HOTARARE Nr.
277 din 11 martie 2009
pentru aprobarea Tezelor
prealabile ale proiectului de lege - Codul civil
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 213 din 2 aprilie 2009
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 27 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol unic. - Se aprobă Tezele prealabile ale
proiectului de lege - Codul civil, prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
p. Ministrul justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti,
Alina Mihaela Bica,
secretar de stat
ANEXĂ
TEZE PREALABILE
ale proiectului de lege - Codul civil
I. Necesitatea
elaborării unei noi legislaţii civile
Codul civil reprezintă unul dintre actele normative
fundamentale ale oricărei ordini juridice, o lege care ordonează valorile
perene ale unei societăţi - relaţii interumane, familie, patrimoniu, circuitul
bunurilor - şi care, tocmai de aceea, se caracterizează prin stabilitate.
Cu toate acestea, perfecţionarea normelor de drept civil
a constituit în perioada recentă o preocupare continuă, realizarea acestui
demers ştiinţific major fiind accelerată de transformările profunde ale
societăţii româneşti, în contextul asimilării valorilor europene contemporane
şi al evoluţiei permanente a conceptelor ideologice consacrate.
Aşa fiind, opera de armonizare a legislaţiei naţionale,
alături de reformarea recentă a sistemelor de drept inspirate din Codul civil
francez napoleonian, precum şi însăşi dinamica relaţiilor sociale impun
regândirea unora dintre principiile generale ale dreptului civil şi reclamă
ocrotirea unor noi valori sociomorale, culturale, economice şi
tehnico-ştiinţifice.
Elaborarea unui nou cod civil devine cu atât mai
importantă în contextul angajamentelor asumate de România în cadrul
Mecanismului de cooperare şi verificare (Decizia Comisiei 2006/928/CE din 13
decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi verificare a
progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de
referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei
împotriva corupţiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L
354 din 14 decembrie 2006). De altfel, în ultimul raport intermediar al
Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene
privind progresele realizate de România (Bruxelles, 12 februarie 2009) se
subliniază deosebita importanţă pentru sistemul judiciar a adoptării celor 4
noi coduri - Codul de procedură penală şi Codul penal şi Codul de procedură
civilă şi Codul civil.
Astfel, din perspectiva Comisiei Europene, actele
normative de reformare a sistemului judiciar trebuie să răspundă necesităţii
unui cadru legislativ modern, să reprezinte un răspuns coerent şi articulat la
nevoia de reformare atât a instituţiilor şi a mecanismelor fundamentale ce ţin
de substanţa relaţiilor socioeconomice, cât şi a instrumentelor procedurale.
Totodată, imperativul adoptării unui nou cod civil este
determinat şi de necesitatea unificării normelor care guvernează raporturile de
drept privat, în contextul în care la momentul actual anumite materii sunt
reglementate prin norme separate, ce au suferit modificări numeroase, operate,
în special, în perioada comunistă.
Practic, în timpul regimului totalitar, Codul civil a
fost „mutilat" prin abrogarea integrală a Cărţii I
„Despre persoane" şi înlocuirea acesteia cu mai
multe reglementări distincte şi particulare, cele mai importante dintre acestea
fiind Codul familiei şi Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi
persoanele juridice, sub pretextul că raporturile de familie trebuiau să facă
obiectul unei ramuri noi de drept, specifică dreptului socialist - dreptul
familiei -, iar materia persoanelor fizice şi juridice trebuia aşezată pe baze
noi, în acord cu principiile acelei orânduiri sociale şi politice.
In realitate, statutul juridic al persoanelor a fost şi
este eminamente o chestiune de drept privat, iar raporturile de familie sunt
raporturi de drept civil, câtă vreme vizează raporturile născute din căsătorie,
din filiaţie, adopţie şi alte raporturi asimilate celor de familie, iar aceste
raporturi vizează atât drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale (cele care
alcătuiesc raporturile personale dintre soţi, de exemplu), cât şi drepturile şi
obligaţiile cu conţinut patrimonial (cele care determină regimul matrimonial
ori care privesc obligaţia legală de întreţinere). Pe cale de consecinţă,
aceste raporturi nu pot fi sustrase acţiunii normelor de drept civil, iar ceea
ce se cheamă dreptul familiei nu este altceva decât o parte a dreptului civil, iar nu o ramură de
drept de sine stătătoare.
Aceeaşi este situaţia capacităţii civile a persoanelor
fizice sau juridice, care, fiind reglementată cu caracter general în Decretul
nr. 31/1954, nu poate fi determinată şi cunoscută în mod complet decât dacă se
ţine seama şi de alte reglementări având acelaşi obiect, multe din ele rămase
în Codul civil.
Totodată, după înlăturarea regimului comunist, una
dintre cele mai importante provocări la care au trebuit să răspundă, în egală
măsură, legiuitorul, jurisprudenţa şi doctrina a fost reconstrucţia sistemului
dreptului de proprietate. Inlăturarea dreptului de proprietate socialistă şi
revenirea la tradiţia dreptului de proprietate privată au fost consacrate, în
mod treptat, în legislaţia postdecembristă, în anii 1990 şi 1991. Corolarul
acestei evoluţii a fost reglementarea constituţională a dreptului de
proprietate. In legea fundamentală au fost statuate principiile care guvernează
dreptul de proprietate privată şi dreptul de proprietate publică. Ulterior, pe
această bază, au fost adoptate noi reglementări care au completat regimul
juridic al celor două forme ale dreptului de proprietate. Acestea formează însă
un corpus de norme neunitar, care trebuie integrate, aşa cum este firesc, în
Codul civil.
In fine, vasta operă de reformare a dreptului
procedural, în curs de înfăptuire, nu se poate realiza deplin fără o viziune
unitară, de ansamblu, care presupune consecvenţă legislativă şi o strânsă
corelare cu reforma de substanţă pe planul dreptului material.
II. Soluţii legislative
preconizate pentru noul Cod civil
Proiectul va promova o
concepţie monistă de reglementare a raporturilor
de drept privat, un singur act normativ - Codul
civil - urmând să încorporeze totalitatea
reglementărilor privitoare la persoane, relaţiile
de familie şi relaţiile comerciale. In plus, consecvenţa a obligat ca opera de
codificare să aibă în vedere şi dispoziţiile de drept internaţional privat.
Proiectul de lege - Codul civil va fi structurat pe 7
cărţi, precedate de un titlu preliminar: (i) Cartea I
„Despre persoane", (ii) Cartea a II-a „Despre familie", (iii) Cartea
a III-a „Despre bunuri", (iv) Cartea a IV-a
„Despre moştenire şi liberalităţi", (v) Cartea a V-a „Despre
obligaţii", (vi) Cartea a VI-a „Despre prescripţia extinctivă, decăderea
şi calculul termenelor", (vii) Cartea a VII-a „Dispoziţii de drept
internaţional privat".
A. Cartea I „Despre persoane"
Cartea I va avea ca obiect de
reglementare capacitatea civilă a persoanei fizice şi juridice şi va
reintroduce în Codul civil dispoziţiile principalelor legi speciale în această
materie.
Se vor urmări recunoaşterea, ocrotirea şi apărarea, în
mod egal şi efectiv, a drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice,
în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri, precum şi crearea unui cadru
legal general, modern şi unitar, aplicabil tuturor persoanelor juridice,
indiferent de regimul lor juridic (persoane juridice de drept public sau
persoane juridice de drept privat) ori de categoria sau forma lor juridică.
Totodată, se va ţine seama de necesitatea armonizării
soluţiilor cu cele cuprinse în alte reglementări interne şi internaţionale
referitoare la instituţia persoanei fizice şi a celei juridice, din perspectiva
creării unui cadru legislativ unitar care să constituie dreptul comun în
materie, cu respectarea particularităţilor juridice şi a normelor speciale
aplicabile fiecărei categorii de persoane, în special celor aflate într-un
dinamism accentuat, determinat de evoluţia dreptului comunitar şi a altor norme
internaţionale incidente.
In principiu, se vor avea în vedere:
- regândirea capacităţii de folosinţă anticipate a
copilului conceput;
- perfecţionarea regimului lipsei capacităţii de
exerciţiu;
- revizuirea instituţiilor tutelei şi curatelei, în
scopul asigurării unei protecţii reale a minorului;
- includerea unor reglementări specifice referitoare la
ocrotirea drepturilor la viaţă, la sănătate şi integritate, a dreptului la
viaţa privată şi la demnitatea persoanei, precum şi la respectul memoriei
persoanei decedate;
- consolidarea protecţiei drepturilor
personal-nepatrimoniale, prin reglementarea expresă a dreptului celui vătămat
ori ameninţat cu o atingere ilicită adusă personalităţii sale de a cere oricând
instanţei: (i) interzicerea încălcării, dacă ea este iminentă; (ii) încetarea
încălcării şi interzicerea ei pentru viitor, dacă ea durează încă; (iii)
constatarea caracterului ilicit al încălcării aduse, dacă tulburarea pe care ea
a creat-o subzistă încă; consacrarea, ca mijloc specific de apărare, a
dreptului la replică; instituirea unor măsuri provizorii specifice;
- consacrarea dreptului la domiciliu şi reşedinţă, a
unicităţii domiciliului şi reşedinţei;
- revizuirea dispoziţiilor referitoare la starea
civilă;
- revizuirea reglementării persoanei juridice;
- introducerea unor prevederi exprese privitoare la
funcţionarea persoanei juridice, la regimul special al nulităţii acesteia, cu
luarea în considerare a prevederilor din dreptul comparat, dreptul comunitar al
societăţilor comerciale şi legislaţia internă specială în domeniul societăţilor
comerciale şi al asociaţiilor şi fundaţiilor.
B. Cartea a II-a „Despre familie"
Cartea a II-a va propune, în
primul rând, o regândire a modalităţii de reglementare a materiei familiei,
renunţându-se la ideea unui cod distinct care să guverneze acest domeniu, aşa
cum există în prezent.
Printre cele mai importante noutăţi avute în vedere,
menţionăm:
- întărirea obligaţiei
statului de a sprijini, prin măsuri economice şi sociale, încheierea
căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei;
- consacrarea principiului interesului superior al
copilului în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor
Unite cu privire la drepturile copilului şi cu cele ale Legii nr. 272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările
ulterioare;
- stabilirea competenţei privind aplicarea
dispoziţiilor din materia familiei în sarcina instanţei tutelare.
In materia căsătoriei, ca noutăţi absolute, vor fi reglementate:
- instituţia logodnei; condiţiile pentru încheierea
logodnei vor fi, în principiu, similare celor cerute pentru încheierea
căsătoriei, cu excepţia avizului medical şi a autorizării date de organul
administrativ; proiectul nu va prevedea formalităţi aparte, speciale, pentru
logodnă, aceasta putând fi dovedită cu orice mijloc de probă; se vor prevedea
restituirea darurilor făcute în considerarea logodnei, precum şi sancţionarea
ruperii abuzive a acesteia;
- alegerea regimului matrimonial; pentru prima dată
după 1954 se va oferi soţilor posibilitatea de a alege între regimul
comunităţii legale, cel al comunităţii convenţionale şi cel al separaţiei de
bunuri; spre deosebire de reglementarea în vigoare, cei care nu vor dori să li
se aplice comunitatea legală vor putea încheia convenţii matrimoniale, care vor
fi autentificate de notar şi care, pentru a fi opozabile terţilor, vor fi
înscrise în Registrul naţional al regimurilor matrimoniale (la cererea soţilor,
convenţiile pot fi notate şi în cartea funciară sau înscrise în registrul comerţului,
precum şi în alte registre de publicitate prevăzute de lege);
- efectele patrimoniale generale ale căsătoriei
(aşa-numitul regim primar imperativ), cum sunt cele privitoare la locuinţa
familiei, locuinţă care va avea un regim identic, indiferent de regimul
matrimonial ales de soţi;
- regimul separaţiei de bunuri, în care fiecare dintre
soţi este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobândite înainte de încheierea
căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după
această dată;
- aspecte noi generate de pluralitatea de regimuri
matrimoniale; în timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărţite
fără nicio restricţie; regimul matrimonial poate fi modificat fie pe cale
convenţională, fie pe cale judiciară;
- instituţia divorţului pe cale administrativă;
competenţa pronunţării acestuia va aparţine ofiţerului de stare civilă de la
locul căsătoriei sau de la ultima locuinţă comună a soţilor.
In materia rudeniei, elementele
de noutate vor fi următoarele:
- lărgirea sferei subiectelor care pot fi titulare ale
acţiunii în tăgada paternităţii, respectiv: soţul mamei, mama, precum şi
copilul în cauză;
- reglementarea reproducerii
umane asistate medical cu terţ donator;
- reglementarea detaliată a condiţiilor de fond,
efectelor şi încetării adopţiei.
Va fi consacrată noţiunea de autoritate părintească (după
modelul Codului civil francez şi al celui al provinciei Quebec din Canada), iar
ca elemente de noutate se va prevedea că, în principiu, părinţii vor exercita
împreună această autoritate, chiar şi atunci când sunt divorţaţi; va fi
definită noţiunea de locuinţă a copilului şi va fi stabilit regimul
juridic al administrării bunurilor copilului.
C. Cartea a III-a „Despre bunuri"
Cartea a III-a va unifica dispoziţiile în materia bunurilor,
a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, unele existente în
reglementări disparate, ţinând cont de soluţiile din doctrină şi jurisprudenţă
în acest domeniu.
Se preconizează că principalele elemente de noutate în
această materie vor fi:
- în cazul accesiunii, realizarea distincţiei dintre
lucrările autonome şi lucrările adăugate, precum şi dintre lucrările cu
caracter durabil şi lucrările cu caracter provizoriu; în sfera lucrărilor
adăugate, se va face diferenţierea dintre lucrările necesare, cele utile şi
cele voluptuare, fiecăreia dintre aceste categorii de lucrări stabilindu-i-se
un regim juridic specific;
- reconsiderarea soluţiilor
juridice în materia dreptului de proprietate comună pe cote-părţi obişnuită;
- reglementarea instituţiei proprietăţii periodice şi
instituirea sancţiunii excluderii, aplicabilă în cazul în care unul dintre
coproprietari tulbură în mod grav exercitarea proprietăţii periodice -
excludere constând în vânzarea forţată a cotei-părţi din dreptul de proprietate
aparţinând celui exclus;
- limitarea duratei dreptului de superficie;
- reglementarea, în mod nuanţat, a regimului juridic
al lucrărilor şi al îmbunătăţirilor realizate de uzufructuar asupra bunului dat
în uzufruct;
- introducerea în dreptul civil român a instituţiei fiduciei, operaţiune juridică prin care
unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă,
garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi,
prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le administrează
cu un scop determinat, în folosul unuia sau al mai multor beneficiari; acest
concept cunoaşte o aplicare foarte largă în sistemul de drept anglo-saxon,
fiind deja receptat în dreptul continental, în unele sisteme juridice naţionale
(de exemplu, Franţa, Elveţia, Luxemburg);
- reglementarea generală, după modelul Codului civil
al provinciei Quebec din Canada, a instituţiei administrării bunurilor altuia;
dispoziţiile în această materie se vor aplica în fiecare situaţie în care nu
există reglementări speciale privitoare la administrarea bunurilor unei alte
persoane, precum şi în completarea eventualelor reglementări speciale;
- integrarea în Codul civil a reglementării în materia
cărţii funciare, cu reconsiderarea unora dintre soluţiile actualmente în
vigoare; în acest sens, se are în vedere consacrarea caracterului constitutiv
al înscrierii în cartea funciară.
D. Cartea a IV-a „Despre moştenire şi
liberalităţi"
Cartea a IV-a din proiectul de lege - Codul civil va
reglementa materia succesiunilor şi liberalităţi lor, în redactarea acesteia
pornindu-se de la necesitatea revizuirii unor instituţii precum testamentul,
rezerva succesorală sau raportul succesoral.
Se va propune regândirea structurii reglementării,
păstrându-se, în linii generale, actualele soluţii legislative, cu
valorificarea unor aspecte consacrate jurisprudenţial sau doctrinar, precum şi cu preluarea unor elemente din dreptul comparat.
Astfel, se au în vedere:
- gruparea aspectelor comune tuturor tipurilor de
succesiuni;
- definirea noţiunii de moştenire legală şi
precizarea caracterului moştenirii legale ca regulă supletivă în raport cu
moştenirea testamentară;
- consacrarea capacităţii anticipate de a moşteni;
- cu titlu de noutate, urmându-se norma similară din
Codul civil francez şi din cel al provinciei Quebec din Canada, vor fi
reglementate cazurile de nedemnitate absolută şi nedemnitate judiciară,
efectele nedemnităţii, precum şi faptul că aceste efecte pot fi înlăturate prin
manifestarea expresă a voinţei defunctului;
- în materia devoluţiunii legale a moştenirii, se
intenţionează menţinerea celor 4 clase tradiţionale de moştenitori,
stabilindu-se şi ordinea în care aceştia vin la succesiune;
- în privinţa reprezentării succesorale, se va urmări,
pe de o parte, să se consacre expres unele reguli deduse până acum numai pe
cale de interpretare doctrinară şi jurisprudenţială, iar pe de altă parte, să
se dea o reglementare unitară acestei materii;
- vor fi integrate în cod dispoziţiile privind
drepturile de moştenire ale soţului supravieţuitor, prevăzute actualmente în
Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor;
- în materia liberalităţilor, va fi consacrat
principiul potrivit căruia orice liberalitate trebuie să îmbrace forma
donaţiilor - inter vivos - sau a legatului - cuprins în testament;
- în materia donaţiilor, se va menţine cerinţa ad validitatem a formei autentice, dar va fi reglementată expres instituţia darului
manual;
- pentru reglementarea testamentului, se vor propune
soluţii noi vizând, printre altele, modernizarea materiei testamentelor
privilegiate şi valorificarea opiniilor exprimate de doctrină în materia
dezmoştenirii;
- va fi adusă o serie de îmbunătăţiri în domeniul
partajului şi transmisiunii moştenirii, urmărindu-se clarificarea actualelor
soluţii controversate.
E. Cartea a V-a „Despre
obligaţii"
e.1) Noua reglementare va urmări o abordare unitară a
raporturilor obligaţionale.
Se intenţionează renunţarea la diviziunea tradiţională
în raporturi civile şi raporturi comerciale, urmând a se consacra diferenţieri
de regim juridic în funcţie de calitatea de profesionist, respectiv
nonprofesionist a celor implicaţi în raportul juridic obligaţional. Se va avea
în vedere şi asigurarea unei protecţii corespunzătoare a consumatorilor,
perspectivă ce se va reflecta în dispoziţiile referitoare la formarea
contractului, integrarea clauzelor-standard în
contract, reducerea clauzei penale, repararea prejudiciului nepatrimonial etc.
In proiectul noului Cod civil materia obligaţiilor va
fi restructurată, pentru a conferi o ordine logică principalelor instituţii şi concepte. Astfel, se
intenţionează ca titlurile I- VI să cuprindă dispoziţii generale referitoare la conţinutul
raportului de obligaţie, dispoziţii cu privire la izvoare, modalităţi şi tipuri
de obligaţii, executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea
obligaţiilor, precum şi un capitol special destinat restituirii prestaţiilor.
Titluri distincte vor fi destinate contractelor speciale şi modalităţilor de
garantare a obligaţiilor.
e.2) Noua reglementare în materia obligaţiilor va
propune:
- lărgirea sferei izvoarelor obligaţiilor (alături de
contract, actul unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză,
plata nedatorată şi fapta ilicită a fost adăugat „orice alt act sau fapt de
care legea leagă naşterea unei obligaţii");
- reglementarea în detaliu a aspectelor referitoare la încheierea contractului - capacitatea, consimţământul, obiectul,
cauza şi forma (vor fi incluse dispoziţii speciale referitoare la forma
contractelor electronice) -, la nulitate (se va consacra prezumţia de nulitate
relativă) şi interpretare (va fi introdus conceptul de „voinţă concordantă" a părţilor),
la cesiunea contractului; se vor urmări simplificarea şi clarificarea
definiţiilor tipurilor de contracte, precum şi definirea altor tipuri de
contracte (cum ar fi contractul de adeziune sau contractul-cadru); se va
consacra răspunderea precontractuală, îndeosebi pentru negocierea cu
rea-credinţă, divulgarea sau folosirea neautorizată a informaţiilor
confidenţiale, retragerea intempestivă a ofertei;
- ca mecanismul încheierii contractelor să fie analizat
tot prin prisma conceptelor tradiţionale de ofertă şi acceptare, urmând însă a
fi avansate şi o serie de soluţii pentru cazurile în care această teorie se
aplică cu dificultate (negocieri îndelungate ori manifestări de voinţă
implicite);
- consacrarea soluţiei irevocabilităţii ofertei de a
contracta, detalierea regimului juridic al ofertei revocabile distinct de cel
al ofertei irevocabile, modificarea momentului încheierii contractului prin
consacrarea sistemului recepţiunii care se regăseşte în majoritatea sistemelor
de drept civil (contractul se va încheia în momentul şi în locul în care
acceptarea ajunge la ofertant, indiferent dacă acesta a cunoscut sau nu
conţinutul acceptării);
- reglementarea clauzelor standard şi a celor neuzuale;
- modificarea semnificativă a
reglementării în materia viciilor de consimţământ - urmând modelul
legislaţiilor moderne, numai eroarea esenţială va deschide calea unei acţiuni
în anularea contractului; eroarea asupra naturii sau obiectului contractului va
fi tratată ca fiind o cauză de nulitate relativă; vor fi incluse dispoziţii
exprese cu privire la eroarea de drept, ca fiind o cauză de anulare, şi se va
recunoaşte expres una dintre varietăţile dolului, dolul prin reticenţă;
leziunea va dobândi o vocaţie generală de protejare a părţii defavorizate
într-un raport contractual şi de remediere a dezechilibrelor contractuale grave
provocate prin comportamentul incorect al celeilalte părţi;
- referitor la obiectul contractului - imposibilitatea
iniţială a obiectului obligaţiei să nu atragă întotdeauna nulitatea
contractului; se va reglementa posibilitatea de a contracta cu privire la
bunurile care, la data încheierii contractului, aparţin unei terţe persoane;
- în materia efectelor contractului, introducerea unor
soluţii inovatoare, dintre care amintim: strămutarea riscului în contractele
translative de proprietate odată cu predarea bunului, reglementarea expresă a
impreviziunii şi a denunţării unilaterale ca modalitate de încetare a oricărui
tip de contract încheiat pe durată nedeterminată. Vor primi o reglementare
detaliată şi clauza de dezicere, pactul de opţiune, promisiunea de a contracta,
stipulaţia pentru altul, promisiunea faptei altuia şi simulaţia. In privinţa
reprezentării se va urmări, în principal, clarificarea condiţiilor şi a
efectelor acesteia, mai ales a efectelor actelor încheiate de reprezentant
fără indicarea numelui reprezentatului
şi a celor încheiate în lipsa sau cu depăşirea puterii de a reprezenta;
- în materia răspunderii civile delictuale, includerea
unor soluţii consacrate în doctrină şi jurisprudenţă, cum ar fi: răspunderea
pentru vătămarea unui interes, iar nu numai a unui drept subiectiv, răspunderea
în cazul neîndeplinirii unei activităţi impuse de lege sau de ordinul
superiorului, extinderea răspunderii comitentului pentru
fapta prepusului, definirea pazei juridice etc;
- în materia obligaţiilor complexe, preluarea regulii
solidarităţii legale în obligaţiile comerciale (consacrată, în prezent, în art.
42 din Codul comercial), introducerea solidarităţii pasive legale între
debitorii unor obligaţii contractate pentru exploatarea unei întreprinderi. Vor
fi prevăzute şi soluţii menite să clarifice anumite probleme controversate, cum
ar fi precizarea consecinţelor imposibilităţii executării în natură a
obligaţiilor asupra solidarităţii pasive ori enunţarea criteriilor de stabilire
a contribuţiei codebitorilor solidari la plata obligaţiei;
- în cadrul dispoziţiilor speciale referitoare la
executarea voluntară, detalierea regimului juridic al obligaţiilor de mijloace
şi rezultat, recunoaşterea plăţilor efectuate cu mijloace moderne de plată,
introducerea principiului nominalismului monetar şi a unor reguli noi în
privinţa anatocismului.
e.3) In ceea ce priveşte executarea silită a
obligaţiilor, se propune, faţă de reglementarea actuală, o restructurare a
acestei materii. Astfel, după enunţarea principiului că orice obligaţie trebuie
îndeplinită în mod integral şi la timp, vor fi enumerate mijloacele puse la
dispoziţia creditorului pentru a remedia consecinţele neexecutării obligaţiei,
respectiv: executarea în natură a obligaţiei; rezoluţiunea sau rezilierea
contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative, dacă
obligaţia este contractuală; alte mijloace prevăzute de lege pentru realizarea
dreptului (măsuri conservatorii, acţiunea oblică, acţiunea revocatorie).
Totodată, noţiunea de „neexecutare a obligaţiilor"
va fi definită în sens larg, spre a reuni toate formele de neexecutare, precum
neexecutarea totală sau parţială, executarea defectuoasă ori executarea cu întârziere
a obligaţiei.
In acelaşi timp, se va reglementa, în detaliu, punerea
în întârziere a debitorului (se prevede acordarea unui termen suplimentar
debitorului, pentru obţinerea unei executări voluntare a obligaţiei,
descurajându-se declanşarea imediată a procedurilor judiciare). Faţă de
reglementarea actuală din art. 1079, vor fi fost extinse situaţiile în care
debitorul se află de drept în întârziere, precizându-se că sarcina probei unui
caz de întârziere de drept revine întotdeauna
creditorului, pentru a proteja debitorul de un eventual comportament abuziv al
creditorului.
Prevederile proiectului păstrează regula actuală a
executării în natură a obligaţiilor, debitorul putând fi silit să ofere
creditorului prestaţia promisă atât timp cât acest lucru este posibil, însă
noţiunea de imposibilitate va fi interpretată în sens larg, cuprinzând atât o
imposibilitate de fapt, cât şi o imposibilitate de drept.
Proiectul va aduce ca noutate reglementarea
neexecutării obligaţiei de a face. Astfel, faţă de reglementarea actuală,
creditorul nu va mai fi obligat să ceară încuviinţarea instanţei judecătoreşti
pentru a trece la executarea silită, fiind însă dator să îl înştiinţeze pe
debitor prin cererea de punere în întârziere.
Se va menţiona, în mod expres, că prejudiciul
nepatrimonial este susceptibil de reparaţie, formularea din proiect fiind
menită să permită integrarea tendinţelor moderne privind formele prejudiciului
nepatrimonial (a se vedea Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene Simone Leitner c. TUI Deutschland GmbH &Co. KG din 12
martie 2002).
O modificare importantă va privi momentul de la care
vor începe să curgă dobânzile moratorii în cazul obligaţiilor băneşti.
Spre deosebire de soluţia actuală conţinută în art.
1088 din Codul civil, proiectul va stabili că daunele moratorii vor curge din
ziua scadenţei, fără a fi nevoie de vreo punere în întârziere. Această soluţie
este menită să stimuleze executarea la timp a obligaţiilor băneşti, răspunzând
mai bine exigenţelor comerţului şi corespunzând totodată tendinţelor moderne
din dreptul european şi din proiectele de unificare a dreptului privat.
In ceea ce priveşte clauza penală, faţă de
reglementarea actuală din art. 1070, proiectul va prevedea că instanţele
judecătoreşti, chiar dacă pot reduce clauza penală, nu o pot suprima; în plus,
pe de o parte, instanţele judecătoreşti nu pot reduce clauza penală sub
valoarea obligaţiei principale, chiar dacă creditorul nu dovedeşte existenţa
unui prejudiciu şi, pe de altă parte, nu au puterea de a majora penalitatea
atunci când aceasta este inferioară prejudiciului efectiv suferit.
Modificări importante vor fi aduse şi în ceea ce
priveşte rezoluţiunea şi rezilierea contractului, regula urmând a fi
rezoluţiunea convenţională, şi nu cea judiciară, ca în prezent.
e.4) Titlul al VI-lea al Cărţii a V-a, „Transmisiunea
şi transformarea obligaţiilor", va fi restructurat pentru a permite o
expunere sistematică a reglementării. In materia cesiunii de creanţă, se vor
urmări clarificarea şi simplificarea regulilor aplicabile, mai ales în ceea ce
priveşte opozabilitatea cesiunii de creanţă faţă de debitorul cedat. Va fi
reglementată, în mod distinct, cesiunea unei universalităţi de creanţe pentru a
permite astfel realizarea unor operaţiuni esenţiale în raporturile de credit,
cum sunt operaţiunile de factoring. De asemenea, proiectul intenţionează a
completa o lacună importantă în legislaţia noastră actuală, detaliind regulile
aplicabile creanţelor constatate printr-un titlu la purtător în ceea ce
priveşte transferul titlurilor, drepturile deţinătorului titlului, mijloacele
de apărare şi acţiunea deţinătorului deposedat de titlul său în mod nelegitim.
O altă noutate priveşte reglementarea preluării de
datorie, acest mecanism permiţând simplificarea şi accelerarea schimburilor
economice prin realizarea concomitentă a mai multor raporturi obligaţionale,
fără a se recurge la mecanismul novaţiei prin schimbare de debitor.
e.5) Ca o consecinţă a abandonării dualismului Cod
civil - Cod comercial, se propune includerea în Codul civil a cât mai multor
contracte, într-un titlu distinct, „Contracte speciale". Vor fi astfel
reglementate inclusiv contractele considerate ca fiind apanajul exclusiv al
comercianţilor. Astfel, vor fi reglementate în Codul civil contractul de
comision, de consignaţie, de expediţie, de transport, de agenţie, de
intermediere, antrepriză, contractul de report, de furnizare, contractul de
depozit hotelier, o serie de contracte bancare.
Se preconizează ca fiecărui contract special să îi fie
destinat un capitol distinct, iar contractele concepute ca variatiuni ale unui
tip special de contract vor constitui subdiviziuni ale unui capitol (de
exemplu: depozitul necesar, depozitul hotelier, sechestrul convenţional sunt
reglementate ca subdiviziuni ale contractului de depozit; contractul de
comision, contractul de consignaţie şi contractul de expediţie sunt analizate
ca subdiviziuni ale contractului de mandat fără reprezentare).
In materia vânzării, se vor reglementa aspecte precum
promisiunea de vânzare, vânzarea bunului altuia, obligaţiile vânzătorului şi
ale cumpărătorului şi vor fi stabilite reguli speciale referitoare la
exercitarea drepturilor părţilor la contract. Vor fi incluse dispoziţii
privitoare la dreptul de preempţiune şi la vânzarea cu pact de răscumpărare, vânzarea
cu drept de opţiune, reguli speciale în materia vânzării bunurilor mobile şi
imobile. Vor fi reglementate şi diferite varietăţi de vânzare, precum vânzarea
cu plata preţului în rate, vânzarea la licitaţie publică, vânzarea de drepturi litigioase.
Vor fi introduse prevederi legale referitoare la
contracte ce nu cunosc la acest moment o reglementare de principiu în dreptul
românesc, un exemplu în acest sens fiind contractul de furnizare.
Dispoziţiile ce vor fi propuse în materia contractului de report se intenţionează
a constitui dreptul comun pentru reglementările speciale care guvernează astfel
de operaţiuni, cum ar fi regulamente bursiere. Potrivit concepţiei proiectului,
contractul de report va cuprinde în structura sa o vânzare care se execută imediat,
cu plata la vedere şi cu predarea titlurilor care fac obiectul vânzării, şi o
revânzare între aceleaşi părţi, de data aceasta având calităţi inverse, pe un
preţ determinat şi la un termen determinat, a unor titluri de aceeaşi specie cu
cele care au făcut obiectul primei vânzări.
In cazul contractului de
locaţiune, proiectul va stabili, în primul rând,
reguli referitoare la natura locaţiunii, drepturile şi obligaţiile rezultând
din contract, precum şi condiţii de încetare a acestuia. Reguli particulare sunt
preconizate a fi introduse cu privire la contractul de închiriere a unei
locuinţe şi cu privire la locaţiunea unui teren (contractul de arendare).
In materia societăţii, proiectul va propune structurarea sistemului societăţilor pe
următoarele principii: societăţile pot fi simple (reglementate de Codul civil,
fără a le denumi însă ca atare, deşi o astfel de tehnică este întâlnită în
Codul elveţian al obligaţiilor care reglementează societatea simplă) sau
speciale (reglementate de legi speciale); societăţile simple (civile) sunt cele
constituite prin contractul de societate, exclusiv în condiţiile Codului civil;
societăţile speciale sunt toate celelalte societăţi, altele decât cele simple,
constituite pentru exerciţiul unor activităţi economice sau diverse profesii,
reglementate de legi speciale. Prevederile proiectului noului Cod civil privind
societatea simplă constituie şi dreptul comun cu privire la societăţile
speciale. Societăţile simple pot fi cu sau fără personalitate juridică, în
funcţie de voinţa asociaţilor, şi pot dobândi personalitate juridică prin
înscrierea în registrul comerţului (în Codul civil elveţian orice persoană
morală dobândeşte personalitatea prin înscrierea în registrul comerţului, chiar
şi asociaţiile şi fundaţiile, cu excepţia persoanelor de interes public care
dobândesc personalitate exclusiv prin efectul legii).
In ceea ce priveşte contractul
de transport (cap. VIII), vor fi reglementate în
detaliu aspecte precum: noţiunea, dovada, transportul succesiv, domeniul de
aplicare, încheierea contractului de transport, pluralitatea de exemplare,
recipisa de primire, transmisibilitatea documentelor de transport, efectele
transmiterii documentului de transport, ambalajul, obligaţiile expeditorului la
predarea bunurilor spre transport, suspendarea transportului şi contraordinul,
împiedicări la executarea transportului, modificările aduse de transportator
contractului de transport, dreptul de dispoziţie ulterioară al expeditorului,
dreptul de refuz al transportatorului, obligaţia de predare şi informare care
incumbă transportatorului, drepturile şi obligaţiile esenţiale ale
destinatarului, preţul şi alte cheltuieli, obligaţiile esenţiale ale
destinatarului, imposibilitatea predării bunurilor, dreptul de retenţie
aparţinând transportatorului, răspunderea transportatorului, raporturile dintre
cărăuşii succesivi, obligaţiile esenţiale ale transportatorului în transportul
de călători şi bagaje, obligaţii ale părţilor, răspunderea pentru călători şi
bagaje, răspunderea în transportul succesiv.
In cadrul contractului de mandat vor fi
reglementate distinct, ca variatiuni ale acestuia, contractele
de comision, consignaţie şi expediţie.
In materia contractului de
agenţie vor fi integrate principiile consacrate de
Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali
permanenţi, de Convenţia asupra agenţiei în vânzarea internaţională de bunuri,
încheiată la Geneva la 17 februarie 1983, avându-se totodată în vedere
respectarea standardelor minimale fixate de Directiva Consiliului nr.
86/653/CEE privind coordonarea legislaţiei statelor membre referitoare la
agenţii comerciali independenţi.
Complexitatea economiei şi a pieţelor, fenomenul de
specializare economică a operatorilor economici şi de globalizare a
schimburilor comerciale a impus cu necesitate apariţia intermedierii ca
operaţiune prin care se pun în legătură mai multe părţi, cu scopul de a se
facilita încheierea unor acte juridice. In consecinţă, proiectul va propune o
reglementare distinctă a contractului de
intermediere.
Un capitol distinct va fi consacrat contractului de
depozit, care va reglementa separat depozitul
obişnuit, depozitul necesar, depozitul hotelier, precum şi sechestrul
convenţional.
In materia contractului de împrumut, noutăţile vor viza, în principal, prevederile referitoare la
promisiunea de împrumut, pieirea bunului dat în comodat, obligaţia comodantului
de informare, transferul proprietăţii şi al riscurilor în contractul de
împrumut de consumaţie, restituirea împrumutului, regimul dobânzilor.
Proiectul va include şi
reglementarea contractului de cont curent, precum şi a unor contracte bancare, folosite în mod uzual de instituţiile financiare.
Necesitatea unei reglementări a contractului de cont
curent bancar se justifică, pe de o parte, prin particularităţile pe care
acesta le prezintă faţă de contractul de cont curent comercial, iar pe de altă
parte, prin faptul că răspunde unei realităţi caracterizate prin
„bancarizarea" raporturilor de acest tip.
In proiect se va propune includerea reglementării revizuite a materiei contractului de asigurare (actualmente, Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi
reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare).
In ceea ce priveşte contractul de rentă, principalele
noutăţi privesc stipularea rentei în beneficiul unui terţ, rezoluţiunea
contractului de rentă viageră, modurile de constituire a rentei.
Principalele noutăţi ale contractului de joc şi
prinsoare privesc lipsa dreptului la acţiune în justiţie atunci când
acestea nu au fost autorizate de autoritatea competentă.
In materia contractului de
tranzacţie, prevederile noi vizează efectele
tranzacţiei încheiate pe baza unor documente false şi introducerea instituţiei
tranzacţiei asupra unui proces terminat.
e.6) Reglementarea privitoare la garantarea obligaţiilor urmează a fi
structurată în garanţii personale (fideiusiunea şi garanţiile autonome)
şi privilegii şi garanţii reale. In cadrul garanţiilor autonome vor fi
reglementate distinct scrisoarea de confort şi scrisoarea de garanţie.
Referitor la privilegii şi
garanţii reale, proiectul va consacra regula egalităţii creditorilor şi
va defini noţiunea de cauză de preferinţă.
Privilegiile vor fi definite ca preferinţe acordate de
lege unor creditori, în considerarea calităţii creanţei lor, acestea
nereprezentând un drept distinct în patrimoniul beneficiarilor, care s-ar
adăuga creanţei, ci doar o ameliorare a statutului juridic al acesteia în cazul
unui concurs între creditori.
Totodată, noţiunea de garanţie reală include toate instrumentele prin care un
creditor dobândeşte un drept cu privire la unul sau mai multe bunuri ale
debitorului său ori, în anumite cazuri, cu privire la bunurile unei alte
persoane şi care se adaugă dreptului său de creanţă.
Garanţiile reale ce vor fi reglementate în proiect vor
fi ipoteca, gajul şi dreptul de retenţie.
In ceea ce priveşte ipoteca, proiectul va propune o
unificare şi o completare a soluţiilor actuale din Codul civil şi din titlul VI din Legea nr. 99/1999 privind unele
măsuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificările ulterioare,
prevăzând, ca noutate, că şi bunurile mobile pot face obiectul unei ipoteci.
Totodată, se va înlătura restricţia actuală din Codul civil şi se va
dispune că, în materie imobiliară, este posibilă constituirea ipotecii asupra
unei universalităţi de bunuri imobile.
Referitor la gaj, proiectul va prevedea că această
garanţie reală nu poate avea ca obiect decât bunuri mobile susceptibile de detenţie materială; spre deosebire de
reglementarea actuală, gajul nu poate purta asupra bunurilor incorporale, cum sunt
drepturile de creanţă, decât dacă sunt încorporate într-un titlu de valoare,
ele putând face însă obiectul ipotecii mobiliare.
In absenţa unei reglementări generale în Codul civil
actual a dreptului de retenţie, proiectul va prevedea în mod expres acest tip
de garanţie reală imperfectă.
F. Cartea a VI-a „Despre
prescripţia extinctivă, decăderea şi calculul termenelor"
Proiectul noului Cod civil va rezerva o carte distinctă
regulilor aplicabile prescripţiei extinctive (alături de decăderea din
exerciţiul unui drept subiectiv civil), în timp ce uzucapiunea urmează a fi
tratată în Cartea a III-a („Despre bunuri"), ca un efect al posesiei; se
va prevedea totuşi, spre a se asigura corelarea între aceste materii, că
dispoziţiile aplicabile uzucapiunii se completează, în mod corespunzător, cu
cele de la materia prescripţiei extinctive.
Din punct de vedere normativ, noua reglementare preia,
cu îmbunătăţiri substanţiale, prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă, sistematizate pe probleme specifice (dispoziţii
generale, termenul prescripţiei extinctive, cursul prescripţiei extinctive,
împlinirea prescripţiei extinctive), la care se va adăuga o reglementare
generală a termenelor de decădere, aceasta din urmă constituind o noutate absolută
în dreptul civil român.
Proiectul va delimita prescripţia dreptului material la
acţiune de prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instituţie de
drept procesual civil supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
De asemenea, se va propune
reglementarea termenului de prescripţie extinctivă în materia răspunderii
civile delictuale, prin fixarea unui termen de prescripţie de 10 ani, în cazul
în care prejudiciul este cauzat prin tortură sau acte de barbarie, prin
violenţă sau agresiuni sexuale comise nu numai contra unui minor, ci şi contra
unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa, precum şi pentru pagubele aduse mediului înconjurător.
In sfârşit, se mai are în vedere instituirea unui nou
caz de suspendare a prescripţiei extinctive foarte util în practică, şi anume
acela al negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a
neînţelegerilor dintre părţi. Se va lua în considerare faptul că, într-o
asemenea situaţie, continuarea curgerii prescripţiei ar fi nejustificată şi
chiar inechitabilă pentru cel care a încercat să evite un litigiu judiciar,
purtând cu bună-credinţă negocieri de rezolvare a diferendului.
G. Cartea a VII-a
„Dispoziţii de drept internaţional privat"
In această materie vor fi
integrate prevederile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat, revizuite însă, pentru a fi puse în
acord cu noua concepţie în materia dreptului familiei, cuprinsă în proiect, şi
cu instrumentele comunitare şi internaţionale în domeniul dreptului
internaţional privat.
Proiectul va consacra autonomia de voinţă a soţilor, în
sensul posibilităţii de a alege, în anumite limite, legea aplicabilă regimului
matrimonial, reflectându-se astfel principiul instituit prin Convenţia de la
Haga din 1978 cu privire la legea aplicabilă regimurilor matrimoniale şi
reafirmat în Cartea verde a Comisiei Europene privind conflictul de legi în
materia regimurilor matrimoniale, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa şi
recunoaşterea hotărâri lor judecătoreşti.
De asemenea, reglementarea propusă va distinge între
efectele personale şi cele patrimoniale generale ale căsătoriei (regimul primar
imperativ), pe de o parte, şi regimurile matrimoniale propriu-zise, pe de altă
parte.
In materia divorţului, se va inversa binomul „cetăţenie
comună - domiciliu comun", legea aplicabilă fiind, în principal, legea reşedinţei obişnuite comune, iar în
lipsă, legea cetăţeniei comune a soţilor.
Referitor la legea reşedinţei obişnuite comune se va
propune o apropiere de norma de competenţă în materia divorţului consacrată în
dreptul român de art. 607 din Codul de procedură civilă şi menţinută în
proiectul noului Cod de procedură civilă.
Se va propune aplicarea legii române în alte cazuri în care nu se pot aplica celelalte criterii care să asigure
previzibilitatea soluţiei în această materie, urmând, în acest sens, cele
statuate în Cartea verde a Comisiei Europene privind legea aplicabilă şi
competenţa în materia divorţului, lansată la 14 martie 2005, şi în Cartea verde
a Comisiei Europene privind conflictul de legi în materia regimurilor
matrimoniale, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa şi recunoaşterea
hotărârilor judecătoreşti.
Proiectul va propune, ca instituţie nouă, „înlăturarea
excepţională a legii aplicabile", care permite judecătorului, în mod
excepţional, să stabilească legea aplicabilă cea mai adecvată în speţă,
independent de norma conflictuală în materie.
In ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor de legi
în diferite materii, proiectul va propune soluţii noi, de natură să asigure
compatibilitatea dreptului internaţional privat român cu dreptul comunitar,
precum şi cu cele mai recente reglementări adoptate în cadrul Conferinţei de
drept internaţional privat de la Haga.
Astfel, sunt de remarcat
următoarele modificări semnificative ce se au în vedere:
- referitor la ocrotirea persoanei fizice, spre
deosebire de actuala reglementare (art. 36-39 din Legea nr. 105/1992),
proiectul va distinge între ocrotirea minorului şi ocrotirea majorului;
- în materia legii aplicabile obligaţiei de
întreţinere, va fi consacrată, ca regulă generală, aplicarea legii reşedinţei
obişnuite a creditorului, dar va fi prevăzută şi posibilitatea părţilor de a
alege, în anumite limite, legea aplicabilă;
- în materia moştenirii, se va propune aplicarea legii
ultimei reşedinţe obişnuite a defunctului, iar prin excepţie, pentru bunurile
imobile, legea locului unde sunt situate;
- se va lărgi autonomia de voinţă a testatorului, prin
instituirea posibilităţii acestuia de a alege legea aplicabilă moştenirii,
singura îngrădire fiind aceea de a nu se aduce atingere drepturilor
moştenitorilor rezervatari;
- în materia bunurilor, o atenţie specială va fi
acordată garanţiilor, în efortul de corelare cu noile reglementări propuse în
materia ipotecilor mobiliare şi imobiliare, precum şi în scopul de a reformula
soluţiile privind ipotecile mobiliare consacrate în Legea nr. 99/1999, cu
modificările ulterioare.
III. Principalele surse de documentare avute în
vedere la elaborarea Tezelor prealabile privind
proiectul de lege - Codul civil, precum şi la elaborarea proiectului de lege -
Codul civil
a) Constituţia României, republicată;
b) Coduri:
- Codul civil;
- Codul familiei;
- Codul civil al provinciei Quebec din Canada;
- Codul civil francez;
- Codul civil italian;
- Codul civil spaniol;
- Codul civil elveţian;
- Codul elveţian al obligaţiilor;
- Codul civil german;
- Codul civil brazilian.
c) Coduri - proiecte:
- Proiectul Codului civil român din 1940;
- Proiectul Codului civil român din 1971.
d) Acte normative comunitare:
- Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993
privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 95 din 21 aprilie 1993;
- Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale
întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a
Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi
2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului
(CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 149 din 11 iunie 2005;
- Directiva 2002/65/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind
comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum şi de modificare
a Directivei 90/619/CE şi a directivelor 97/7/CE şi 98/27/CE, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 271/2002;
- Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de
consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene nr. L 171 din 7 iulie 1999;
- Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor cu privire la
contractele la distanţă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene nr. L 144/1997;
- Directiva 94/47/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protecţia
dobânditorilor în ceea ce priveşte anumite aspecte ale contractelor privind
dobândirea dreptului de folosinţă pe durată limitată a bunurilor imobile,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 280 din 29
octombrie 1994;
- Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii
instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006;
- Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului
întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006;
- Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 125 din 5 mai 2001;
- Convenţia de la Roma din 1980 privind legea
aplicabilă obligaţiilor contractuale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. 27 din 26 ianuarie 1998;
- Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European
şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor
necontractuale (Roma II), publicat în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene nr. L 199 din 31 iulie 2007;
- Regulamentul (CE) nr. 2.201/2003 al Consiliului din
27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi
executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia
răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000,
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 338 din 23 decembrie
2003;
- Regulamentul (CE) nr.
593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind
legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I),
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 4 iulie 2008;
- Cartea verde a Comisiei
Europene privind conflictul de legi în materia regimurilor matrimoniale,
inclusiv în ceea ce priveşte competenţa şi recunoaşterea hotărârilor
judecătoreşti, lansată la data de î 7 iulie 2006.'
e) Alte documente
internaţionale:
- Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31
mai 1994;
- Convenţia cu privire la drepturile copilului,
ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 314
din 13 iunie 2001 (convenţie adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei
Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989);
- Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării
în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993,
ratificată prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
- Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor
omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi
medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la
Oviedo la 4 aprilie 1997, şi Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru
protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile
biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea donării fiinţelor umane,
semnat la Paris la 12 ianuarie 1998, ratificate prin Legea nr. 17/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 103 din 28 februarie 2001;
- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10
decembrie 1948, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite
la 10 decembrie 1948;
- Pactul internaţional cu privire la drepturile civile
şi politice, adoptat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 16 decembrie 1966, ratificat de România prin
Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20
noiembrie 1974;
- Pactul internaţional cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generală a Organizaţiei
Naţiunilor Unite la data de 16 decembrie 1966, ratificat de România prin
Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974;
- Convenţia privind consimţământul la căsătorie,
vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriilor, adoptată de
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 10 decembrie 1962,
ratificată de România prin Legea nr. 116/1992, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 330 din 24 decembrie 1992;
- Convenţia europeană în materia adopţiei de copii,
încheiată la Strasbourg la data de 24 aprilie 1967, ratificată de România prin
Legea nr. 15/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 martie 1993;
- Convenţia europeană asupra
statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, încheiată la
Strasbourg la 15 octombrie 1975;
- Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii
internaţionale de copii, încheiată la Haga la data de 25 octombrie 1980,
ratificată de România prin Legea nr. 100/1992, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992;
- Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării
în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la data de 29 mai 1993,
ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
- Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc
copiii, adoptată la Strasbourg la data de 15 mai 2003, ratificată de România
prin Legea nr. 87/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007;
- Convenţia asupra legii aplicabile regimurilor
matrimoniale, încheiată la Haga la 14 martie 1978, neratificată de România;
- Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de
vânzare internaţională de mărfuri, la care România a aderat prin Legea nr.
24/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 19 martie 1991;
- Convenţia asupra prescripţiei în materie de vânzare
internaţională de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, şi
Protocolul de modificare a convenţiei, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980, la
care România a aderat prin Legea nr. 24/1992, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 46 din 20 martie 1992;
- Principiile dreptului european al contractelor,
elaborate de Comisia privind dreptul european al contractelor.
f) Legi interne relevante:
- Legea din 30 iulie 1934 pentru reglementarea
contractului de consignaţie, publicată în Monitorul
Oficial, nr. 173 din 30 iulie 1934;
- Legea nr. 153/1937 pentru magazinele generale şi
warantarea mărfurilor şi cerealelor, publicată în Monitorul Oficial, nr. 81 din
7 aprilie 1937;
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al
soţului supravieţuitor, publicată în Monitorul Oficial, nr. 133 din 10 iunie
1944;
- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi
persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 ianuarie 1954;
- Decretul nr. 32/1954 de punere în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele
fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 32 din 31 ianuarie 1954;
- Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia
extinctivă, republicat în Buletinul Oficial, Partea I,
nr. 11 din 15 iulie 1960;
- Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului
locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, publicată
în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 47 din 31 martie 1973, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 122 din 31 decembrie
1980, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor
economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi
completările ulterioare;
- Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi
alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 97 din
6 mai 1991, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 933 din 13 octombrie
2004, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007;
- Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992;
- Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi
modelelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 20 decembrie 2007;
- Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993 privind unele măsuri
pentru restructurarea activităţii regiilor autonome, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 23 august 1993, cu modificările ulterioare;
- Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 24 ianuarie 1995, cu modificările ulterioare;
- Legea notarilor publici şi a activităţii notariale
nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificările
şi completările ulterioare;
- Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei
juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea
statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu
modificările ulterioare;
- Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi
reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.
7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006;
- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 282 din 11
noiembrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31
decembrie 1997, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1997 privind
reorganizarea regiilor autonome, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 125 din 19 iunie
1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 207/1997, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 18 decembrie 1997, cu modificările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr. 52/1997 privind regimul
juridic al francizei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 14 mai 1998;
- Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind
transporturile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile
de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 9 din
12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind navigaţia
civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 10 martie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile
geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, cu
modificările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr. 116/1998 privind
instituirea regimului special pentru activitatea de transport maritim
internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 29 august 1998, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 231/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 8 iunie 2004, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi
regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 448 din 24 noiembrie
1998, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind
transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a
Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru
investiţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999,
cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind
protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de
locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, cu modificările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr.
106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 168 din 5 martie 2008;
- Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind
administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor
de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea
activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 69 din 3 februarie 2003, cu modificările şi
completările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr. 88/1999 privind stabilirea
unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 31 august
1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 401/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 455 din 27 iunie 2002;
- Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia
consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din
contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18
aprilie 2008;
- Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare
şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 148 din 10
aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr.
9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.
356/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 425 din 18 iunie 2002;
- Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25
iulie 2005, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii
şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 140
din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, cu
modificările ulterioare;
- Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2
aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea patronatelor nr. 356/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001, cu modificările ulterioare;
- Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 123 din 20
februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali
permanenţi, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 581 din 6 august 2002;
- Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru
întărirea disciplinei contractuale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 529 din 19 iulie
2002, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 202/2002 privind
egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 150 din 1 martie 2007;
- Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor
cu tulburări psihice nr. 487/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 8 august
2002, cu completările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea
şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 323/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 15 iulie 2003, cu
modificările ulterioare;
- Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, cu
completările ulterioare;
- Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5
februarie 2003;
- Legea nr. 282/2004 privind
protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând
asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri
imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 30 iunie 2004;
- Legea nr. 289/2004 privind
regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate
consumatorilor, persoane fizice, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 319 din 23
aprilie 2008, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 557
din 23 iunie 2004, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al
adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificările
şi completările ulterioare;
- Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu
caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor
electronice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004,
cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea cooperaţiei agricole nr. 566/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.236 din 22 decembrie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 februarie 2005;
- Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi,
precum şi de către persoanele juridice străine, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005;
- Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea
Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 11
octombrie 2006;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 655 din 22 iulie
2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind
evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 290/2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005,
cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind
atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind
regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30
iunie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.
22/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie 2007;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027
din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
227/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007, cu
modificările ulterioare;
- Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi
regimul general al cultelor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2008;
- Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea
şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007.