DECRET
Nr. 253 din 14 octombrie 1961
privind ratificarea de catre Republica Populara Romina a Conventiei asupra
marii teritoriale si zonei contigui si a Conventiei asupra marii libere, precum
si aderarea Republicii Populare Romine la Conventia asupra platoului
continental, incheiate la Geneva, la 29 aprilie 1958
ACT EMIS DE: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII POPULARE ROMINE
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL Nr. 25 din 14 octombrie 1961
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romine decreteaza:
Art. 1
Republica Populara Romina ratifica Conventia asupra marii teritoriale si
zonei contigui, incheiata la Geneva, la 29 aprilie 1958 si confirma rezervele
facute cu ocazia semnarii, si anume:
a) rezerva la articolul 20:
"Guvernul Republicii Populare Romine considera ca navele de stat se
bucura de imunitate in apele teritoriale straine si ca aplicarea masurilor
prevazute in acest articol poate sa aiba loc pentru aceste nave numai cu
acordul statului sub pavilionul caruia ele navigheaza".
b) rezerva la articolul 23:
"Guvernul Republicii Populare Romine considera ca statul riveran are
dreptul de a stabili ca trecerea navelor de razboi straine prin apele sale
teritoriale este subordonata unei aprobari prealabile".
Art. 2
Republica Populara Romina ratifica Conventia asupra marii libere, incheiata
la Geneva, la 29 aprilie 1958 si confirma rezerva precum si declaratia facute
cu ocazia semnarii, si anume:
a) rezerva la articolul 9:
"Guvernul Republicii Populare Romine considera ca principiul de drept
international dupa care o nava este supusa in marea libera numai jurisdictiei
statului sub al carui pavilion navigheaza se aplica la toate navele de stat,
indiferent de scopul pentru care sint folosite".
b) declaratie: "Guvernul Republicii Populare Romine considera ca
definitia pirateriei astfel cum este formulata in art. 15 din Conventia asupra
marii libere nu cuprinde unele actiuni care potrivit dreptului international
contemporan trebuie sa fie socotite ca fiind acte de piraterie".
Art. 3
Republica Populara Romina adera la Conventia asupra platoului continental,
incheiata la Geneva, la 29 aprilie 1958.
CONVENTIE*)
ASUPRA MARII TERITORIALE SI ZONEI CONTIGUI
*) Traducere.
Statele parti la prezenta Conventie
Au cazut de acord asupra urmatoarelor dispozitii:
PARTEA INTII
MAREA TERITORIALA
SECTIUNEA I
Dispozitii generale
Art. 1
1. Suveranitatea statului se intinde, in afara teritoriului sau si a apelor
sale interioare, asupra unei zone a marii adiacenta coastelor sale, denumita
mare teritoriala.
2. Aceasta suveranitate se exercita in conditiile fixate de dispozitiile
prezentelor articole si de celelalte reguli ale dreptului international.
Art. 2
Suveranitatea Statului riveran se extinde si asupra spatiului aerian de
deasupra marii teritoriale, precum si asupra fundului marii si subsolului ei.
SECTIUNEA II
Limitele marii teritoriale
Art. 3
Sub rezerva dispozitiilor contrare din prezentele articole, linia de baza
normala care serveste la masurarea latimii marii teritoriale este linia
refluxului de-a lungul coastei asa cum este indicata pe hartile marine la scara
mare, recunoscute oficial de statul riveran.
Art. 4
1. In regiunile in care linia coastei prezinta crestaturi si sinuozitati
adinci, sau daca exista grupuri de insule de-a lungul coastei, in imediata
apropiere a acesteia, poate fi adoptata metoda liniilor de baza drepte legind
puncte apropiate, pentru trasarea liniei de baza de la care se masoara latimea
marii teritoriale.
2. Traseul acestor linii de baza nu trebuie sa se departeze, intr-un mod
apreciabil, de directia generala a coastei, si intinderile de mare situate
inauntrul acestor linii trebuie sa fie suficient legate de domeniul terestru,
pentru a putea fi supuse regimului apelor interioare.
3. Liniile de baza nu pot fi trasate spre ridicaturile de teren ce ramin
descoperite in timpul refluxului sau sa porneasca de la acestea, decit in cazul
cind pe ele sint amplasate faruri sau instalatii similare, care se afla in
permanenta deasupra nivelului marii.
4. In cazurile in care metoda liniilor de baza drepte se aplica conform
dispozitiilor paragrafului 1, se poate tine seama, pentru determinarea anumitor
linii de baza, de interesele economice specifice regiunii respective, a caror
realitate si importanta sint in mod clar atestate de o folosire indelungata.
5. Sistemul liniilor de baza drepte nu poate fi aplicat de catre un Stat in
asa fel incit sa intrerupa legatura dintre marea teritoriala a altui Stat si
largul marii.
6. Statul riveran trebuie sa indice in mod clar liniile de baza drepte pe
hartile marine, asigurind acestora o publicitate suficienta.
Art. 5
1. Apele situate inauntrul liniei de baza a marii teritoriale, in fata
uscatului, fac parte din apele interioare ale Statului.
2. In cazul in care stabilirea unei linii de baza drepte, conform
articolului 4, are ca rezultat inglobarea, ca ape interioare, a unor zone care
erau mai inainte considerate ca facind parte din marea teritoriala sau din
marea libera, dreptul de trecere inofensiva prevazut de articolele 14 - 23 se
aplica acestor ape.
Art. 6
Limita exterioara a marii teritoriale este constituita de o linie avind
fiecare punct la o distanta egala cu latimea marii teritoriale masurata din
punctul cel mai apropiat al liniei de baza.
Art. 7
1. Prezentul articol nu se refera decit la golfurile la care un singur Stat
este riveran.
2. In sensul prezentelor articole, un golf este o crestatura bine marcata a
carei patrundere in uscat, in raport cu latimea deschizaturii, este astfel
incit contine ape inconjurate de coasta si constituie mal mult decit o simpla
inflexiune a coastei. Totusi, o crestatura nu este considerata drept un golf
decit daca suprafata sa este egala sau superioara aceleia a unui semicerc care
are ca diametru linia trasa de-a curmezisul intrarii crestaturii.
3. In scopul stabilirii masuratorilor, suprafata unei crestaturi este cea
cuprinsa intre linia refluxului in jurul tarmului crestaturii si linia trasata
intre liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci cind din
cauza prezentei unor insule, o crestatura are mai multe intrari, semicercul
este trasat luindu-se ca diametru suma liniilor care inchid diferitele intrari.
Suprafata insulelor situate in interiorul unei crestaturi este cuprinsa in
suprafata totala a acesteia.
4. Daca distanta intre liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale
unui golf nu trece peste 24 mile, poate fi trasata o linie de demarcatie intre
aceste doua linii ale refluxului, iar apele astfel inchise de aceasta linie
sint considerate ca ape interioare.
5. In cazul in care distanta dintre liniile refluxului punctelor de intrare
naturale ale unui golf trece peste 24 de mile, o linie de baza dreapta de 24 de
mile este trasata in interiorul golfului, in asa fel incit sa inchida cea mai
mare suprafata de apa care ar putea fi delimitata printr-o linie de aceasta
lungime.
6. Dispozitiile precedente nu se aplica golfurilor numite
"istorice", nici in cazurile in care se aplica sistemul liniilor de
baza drepte prevazute la articolul 4.
Art. 8
In scopul delimitarii marii teritoriale, instalatiile permanente facind
parte integranta din sistemul portuar si care inainteaza cel mai mult spre larg
sint considerate ca facind parte din coasta.
Art. 9
Radele care servesc in mod normal incarcarii, descarcarii si ancorarii
navelor si care, in alte conditii, ar fi situate, total sau in parte, in afara
traseului general al limitei exterioare a marii teritoriale vor fi incluse in
marea teritoriala. Statul riveran trebuie sa delimiteze precis aceste rade si
sa le indice pe hartile marine cu limitele lor, care trebuie sa faca obiectul
unei publicitati suficiente.
Art. 10
1. O insula este o intindere naturala de pamint, inconjurata de apa, care
ramine descoperita in timpul fluxului.
2. Marea teritoriala a insulei este masurata conform dispozitiilor
prezentelor articole.
Art. 11
1. Prin terenuri care pot ramine descoperite trebuie sa se inteleaga
ridicaturile naturale de teren care sint inconjurate de mare si care sint
neacoperite in timpul refluxului dar acoperite in timpul fluxului. In cazurile
in care terenurile care pot ramine descoperite se gasesc, total sau partial, la
o distanta de uscat sau de o insula care nu depaseste latimea marii
teritoriale, linia refluxului acestor terenuri poate fi luata ca linie de baza
pentru a masura latimea marii teritoriale.
2. In cazurile in care terenurile care pot ramine descoperite sint in
totalitatea lor separate de uscat sau de o insula printr-o distanta superioara
latimii marii teritoriale, ele nu au mare teritoriala proprie.
Art. 12
1. In cazul cind coastele a doua State sint asezate fata in fata sau sint
limitrofe, niciunul dintre aceste State nu are dreptul, in lipsa unui acord
contrar intre ele, sa-si extinda marea sa teritoriala peste linia mediana ale
carei puncte sint la distante egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor
de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale a fiecaruia dintre cele
doua state. Dispozitiile prezentului paragraf nu se aplica insa in cazurile in
care, din cauza unor titluri istorice sau alte imprejurari speciale, este
necesar ca marea teritoriala a celor doua State sa fie delimitata in alt mod
decit se prevede in aceste dispozitii.
2. Linia de demarcare intre marile teritoriale a doua State ale caror
coaste sint asezate fata in fata sau sint limitrofe, este trasata pe hartile
marine intocmite la scara mare, recunoscute oficial de Statele riverane.
Art. 13
Daca un fluviu se varsa in mare fara a forma estuar, linia de baza este o
linie dreapta trasata de-a curmezisul gurii fluviului intre punctele limite ale
refluxului pe tarmuri.
SECTIUNEA III
Dreptul de trecere inofensiva
Subsectiunea A
Reguli aplicabile tuturor navelor
Art. 14
1. Sub rezerva dispozitiilor din prezentele articole, navele tuturor
statelor, riverane sau neriverane, se bucura de dreptul de trecere inofensiva
in marea teritoriala.
2. Trecerea este faptul de a naviga in marea teritoriala, fie pentru a o
traversa fara a intra in apele interioare, fie pentru a intra in apele
interioare, fie pentru a se indrepta spre larg, venind din apele interioare.
3. Trecerea cuprinde dreptul de oprire si de ancorare, dar numai in masura
in care oprirea sau ancorarea constituie incidente obisnuite ale navigatiei sau
se impun navei din motive de forta majora sau primejdie.
4. Trecerea este inofensiva atit timp cit nu aduce atingerea pacii, ordinii
sau securitatii statului riveran. Aceasta trecere trebuie sa se efectueze in
conformitate cu prezentele articole si alte reguli ale dreptului international.
5. Trecerea navelor de pescuit straine nu este considerata ca inofensiva
daca acestea nu se conformeaza legilor si regulamentelor pe care Statul riveran
poate sa le dicteze si sa le publice in scopul de a le interzice pescuitul in
marea teritoriala.
6. Navele submarine trebuie sa treaca la suprafata si sa arboreze
pavilionul lor.
Art. 15
1. Statul riveran nu trebuie sa impiedice trecerea inofensiva prin marea
teritoriala.
2. Statul riveran trebuie sa faca cunoscut, intr-un mod adecvat, toate
pericolele pe care le cunoaste si care ameninta navigatia in marea sa
teritoriala.
Art. 16
1. Statul riveran poate sa ia, in marea sa teritoriala, masurile necesare
pentru a impiedica orice trecere care nu este inofensiva.
2. In ceea ce priveste navele care se indreapta spre apele interioare,
Statul riveran are de asemenea dreptul de a lua masurile necesare, pentru a
preveni orice incalcare a conditiilor carora le este subordonata admiterea
acestor nave in apele respective.
3. Sub rezerva dispozitiilor din paragraful 4, Statul riveran poate, fara
discriminare intre navele straine, sa suspende temporar, in zone determinate
ale marii sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a
navelor straine, daca aceasta suspendare este indispensabila pentru protectia
securitatii sale. Suspendarea nu va avea efect decit dupa publicarea ei in
modul cuvenit.
4. Trecerea inofensiva a navelor straine nu poate fi suspendata in
strimtori care, legind o parte a marii libere cu o alta parte a marii libere
sau cu marea teritoriala a unui Stat strain, servesc navigatiei internationale.
Art. 17
Navele straine care exercita dreptul de trecere inofensiva trebuie sa se
conformeze legilor si regulamentelor edictate de Statul riveran in conformitate
cu prezentele articole si cu alte reguli ale dreptului international, si in
special legilor si regulamentelor privind transporturile si navigatia.
Subsectiunea B
Reguli aplicabile navelor de comert
Art. 18
1. Nu se pot percepe taxe de la navele straine pentru simpla lor trecere
prin marea teritoriala.
2. Nu se pot percepe taxe de la o nava straina trecind prin marea
teritoriala decit pentru remunerarea unor servicii determinate facute acestei
nave. Aceste taxe sint percepute fara discriminare.
Art. 19
1. Jurisdictia penala a statului riveran nu va fi exercitata la bordul unei
nave straine, trecind prin marea teritoriala, pentru arestarea unei persoane
sau efectuarea actelor de instructie ca urmare a unei infractiuni comise la
bordul acelei nave, in timpul trecerii, cu exceptia urmatoarelor cazuri:
a) daca consecintele infractiunii ating Statul riveran;
b) daca infractiunea este de natura sa tulbure linistea publica a tarii sau
ordinea in marea teritoriala;
c) daca asistenta autoritatilor locale a fost ceruta de capitanul navei sau
de consulul Statului al carui pavilion il arboreaza nava, sau
d) daca aceste masuri sint necesare pentru reprimarea traficului ilicit de
stupefiante.
2. Dispozitiile de mai sus nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a
lua toate masurile autorizate de legislatia sa, in scopul de a proceda la
arestari sau la acte de instructie la bordul unei nave straine care trece prin
marea teritoriala venind din apele interioare.
3. In cazurile prevazute la paragrafele 1 si 2 din prezentul articol,
Statul riveran trebuie, daca capitanul cere, sa instiinteze autoritatea
consulara a Statului pavilionului inainte de a lua orice masura si sa
inlesneasca contactul intre aceasta autoritate si echipajul navei. In caz de
necesitate urgenta, aceasta instiintare poate fi facuta in timp ce masurile
sint in curs de executare.
4. Autoritatea locala, examinind daca arestarea trebuie sa fie facuta si in
ce mod, trebuie sa tina seama de interesele navigatiei.
5. Statul riveran nu poate lua nici o masura la bordul unei nave straine
care trece prin marea teritoriala, in scopul de a proceda la o arestare sau la
acte de instructie pentru infractiunile comise inainte de intrarea navei in
marea teritoriala, daca nava, venind dintr-un port strain, nu face decit sa
treaca prin marea teritoriala, fara sa intre in apele interioare.
Art. 20
1. Statul riveran nu va opri si nici nu va modifica ruta unei nave straine,
trecind prin marea teritoriala, pentru a exercita jurisdictia civila asupra
unei persoane care se gaseste la bord.
2. Statul riveran nu poate aplica, fata de aceasta nava, masuri de executie
sau masuri conservatorii in materie civila decit daca aceste masuri sint luate
ca urmare a obligatiilor asumate sau a responsabilitatii angajate de nava
respectiva in timpul trecerii sau pentru trecerea prin apele Statului riveran.
3. Dispozitiile paragrafului precedent nu aduc atingere dreptului Statului
riveran de a lua masuri de executie sau masuri conservatorii in materie civila
pe care le autorizeaza legislatia sa, fata de o nava straina care stationeaza
in marea teritoriala, sau care trece prin marea teritoriala venind din apele
interioare.
Subsectiunea C
Reguli aplicabile navelor de stat altele decit navele de razboi
Art. 21
Regulile prevazute in subsectiunile A si B se aplica de asemenea navelor de
stat afectate scopurilor comerciale.
Art. 22
1. Regulile prevazute la subsectiunea A si in articolul 18 se aplica
navelor de stat afectate scopurilor necomerciale.
2. Cu exceptia dispozitiilor la care se refera paragraful precedent, nici o
dispozitie din prezentele articole nu aduce atingere imunitatilor de care se
bucura aceste nave potrivit acestor articole sau altor reguli de drept
international.
Subsectiunea D
Regula aplicabila navelor de razboi
Art. 23
In cazul in care o nava de razboi nu respecta regulile Statului riveran
privind trecerea prin marea teritoriala si daca nava nu tine seama de invitatia
care i-a fost adresata ca sa se conformeze lor, Statul riveran poate sa ceara
ca nava sa paraseasca marea teritoriala.
PARTEA A DOUA
ZONA CONTIGUA
Art. 24
1. Pe o zona a marii libere contigua marii sale teritoriale, Statul riveran
poate exercita controlul necesar in scopul:
a) de a preveni contraventiile la legile sale de politie vamala, fiscala,
sanitara sau de imigrare pe teritoriul sau sau in marea sa teritoriala;
b) de a reprima contraventiile la aceste legi comise pe teritoriul sau sau
in marea sa teritoriala.
2. Zona contigua nu poate sa se intinda peste 12 mile pornind de la linia
de baza, care serveste ca punct de plecare pentru masurarea latimii marii
teritoriale.
3. In cazul in care coastele a doua state sint asezate fata in fata sau
sint adiacente, nici unul din aceste doua State nu va avea dreptul, in lipsa
unui acord contrar intre ele, sa-si extinda zona contigua peste linia mediana
avind fiecare punct la distante egale de punctele cele mai apropiate ale
liniilor de baza de la care este masurata latimea marii teritoriale a fiecaruia
din aceste State.
PARTEA A TREIA
ARTICOLE FINALE
Art. 25
Dispozitiile prezentei Conventii nu aduc atingere conventiilor sau altor
acorduri internationale in vigoare in raporturile dintre Statele parti la
aceste conventii sau acorduri.
Art. 26
Prezenta Conventie va fi deschisa pentru semnare, pina la 31 octombrie
1958, tuturor Statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite sau ale unei
institutii specializate, precum si oricarui alt Stat invitat de Adunarea
generala a Organizatiei Natiunilor Unite sa devina parte la Conventie.
Art. 27
Prezenta Conventie va fi ratificata. Instrumentele de ratificare vor fi
depuse Secretariatului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 28
Prezenta Conventie va fi deschisa aderarii oricarui Stat care apartine
uneia din categoriile mentionate la articolul 26. Instrumentele de aderare vor
fi depuse Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 29
1. Prezenta Conventie va intra in vigoare in cea de-a treizecea zi de la
data depunerii la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui
de al douazeci si doilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Conventia sau vor adera la
ea dupa depunerea celui de al douazeci si doilea instrument de ratificare sau
de aderare, Conventia va intra in vigoare in cea de a treizecea zi dupa
depunerea, de catre acel Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de
aderare.
Art. 30
1. Dupa expirarea unei perioade de cinci ani incepind de la data la care
prezenta Conventie va intra in vigoare, o cerere de revizuire a prezentei
Conventii va putea fi oricind formulata de oricare parte contractanta, printr-o
notificare scrisa adresata Secretariatului general al Organizatiei Natiunilor
Unite.
2. Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite hotaraste asupra
masurilor ce urmeaza sa fie luate, daca este cazul, in legatura cu aceasta
cerere.
Art. 31
Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite notifica tuturor
Statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite si celorlalte State vizate in
articolul 26:
a) semnarea prezentei Conventii si depunerea instrumentelor de ratificare
sau de aderare, conform articolelor 26, 27 si 28;
b) data la care prezenta Conventie va intra in vigoare, conform articolului
29;
c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 30.
Art. 32
Originalul prezentei Conventii, ale carei texte englez, chinez, spaniol,
francez si rus sint deopotriva valabile, va fi depus la Secretarul general al
Organizatiei Natiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme
tuturor Statelor indicate in articolul 26.
Drept care plenipotentiarii subsemnati, in mod cuvenit autorizati de
guvernele respective, au semnat prezenta Conventie.
Incheiata la Geneva, la douazeci si noua aprilie una mie noua sute
cincizeci si opt.
CONVENTIE*)
ASUPRA MARII LIBERE
*) Traducere.
Statele parti la prezenta Conventie,
In dorinta de a codifica regulile de drept international relative la marea
libera,
Recunoscind ca dispozitiile de mai jos, adoptate de Conferinta Organizatiei
Natiunilor Unite asupra dreptului marii, tinuta la Geneva intre 24 februarie -
27 aprilie 1958, sint in esenta declarative a principiilor stabilite de dreptul
international,
Au convenit asupra urmatoarelor dispozitii:
Art. 1
Prin "mare libera" se intelege acea parte a marii care nu
apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui Stat.
Art. 2
Marea libera fiind deschisa tuturor natiunilor, nici un Stat nu poate in
mod legitim sa pretinda supunerea unei parti oarecare din aceasta suveranitatii
sale. Libertatea marii libere se exercita in conditiile determinate de
prezentele articole si alte reguli de drept international. Pentru Statele
riverane sau neriverane, ea include mai ales:
1) libertatea navigatiei;
2) libertatea pescuitului;
3) libertatea de a pune cabluri si conducte petroliere submarine;
4) libertatea de survol.
Aceste libertati, precum si alte libertati recunoscute de principiile
generale ale dreptului international sint exercitate de toate Statele tinind
seama in mod rational de interesul pe care marea libera il prezinta pentru
celelalte State.
Art. 3
1. Pentru a se bucura de libertatile marii in conditii egale cu Statele
riverane, Statele lipsite de litoral trebuie sa aiba acces liber la mare. In
acest scop, Statele situate intre mare si un Stat lipsit de litoral, vor
acorda, potrivit unei intelegeri comune si in conformitate cu conventiile
internationale in vigoare:
a) Statului lipsit de litoral, tranzit liber pe teritoriile lor, pe baza de
reciprocitate;
b) navelor arborind pavilionul acestui Stat, un tratament egal cu acela al
propriilor nave sau al navelor oricarui alt Stat in ceea ce priveste accesul in
porturile maritime si folosirea lor.
2. Statele situate intre mare si un Stat lipsit de litoral vor reglementa,
de comun acord cu acesta din urma, toate chestiunile relative la libertatea de
tranzit si la egalitatea de tratament in porturi, in cazul cind aceste State nu
ar fi deja parti la conventiile internationale in vigoare, tinind seama de
drepturile Statului riveran sau de tranzit si de particularitatile Statului
fara litoral.
Art. 4
Navele oricarui Stat, riveran sau neriveran, au dreptul sa navigheze in
marea libera sub pavilionul acestuia.
Art. 5
1. Fiecare Stat fixeaza conditiile potrivit carora el acorda navelor
nationalitatea sa, precum si conditiile de inmatriculare si dreptul de a purta
pavilionul sau. Navele au nationalitatea Statului care le-a autorizat sa poarte
pavilionul sau. Trebuie sa existe o legatura substantiala intre Stat si nava;
Statul trebuie mai ales sa-si exercite in mod efectiv jurisdictia si controlul
in domeniile tehnic, administrativ si social, asupra navelor care poarta
pavilionul sau.
2. Fiecare Stat elibereaza navelor carora le-a acordat dreptul de a purta
pavilionul sau documente in acest scop.
Art. 6
1. Navele navigheaza sub pavilionul unui singur Stat si sint supuse
jurisdictiei exclusive a acestuia in marea libera, in afara cazurilor
exceptionale prevazute in mod expres de tratatele internationale sau prin
prezentele articole. Nici o schimbare de pavilion nu poate sa intervina in
cursul unei calatorii sau unei escale, in afara de cazul de transfer real al
proprietatii sau de schimbare a inmatricularii.
2. Nava care navigheaza sub pavilioanele a doua sau mai multe State, de
care se foloseste la alegerea sa, nu se poate prevala, fata de orice Stat tert,
de nici una din aceste nationalitati si poate sa fie asimilata unei nave fara
nationalitate.
Art. 7
Dispozitiile articolelor precedente nu prejudiciaza cu nimic problema
navelor afectate serviciului oficial al unei organizatii interguvernamentale
purtind pavilionul organizatiei.
Art. 8
1. Navele de razboi se bucura in marea libera de imunitate completa de
jurisdictie fata de orice Stat, cu exceptia Statului pavilionului.
2. In sensul prezentelor articole, expresia "nava de razboi"
desemneaza o nava apartinind marinei de razboi a unui Stat si care poarta
semnele exterioare distinctive ale navelor de razboi de nationalitatea sa.
Comandantul trebuie sa fie in serviciul Statului, numele sau trebuie sa
figureze pe lista ofiterilor flotei militare si echipajul trebuie sa fie supus
regulilor disciplinei militare.
Art. 9
Navele apartinind unui Stat sau folosite de el si afectate numai unui
serviciu guvernamental necomercial se bucura in marea libera de imunitate
completa de jurisdictie fata de orice Stat, cu exceptia Statului pavilionului.
Art. 10
1. Orice Stat este obligat sa ia masurile necesare, cu privire la navele
care poarta pavilionul sau, pentru a asigura securitatea in mare, mai ales in
ceea ce priveste:
a) folosirea semnalelor, intretinerea comunicatiilor si prevenirea
abordajelor;
b) componenta si conditiile de munca ale echipajelor, tinind seama de
actele internationale aplicabile in materie de munca;
c) constructia si echiparea navei si posibilitatea ei de a pluti pe mare.
2. Prescriind aceste masuri, fiecare Stat este obligat sa se conformeze
normelor internationale general acceptate si sa ia toate masurile necesare
pentru a le asigura respectarea.
Art. 11
1. In cazul unui abordaj sau oricarui alt incident de navigatie privind o
nava in marea libera, de natura sa angajeze responsabilitatea penala sau
disciplinara a capitanului sau a oricarei alte persoane in serviciul navei,
nici o urmarire penala sau disciplinara nu poate sa fie inceputa contra acestor
persoane decit inaintea autoritatilor judiciare sau administrative, fie ale
Statului pavilionului, fie ale Statului a carui cetatenie o au aceste persoane.
2. In materie disciplinara, Statul care a eliberat un brevet de comandant
sau un certificat de capacitate este singurul competent sa pronunte, conform
procedurii legale corespunzatoare, retragerea acestor titluri, chiar daca
titularul nu are cetatenia Statului care le-a eliberat.
3. Nici o sechestrare sau retinere chiar pentru masuri de instructie nu
poate sa fie ordonata de alte autoritati decit acelea ale Statului
pavilionului.
Art. 12
1. Orice Stat este tinut sa oblige capitanul unei nave care navigheaza sub
pavilionul sau, atit cit capitanul poate sa faca aceasta fara sa puna in
primejdie serioasa nava, echipajul sau pasagerii:
a) de a acorda asistenta oricarei persoane aflate in mare, in pericol de
pieire;
b) de a se indrepta cu toata viteza posibila in ajutorul persoanelor in
primejdie, daca este informat de nevoia lor de ajutor, in masura in care se
poate conta in mod rezonabil pe aceasta actiune din partea sa;
c) de a acorda, dupa un abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului si
pasagerilor acesteia si, in masura posibilului, de a indica celeilalte nave
numele propriei sale nave, portul sau de inmatriculare si portul cel mai
apropiat la care va ajunge.
2. Toate Statele riverane vor favoriza crearea si intretinerea unui
serviciu corespunzator si eficace de cercetare si de salvare pentru a asigura
securitatea in mare si deasupra marii si vor incheia in acest scop, daca este
cazul, acorduri regionale de colaborare mutuala cu Statele vecine.
Art. 13
Orice Stat este obligat sa ia masuri eficace pentru a impiedica si pedepsi
transportul sclavilor pe vasele autorizate sa abordeze pavilionul sau si pentru
a impiedica uzurparea pavilionului sau in acest scop. Orice sclav care se
refugiaza pe o nava oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber "ipso
facto".
Art. 14
Toate Statele trebuie sa colaboreze, in masura posibilului, la reprimarea
pirateriei in marea libera sau in orice alt loc care nu este sub jurisdictia vreunui
Stat.
Art. 15
Constituie piraterie actele mai jos enumerate:
1) Orice act ilegal de violenta, de detentiune sau orice jefuire comisa
pentru scopuri personale de echipajul sau pasagerii unei nave particulare sau
ai unei aeronave particulare si indreptate:
a) impotriva unei alte nave sau aeronave, in marea libera, sau impotriva
persoanelor sau bunurilor de la bordul acestora;
b) impotriva unei nave sau aeronave, persoanelor sau bunurilor, intr-un loc
care nu este sub jurisdictia vreunui Stat;
2) Toate actele de participare voluntara la folosirea unei nave sau
aeronave, cind acela care le comite are cunostinta de faptele care dau acestei
nave sau aeronave caracterul unei nave sau aeronave-pirat;
3) Orice actiune care are ca scop sa incite la comiterea actelor definite
in alineatele 1 sau 2 din prezentul articol sau este intreprinsa cu intentia de
a le usura.
Art. 16
Actele de piraterie, astfel cum sint definite la articolul 15, savirsite de
o nava de razboi sau de o nava sau aeronava de Stat al carei echipaj razvratit
a preluat controlul navei sau aeronavei, sint asimilate actelor comise de o
nava particulara.
Art. 17
Sint considerate ca nave sau aeronave-pirat navele sau aeronavele
destinate, de persoanele sub controlul carora se gasesc efectiv, sa comita unul
din actele mentionate la articolul 15. In aceeasi situatie se considera si
navele sau aeronavele care au servit la comiterea unor astfel de acte, atita
timp cit ele ramin sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte.
Art. 18
O nava sau aeronava poate sa-si mentina nationalitatea cu toata
transformarea sa intr-o nava sau aeronava-pirat. Mentinerea sau pierderea
nationalitatii sint determinate in conformitate cu legea Statului care i-a
conferit aceasta nationalitate.
Art. 19
Orice Stat poate sa sechestreze o nava sau aeronava-pirat, sau o nava
capturata in urma actelor de piraterie si care este in mina piratilor, sa
aresteze persoanele si sa sechestreze bunurile care se gasesc la bordul acestei
nave sau aeronave in marea libera sau in orice alt loc care nu este sub
jurisdictia vreunui Stat. Tribunalele Statului care au efectuat sechestrarea
pot sa se pronunte asupra pedepselor de aplicat, precum si asupra masurilor de
luat in ceea ce priveste navele, aeronavele sau bunurile, sub rezerva
drepturilor persoanelor terte de buna credinta.
Art. 20
Cind sechestrarea unei nave sau aeronave suspecte de piraterie a fost
efectuata fara un motiv intemeiat Statul care a retinut nava sau aeronava este
raspunzator fata de Statul a carui nationalitate o are nava sau aeronava de
orice pierdere sau paguba cauzate de sechestrare.
Art. 21
Orice sechestrare pentru motive de piraterie nu poate sa fie executata
decit de navele de razboi sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau
aeronave afectate unui serviciu public si autorizate in acest scop.
Art. 22
1. In afara cazurilor in care actele de amestec sint bazate pe drepturi
acordate printr-un tratat, o nava de razboi care intilneste in marea libera o
nava de comert straina nu este indreptatita sa o supuna controlului decit numai
daca are vreun motiv intemeiat de a banui ca aceasta nava:
a) se ocupa cu pirateria, sau
b) se ocupa cu vinzarea sclavilor, sau
c) arborind un pavilion strain sau refuzind sa inalte pavilionul sau, este
in realitate o nava avind aceeasi nationalitate cu nava de razboi.
2. In cazurile prevazute la alineatele a, b si c, nava de razboi poate sa
procedeze la verificarea documentelor care autoriza purtarea pavilionului. In
acest scop, ea poate trimite la nava suspecta o ambarcatiune sub comanda unui
ofiter. Daca, dupa verificarea documentelor, banuielile continua ea poate sa
procedeze la o examinare ulterioara, la bordul vasului, care trebuie sa fie efectuata
cu toata consideratia posibila.
3. Daca banuielile nu sint gasite ca intemeiate si nava retinuta n-a comis
nici un act care sa le justifice, ea trebuie sa fie indemnizata de orice
pierdere sau paguba.
Art. 23
1. Urmarirea unei nave straine poate sa fie intreprinsa daca autoritatile
competente ale Statului riveran au motive intemeiate sa creada ca aceasta nava
a contravenit legilor si regulamentelor acestui Stat. Aceasta urmarire trebuie
sa inceapa cind nava straina sau una din ambarcatiunile sale se afla in apele
interioare, in marea teritoriala sau in zona contigua a Statului care
intreprinde urmarirea si nu poate sa fie continuata dincolo de limitele marii
teritoriale sau zonei contigui decit cu conditia sa nu fi fost intrerupta. Nu
este necesar ca nava care ordona oprirea unei nave straine ce navigheaza in
marea teritoriala sau in zona contigua sa se gaseasca de asemenea in limitele
marii teritoriale sau zonei contigui in momentul cind nava vizata primeste
ordinul de oprire. Daca nava straina se gaseste intr-o zona contigua, astfel
cum este definita la articolul 24 al Conventiei asupra marii teritoriale si
zonei contigui, urmarirea nu poate sa fie inceputa decit pentru o cauza de
violare a drepturilor care urmau sa fie protejate prin instituirea acestei
zone.
2. Dreptul de urmarire inceteaza din momentul in care nava urmarita intra
in marea teritoriala a tarii careia ii apartine sau in aceea a unui stat tert;
3. Urmarirea nu se considera inceputa decit cu conditia ca nava care urmareste
sa se fi asigurat, prin mijloacele utilizabile de care dispune, ca nava
urmarita sau una din ambarcatiunile sale sau alte ambarcatiuni care actioneaza
impreuna si folosesc nava urmarita ca nava-baza, se gasesc in interiorul
limitelor marii teritoriale sau, daca este cazul, in zona contigua. Urmarirea
nu poate sa fie inceputa, decit dupa emiterea unui semnal de oprire, vizual sau
sonor, dat la o distanta care sa permita navei vizate sa-l vada sau sa-l auda.
4. Dreptul de urmarire nu poate sa fie exercitat decit de navele de razboi
sau de aeronavele militare sau alte nave sau aeronave afectate unui serviciu
public si special autorizate in acest scop.
5. In cazul unei urmariri efectuate de o aeronava:
a) dispozitiile paragrafelor 1 - 3 din prezentul articol se aplica
"mutatis mutandis" acestui mod de urmarire;
b) aeronava care da ordinul de oprire trebuie ea insasi sa urmareasca activ
nava pina ce o nava sau aeronava a Statului riveran, avertizata de aeronava,
soseste la fata locului pentru a continua urmarirea, afara de cazul cind
aeronava nu poate ea insasi sa opreasca nava. Pentru a justifica controlul unei
nave in marea libera, nu este suficient ca nava sa fi fost doar reperata de
aeronava ca ar fi comis o infractiune sau ca fiind suspecta de infractiune,
daca in acelasi timp nu i s-a cerut sa se opreasca si n-a fost urmarita de
aeronava insasi sau de alte aeronave sau nave care sa continue urmarirea fara
intrerupere.
6. Eliberarea unei nave retinute intr-un loc aflat sub jurisdictia unui
Stat si escortata catre un post al acestui Stat, in vederea unei examinari de
catre autoritatile competente, nu poate sa fie ceruta numai pentru faptul ca
nava si escorta sa au traversat o parte a marii libere cind imprejurarile au
facut necesara aceasta traversare.
7. Daca o nava a fost oprita sau sechestrata in marea libera in imprejurari
care nu justifica exercitarea dreptului de urmarire, ea trebuie sa fie
indemnizata de orice pierdere sau paguba.
Art. 24
Orice Stat este obligat sa emita reguli cu privire la evitarea murdaririi
marilor prin hidrocarburi, raspindite de nave sau conducte petroliere sau
rezultind din exploatarea si explorarea solului si subsolului submarin, tinind
seama de dispozitiile conventionale existente in aceasta materie.
Art. 25
1. Orice Stat este obligat sa ia masuri pentru evitarea murdaririi marilor
datorita aruncarii in apa a deseurilor radioactive, tinind seama de toate
normele si de reglementarile care ar putea fi elaborate de organizatiile
internationale competente.
2. Toate Statele sint obligate sa colaboreze cu organizatiile
internationale competente in adoptarea masurilor tinzind la evitarea murdaririi
marilor sau a spatiului aerian de deasupra rezultind din orice activitati care
comporta intrebuintarea de materiale radioactive sau de alti agenti vatamatori.
Art. 26
1. Orice Stat are dreptul sa puna cabluri si conducte petroliere submarine
pe fundul marii libere.
2. Statul riveran nu poate sa impiedice punerea sau intretinerea acestor cabluri
sau conducte petroliere, exceptie facind dreptul sau de a lua masuri potrivite
pentru explorarea platoului continental si exploatarea resurselor sale
naturale.
3. Punind aceste cabluri sau conducte petroliere, Statul respectiv trebuie
sa tina seama in mod cuvenit de cablurile sau conductele petroliere deja
instalate pe fundul marii. In special, el nu trebuie sa impiedice
posibilitatile de reparare a cablurilor sau conductelor petroliere existente.
Art. 27
Orice Stat este obligat sa ia masurile legislative necesare pentru ca
ruperea sau deteriorarea unui cablu submarin in marea libera de catre o nava
purtind pavilionul sau, sau de o persoana supusa jurisdictiei sale, facuta in
mod intentionat sau prin neglijenta culpabila si care ar putea sa aiba ca
rezultat intreruperea sau impiedicarea comunicatiilor telegrafice sau
telefonice, precum si ruperea sau deteriorarea in aceleasi conditii a unui
cablu de inalta tensiune sau a unei conducte petroliere submarine, sa
constituie infractiuni pasibile de sanctionare. Aceasta dispozitie nu se aplica
ruperilor sau deteriorarilor ai caror autori nu ar fi avut decit scopul legitim
de a-si proteja viata sau securitatea navei lor, dupa ce au luat toate masurile
necesare pentru a evita aceste ruperi sau deteriorari.
Art. 28
Orice Stat este obligat sa ia masurile legislative necesare pentru ca
persoanele supuse jurisdictiei sale care sint proprietari ai unui cablu sau ai
unei conducte petroliere in marea libera si care, prin punerea sau repararea
acestui cablu sau conducte, cauzeaza ruperea sau deteriorarea unui alt cablu
sau conducte petroliere, sa suporte cheltuielile de reparatie.
Art. 29
Orice Stat este obligat sa ia masurile legislative necesare pentru ca
proprietarii navelor care pot sa dovedeasca ca au sacrificat o ancora, o plasa
sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei
conducte petroliere submarine sa fie indemnizati de catre proprietarul cablului
sau conductei, cu conditia ca in prealabil ei sa fi luat toate masurile de
precautie rationale.
Art. 30
Dispozitiile prezentei Conventii nu aduc atingere conventiilor sau altor
acorduri internationale in vigoare in raporturile intre Statele parti la aceste
conventii sau acorduri.
Art. 31
Prezenta Conventie va fi deschisa pentru semnare, pina la 31 octombrie
1958, tuturor Statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite sau ale unei
institutii specializate, precum si oricarui alt Stat invitat de Adunarea
generala a Organizatiei Natiunilor Unite sa devina parte la Conventie.
Art. 32
Prezenta Conventie va fi ratificata. Instrumentele de ratificare vor fi
depuse Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 33
Prezenta Conventie va fi deschisa aderarii oricarui Stat apartinind uneia
din categoriile mentionate la articolul 31. Instrumentele de aderare vor fi
depuse Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 34
1. Prezenta Conventie va intra in vigoare in cea de-a treizecea zi de la
data depunerii la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui
de al douazeci si doilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau adera la Conventie dupa
depunerea celui de al douazeci si doilea instrument de ratificare sau de
aderare, Conventia va intra in vigoare in cea de-a treizecea zi de la
depunerea, de catre acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de
aderare.
Art. 35
1. Dupa expirarea unei perioade de cinci ani incepind de la data la care
prezenta Conventie va intra in vigoare, o cerere de revizuire a prezentei
Conventii va putea fi oricind formulata, de oricare Parte Contractanta,
printr-o notificare scrisa adresata Secretarului general al Organizatiei
Natiunilor Unite.
2. Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite hotaraste asupra
masurilor ce urmeaza sa fie luate, daca este cazul, in legatura cu aceasta
cerere.
Art. 36
Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite notifica tuturor
Statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite si celorlalte State vizate in
articolul 31:
a) semnarea prezentei Conventii si depunerea instrumentelor de ratificare
sau de aderare, conform articolelor 31, 32 si 33;
b) data la care prezenta Conventie va intra in vigoare, conform articolului
34;
c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 35.
Art. 37
Originalul prezentei Conventii, ale carei texte englez, chinez, spaniol,
francez si rus sint deopotriva valabile, va fi depus la Secretarul general al
Organizatiei Natiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme
tuturor Statelor indicate in articolul 31.
Drept care plenipotentiarii subsemnati, in mod cuvenit autorizati de
guvernele respective, au semnat prezenta Conventie.
Incheiata la Geneva, la douazeci si noua aprilie una mie noua sute
cincizeci si opt.
CONVENTIE *)
ASUPRA PLATOULUI CONTINENTAL
*) Traducere.
Statele parti la prezenta Conventie,
Au convenit asupra urmatoarelor dispozitii:
Art. 1
In sensul prezentelor articole, expresia "platou continental"
este intrebuintata pentru a desemna: a) fundul marii si subsolul regiunilor
submarine adiacente coastelor, dar situate dincolo de marea teritoriala pina la
o adincime de 200 metri sau, dincolo de aceasta limita, pina la punctul unde
adincimea apelor de deasupra permite exploatarea resurselor naturale ale
acestor regiuni; b) fundul marii si subsolul regiunilor submarine similare care
sint adiacente coastelor insulelor.
Art. 2
1. Statul riveran exercita drepturi suverane asupra platoului continental
in scopul explorarii acestuia si exploatarii resurselor sale naturale.
2. Drepturile prevazute la paragraful 1 al prezentului articol sint
exclusive in sensul ca daca Statul riveran nu exploreaza platoul continental
sau nu exploateaza resursele sale naturale nimeni nu poate sa intreprinda
astfel de activitati si nici sa revendice drepturi asupra platoului continental
fara consimtamintul expres al Statului riveran.
3. Drepturile Statului riveran asupra platoului continental nu depind de
ocupatia efectiva sau fictiva precum si de orice declaratie expresa.
4. Resursele naturale prevazute in prezentele articole cuprind resursele
minerale si alte resurse fara viata de pe fundul marii si din subsolul
acesteia, ca si organismele vii care apartin speciilor sedentare, adica
organismele care, in stadiul in care pot fi pescuite, sint fie imobile pe
fundul marii sau sub acest fund, fie incapabile de se deplasa daca nu ramin in
mod constant in contact fizic cu fundul marii sau cu subsolul.
Art. 3
Drepturile Statului riveran asupra platoului continental nu aduc atingere
regimului apelor de deasupra considerate ca mare libera, nici spatiului aerian
situat deasupra acestor ape.
Art. 4
Statul riveran nu poate impiedica punerea sau intretinerea de cabluri sau
de conducte petroliere submarine pe platoul continental, exceptie facind
dreptul sau de a lua masuri rationale pentru explorarea platoului continental
si exploatarea resurselor sale naturale.
Art. 5
1. Explorarea platoului continental si exploatarea resurselor sale naturale
nu trebuie sa aiba ca efect impiedicarea intr-un mod nejustificat a navigatiei,
a pescuitului sau a conservarii resurselor biologice ale marii, si nici sa
impiedice cercetarile oceanografice fundamentale sau alte cercetari stiintifice
efectuate cu intentia de a publica rezultatele acestora.
2. Sub rezerva dispozitiilor paragrafelor 1 si 6 ale prezentului articol, Statul
riveran are dreptul sa construiasca, sa intretina sau sa puna in stare de
functionare pe platoul continental instalatii si alte dispozitive necesare
pentru explorarea acestuia si exploatarea resurselor sale naturale, precum si
sa stabileasca zone de securitate in jurul acestor instalatii sau dispozitive
si sa ia in aceste zone masurile necesare protectiei lor.
3. Zonele de securitate prevazute la paragraful 2 al prezentului articol se
pot intinde pe o distanta de 500 metri in jurul instalatiilor sau altor
dispozitive care au fost amenajate, masurata de la fiecare punct al limitei lor
exterioare. Navele de orice nationalitate sint obligate sa respecte aceste zone
de securitate.
4. Astfel de instalatii sau dispozitive, desi sint supuse jurisdictiei
Statului riveran, nu au statut de insule. Ele nu au mare teritoriala proprie,
iar prezenta lor nu influenteaza asupra delimitarii marii teritoriale a
Statului riveran.
5. Despre construirea acestor instalatii trebuie dat un aviz in forma
cuvenita si asigurata intretinerea de mijloace permanente de semnalizare
necesare. Toate instalatiile abandonate sau scoase din uz trebuie sa fie
complet ridicate.
6. Instalatiile sau dispozitivele, precum si zonele de securitate stabilite
in jurul acestora nu trebuie sa fie situate in locuri unde ar putea sa
impiedice utilizarea cailor maritime regulate, indispensabile navigatiei
internationale.
7. In zonele de securitate, statul riveran este obligat sa ia toate
masurile necesare pentru protectia resurselor biologice ale marii impotriva
agentilor daunatori.
8. Pentru orice cercetari privind platoul continental intreprinse pe acesta
trebuie sa se obtina consimtamintul Statului riveran. Totusi Statul riveran nu
va refuza, in mod normal, sa-si dea consimtamintul cind cererea va fi
prezentata de o institutie calificata, in vederea cercetarilor de natura pur
stiintifica privind caracteristicile fizice sau biologice ale platoului
continental, cu conditia ca Statul riveran sa poata, daca el doreste, sa
participe la aceste cercetari sau sa fie reprezentat si ca, in orice caz,
rezultatele sa fie publicate.
Art. 6
1. In cazul cind acelasi platou continental este adiacent teritoriilor a
doua sau mai multor State ale caror coaste sint fata in fata, delimitarea platoului
continental apartinind acestor State va fi determinata printr-un acord intre
ele. In lipsa unui acord, si daca imprejurari speciale nu justifica o alta
delimitare, aceasta este constituita de linia mediana ale carei puncte sint la
o distanta egala de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care
este masurata largimea marii teritoriale a fiecaruia dintre aceste State.
2. In cazul cind acelasi platou continental este adiacent teritoriilor a
doua state limitrofe, delimitarea platoului continental este determinata
printr-un acord intre aceste State. In lipsa unui acord si daca imprejurari
speciale nu justifica o alta delimitare, aceasta se determina prin aplicarea
principiului distantei egale de la punctele cele mai apropiate de liniile de
baza de la care este masurata largimea marii teritoriale a fiecaruia dintre
aceste State.
3. Cu ocazia delimitarii platoului continental, orice linie de demarcatie
stabilita conform principiilor mentionate in paragrafele 1 si 2 ale prezentului
articol trebuie sa fie definita prin referiri la harti maritime si la
caracteristicile geografice existente la o anumita data, si va trebui facuta
mentiune de punctele de reper fixe si permanente pe uscat.
Art. 7
Dispozitiile prezentelor articole nu afecteaza cu nimic dreptul Statului
riveran de a exploata subsolul prin saparea de tunele, oricare ar fi inaltimea
apelor de deasupra subsolului.
Art. 8
Prezenta Conventie va fi deschisa pentru semnare, pina la 31 octombrie
1958, tuturor Statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite sau ale unei
institutii specializate, precum si oricarui alt Stat invitat de Adunarea
generala a Organizatiei Natiunilor Unite sa devina parte la Conventie.
Art. 9
Prezenta Conventie va fi ratificata. Instrumentele de ratificare vor fi
depuse Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 10
Prezenta Conventie va fi deschisa aderarii oricarui Stat care apartine
uneia din categoriile mentionate la articolul 8. Instrumentele de aderare vor fi
depuse Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 11
1. Prezenta Conventie va intra in vigoare in cea de-a treizecea zi de la
data depunerii la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui
de al douazeci si doilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau vor adera la Conventie
dupa depunerea celui de al douazeci si doilea instrument de ratificare sau de
aderare, Conventia va intra in vigoare in cea de a treizecea zi dupa depunerea,
de catre acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
Art. 12
1. In momentul semnarii, ratificarii sau aderarii, orice Stat va putea sa
formuleze rezerve la articolele Conventiei cu exceptia articolelor 1 - 3
inclusiv.
2. Orice Stat contractant care a formulat rezerve conform paragrafului
precedent va putea in orice moment sa le retraga printr-o comunicare in acest
sens adresata Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 13
1. Dupa expirarea unei perioade de cinci ani incepind de la data la care
prezenta Conventie va intra in vigoare, o cerere de revizuire a prezentei
Conventii va putea fi oricind formulata, de oricare parte contractanta,
printr-o notificare scrisa adresata Secretarului general al Organizatiei
Natiunilor Unite.
2. Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite hotaraste asupra
masurilor ce urmeaza sa fie luate, daca este cazul, in legatura cu aceasta
cerere.
Art. 14
Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite notifica tuturor
Statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite si celorlalte State vizate in
articolul 8:
a) semnarea prezentei Conventii si depunerea instrumentelor de ratificare
sau de aderare, conform articolelor 8, 9 si 10;
b) data la care prezenta Conventie va intra in vigoare, conform articolului
11;
c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 13;
d) rezervele la aceasta Conventie prezentate conform articolului 12.
Art. 15
Originalul prezentei Conventii, ale carei texte englez, chinez, spaniol,
francez si rus sint deopotriva valabile, va fi depus la Secretarul general al
Organizatiei Natiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme
tuturor Statelor indicate in articolul 8.
Drept care plenipotentiarii subsemnati, in mod cuvenit autorizati de
guvernele respective, au semnat prezenta Conventie.
Incheiata la Geneva, la douazeci si noua aprilie una mie noua sute
cincizeci si opt.