DECIZIE Nr.
965 din 25 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 746 din 4 noiembrie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă
- procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Emilia Eugenia Morariu în Dosarul nr.
3.247/59/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin
avocat din cadrul Baroului Arad, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar,
lipsind partea Mariana Stan, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei care solicită admiterea excepţiei,
astfel cum a fost formulată, reiterând, pe larg, motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.247/59/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Emilia Eugenia Morariu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece persoanele având o anumită calitate - în speţă cea
de notar - sunt private de calea de atac a apelului, cale de atac devolutivă ce
nu limitează drepturile procesuale ale celui judecat în a formula cereri şi
probe noi, aşa cum limitează dispoziţiile aplicabile căii de atac a recursului.
Se arată că, potrivit normelor criticate, indiferent de infracţiunea de care
este acuzat notarul public, acesta este judecat în primă instanţă de curtea de
apel, competenţa în acest caz fiind după calitatea persoanei, iar nu după
gravitatea infracţiunii, spre deosebire de alte persoane, în cazul cărora
competenţa se stabileşte în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, ceea ce
este în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale invocate.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă egalitatea
în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi nici normele constituţionale
privind folosirea căilor de atac. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală,
potrivit cărora:
„Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi
atacate cu apel: [...]
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel si
Curtea Militară de Apel;".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16
referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la
justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, ale art. 126 alin. (2) potrivit căruia competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege şi ale
art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se invocă, totodată, prevederile
art. 6 pararagraful 1, art. 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un
proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării,
interzicerea abuzului de drept şi, respectiv, limitarea folosirii restrângerii
drepturilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra constituţionalităţii art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură
penală prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi
în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, Curtea Constituţională a
statuat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, Decizia nr. 77 din 20 februarie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, şi Decizia nr. 138 din 21 februarie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, că
prevederile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală sunt
constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că stabilirea
competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum şi instituirea
regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci
şi reglementarea căilor de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului.
Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la
„condiţiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac,
ca de altfel şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la
competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că
acestea „sunt prevăzute numai de lege".
Referitor la încălcarea principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat la art. 16
alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat că nu este contrară
principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce
priveşte căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a
cetăţenilor în utilizarea lor.
De asemenea, Curtea a mai reţinut că prevederile de
lege criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de
prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu înlătură
posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile
procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către
o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen
rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în
primă instanţă de curţile de apel. Totodată, textele criticate asigură dreptul
la două grade de jurisdicţie (judecata în primă instanţă şi judecata în recurs)
în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Emilia Eugenia Morariu în Dosarul nr.
3.247/59/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie
2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marie ta Safta