DECIZIE Nr.
551 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, art. 33, art. 41, art. 53, art.
54, art. 61 si art. 65 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si
procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31, art. 33, art. 41, art. 53, art.
54, art. 61 şi art. 65 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, excepţie ridicată de Sindicatul Independent al Juriştilor din
România în Dosarul nr. 86/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că
Administraţia Prezidenţială a depus note scrise, în sensul respingerii
excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 86/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31, art. 33, art. 41, art. 53, art.
54, art. 61 şi art. 65 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor.
Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Independent al
Juriştilor din România, reclamant în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile legale atacate contravin
prevederilor art. 94 lit. c) din Constituţia României, întrucât conferă
Preşedintelui României competenţa de a numi şi de a revoca judecători şi
procurori şi dreptul de a numi şi revoca magistraţi în funcţiile de conducere
ale instanţelor şi parchetelor, deşi magistraţii -judecătorii şi procurorii -
nu sunt funcţionari publici.
Instanţa de judecată opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 31, art. 33, art. 41, art. 53, art. 54, art. 61 şi art. 65
din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, notele scrise ale Administraţiei Prezidenţiale, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 31, art. 33, art. 41, art. 53, art. 54, art. 61 şi
art. 65 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 31: „(1) Judecătorii şi procurorii care au
promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Propunerile de numire se fac în cel mult 30 de
zile de la data validării examenului de capacitate.
(3) Preşedintele României poate refuza o singură
dată numirea judecătorilor şi procurorilor prevăzuţi la alin. (1). Refuzul
motivat se comunică de îndată Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) In situaţia în care Consiliul Superior al
Magistraturii susţine propunerea iniţială, are obligaţia să motiveze opţiunea
şi să o comunice de îndată Preşedintelui României.
(5) In perioada dintre data validării examenului de
capacitate şi data intrării în vigoare a actului de numire de către
Preşedintele României, judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de
capacitate primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de
judecător sau procuror stagiar.";
- Art. 33: „(1) Pot fi numiţi în magistratură, pe
bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2),
foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive
neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin.
(1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul
de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu
studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele
care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului,
Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului
Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de
Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile
Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum
şi magistraţii-asistenţi de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o
vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.
(2) Concursul prevăzut la alin. (1) se organizează
anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii,
prin Institutul Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea
posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea.
(3) In termen de cel mult 30 de zile de la data
validării concursului prevăzut la alin. (1), Consiliul Superior al
Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţia de judecător sau,
după caz, de procuror a candidaţilor admişi.
(4) Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplică în
mod corespunzător. [...]
(11) Preşedintele României poate refuza o singură
dată numirea judecătorilor şi procurorilor prevăzuţi la alin. (1). Refuzul
motivat se comunică de îndată Consiliului Superior al Magistraturii.
(12) In situaţia în care Consiliul Superior al
Magistraturii susţine propunerea iniţială, are obligaţia să motiveze opţiunea
şi să o comunice de îndată Preşedintelui României.
(13) După numirea în funcţia de judecător sau
procuror, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să urmeze, pe o
perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului
Naţional al Magistraturii, care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept
comunitar.
(14) Persoanele numite în condiţiile prezentului
articol nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte
instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.
(15) Judecătorii Curţii Constituţionale care, la
data numirii, aveau funcţia de judecător sau de procuror au dreptul, la
încetarea mandatului, să revină la postul deţinut anterior.";
- Art. 41: „(1) Judecătorii şi procurorii care
primesc calificativul «nesatisfăcător» sunt obligaţi să urmeze pentru o
perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul
Naţional al Magistraturii.
(2) Judecătorii şi procurorii care primesc
calificativul «satisfăcător» în urma a două evaluări consecutive sunt obligaţi
să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni cursuri speciale
organizate de Institutul Naţional al Magistraturii.
(3) Cursurile prevăzute la alin. (1) şi (2) se
încheie prin susţinerea unui examen, în condiţiile prezentei legi.
(4) Judecătorul sau procurorul care primeşte în urma
a două evaluări consecutive calificativul «nesatisfăcător» sau care nu a
promovat examenul prevăzut la alin. (3) este eliberat din funcţie pentru
incapacitate profesională de către Preşedintele României, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii.";
- Art. 53: „(1) Preşedintele, vicepreşedintele şi
preşedinţii de secţii ai Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de
către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii, dintre judecătorii Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au
funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani.
(2) Preşedintele României nu poate refuza numirea
în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la
cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.
(3) Numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1) se
face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
(4) Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.
(5) Judecătorii Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) îşi pot depune
candidaturile pentru funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie ori preşedinte de secţie, la Consiliul Superior al Magistraturii,
în termen de 30 de zile de la data la care funcţia de preşedinte,
vicepreşedinte sau preşedinte de secţie a devenit vacantă.
(6) Revocarea din funcţie a preşedintelui, a
vicepreşedintelui sau a preşedinţilor de secţii ai Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie se face de către Preşedintele României
la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care se poate sesiza din
oficiu, la cererea unei treimi din numărul membrilor sau la cererea adunării
generale a instanţei, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se
aplică în mod corespunzător";
- Art. 54: „(1) Procurorul general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul
acestuia, procurorul general al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii
acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul
şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la
propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia
de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea
reînvestirii o singură dată.
(2) Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.
(3) Preşedintele României poate refuza motivat
numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1), aducând la cunoştinţa
publicului motivele refuzului.
(4) Revocarea procurorilor din funcţiile de
conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Preşedintele României, la
propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea
adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului general al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în
mod corespunzător.";
- Art. 61: (1) La cererea motivată, judecătorii pot
fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin
decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.
(2) Pentru numirea în funcţiile prevăzute la alin.
(1), candidaţii vor susţine un interviu în faţa secţiei pentru judecători a
Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită
numirea ca judecători şi, respectiv, a secţiei pentru procurori a Consiliului
Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca
procuror.
(3) Preşedintele României nu poate refuza numirea
în funcţiile prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoştinţă
Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.";
- Art. 65: „(1) Judecătorii şi procurorii sunt
eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) pensionare, potrivit legii;
c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile
legii;
d) incapacitate profesională;
e) ca sancţiune disciplinară;
f) condamnarea definitivă a judecătorului sau
procurorului pentru o infracţiune;
g) încălcarea dispoziţiilor art. 7;
h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin.
(14); i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c)
şi e).
(2) Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi
procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Trecerea în rezervă sau în retragere a
judecătorilor şi procurorilor militari se face în condiţiile legii, după
eliberarea din funcţie de către Preşedintele României. In caz de pensionare sau de transfer, eliberarea din funcţie se face după trecerea
în rezervă sau, după caz, în retragere.
(4) Eliberarea din funcţie a judecătorilor
stagiari şi a procurorilor stagiari se face de Consiliul Superior al
Magistraturii.
(5) In cazul în care judecătorul sau procurorul cere
eliberarea din funcţie prin demisie, Consiliul Superior al Magistraturii poate
stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia să devină efectivă,
dacă prezenţa judecătorului sau procurorului este necesară.
(6) Judecătorul sau procurorul eliberat din funcţie
din motive neimputabile îşi păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia
instanţelor sau a parchetelor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.
Art. 134 alin. (1) din Constituţia României prevede
atribuţia Preşedintelui României de a-i numi în funcţie pe judecători şi pe
procurori, cu excepţia celor stagiari, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii.
In aplicarea acestor prevederi, legiuitorul are
libertatea de a reglementa competenţa Preşedintelui României de a-i numi în
funcţie, inclusiv în funcţii de conducere, şi de a-i revoca pe toţi magistraţii
la care textul constituţional se referă.
Participarea Preşedintelui României la constituirea în
acest mod a autorităţii judecătoreşti concordă în egală măsură cu principiul
echilibrului puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţia
României, şi nu este de natură să afecteze în vreun fel independenţa
judecătorilor, instituită prin dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie,
şi exercitarea de către procurori a atribuţiilor lor, cu respectarea
principiilor legalităţii şi imparţialităţii prevăzute în art. 132 alin. (1) din
Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31, art. 33, art. 41, art. 53, art.
54, art. 61 şi art. 65 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, excepţie ridicată de Sindicatul Independent al Juriştilor din
România în Dosarul nr. 86/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae