DECIZIE Nr.
927 din 18 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205-218 din Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 801 din 23 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175-188 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Design Construct" - S.R.L, din Focşani în Dosarul nr.
3.612/91/2006 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercială si de contencios
administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 31 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 3.612/91/2006, Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 175-188 din Codul de procedură
fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Design
Construct" - S.R.L, din Focşani într-o cauză având ca obiect soluţionarea
contestaţiei formulate de aceasta împotriva unor decizii emise de Direcţia
Generală a Finanţelor Publice Vrancea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucât creează o instanţă administrativ-fiscală care se
substituie instanţelor judecătoreşti şi lasă loc abuzurilor şi arbitrarului,
făcând parte din sistemul fiscal care întocmeşte acte administrativ-fiscale.
Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât prevederile
atacate nu aduc în niciun fel atingere liberului acces la justiţie şi nici
dreptului la un proces echitabil. Prin reglementările procedural-fiscale nu se
creează o justiţie paralelă administrativă care să aibă ca efect substituirea
în rolul instanţelor judecătoreşti, ci este vorba de o procedură prealabilă,
legal instituită, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 din Constituţie, care
nu se suprapune controlului judecătoresc al actelor administrative, control
garantat de art. 126 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece actele de
soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiva
reclamaţiilor formulate potrivit Codului de procedură fiscală, nu sunt acte de
jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentuluinu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie
dispoziţiile art. 175-188 (Titlul IX - „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor
administrative fiscale") din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, cu modificările şi completările
ulterioare.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.
Astfel, dispoziţiile care constituie Titlul IX - „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale" din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală au devenit dispoziţiile art. 205-218, şi asupra acestora urmează a se
pronunţa Curtea Constituţională.
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi
ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra unei excepţii de neconstituţionalitate similare s-a
pronunţat prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, statuând că textele criticate din
Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ,
prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative
atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate.
Asemenea proceduri, în care soluţionarea plângerilor şi a contestaţiilor este
atribuită însuşi organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic
superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activităţii de
jurisdicţie - caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent şi
imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea
drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcţiei administrative. In
concluzie, actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor,
respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de
procedură fiscală, nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse
cenzurii instanţei de judecată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei
decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 205-218 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Design
Construct" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 3.612/91/2006 al
Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean