DECIZIE Nr.
964 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii
executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 607 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Byss Com" - S.R.L, din Reghin în
Dosarul nr. 2.658/289/2009 al Judecătoriei Reghin.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de
timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie
2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 2.658/289/2009, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate
din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Byss
Com" - S.R.L, din Reghin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor
constituţionale ale art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi ale
art. 53, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu permit
o examinare profundă a pretenţiilor care fac obiectul judecăţii şi îi
favorizează pe creditori, ale căror cereri se soluţionează doar pe baza
înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor, care nu pot administra probe
pe fondul cauzei. Prevederile legale criticate nesocotesc şi dreptul la un
proces echitabil şi principiul egalităţii de arme, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate apreciind că există similitudini între situaţia sa şi
majoritatea cazurilor ce au făcut obiectul hotărârilor prin care Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcări ale art. 6 din Convenţie.
Judecătoria Reghin apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, prevederile criticate
fiind în concordanţă cu textele constituţionale invocate. Debitorul are
aceleaşi posibilităţi de a se apăra ca şi creditorul, neexistând inegalitate de
arme şi nicio limitare a drepturilor constituţionale invocate. Dacă creditorul
îşi justifică pretenţiile prin prezentarea unor înscrisuri asumate de ambele
părţi, debitorul are posibilitatea legală de a depune întâmpinare şi a dovedi,
prin aceeaşi categorie de probe, aspecte legate de eventualele sale apărări.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 118/2008, texte de lege care au următorul conţinut: „In
sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
1. contract comercial reprezintă
contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate
contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii
contra unui preţ constând într-o sumă de bani;
2. autoritate
contractantă reprezintă:
a) oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care
acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local;
b) oricare organism de drept public, altul decât unul
dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică care a fost
înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial
sau industrial, şi care se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii:
- este finanţat, în majoritate, de către o
autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un
alt organism de drept public;
- se află în subordinea sau este supus controlului
unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt
organism de drept public;
- în componenţa consiliului de
administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate
din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă,
astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept
public;
c) orice asociere formată de una sau mai multe
autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b);
d) oricare întreprindere publică ce desfăşoară una
sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor
de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, atunci
când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru
destinate efectuării respectivelor activităţi;
e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute
la lit. a)-d), care desfăşoară una sau mai
multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în baza unui
drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k)
din ordonanţa menţionată, acordat de o autoritate competentă, atunci când
acesta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru
destinate efectuării respectivelor activităţi;
3. întârzierea
plăţii reprezintă depăşirea termenului contractual sau legal stabilit pentru
executarea obligaţiei de plată a preţului;
4. titlu executoriu reprezintă
hotărârea pronunţată de o instanţă judecătorească sau decizia de plată emisă de
altă autoritate competentă, prin care s-a dispus fie plata imediată, fie plata
în rate, care permite creditorului să recupereze creanţele de la debitor prin
mijloace de executare silită."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 53, precum şi
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind
Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776
din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri
pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin
contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de
soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or,
potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi
procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţă
criticată.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie,
soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se
întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Byss Com" - S.R.L, din Reghin în Dosarul nr. 2.658/289/2009 al
Judecătoriei Reghin.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu