Decizia Nr.1041 din 05.12.2012

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere, în numele şi pentru membrii săi, în dosarele nr. 2.303/103/2011, nr. 3.034/103/2011, nr. 2.314/103/2011, nr. 1.501/103/2011, nr. 2.310/103/2011, nr. 2.363/103/2011, nr. 2.323/103/2011, nr. 1.494/103/2011 şi nr. 2.346/103/2011 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi care fac obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.116D/2012 - nr. 1.124D/2012.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 20 septembrie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 25 septembrie 2012.La această dată, constatându-se imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 13 noiembrie 2012 şi, ulterior, pentru acelaşi motiv, pentru 22 şi 27 noiembrie, respectiv 5 decembrie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 9 mai 2012, pronunţate în dosarele nr. 2.303/103/2011, nr. 3.034/103/2011, nr. 2.314/103/2011, nr. 1.501/103/2011, nr. 2.310/103/2011, nr. 2.363/103/2011, nr. 2.323/103/2011, nr. 1.494/103/2011 şi nr. 2.346/103/2011, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere, în numele şi pentru membrii săi, cu ocazia soluţionării recursurilor declarate împotriva unor sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Neamţ, având ca obiect contestaţii formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că hotărârea comisiei de contestaţii poate fi atacată în justiţie, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei, fără ca legiuitorul să impună sancţiuni procedurale în cazul nerespectării termenului legal de 45 de zile prevăzut pentru soluţionarea contestaţiei, lăsând astfel posibilitatea exercitării unui abuz de drept din partea comisiilor de contestaţii.În acest context invocă o deficienţă de reglementare a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, apreciind că legiuitorul trebuia să impună prin norma legală criticată posibilitatea pentru persoana vizată de decizia de pensionare şi nemulţumită de conţinutul ei să se poată adresa justiţiei fie împotriva hotărârii comisiei de contestaţii, atunci când aceasta răspunde în termenul de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluţionarea contestaţiei, fie împotriva deciziei de pensionare, atunci când comisia de contestaţii nu răspunde la contestaţia formulată în termenul legal de 45 de zile. În ambele cazuri, termenul de atacare în instanţă, în opinia autorului excepţiei, ar fi fost cel de 30 de zile, care s-ar fi calculat de la data comunicării hotărârii comisiei de contestaţii, în primul caz, sau, în lipsa răspunsului, de la data expirării celor 45 de zile în care comisia trebuia să soluţioneze contestaţia.Autorul excepţiei consideră că principiul accesului liber la justiţie implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se stabilească cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile procesuale. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Cauza Rotaru contra României, 2000, sau Cauza Sunday Times contra Regatului Unit al Marii Britanii, 1979.Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate în sensul că prevederile art. 151 din Legea nr. 263/2010 sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, reiterând punctul de vedere exprimat anterior, cu ocazia examinării unei excepţii de neconstituţionalitate ce a avut un obiect identic şi o motivare similară, consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale (Decizia nr. 434/2012).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul conţinut:

– Art. 151: „(1) Hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.
(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.(3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată. De asemenea, invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil, art. 17 privind Interzicerea abuzului de drept şi art. 18 intitulat Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, prevederi cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea legală criticată face parte din cap. VIII al Legii nr. 263/2010 intitulat Jurisdicţia asigurărilor sociale. Prevederile acestui capitol stabilesc că persoanele nemulţumite de modul de stabilire a pensiei pot contesta deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii. Termenul de soluţionare a acestor contestaţii este de 45 de zile de la data înregistrării acestora, iar hotărârile pronunţate se comunică persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare. Această procedură are caracterul unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional. Art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevede posibilitatea atacării în instanţă a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, în termen de 30 de zile de la comunicare. 1. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, a constatat că prevederile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie. În aceste condiţii, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă. 2. În ceea ce priveşte prevederile art. 151 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 263/2010, prin decizia menţionată, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi de lege este neîntemeiată. Astfel, cu privire la critica potrivit căreia, în cazul neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii, titularul dreptului la pensie ar fi împiedicat de a se adresa justiţiei, cu încălcarea art. 21 şi, în subsidiar, a art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că, „reglementând această procedură, legiuitorul a urmărit degrevarea instanţelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea comisiilor de contestaţii în procedura de soluţionare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestaţii fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din faţa instanţelor de judecată şi, numai în situaţia când nu sunt mulţumiţi de hotărârile acestei comisii, pot să le supună analizei instanţei de judecată. O astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiţie, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată. Prevederile art. 21 din Constituţie nu interzic existenţa unei astfel de proceduri administrative prealabile şi nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicţional.“ În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, în care a statuat că „instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu este contrară principiului liberului acces la justiţie, cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti“. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, precum şi prin Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunţată în Cauza Fischer contra Austriei, că imperative de supleţe şi eficacitate, pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor protejate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pot justifica intervenţia prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condiţiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Ceea ce impun însă dispoziţiile acestui articol convenţional este ca decizia unei asemenea autorităţi să fie supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicţie, adică un tribunal în sensul Convenţiei. Faptul că prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiţie nu este nici el de natură să demonstreze neconstituţionalitatea procedurii administrative prealabile analizate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere, în numele şi pentru membrii săi, în dosarele nr. 2.303/103/2011, nr. 3.034/103/2011, nr. 2.314/103/2011, nr. 1.501/103/2011, nr. 2.310/103/2011, nr. 2.363/103/2011, nr. 2.323/103/2011, nr. 1.494/103/2011 şi nr. 2.346/103/2011 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 151 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora