupra fondului cauzei).

4. Atât reclamanta, cât şi Guvernul au depus observaţii.

ÎN DREPT

5. Conform art. 41 din Convenţie:

„In cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă."

A. Prejudiciu

1. Argumentele părţilor

a) Punctul de vedere al reclamantei

6.    Cu titlu principal, reclamanta solicită restituirea apartamentului nr. 2 din casa situată în Str. Memorandumului nr. 26, în Cluj-Napoca, a cărui proprietară a fost recunoscută prin sentinţa definitivă din 11 februarie 1998. In subsidiar, ea solicită acordarea unei sume reprezentând valoarea actuală a acestuia. Iniţial, ea a furnizat în acest sens un raport de expertiză tehnică imobiliară, realizat în anul 2004, la cererea instanţelor interne, cu ocazia contestaţiei sale administrative formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Conform acestei expertize, valoarea bunului se ridica la 34.570 euro (EUR).

7.  Ulterior, în anul 2006, reclamanta a depus la dosar un raport de expertiză, conform căruia valoarea de piaţă a apartamentului nr. 2, actualizată, se situa între 83.000 şi 85.000 EUR. Pe de altă parte, pentru lipsa de folosinţă, aceasta a solicitat 700 EUR pentru fiecare lună, începând cu data de 11 februarie 1998 şi până la despăgubirea efectivă pentru pierderea bunului său.

8.  In final, în observaţiile sale din 5 septembrie 2008, reclamanta a evaluat bunul său între 95.000 şi 100.000 EUR. In opinia sa, preţurile imobilelor din oraşul Cluj-Napoca au cunoscut o majorare importantă din anul 2006, data ultimului raport de expertiză. In sprijinul afirmaţiilor sale, reclamanta a depus la dosar copii ale unor anunţuri imobiliare dintr-un ziar local.

9.  Pentru prejudiciul moral, reclamanta solicită suma de 20.000 EUR rezultând din frustrarea provocată de imposibilitatea de a-şi recupera dreptul de proprietate asupra bunului său, în urma numeroaselor proceduri pe care le-a iniţiat.

b) Punctul de vedere al Guvernului

10. Guvernul prezintă evaluarea unui expert ce datează din luna august 2006, conform căreia valoarea apartamentului în cauză ar fi de 27.824 EUR. Sprijinindu-se pe jurisprudenţa în materie, Guvernul observă că, în cauză, Curtea nu poate specula asupra valorii chiriilor neîncasate şi că acest prejudiciu ar putea fi eventual luat în considerare în momentul stabilirii prejudiciului moral.

11.  In final, Guvernul afirmă că reclamantei i s-ar putea acorda o despăgubire pentru pierderea bunului său, pe calea Legii nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, şi că dosarul ce conţine cererea de despăgubire a reclamantei nu se afla încă în etapa soluţionării.

12.  In observaţiile sale transmise la data de 6 noiembrie 2008, Guvernul reaminteşte că valoarea bunului în litigiu a fost stabilită în mod definitiv de instanţele interne, prin sentinţa definitivă din 27 februarie 2004 a Tribunalului Cluj.

13. In ceea ce priveşte prejudiciul moral, Guvernul consideră că nu a fost dovedită nicio legătură de cauzalitate între pretinsa încălcare şi prejudiciul moral suferit şi că, în plus, suma solicitată de reclamantă este excesivă. El mai consideră că o eventuală hotărâre de condamnare din partea Curţii ar putea constitui, în sine, o reparaţie suficientă a prejudiciului moral. 2. Aprecierea Curţii

14.  Curtea reaminteşte că a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie din cauza vânzării de către stat a bunului reclamantei către terţi, combinată cu lipsa unei despăgubiri efective timp de aproape 9 ani.

15.  Ea reaminteşte că o hotărâre ce constată o încălcare atrage pentru statul pârât obligaţia juridică, cu privire la Convenţie, de a pune capăt încălcării şi de a-i înlătura consecinţele. Dacă dreptul intern nu permite decât înlăturarea parţială a consecinţelor acestei încălcări, art. 41 din Convenţie îi conferă Curţii puterea de a acorda o reparaţie păţii lezate prin actul sau omisiunea în raport de care a fost constatată o încălcare a Convenţiei.

16.  Printre elementele luate în considerare de către Curte atunci când statuează în materie se numără prejudiciul material, adică pierderile efectiv suferite ca o consecinţă directă a încălcării pretinse, şi prejudiciul moral, adică reparaţia stării de anxietate, a neplăcerilor şi incertitudinilor ce rezultă din această încălcare, precum şi a altor prejudicii nepatrimoniale (vezi, printre altele, Ernestina Zullo împotriva Italiei, nr. 64.897/01, §25, 10 noiembrie 2004).

17. In circumstanţele cauzei, Curtea apreciază că restituirea apartamentului nr. 2 din casa situată în Str. Memorandumului nr. 26, în Cluj-Napoca, astfel cum este dispusă prin sentinţa definitivă pronunţată la data de 11 februarie 1998 de către Judecătoria Cluj-Napoca, ar repune reclamanta, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost încălcate. Dacă statul pârât nu procedează la această restituire în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, Curtea hotărăşte că statul va trebui să îi plătească reclamantei, cu titlu de daune materiale, o sumă care să corespundă valorii actuale a apartamentului.

18. In ceea ce priveşte hotărârea internă definitivă prin care s-a dispus ca autorităţile interne să plătească în favoarea reclamantei o despăgubire pentru pierderea bunului său (vezi § 30 din hotărârea asupra fondului cauzei), Curtea observă că situaţia rămâne neschimbată de la data hotărârii pe fond, nefiind plătită nicio despăgubire cu acest titlu.

19. Ţinând cont de informaţiile de care dispune cu privire la preţurile de pe piaţa imobiliară locală şi de elementele furnizate de părţi, Curtea estimează că valoarea de piaţă actuală a bunului este de 50.000 EUR.

20.  In ceea ce priveşte suma solicitată pentru lipsa de folosinţă a bunului, Curtea reaminteşte că nu poate specula cu privire la posibilitatea şi profitul unei închirieri a bunului în discuţie [Buzatu împotriva României (reparaţie echitabilă), nr. 34.642/97, § 18, 27 ianuarie 2005] şi că a dispus, ca reparaţie în baza art. 41 din Convenţie, restituirea apartamentului menţionat mai sus. Prin urmare, Curtea apreciază că nu este necesar să aloce nicio sumă cu acest titlu, însă consideră totuşi potrivit să ţină cont de lipsirea de proprietate suferită de reclamantă în momentul stabilirii reparaţiei pentru prejudiciul moral.

21.  Pe de altă parte, Curtea consideră că evenimentele în cauză au provocat reclamantei o stare de incertitudine şi anumite suferinţe ce nu pot fi compensate prin constatarea încălcării. Curtea apreciază că suma de 3.000 EUR reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de reclamantă.

B. Dobânzi moratorii

22. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU  ACESTE   MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA:

1.  hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să îi restituie reclamantei apartamentul nr. 2 din casa situată în Str. Memorandumului nr. 26, în Cluj-Napoca, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 44 § 2 din Convenţie;

b)  că, în lipsa acestei restituiri, statul pârât trebuie să îi plătească reclamantei, în acelaşi termen de 3 luni, suma de 50.000 EUR (cincizeci mii euro), plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;

c) ca, în orice caz, statul pârât să îi plătească reclamantei suma de 3.000 EUR (trei mii euro) plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

d) ca sumele menţionate la lit. b) şi c) să fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plăţii;

e) ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi până la efectuarea plăţii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilităţii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

2.  respinge cererea de reparaţie echitabilă în rest.

Intocmită în limba franceză, ulterior comunicată în scris la data de 3 februarie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 şi 3 din Regulament.

Josep Casadevall,

preşedinte

Santiago Quesada,

grefier