DECIZIE   Nr. 88 din 20 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 298 din  7 iunie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Paula C. Pantea    - procuror
    Claudia Miu        - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "AEM Luxten Lichting-Company" - S.A. din Timisoara in Dosarul nr. 5.469/C/2000 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, reprezentat prin consilier juridic Iolanda Lazar, lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei arata ca, desi Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa ca dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei, solicita reconsiderarea practicii in aceasta materie, tinandu-se seama ca locuintele ocupate pe baza de tarif nu pot fi asimilate cu locuintele de serviciu sau cu locuintele de interventie. Se considera ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 49, intrucat restrang exercitarea dreptului de dispozitie al proprietarului, precum si ale art. 114 alin. (4), deoarece la adoptarea ordonantei Guvernul nu se afla in situatia unui "caz exceptional" care sa justifice reglementarea materiei prin ordonanta de urgenta.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand, referitor la sustinerea privind incalcarea art. 114 alin. (4) din Constitutie, ca adoptarea ordonantei a fost justificata de urgenta reglementarii in domeniul locativ. De asemenea, se solicita respingerea cererii privind reconsiderarea practicii jurisdictionale in materie, aratandu-se ca aplicarea sau neaplicarea dispozitiilor legale criticate si in cazul locuintelor ocupate pe baza de tarif este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti, nefiind o problema de constitutionalitate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 5.469/C/2000, Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "AEM Luxten Lichting-Company" - S.A. din Timisoara.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca "Guvernul, in privinta caminelor muncitoresti, a emis o ordonanta pe care nu avea dreptul sa o emita, neavand delegarea legislativa conform art. 114 alin. (4) din Constitutie, nefiind vorba de un caz exceptional". In conformitate cu prevederile art. 107 din Constitutie ordonantele se pot emite numai in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile stabilite de aceasta. Se mai arata ca dispozitia legala criticata "incalca prevederile art. 49 din Constitutie prin aceea ca restrange dreptul de dispozitie al proprietarului, ocrotit deopotriva de art. 480 din Codul civil, ca si de art. 41 din Constitutie", drept care este exclusiv si absolut, "neexistand cele 6 exceptii prevazute strict in art. 49 din Constitutie".
    Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia ridicata "este neintemeiata, intrucat inchirierea unei locuinte nu aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate, neafectand atributul dispozitiei, intrucat este un simplu act de administrare a proprietatii". Se mai arata ca "ratiunea adoptarii acestei ordonante a fost protectia chiriasilor si prelungirea contractelor de inchiriere".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera, in esenta, ca actul normativ criticat a fost emis cu respectarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, deoarece "cazul exceptional" a fost generat de necesitatea reglementarii urgente a prelungirii contractelor de inchiriere, menita sa previna grave conflicte sociale. Cu privire la dispozitiile art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 se arata ca acestea sunt in concordanta cu dispozitiile art. 49 din Constitutie, deoarece nu se pune in discutie restrangerea exercitiului unor drepturi, "scopul legiuitorului fiind unul singur: protectia chiriasilor, prin prelungirea contractelor de inchiriere pe o durata de 5 ani. Aceasta inseamna ca, prin noua reglementare, legiuitorul s-a referit la raporturile juridice in desfasurare si nu la raporturile juridice care s-ar fi nascut prin efectul ordonantei".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata. In motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispozitia legala criticata "nu are ca obiect restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati, situatie reglementata de art. 49 din Constitutia Romaniei", si ca in realitate ea nu restrange dreptul de dispozitie, "deoarece inchirierea nu este un act de dispozitie, ci de administrare". Se invoca si art. 480 din Codul civil, potrivit caruia "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege". In ceea ce priveste sustinerea ca au fost incalcate dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie se arata ca "in cazuri exceptionale Guvernul poate adopta ordonante de urgenta, care intra in vigoare dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament, iar daca Parlamentul nu se afla in sesiune, acesta se convoaca in mod obligatoriu". Caracterul exceptional care a impus adoptarea ordonantei criticate a fost determinat de expirarea termenului prevazut de Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative, precum si de necesitatea solutionarii cu celeritate a litigiilor aparute in urma aplicarii Legii nr. 112/1995.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2 alin. (2), ale art. 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, care au urmatorul continut: "Pentru imobilele - terenuri si constructii -, precum si pentru suprafetele locative cu destinatia de locuinta, privatizate dupa 1 ianuarie 1990 o data cu societatile comerciale care le detineau in proprietate ca locuinte, locuinte de serviciu, camine pentru salariati, asezaminte social-culturale sau unitati de invatamant, proprietarul va incheia, la cererea chiriasului sau a fostului chirias care ocupa efectiv locuinta, un contract de inchiriere pe o durata de 5 ani."
    Autorul exceptiei considera ca aceste prevederi contravin dispozitiilor art. 49 si ale art. 114 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora:
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    Art. 114 alin. (4)
    "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu."
    Cu privire la exceptia ridicata Curtea constata ca, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate bazata pe incalcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, cu motivarea ca nu a existat un caz exceptional care sa fi justificat adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in mai multe cazuri. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Curtea a respins exceptia, retinand ca "Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptata cu respectarea cerintelor art. 114 alin. (4) din Constitutie. Cazul exceptional avut in vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonante a fost necesitatea reglementarii de urgenta a prelungirii contractelor de inchiriere, a caror valabilitate expira la data de 18 aprilie 1999, conform Legii nr. 17/1994".
    Considerentele si solutia adoptata prin aceasta decizie sunt valabile si in prezenta cauza, neintervenind fapte sau elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
    De altfel la aceeasi solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate se ajunge si pe baza argumentelor infatisate in opinia separata formulata la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecata, o mentin si in cauza de fata.
    Examinand fondul reglementarii cuprinse in art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, Curtea Constitutionala constata ca aceasta nu contravine prevederilor art. 49 din Constitutie, intrucat textul de lege criticat nu dispune restrangerea exercitiului vreunor drepturi sau libertati. Aceste dispozitii trebuie examinate sub aspectul respectarii prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea proprietatii. Astfel, se constata ca dispozitiile art. 5 din ordonanta nu restrang exercitiul dreptului de dispozitie al proprietarului, ci reglementeaza intr-un mod restrictiv exercitarea dreptului de folosinta si de administrare a proprietatii, obligand proprietarul sa incheie contract de inchiriere pe o perioada determinata, in cazul in care chiriasul cere aceasta.
    Temeiul constitutional al acestei reglementari legale consta in prevederile art. 41 alin. (1), potrivit carora "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
    De altfel Curtea observa ca scopul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost acela de realizare a protectiei chiriasilor prin masuri corespunzatoare prevederilor art. 43 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent".
    Cu privire la sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia locuintele ocupate pe baza de tarif nu pot fi asimilate cu locuintele de serviciu sau cu locuintele de interventie, Curtea constata ca aceasta nu este o problema de control al constitutionalitatii, ci una de aplicare a legii, care intra in competenta instantelor judecatoresti.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 2 alin. (2), al art. 12 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "AEM Luxten Lichting-Company" - S.A. din Timisoara in Dosarul nr. 5.469/C/2000 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 martie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu