Decizia Nr.9 din 18.01.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Rei Sistem Grup - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.870/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.870/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 720¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială Rei Sistem Grup - S.R.L. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect pretenţii băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 720¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă este contrar prevederilor constituţionale, întrucât, pe de o parte, îngrădeşte dreptul la apărare a părţii chemate la conciliere directă, iar, pe de altă parte, dă naştere unei inegalităţi prin neasigurarea unei garanţii legale reale cu privire la obligativitatea ca pretenţiile formulate în scris să fie însoţite de înscrisurile pe care se sprijină.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia instanţei de judecată, prin dispoziţiile legale criticate se oferă părţilor posibilitatea să beneficieze de totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale în vederea valorificării propriilor pretenţii sau în vederea dovedirii netemeiniciei pretenţiilor adversarului şi, în special, posibilitatea folosirii unui apărător, nefiind îngrădit dreptul unei părţi de a beneficia de asistenţă juridică. În cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare, procedura de conciliere directă poate fi supusă examinării de către instanţa de judecată, în faţa căreia partea poate beneficia de asistenţa unui apărător şi poate formula apărări cu privire la acest aspect.Instanţa arată că dispoziţiile legale criticate nu creează o discriminare sau vreun privilegiu pentru persoanele aflate în postura îndeplinirii respectivei proceduri în încercarea lor de a soluţiona amiabil o pricină comercială, nefiind, astfel, înfrântă dispoziţia constituţională a art. 16 alin. (1).Instanţa mai apreciază că autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate a art. 720¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, ci mai degrabă încearcă o motivare a excepţiei de prematuritate invocată în cauză, criticând modalitatea de îndeplinire a procedurii concilierii directe.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 720¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul conţinut: „În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.“După modificările aduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, prevederile art. 720¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă au următorul conţinut: „În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.“Curtea constată că legiuitorul a preluat soluţia legislativă din vechea reglementare, astfel că, potrivit jurisprudenţei sale constante, Curtea Constituţională se va pronunţa asupra noilor prevederi.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia relevă aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa de judecată, invocându-se o posibilă exercitare abuzivă a unor drepturi de către partea potrivnică, în temeiul textelor de lege criticate. Or, soluţionarea acestor probleme revine competenţei instanţei de judecată, singura în măsură să decidă cu privire la modul de aplicare a legii, iar nu instanţei de contencios constituţional.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Rei Sistem Grup - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.870/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae