DECIZIE   Nr. 974 din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 si ale art. 1541 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 650 din 20 septembrie 2010

Augustin Zegrean                             - preşedinte

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Mircea Ştefan Minea                       -judecător

Iulia Antoanella Motoc                    -judecător

Petre Lăzăroiu                                 -judecător

Puskâs Valentin Zoltân                    -judecător

Ion Predescu                                   -judecător

Tudorel Toader                               -judecător

Antonia Constantin                          - procuror

Fabian Niculae                                - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1073 şi ale art. 1541 din Codul civil, excepţie ridicată de Chiarotto Tiziano în Dosarul nr. 5.732/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.

Dezbaterile au avut loc la data de 29 iunie 2010, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010. Dezbaterile din data de 29 iunie 2010 au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 14 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.732/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi ale art. 1541 din Codul civil.

Excepţia a fost ridicată de Chiarotto Tiziano într-un dosar având ca obiect obligaţia de a face.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că art. 1541 din Codul civil este neconstituţional în măsura în care se solicită mandatarului să remită şi ceea ce nu s-ar fi cuvenit mandantului, fiind o prevedere discriminatorie în raport cu alte contracte similare prin care o persoană este împuternicită de o altă persoană să efectueze alte demersuri în numele şi pentru acesta, cum ar fi contractul de asistenţă juridică sau de comision. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1073 din Codul civil, în opinia autorului, acestea sunt neconstituţionale, întrucât dau naştere arbitrariului, instanţele, în mod subiectiv, având posibilitatea de a alege fie între obligarea debitorului la îndeplinirea obligaţiei, fie la dezdăunare, neexistând niciun criteriu de evaluare a daunelor.

Judecătoria Timişoara apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1073 şi ale art. 1541 din Codul civil, texte de lege care au următorul conţinut:

- Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare."

- Art. 1541: „Mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seamă mandantului de lucrările sale şi de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului."

în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 135 privind economia.

Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 1073 din Codul civil, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008, Curtea a reţinut că art. 1073 din Codul civil stabileşte regula de principiu privind efectele obligaţiilor, şi anume de a da creditorului dreptul de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Finalitatea textului este evidentă şi constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării unor despăgubiri. Asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării dreptului de proprietate privată, dând expresie principiului garantării şi ocrotirii acestuia, în mod egal, indiferent de titular.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1541 din Codul civil, Curtea constată că autorul excepţiei îşi motivează critica prin compararea contractului de mandat cu alte contracte, cum ar fi contractul de asistenţă juridică. O astfel de abordare a excepţiei de neconstituţionalitate este inadmisibilă, autorul nefăcând o veritabilă critică de neconstituţionalitate a art. 1541.

De altfel, nu se poate susţine că textul de lege care stabileşte obligaţiile mandatarului într-un contract de mandat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor. Mandantul şi mandatarul nu se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel că este firesc ca obligaţiile lor să fie diferit reglementate. Curtea mai constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autor nu sunt incidente în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Chiarotto Tiziano în Dosarul nr. 5.732/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1541 din Codul civil, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Intrucât domnul Fabian Niculae se află în concediu, în locul său semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

Prim-magistrat-asistent delegat,

Ioana Marilena Chiorean