DECIZIE Nr. 430 din 13 septembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 916 din 13 octombrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 403 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Magna Holding" - S.R.L. in Dosarul nr.
3.379/2005 al Judecatoriei Ploiesti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca
instanta de contencios constitutional s-a mai pronuntat asupra
constitutionalitatii acestor dispozitii, statuand prin numeroase decizii, de
exemplu prin Decizia nr. 160 din 30 mai 2002, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 493 din 9 iulie 2002, Decizia nr. 227 din 18 mai 2004,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004,
Decizia nr. 55 din 6 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, ca acestea sunt
constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3.379/2005,
Judecatoria Ploiesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedura civila.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 403 din Codul de procedura civila contravin prevederilor
constitutionale ale art. 16, intrucat, in masura in care debitorul are
posibilitatea de a valorifica dispozitiile art. 403 din Codul de procedura
civila, creditorul este impiedicat in incercarea de a-si valorifica drepturile,
ajungandu-se la concluzia ca "cele doua parti, cu interese evident
contrare, se bucura de avantaje diferite in fata legii". Astfel,
creditorul aflat in posesia unui titlu executoriu este impiedicat sa isi
valorifice creanta, drepturile conferite debitorului de art. 403 din Codul de
procedura civila avantajandu-l pe acesta din urma. De asemenea, textul de lege
criticat vine in contradictie si cu dispozitiile art. 44 din Constitutie, prin
posibilitatea oferita debitorului de a solicita si obtine suspendarea
executarii silite a titlului detinut de creditorul sau, prin valorificarea
dispozitiilor art. 399 - 403 din Codul de procedura civila. "Dreptul de
proprietate al unei persoane poate avea ca obiect multe categorii de bunuri,
intre care si creantele, astfel incat orice limitare in valorificarea acestora
din urma, prin posibilitatea oferita debitorului de a suspenda executarea lor
silita, este echivalenta cu limitarea concomitenta a dreptului de
proprietate". "Posibilitatea oferita unui debitor de a intarzia
executarea silita a unui titlu" prin valorificarea dispozitiilor art. 399
- 403 din Codul de procedura civila reprezinta o incalcare a dispozitiilor art.
20 din Constitutie si a dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Judecatoria Ploiesti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, intrucat din interpretarea dispozitiilor art. 399 - 403 din Codul
de procedura civila rezulta ca legiuitorul a reglementat cadrul legal al
contestatiei la executare, fara a aduce atingere drepturilor creditorilor
stabilite prin hotarari judecatoresti definitive ori prin alte inscrisuri ce
constituie, conform legii, titluri executorii, partile aflandu-se pe pozitii de
egalitate, fiind stabilite atat drepturile, cat si obligatiile acestora.
Suspendarea executarii silite, ce poate fi dispusa de instante in conditiile art.
403 din Codul de procedura civila, este o masura cu caracter provizoriu, care
nu dureaza decat pana la solutionarea contestatiei la executare in cadrul
careia s-a formulat cerere de suspendare, iar eventuala exercitare cu
rea-credinta a drepturilor de catre debitor, prin solicitarea unei suspendari a
executarii silite ce a fost respinsa de instanta, poate atrage acoperirea
eventualului prejudiciu suferit de creditor din cautiunea consemnata la
dispozitia instantei de catre debitor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala,
legiuitorul este abilitat sa reglementeze competenta si procedura de judecata,
stabilind cadrul organizatoric si functional in care se realizeaza accesul
liber la justitie. Procedura de judecata a contestatiei la executare se
intemeiaza tocmai pe aceste dispozitii constitutionale, Constitutia consacrand
dreptul fundamental de acces liber la justitie, permitand stabilirea prin lege
a anumitor conditii, reguli de procedura, in privinta exercitarii acestui
drept. In ceea ce priveste invocarea incalcarii art. 16 din Constitutie, arata
ca normele cuprinse in textele de lege criticate sunt aplicabile tuturor
persoanelor aflate in aceeasi situatie, fara a exista vreo contradictie intre
prevederile constitutionale invocate si reglementarile de lege criticate,
tratamentul diferentiat aplicabil partilor raportului procesual civil decurgand
din situatiile diferite in care se afla acestea, una in calitate de creditor,
cealalta in calitate de debitor. Stabilirea cautiunii in sarcina debitorului
care foloseste procedura contestatiei la executare reprezinta o garantie
instituita in favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce li s-ar
aduce ca urmare a suspendarii executarii silite, avand totodata functia de
prevenire a exercitarii abuzive a unor drepturi procesuale si, prin aceasta, a
tergiversarii executarii obligatiilor lor, constatate printr-un titlu care se
bucura de forta executorie. De asemenea, arata ca nu poate fi retinuta nici
critica potrivit careia dispozitiile de lege criticate vin in contradictie cu
prevederile art. 44 din Constitutie, deoarece, potrivit art. 44 din Legea
fundamentala, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de
lege, astfel incat regulile precise ale executarii silite garanteaza inclusiv
drepturile recunoscute creditorului.
In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a dispozitiilor art. 20
din Constitutie, arata ca nu se poate retine existenta unei incalcari a
dreptului la un proces echitabil, intrucat continutul acestui drept nu este
restrans prin instituirea procedurii contestatiei la executare, eventuala
exercitare cu rea-credinta a acestui drept de catre debitor putand atrage
acoperirea eventualului prejudiciu suferit de creditor din cautiunea consemnata
de catre acesta la dispozitia instantei.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 399 - 403 din Codul de procedura civila, fata de prevederile
art. 16 din Constitutie, arata ca aceasta nu poate fi retinuta, dispozitiile de
lege criticate nu creeaza vreo discriminare intre partile raportului juridic,
intrucat nu se poate retine o similitudine intre situatia juridica a
debitorilor si cea a creditorilor, de natura sa permita caracterizarea regimului
juridic diferentiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. De asemenea,
arata ca nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate potrivit
careia dispozitiile art. 399 - 403 din Codul de procedura civila vin in
contradictie cu prevederile art. 44 din Constitutie, deoarece procedura
contestatiei la executare asigura garantii suficiente pentru protectia
dreptului de proprietate al tuturor partilor implicate in proces. Pe cale de
consecinta, partile interesate au posibilitatea de a contesta executarea, de a
solicita suspendarea acesteia, iar in cazul admiterii contestatiei si
desfiintarii titlului executoriu sau a executarii silite insesi, persoanele
interesate au dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei
anterioare. De altfel, dispozitiile de lege criticate reprezinta norme de
procedura a caror reglementare este de competenta exclusiva a legiuitorului,
care poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale
de procedura, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie. In ceea ce priveste
critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 - 403 din Codul de
procedura civila, fata de art. 20 din Legea fundamentala, raportat la art. 6
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, astfel cum a fost valorificat de art. 21 alin. (3) din
Constitutie, arata ca dispozitiile legale indicate nu contin norme contrare
dreptului partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un
termen rezonabil.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
403 din Codul de procedura civila. Dispozitia de lege criticata a fost
introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura civila, ordonanta publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Alin. 4
al art. 403 din Codul de procedura civila a fost modificat ulterior sesizarii
Curtii Constitutionale prin Legea nr. 219/2005, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul de lege criticat are urmatorul continut:
- Art. 403: "Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a
altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda
executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara
de cazul in care legea dispune altfel.
Daca bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii,
se va suspenda numai distribuirea pretului.
Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2 instanta, in
toate cazurile, se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in
mod separat.
In cazuri urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate
dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a
executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta.
Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa
este in cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei
pentru cererile neevaluabile in bani. Cautiunea depusa este deductibila din
cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorul
exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 20 si 44
din Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita
in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii."
De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea prevederilor art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cu
urmatorul continut:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari
speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana
ce vinovatia va fi legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o
intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse
impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii
sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si,
daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi
asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele
justitiei o cer;
d) sa intrebe daca sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina
citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii
acuzarii;
e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu
vorbeste limba folosita la audiere."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate, de exemplu prin Decizia nr. 160 din 30 mai 2002, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 493 din 9 iulie 2002, Decizia
nr. 227 din 18 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 482 din 28 mai 2004, Decizia nr. 55 din 6 februarie 2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, si Decizia
nr. 404 din 7 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004.
Cu acele prilejuri Curtea a statuat ca art. 403 alin. 1 din Codul de
procedura civila reglementeaza posibilitatea instantei de a suspenda executarea
silita pana la solutionarea contestatiei la executare, daca se depune o
cautiune al carei cuantum este fixat de instanta. Cu acelasi prilej, Curtea a
statuat ca relevant in cauza pentru solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate este faptul ca procedura executarii silite, inclusiv
contestatia la executare, reglementata de "Cartea V - Despre executarea
silita", face parte din Codul de procedura civila - art. 371^1 - 580. Or,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta si procedura de
judecata sunt stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are latitudinea de a
stabili modalitatea in care poate fi suspendata executarea silita, si anume
daca sa opereze de drept sau numai la cerere expresa si cu plata unei cautiuni.
In consecinta, procedura contestatiei la executare asigura garantii suficiente
atat pentru ocrotirea accesului liber la justitie, cat si pentru protectia
dreptului de proprietate al tuturor partilor implicate in proces, prin insusi
faptul ca le ofera posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita
suspendarea acesteia, iar in cazul admiterii contestatiei si desfiintarii
titlului executoriu sau a insesi executarii silite, persoanele interesate au
dreptul la intoarcerea executarii prin restabilirea situatiei anterioare acesteia.
De asemenea, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 403 din Codul de procedura
civila trebuie apreciate in raport cu intregul sistem de garantii procedurale
instituite de lege pentru asigurarea posibilitatii debitorului de a se apara
prin mijloace judiciare, iar potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedura
civila, incheierea de solutionare a cererii de suspendare poate fi atacata cu
recurs, atat debitorul, cat si creditorul beneficiind astfel de toate
garantiile accesului liber la justitie. De altfel, chiar instituirea obligatiei
de plata a cautiunii, ca o conditie a suspendarii executarii, are o dubla
finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garantie pentru
creditor, in ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare
a intarzierii executarii silite, prin efectul suspendarii acesteia, si, pe de
alta parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri in valorificarea unui
atare drept de catre debitorii rau-platnici. Cu privire la critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedura civila,
prin raportare la art. 16 din Constitutie, Curtea constata ca, in masura in
care reglementarea dedusa controlului se aplica tuturor celor aflati in
situatia prevazuta in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe
considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este intemeiata.
De asemenea, nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia dispozitiile
de lege criticate vin in contradictie cu prevederile art. 20 din Constitutie si
ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. Astfel, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civila,
asupra cererilor de suspendare a executarii silite instanta se pronunta prin
incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in mod separat, astfel incat cu
prilejul exercitarii acestei cai de atac partea interesata poate formula toate
apararile pe care le considera necesare. Asa fiind, se constata ca dispozitiile
art. 403 din Codul de procedura civila sunt in concordanta cu prevederile
constitutionale privind dreptul la aparare, precum si cu reglementarile
internationale cuprinse in art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces
echitabil. In acest sens a statuat Curtea prin Decizia nr. 67 din 24 februarie
2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 205 din 9
martie 2004.
Solutia adoptata si considerentele deciziilor citate sunt valabile si in
prezenta cauza, intrucat nu au aparut elemente noi, de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din
Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Magna Holding" - S.R.L. in Dosarul nr. 3.379/2005 al Judecatoriei
Ploiesti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 septembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Daniela Ramona Maritiu