DECIZIE Nr. 54
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 153 din 9 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 3.379/102/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia
mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de
muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura, de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul
si în dosarele nr. 6.147D/2009-nr. 6.169D/2009, nr. 6.175D/2009- nr.
6.180D/2009 şi nr. 6.236D/2009-nr. 6.289D/2009, având ca obiect
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" -S.A.
din Bucureşti şi de Societatea Comercială „Refraceram" -
S.R.L. din Baru, judeţul Hunedoara, în dosarele nr. 1.770/117/2009 şi
nr. 2.819/117/2009 ale Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări
sociale, în dosarele nr. 6.290/107/2008, nr. 5.180/107/2008, nr.
5.226/107/2008, nr. 5.235/107/2008, nr. 5.301/107/2008, nr. 6.027/107/2008
şi nr. 5.172/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia
pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr.
3.438/102/2008, nr. 3.308/102/2008, nr. 3.286/102/2008, nr. 3.380/102/2008, nr.
3.325/102/2008, nr. 3.446/102/2008 şi nr. 3.324/102/2008 ale Curţii
de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori si familie, în dosarele nr.
2.852/122/2008, nr. 106/122/2009, nr. 2.958/122/2008, nr. 45/122/2008, nr.
1.388/122/2008, nr. 1/122/2009 şi nr. 514/122/2009 ale Tribunalului
Giurgiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 727/115/2009, nr.
726/115/2009, nr. 725/115/2009, nr. 723/115/2009, nr. 721/115/2009 şi nr.
810/115/2009 ale Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă, în
dosarele nr. 2.451/95/2009,' nr. 4.042/95/2009, nr. 4.054/95/2009, nr.
4.055/95/2009, nr. 3.199/95/2009, nr. 3.049/95/2009, nr. 3.181/95/2009, nr.
3.196/95/2009, nr. 4.092/95/2009, nr. 4.132/95/2009, nr. 4.103/95/2009, nr.
4.048/95/2009, nr. 4.577/95/2009, nr. 4.086/95/2009, nr. 4.079/95/2009, nr.
4.076/95/2009, nr. 4.073/95/2009, nr. 3.183/95/2009, nr. 3.212/95/2009, nr.
3.304/95/2009, nr. 3.178/95/2009, nr. 3.245/95/2009, nr. 3.061/95/2009, nr.
4.419/95/2009, nr. 4.416/95/2009, nr. 4.420/95/2009, nr. 3.213/95/2009, nr.
3.207/95/2009, nr. 3.194/95/2009, nr. 3.936/95/2009, nr. 4.059/95/2009,
nr. 4.049/95/2009, nr. 3.185/95/2009, nr. 4.093/95/2009, nr. 4.099/95/2009, nr.
3.305/95/2009, nr. 4.066/95/2009, nr. 3.238/95/2009, nr. 3.169/95/2009, nr.
3.060/95/2009, nr. 3.355/95/2009, nr. 3.575/95/2009, nr. 3.574/95/2009 şi
nr. 3.569/95/2009 ale Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă
si asigurări sociale si în dosarele nr. 1931/120/2009, nr. 1.795/120/2009,
nr. 1.550/120/2009, nr. 1.557/120/2009, nr. 1.547/120/2009, nr. 1.969/120/2009,
nr. 1.693/120/2009, nr. 2.098/120/2009, nr. 2.092/120/2009 şi nr.
1.364/120/2008 ale Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă'.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr.
6.146D/2009- nr. 6.169D/2009, nr. 6.175D/2009-nr. 6.180D/2009 şi nr.
6.236D/2009-nr. 6.289D/2009 este identic, pune în discuţie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 6.147D/2009- nr.
6.169D/2009, nr. 6.175D/2009-nr. 6.180D/2009 si nr. 6.236D/2009-nr. 6.289D/2009
la Dosarul nr. 6.146D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând că
susţinerile autorilor excepţiei reprezintă probleme de aplicare
a legii de competenţa instanţei de judecată, pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 15 si 22 iunie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 3.379/102/2008, nr. 1.770/117/2009 şi nr.
2.819/117/2009, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări
sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a
fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile
având ca obiect drepturi băneşti.
Prin încheierile din 4 si 29 iunie 2009, pronunţate
în dosarele nr. 6.290/107/2008, nr.'5.180/107/2008, nr. 5.226/107/2008, nr.
5.235/107/2008, nr. 5.301/107/2008, nr. 6.027/107/2008 şi nr.
5.172/107/2008, Curtea de Apel Alba-lulia - Secţia pentru conflicte de
muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti cu prilejul
soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect drepturi
băneşti.
Prin încheierile din 11, 12 si 25 iunie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 3.438/102/2008, nr. 3.308/102/2008, nr.
3.286/102/2008, nr. 3.380/102/2008, nr. 3.325/102/2008, nr. 3.446/102/2008
şi nr. 3.324/102/2008, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori
şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a
fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile
având ca obiect drepturi băneşti.
Prin încheierile din 20 şi 27 martie 2009, 24
aprilie 2009, 8 şi 22 mai 2009, 9 si 18 iunie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 2.852/122/2008, nr. 106/122/2009, nr. 2.958/122/2008, nr.
45/122/2008, nr. 1.388/122/2008, nr. 1/122/2009 şi nr. 514/122/2009, Tribunalul
Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile
având ca obiect drepturi băneşti.
Prin încheierile din 6 iulie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 727/115/2009, nr. 726/115/2009, nr.' 725/115/2009, nr.
723/115/2009, nr. 721/115/2009 şi nr. 810/115/2009, Tribunalul
Caraş-Severin - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Refraceram" - S.A. din Baru, judeţul Hunedoara, cu
prilejul soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect
drepturi băneşti.
Prin încheierile din 29 aprilie 2009, 6, 13 şi 20
mai 2009, 2, 9 si 17 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.451/95/2009,
nr.'4.042/95/2009, nr. 4.054/95/2009, nr. 4.055/95/2009, nr. 3.199/95/2009, nr.
3.049/95/2009, nr. 3.181/95/2009, nr. 3.196/95/2009, nr. 4.092/95/2009, nr.
4.132/95/2009, nr. 4.103/95/2009, nr. 4.048/95/2009, nr. 4.577/95/2009, nr.
4.086/95/2009, nr. 4.079/95/2009, nr. 4.076/95/2009, nr. 4.073/95/2009, nr.
3.183/95/2009, nr. 3.212/95/2009, nr. 3.304/95/2009, nr. 3.178/95/2009, nr.
3.245/95/2009, nr. 3.061/95/2009, nr. 4.419/95/2009, nr. 4.416/95/2009, nr.
4.420/95/2009, nr. 3.213/95/2009, nr. 3.207/95/2009, nr. 3.194/95/2009, nr.
3.936/95/2009, nr. 4.059/95/2009, nr. 4.049/95/2009, nr. 3.185/95/2009, nr.
4.093/95/2009, nr. 4.099/95/2009, nr. 3.305/95/2009, nr. 4.066/95/2009, nr.
3.238/95/2009, nr. 3.169/95/2009, nr. 3.060/95/2009, nr. 3.355/95/2009, nr.
3.575/95/2009, nr. 3.574/95/2009 şi nr. 3.569/95/2009, Tribunalul Gorj
- Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti cu prilejul
soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect drepturi
băneşti.
Prin încheierile din 13, 19, 25, 26 şi 27 mai 2009
şi 1, 15 şi 17 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr.
1.931/120/2009, nr. 1.795/120/2009, nr.'l550/120/2009, nr. 1.557/120/2009, nr.
1.547/120/2009, nr. 1.969/120/2009, nr. 1.693/120/2009, nr. 2.098/120/2009, nr.
2.092/120/2009 şi nr. 1.364/120/2008, Tribunalul Dâmboviţa -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile
având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autorii acesteia susţin, în esenţă,
că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, care
prevede că orice dispoziţie contrară acestui act normativ se
abrogă, este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art.
73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum
şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, consideră
că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate
ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. In acest
sens, autorul face referire la normele procedurale aplicabile în speţele
sale, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298
alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură
să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel,
arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284
din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv
instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu
toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în
speţă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi,
respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr.
168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul
muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia
incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente
sprijină concluzia pe care autorul excepţiei o consideră
esenţială pentru motivarea sa, anume că prevederile art. 298
alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul
efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are
obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente
care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei - 2008J,
să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României -
2009J, să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi
libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să
aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o
jurisprudenţa neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei -
2008). In plus faţă de acestea, autorul excepţiei aminteşte
că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ
abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea
implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura
coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea
principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite
judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut,
respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o.
Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care
are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are
semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie,
care prevede obligativitatea respectării Constituţiei şi a
legilor, obligaţie căreia trebuie să se supună inclusiv
Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie
cu privire la destinatarii normei.
Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de
contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi
asigurări sociale consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru
conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Giurgiu -
Secţia civilă, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia
civilă, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale şi Tribunalul
Dâmboviţa - Secţia civilă consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost
sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „Pe
data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] - orice
alte dispoziţii contrare".
Autorii excepţiei consideră că textul de
lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 1
alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3)
lit. p) care stabileşte domeniul de reglementare al legii şi art. 79
alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ. De asemenea,
consideră că este încălcat şi art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că întreaga motivare a acesteia se referă la modul
de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice, şi
anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă. Autorii excepţiei susţin, în acest sens,
că există o practică neunitară la nivelul instanţelor
de judecată, în privinţa constatării abrogării implicite a
prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, având drept consecinţă pronunţarea
unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi
probleme de drept. De asemenea, arată că nu au fost respectate
normele de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului
muncii.
Or, Curtea reţine că problemele ce ţin
de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în
cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată,
potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care
prevede că „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de
contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este cea
care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile
puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de
interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi atacată
la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară
vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art.
126 alin. (3), dă Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale competenţa de a
stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către
celelalte instanţe judecătoreşti.
Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre
dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 nu pot
forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi
invocate drept argument în sprijinul susţinerii
neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea
acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii
Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a
interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări
pentru a asigura ordinea juridică necesară.
Curtea Constituţională nu poate fi
transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să îşi limiteze
rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de
efecte juridice legile neconstituţionale.
De asemenea, Curtea reţine că
atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de
lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce
ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp
cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat Curtea
şi prin Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti şi Societatea Comercială „Refraceram" - S.R.L,
din Baru, judeţul Hunedoara, în dosarele nr. 3.379/102/2008, nr.
1.770/117/2009 şi nr. 2.819/117/2009 ale Tribunalului Cluj - Secţia
mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de
muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 6.290/107/2008, nr.
5.180/107/2008, nr. 5.226/107/2008, nr. 5.235/107/2008, nr. 5.301/107/2008, nr.
6.027/107/2008 şi nr. 5.172/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în
dosarele nr. 3.438/102/2008, nr. 3.308/102/2008, nr. 3.286/102/2008, nr. 3380/102/2008,
nr. 3325/102/2008, nr. 3.446/102/2008 şi nr. 3.324/102/2008 ale
Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă
şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în dosarele nr.
2.852/122/2008, nr. 106/122/2009, nr. 2.958/122/2008, nr. 45/122/2008, nr.
1.388/122/2008, nr. 1/122/2009 şi nr. 514/122/2009 ale Tribunalului
Giurgiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 727/115/2009, nr.
726/115/2009, nr. 725/115/2009, nr. 723/115/2009, nr. 721/115/2009 şi nr.
810/115/2009 ale Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă, în
dosarele nr. 2.451/95/2009, nr. 4.042/95/2009, nr. 4.054/95/2009, nr.
4.055/95/2009, nr. 3.199/95/2009, nr. 3.049/95/2009, nr. 3.181/95/2009, nr.
3.196/95/2009, nr. 4.092/95/2009, nr. 4.132/95/2009, nr. 4.103/95/2009, nr.
4.048/95/2009, nr. 4.577/95/2009, nr. 4.086/95/2009, nr. 4.079/95/2009, nr.
4.076/95/2009, nr. 4.073/95/2009, nr. 3.183/95/2009, nr. 3.212/95/2009, nr.
3.304/95/2009, nr. 3.178/95/2009, nr. 3.245/95/2009, nr. 3.061/95/2009, nr.
4.419/95/2009, nr. 4.416/95/2009, nr. 4.420/95/2009, nr. 3.213/95/2009, nr.
3.207/95/2009, nr. 3.194/95/2009, nr. 3.936/95/2009, nr. 4.059/95/2009, nr.
4.049/95/2009, nr. 3.185/95/2009, nr. 4.093/95/2009, nr. 4.099/95/2009, nr.
3.305/95/2009, nr. 4.066/95/2009, nr. 3.238/95/2009, nr. 3.169/95/2009, nr.
3.060/95/2009, nr. 3.355/95/2009, nr. 3.575/95/2009, nr. 3.574/95/2009 şi
nr. 3.569/95/2009 ale Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă
şi asigurări sociale şi în dosarele nr. 1.931/120/2009, nr.
1.795/120/2009, nr. 1.550/120/2009, nr. 1.557/120/2009, nr. 1.547/120/2009,
nr. 1.969/120/2009, nr. 1.693/120/2009, nr. 2.098/120/2009, nr. 2.092/120/2009
şi nr. 1.364/120/2008 ale Tribunalului Dâmboviţa - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea