DECIZIE Nr.
986 din 6 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 1 si art. 172 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 794 din 22 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi art. 172 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghiţulescu, Cristian
Talpău şi Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 1.691/212/2007' al
Judecătoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate privind
dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, întrucât în realitate se doreşte
modificarea textului dedus controlului de constituţionalitate. In ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 172
din Codul de procedură penală, consideră că aceasta este neîntemeiată deoarece
aceste dispoziţii legale nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 martie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.691/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi art. 172 din Codul de procedură penală,excepţie invocată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu,
Bogdan Ghiţulescu, Cristian Talpău şi Nicuşor Daniel Constantinescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că:
- art. 2781 alin. 1
din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2)
din Constituţie deoarece „limitează posibilitatea persoanelor de a se adresa
justiţiei şi în cazul altor dispoziţii şi măsuri luate de organele de urmărire
penală, altele decât cele expres indicate în dispoziţiile procedurale
menţionate";
- modificările aduse art. 172 din Codul de procedură
penală prin art. I pct. 99 din
Legea nr. 356/2006 contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 din
Legea fundamentală, interpretate în acord cu prevederile art. 6 paragraful 3
lit. c) şi d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, întrucât, prin restrângerea dreptului apărătorului
ales de a participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală care îi
priveşte pe învinuiţi, s-a adus atingere dreptului de apărare, acest drept
devenind practic inaplicabil în faza de urmărire penală.
Judecătoria Constanţa consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa
cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2781
alin. 1 şi art. 172 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat
prin art. I pct. 99 din Legea
nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Prin art. I pct. 100 din Legea nr. 356/2006, alin. 5 al art. 172 din Codul de
procedură penală a fost abrogat.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- art. 2781 alin. 1: „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere
a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de
scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de
procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese
legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data
comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278,
la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să
judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva
dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.";
- art. 172: „In cursul
urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să
asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau
prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea şi poate
formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea
actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost
încunoştinţat de data şi ora efectuării actului. Incunoştinţarea se face prin
notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Când asistenţa
juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenţa
apărătorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului.
In cazul în care apărătorul învinuitului sau
inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face
menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător.
Persoana reţinută sau arestată are dreptul să ia
contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor.
Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art.
275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin.
2 şi 4, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.
In cursul judecăţii, apărătorul are dreptul să
asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în
cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta.
Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat
să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru
nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza
conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri."
Autorii excepţiei consideră că prevederile legale
criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin.
(1) şi (2) privind „Accesul liber la justiţie" şi în art. 24 privind „Dreptul
la apărare", precum şi prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) şi d)
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind „Dreptul la un proces echitabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
I. Autorii excepţiei de
neconstituţionalitate critică reglementarea art. 2781 alin. (1) din Codul de procedură
penală întrucât nu asigură posibilitatea atacării în instanţă şi a altor
dispoziţii şi măsuri luate de organele de urmărire penală. Curtea reţine că
prin critica de neconstituţionalitate se are în vedere completarea textului
art. 2781 alin. 1
din Codul de procedură penală, soluţia legislativă în cauză nemulţumindu-i pe
autorii excepţiei din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la
care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului". In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată
urmează să fie respinsă, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale
modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorii excepţiei.
2. Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile
art. 172 din Codul de procedură penală, Curtea constată că modificările aduse
conţinutului legal prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 nu aduc atingere dreptului la
apărare al învinuitului. Limitarea dreptului apărătorului de a asista doar la
efectuarea actelor de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa părţii
căreia îi asigură apărarea se justifică prin caracterul nepublic al fazei de
urmărire penală, administrarea probelor în condiţii de contradictorialitate
caracterizând doar procedura din faţa instanţei de judecată.
Pentru asigurarea dreptului la apărare al învinuitului,
legiuitorul a prevăzut însă posibilitatea apărătorului ca pe întreg parcursul
urmăririi penale să formuleze cereri sau să depună memorii, iar conform
dispoziţiilor art. 172 alin. 6 din Codul de procedură penală, are dreptul de a
se plânge dacă cererile sale nu au fost acceptate. Ulterior, la momentul
prezentării materialului de urmărire penală, apărătorul învinuitului are
dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele efectuate, putând solicita
administrarea unor probe noi, de a formula cereri sau excepţii. Pe cale de
consecinţă, neparticiparea apărătorului părţii la toate actele efectuate de
către procuror nu este de natură a limita dreptul la apărare garantat de
Constituţie, în condiţiile în care, anterior finalizării urmăririi penale, partea
ia cunoştinţă de toate actele efectuate în cauză, putându-şi formula apărările
corespunzătoare.
Prin urmare, textul legal
criticat se constituie într-o normă de protecţie de natură a asigura persoanei
cercetate dreptul la apărare, care implică, printre altele, şi respectarea
dreptului consacrat de art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia
orice persoană acuzată are posibilitatea de a solicita „audierea martorilor
acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi
condiţii ca şi martorii acuzării".
Pe de altă parte, prevederile contestate sunt
dispoziţii referitoare la procedura în materie penală, pe care, potrivit art.
126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a o
reglementa.
Faţa de
cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d)şi al art. 147 alin. (4)din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi art. 172 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghiţulescu, Cristian
Talpău şi Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 1.691/212/2007 al
Judecătoriei Constanţa.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu