Decizia Nr.956 din 12.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, incidente în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe“, excepţie ridicată de Emilia Andrei, prin mandatar Anton Andrei, în Dosarul nr. 11.963/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.657D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Aşa fiind, arată că, în ceea ce priveşte prevederile art. 1-3 şi art. 14 din Legea nr. 10/2001, autorul excepţiei deduce pretinsa neconstituţionalitate a textelor de lege criticate din modul de interpretare şi aplicare a acestora în cauza concretă dedusă judecăţii. De asemenea, referitor la invocarea neconstituţionalităţii Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, apreciază că şi această critică este inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.963/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 13 şi 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, incidente în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările şi completările ulterioare“, excepţie ridicată de Emilia Andrei, prin mandatar Anton Andrei, într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate din Legea nr. 10/2001 duce la un tratament de inegalitate atât pentru chiriaşi, titulari ai contractelor de închiriere, cât şi pentru proprietarii imobilelor, deoarece unii pot beneficia de restituire, iar alţii de compensaţii. Referitor la prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001, apreciază că, datorită felului în care au fost formulate acestea, lasă loc la interpretări de natură constituţională în ceea ce priveşte aplicabilitatea şi efectele lor. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, reglementarea are lacune legislative. În ceea ce priveşte art. 3 din acelaşi act normativ, arată că neconstituţionalitatea acestuia constă în faptul că, prin felul în care a fost edictat, lasă loc la interpretări „cu privire la cauzele care fac posibilă sau imposibilă restituirea, în natură sau prin echivalent, a unor imobile afectate de contracte anterioare“. Totodată, precizează că art. 14 din Legea nr. 10/2001 şi normele metodologice sunt neconstituţionale, întrucât acestea intervin prin suprapunere legislativă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, în sensul că modifică această ordonanţă şi anulează efectele ei.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile „art. 13 şi 14 din Legea nr. 10/2001, precum şi Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, incidente în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările şi completările ulterioare.“Din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a notelor scrise ale autorului, Curtea constată că, dintr-o eroare materială, instanţa a sesizat-o cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 din Legea nr. 10/2001, în loc de prevederile art. 1-3 din acelaşi act normativ.În continuare, Curtea observă că în cap. II „Norme metodologice de aplicare, raportate la fiecare articol din lege“, la pct. 13, din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se face referire la art. 13 din Legea nr. 10/2001, mai exact la faptul că „în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările şi completările ulterioare“.În aceste condiţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. 1-3 şi art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, precum şi Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aspectele invocate nu reprezintă veritabile argumente de neconstituţionalitate, pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3 şi art. 14 din Legea nr. 10/2001 fiind dedusă din perspectiva unor lacune legislative. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit şi de modul de interpretare şi aplicare a acestor texte de lege de către instanţele de judecată în cauza concretă dedusă judecăţii, or, instanţa de contencios constituţional a statuat în numeroase rânduri în jurisprudenţa sa că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii, acestea urmând a fi soluţionate de către instanţa de judecată, fapt ce conduce la concluzia că excepţia este inadmisibilă.2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, Curtea constată că şi aceasta este inadmisibilă, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare“, astfel încât normele metodologice nu pot forma obiectul controlului de constituţionalitate.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3 şi art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, excepţie ridicată de Emilia Andrei, prin mandatar Anton Andrei, în Dosarul nr. 11.963/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora