DECIZIE Nr.
955 din 25 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 10 din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 536 din 3 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri,
excepţie ridicată de Eduard Paraschiv si Marian Lucian Stanca în Dosarul nr.
30.878/3/2006 al Inaltei Cutii de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei Marian Lucian Stanca şi partea Daniel Simion Păun şi se constată
lipsa celuilalt autor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Autorul excepţiei Marian Lucian Stanca solicită
acordarea unui nou termen de judecată.
Partea prezentă nu are nimic de obiectat cu privire la
cererea formulată.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen.
Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al
art. 156 din Codul de procedură civilă respinge cererea de acordare a unui nou
termen de judecată.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei Lucian Marian Stanca solicită
admiterea acesteia aşa cum'a fost formulată.
Partea Daniel Simion Păun nu mai are nimic de adăugat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 30.878/3/2006, Inalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia ele neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 si 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de
Eduard Paraschiv şi Marian Lucian Stanca în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 2 din Legea nr.
143/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi art.
21 alin. (3), deoarece, deşi alineatul (1) conţine 17 verbum regens şi o
referire relativă şi arbitrară la alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor
de risc, legiuitorul a înţeles să instituie un singur cadru de pedepsire cu
închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, fără să facă vreo
diferenţiere în funcţie şi de alte criterii obiective, cum ar fi cantitatea de
substanţă traficată. Prin aceasta procurorul sau judecătorul, în absenţa unei
reglementări cu un conţinut univoc, au la îndemână o paletă extrem de variată
de a acuza şi de a condamna, conceptul de dreptate ca valoare socială fiind
neîndoios ocultată.
Articolul 10 din Legea nr. 143/2000 contravine
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece instituie o
inegalitate între persoana care, împrumutând bani traficanţilor de droguri,
este mai aspru pedepsit în calitate de finanţator decât cel care săvârşeşte
propriu-zis fapta de trafic de droguri în una din modalităţile prevăzute de
art. 2-9 din lege.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea
şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată in
Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, care au
următorul conţinut:
Art. 2: „(1) Cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în
vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,
transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind
circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3
la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect
droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi.";
Art. 10: „Organizarea, conducerea sau finanţarea
faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de
lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3
ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004, a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin.
(1), referitoare la sintagma „orice alte operaţiuni privind circulaţia
drogurilor", din Legea nr. 143/2000. Cu acel prilej a statuat că, din
raţiuni de politică penală justificate şi de aspecte de tehnică legislativă,
legiuitorul a înţeles să incrimineze în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, alături de operaţiunile enunţate expres şi orice „alte
operaţiuni", fără ca prin acesta să fie afectate prevederile constituţionale
care consacră statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între
care şi principiul legalităţii incriminării, întrucât reglementarea
infracţiunii în cauză este realizată, în mod evident, prin lege. Contrar
susţinerii autorului excepţiei, Legea nr. 143/2000 nu foloseşte termeni
nedefiniţi, „operaţiunile privind circulaţia drogurilor", incriminate prin
textul legal criticat, fiind clar circumstanţiate de legiuitor.
Curtea a mai reţinut că este neîntemeiată şi critica de
neconstituţionalitate formulată în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din
Constituţie, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei nu aduce
atingere, sub niciun aspect, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, acestea putându-se prevala,
fără nicio îngrădire, de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege în acest
sens.
Aşa fiind, considerentele deciziei menţionate mai sus
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000, Curtea constată că nu poate fi
primită critica referitoare la încălcarea art. 16 din Legea fundamentală,
deoarece acestea se aplică fără niciun fel de discriminare pe considerente
arbitrare tuturor celor aflaţi în ipoteza normei. Or, de vreme ce, potrivit
Deciziei nr. 38/2008 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constituită în
Secţii Unite, fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor
prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune
distinctă, şi nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 2-9 din
aceeaşi lege, nici compararea statutului juridic al subiecţilor activi ai
infracţiunii prevăzute de art. 10 cu subiecţii activi ai infracţiunilor prevăzute
de art. 2-9 nu poate constitui un argument în dovedirea înfrângerii prezumţiei
de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de
Eduard Paraschiv si Marian Lucian Stanca în Dosarul nr. 30.878/3/2006 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru