DECIZIE   Nr. 947 din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal si art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 566 din 14 august 2009

Ioan Vida                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu             -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                    -judecător

Petre Lăzăroiu                     -judecător

Puskas Valentin Zoltan        -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Iuliana Nedelcu                    - procuror

Afrodita Laura Tutunaru       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 2 din Codul penal şi art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Emeric Gorbe în Dosarul nr. 493/43/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Se prezintă domnul Gereb Geza, traducător autorizat de limba maghiară, desemnat în cauză pentru autorul excepţiei Emeric Gorbe, care nu cunoaşte limba română.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile din Codul penal.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 12 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 493/43/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. 2 din Codul penal şi art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Emeric Gorbe în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 71 alin. 2 din Codul penal încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 36 referitoare la Dreptul de vot, art. 37 referitoare la Dreptul de a fi ales, art. 38 referitoare la Dreptul de a fi ales în Parlamentul European şi art. 41 referitoare la Munca şi protecţia socială a muncii, deoarece interdicţiile referitoare la drepturile electorale sunt aplicabile ope legis şi faţă de toţi condamnaţii fără niciun fel de diferenţieri fireşti legate de individualizare.

De asemenea, prevederile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 contravin art. 16 privind Egalitatea în drepturi, art. 21 privind Accesul liber la justiţie, art. 24 privind Dreptul la apărare, art. 124 privind Infăptuirea justiţiei şi art. 129 din Constituţie privind Folosirea căilor de atac.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit notelor scrise şi încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 71 alin. 2 din Codul penal referitoare la Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii şi cele ale art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. In realitate şi ţinând cont de textul ce a fost redat in extenso de autor şi instanţă, critica este fundamentată pe redactarea anterioară a art. 71 alin. 2 din Codul penal, redactare care în prezent se regăseşte în art. 71 alin. 1 din acelaşi cod. Aşa fiind, dispoziţiile legale contestate au următorul conţinut:

- Art. 71 alin. 1 din Codul penal: „Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64.

Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.";

-  Art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006: „Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează: [...]

185. La articolul 3859, punctul 171 al alineatului 1 se abrogă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 783 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, prilej cu care a statuat că prin eliminarea posibilităţii criticării pe calea recursului a unei hotărâri judecătoreşti pe motiv că este contrară legii sau că s-a făcut o greşită aplicare a legii se închide părţii interesate calea valorificării efective a dreptului încălcat, cu consecinţa directă a afectării dispoziţiilor referitoare la dreptul la un proces echitabil si la un recurs efectiv.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prezenta excepţie a devenit inadmisibilă.

Referitor la critica prevederilor art. 71 alin. 1 din Codul penal, Curtea constată că prin Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, a statuat că acestea nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la drepturile electorale. Cu acel prilej a arătat că art. 71, care se referă la pedeapsa accesorie, prevede că cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii, indiferent de durată, este lipsit de exerciţiul tuturor drepturilor enumerate în art. 64 lit. a)-c) din Codul penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

In aceste condiţii, Curtea nu a putut reţine argumentul potrivit căruia erau afectate prevederile constituţionale invocate, întrucât restrângerea cu titlu de pedeapsă a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi este permisă, aşa cum se prevede în art. 53 din Legea fundamentală, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Iată de ce instituirea pedepselor şi a condiţiilor de aplicare şi executare a acestora, fie ele pedepse principale, complementare sau accesorii, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

In sfârşit, o parte dintre criticile autorilor excepţiei privitoare la dispoziţiile din Codul penal vizează şi modalitatea de aplicare, fapt ce nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci un aspect asupra căruia decide instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului. De altfel, eventualele probleme legate de aceste nemulţumiri au fost dezlegate de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV (74), când, admiţând recursul în interesul legii, a statuat că dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I -lit. c) din Codul penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Emeric Gorbe în Dosarul nr. 493/43/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru