DECIZIE Nr.
998 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala si art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura
penala, raportat la dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr.
508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul
Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 547 din 6 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură penală şi art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură
penală, raportat la dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr.
508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul
Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, excepţie ridicată de Mihai Gabriel Fodor
în Dosarul nr. 7.185/285/2008 al Judecătoriei Rădăuţi.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.185/285/2008, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30
alin. 3 raportat la art. 30 alin. 2 din Codul de procedură penală şi art. 27
alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la dispoziţiile
art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, excepţie
ridicată de Mihai Gabriel Fodor în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 30 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16,
24, art. 124 alin. (2) şi art. 21 alin. (3), deoarece se încalcă principiul
egalităţii de arme, Ministerul Public aflându-se mai presus de lege, putând
stabili instanţa căreia îi revine competenţa de a judeca o cauză după criterii
abstracte necenzurabile.
De asemenea, potrivit art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a)
din Codul de procedură penală coroborat cu art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea
nr. 508/2004, tribunalul este competent a judeca infracţiunile din Codul vamal,
deci inclusiv infracţiunea de contrabandă. Or, faptul că un organ de urmărire
penală, respectiv biroul teritorial din cadrul parchetului de pe lângă
tribunal, este competent a instrumenta o cauză care, în faza a doua a
procesului penal, este, potrivit Codului de procedură penală, dată spre
competentă soluţionare judecătoriei, cu excepţia infracţiunii de contrabandă
care a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive, deci
în competenţa unor magistraţi inferiori în grad profesional, „creează cel puţin
o aparenţă de imparţialitate a soluţiei ce urmează a fi pronunţată în
respectiva cauză de către instanţă, având de-a face cu o inegalitate a armelor
în cursul procesului între acuzare şi apărare". In acest mod se contravine
principiilor constituţionale prevăzute de art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3)
şi art. 124 alin. (2). In plus, distincţia referitoare la obiectul infracţiunii
de contrabandă, aşa cum este statuată în art. 27 din Codul de procedură penală,
este de natură a afecta principiul egalităţii în drepturi, întrucât un autor al
infracţiunii de contrabandă ce a avut alt obiect (de exemplu, ţigări) este judecat
de judecătorie, iar un autor al infracţiunii de contrabandă ce a avut ca obiect
arme, muniţii ori materii explozive, care nu este însă o agravantă a
infracţiunii cadru, este judecat de tribunal.
Judecătoria Rădăuţi opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 2 şi 3 şi
art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală este neîntemeiată,
iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (5)
din Legea nr. 508/2004 este inadmisibilă, deoarece alineatul (5) a fost abrogat
iar în alineatul (1) se regăsesc şi alte infracţiuni date în competenţa
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. 3
raportat la art. 30 alin. 2 din Codul de procedură penală cu denumirea
marginală Competenţa pentru infracţiunile săvârşite în ţară, art. 27
alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Competenţa
tribunalului, raportat la art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23
noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul
conţinut:
Art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală:
„Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele
competente potrivit alin. (1), în a cărei rază teritorială s-a efectuat
urmărirea penală.
Când urmărirea penală se efectuează de către
Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către
parchetele de pe lângă curţile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către
un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu,
stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. (1) îi revine competenţa
de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie
asigurată buna desfăşurare a procesului penal.
Art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură
penală (specificaţia referitoare la infracţiunea de contrabandă):
„Tribunalul:
1. judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art.
174-177, art. 179, art. 189 alin. (3)-(5), art.
197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art.
254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 279\ art. 312 şi art. 317, precum
şi infracţiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii
explozive ori radioactive;"
Referitor la art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr.
508/2004, este de observat că reglementarea iniţială ce dispunea cu privire la
competenţa birourilor teritoriale din cadrul Direcţiei de Investigarea a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism de a instrumenta
infracţiunile din Codul vamal al Românei, inclusiv a infracţiunii de contrabandă,
a fost modificată prin art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
131/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din
29 decembrie 2006, sens în care noua reglementare, fără a mai face distincţie
între structura centrală, serviciu ori birou teritorial, a lăsat în competenţa
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism infracţiunea de contrabandă, indiferent de valoarea prejudiciului.
Noua reglementare asupra căreia urmează a se pronunţa
Curtea Constituţională, preluând soluţia legislativă anterioară, se regăseşte
în art. 12 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 508/2004 şi are următorul
conţinut:
Art. 12 alin. (1) lit. I): „(1) Sunt de competenţa
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism următoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu modificările
şi completările ulterioare, şi din legi speciale, indiferent de calitatea
persoanei, cu excepţia celor date în competenta Direcţiei Naţionale Anticoruptie,
după cum urmează: [...]
l) infracţiunile de contrabandă prevăzute în Codul
vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului;"
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege.
Modul de determinare a competenţei prevăzut de art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul
de procedură penală nu încalcă niciunul din dispoziţiile constituţionale
invocate, aşa cum fără temei se susţine în motivarea excepţiei, dat fiind că
instanţa de judecată, căreia i se va stabili competenţa pe baza textului
criticat, realizează justiţia în sensul prevăzut de art. 126 alin. (1) şi în
acord cu art. 124 alin. (2) din Constituţie, iar desfăşurarea procesului este
supusă normelor, principiilor şi garanţiilor prevăzute de Legea fundamentală şi
de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Faptul că
Ministerul Public dispune prin rechizitoriu cu privire la stabilirea uneia din
instanţele prevăzute la alin. 1 al art. 30 din Codul de procedură penală nu
echivalează cu încălcarea principiului egalităţii armelor, partea interesată
având la îndemână mijloacele procedurale legale de a contesta o competenţă ce
frizează criterii abstracte necenzurabile.
2. In ce priveşte critica dispoziţiilor art. 27 alin. 1
pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că prin Decizia
nr. 240 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 504 din 14 iunie 2005, a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură penală,
reţinând în esenţă că reglementarea de către legiuitor, în temeiul
prerogativelor sale constituţionale, a competenţei tribunalului nu aduce nicio
atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea
justiţiei. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie,
„Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin
celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", tribunalul fiind una
dintre aceste instanţe judecătoreşti, respectiv o „instanţă naţională", în
sensul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. De asemenea, nu este afectat nici dreptul la un
proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu se
înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile
procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către
o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen
rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor,
respectiv a recursurilor, de către tribunale, potrivit competenţei lor,
stabilită prin lege.
Curtea a mai statuat că dispoziţiile legale criticate
nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în
drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, astfel încât nu poate fi reţinută
nici critica formulată în raport de art. 16 din Legea fundamentală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Curtea mai constată că autorul excepţiei a criticat
prevederile art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală prin
raportare la art. 12 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 508/2004. Or, examinarea
constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui
text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea
prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta
din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare
dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune
în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm
în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea unor texte de lege. Aşa
fiind, Curtea nu poate primi critica avansată de autorul excepţiei în ce
priveşte raportarea art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură
penală la art. 12 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 508/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală şi art. 27
alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la dispoziţiile
art. 12 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, excepţie
ridicată de Mihai Gabriel Fodorîn Dosarul nr. 7.185/285/2008 al Judecătoriei
Rădăuţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru