DECIZIE Nr.
891 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 si art. 94 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 517 din 28 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei,
excepţie invocată de Dragoş Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat, cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei
solicită admiterea acesteia. In acest sens, arată că legislaţia română nu
cuprinde un text de lege care să reglementeze cuantumul şi modalitatea de
stabilire a întreţinerii datorate descendenţilor cuprinşi în grupa de vârstă
18-26 ani, astfel încât, în practica instanţelor de judecată, aceasta se
stabileşte prin analogie cu prevederile art. 86 şi art. 94 din Codul familiei,
care se referă la descendenţii minori. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în
vedere că, în realitate, motivarea excepţiei vizează un vid legislativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.780/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei, excepţie invocată
de Dragoş Gheorghiu într-o cauză având ca obiect obligarea la plata unei pensii
de întreţinere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că legislaţia română nu conţine nicio prevedere cu
privire la acordarea obligaţiei de întreţinere pentru copiii majori, aflaţi în
grupa de vârstă 18-26 de ani, situaţie în care instanţele de judecată stabilesc
atât existenţa obligaţiei respective, cât şi cota procentuală a întreţinerii,
făcând trimitere la dispoziţiile art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei, ce
se referă însă la descendenţii minori. In opinia autorului excepţiei, prin
această practică a instanţelor sunt încălcate dispoziţiile constituţionale
cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului
puterilor în stat, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi în
art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Pe
de altă parte, arată că în cauză este vorba de modalitatea de interpretare şi
aplicare a legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei sunt în deplină
concordanţă cu dispoziţiile din Legea fundamentală referitoare la principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi la rolul Parlamentului de unică
autoritate legiuitoare a ţării. Se arată că prevederile art. 86 alin. (1) din
Codul familiei reglementează obligaţia de întreţinere generală, ca o consecinţă
a rudeniei, fără a distinge între copii minori sau majori, din căsătorie sau
din afara acesteia, iar art. 94 din acelaşi Cod reprezintă regula generală a determinării
cuantumului întreţinerii. Pe de altă parte, consideră că excepţia vizează modul
de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, aspect ce
excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei îl
constituie prevederile art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei, care au
următorul cuprins:
- Art. 86: „Obligaţia de întreţinere există între
soţ si soţie, părinţi şi copii, cel care adoptă şi adoptat, bunici şi nepoţi,
străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane
anume prevăzute de lege.
Are drept la întreţinere numai acela care se află în
nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a
munci.
Descendentul, cât timp este minor, are dreptul la
întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.";
- Art. 94: „Intreţinerea este datorată potrivit cu
nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora
obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă
mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.
Când întreţinerea este datorată de părinte sau de
cel care adoptă, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă
pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai
mulţi copii."
In opinia autorului excepţiei, prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4)
privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 61 alin.
(1) referitor la rolul Parlamentului şi în art. 126 alin. (6) privind controlul
judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.
De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 1
din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, precum şi
art. 14 din aceeaşi Convenţie, privind interzicerea discriminării.
Examinând excepţia, Curtea reţine că autorul excepţiei
nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate ale prevederilor
legale invocate, ci este nemulţumit de aplicarea concretă a legii de către
instanţele de judecată, susţinând că există un vid legislativ în cazul
obligaţiei de întreţinere faţă de copilul major aflat în continuarea studiilor,
ce este complinit de instanţele de judecată, acestea aplicând, prin analogie,
prevederile art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, ce se referă la descendenţii
minori.
Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că
prerogativa interpretării înţelesului unei norme legale, în scopul aplicării
acesteia la situaţia de fapt dedusă judecăţii, aparţine exclusiv instanţei de
judecată. Modalitatea în care se interpretează în cazuri concrete aplicarea
acestor prevederi legale şi, cu atât mai mult, modificarea sau completarea
acestora nu intră în sfera de atribuţii a Curţii Constituţionale.
Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit
căruia instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei,
excepţie invocată de Dragoş Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie