DECIZIE   Nr. 873 din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 7 alin. (1) si art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 566 din 14 august 2009

Ioan Vida                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu             -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                    -judecător

Petre Lăzăroiu                     -judecător

Puskas Valentin Zoltan        -judecător

Tudorel Toader                    -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Carmen-Cătălina Gliga        - procuror

Mihaela Senia Costinescu   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 7 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Donose Dănilă în Dosarul nr. 2.689/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Ştefan Florenţiu Frînculescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosar a fost depusă o cerere din partea autorului excepţiei prin care solicită Curţii Constituţionale acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate.

Deliberând, Curtea Constituţională respinge cererea de amânare, deoarece autorul cererii nu a învederat motive temeinice care să justifice acordarea unui nou termen, pentru angajarea unui apărător având suficient timp de la data invocării excepţiei, 30 ianuarie 2009, până în prezent.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea criticilor de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 30 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.689/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1, art. 7 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Donose Dănilă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, potrivit Legii nr. 112/1995, apartamentele deţinute de chiriaşi pot fi vândute către aceştia dacă sunt îndeplinite două condiţii: chiriaşul cumpărător să aibă contract de închiriere a apartamentului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare şi să nu deţină un imobil în aceeaşi localitate în care se află imobilul care se cumpără sau să nu fi înstrăinat un astfel de imobil. Legea nr. 10/2001, după 7 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, stabileşte, prin textele criticate, alte condiţii, care, dacă nu sunt îndeplinite, duc la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995. Aşa fiind, Legea nr. 10/2001 are efect retroactiv, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază dispoziţiile ca fiind constituţionale, stabilirea unor modalităţi de reparare a abuzurilor din legislaţia trecută reprezentând opţiunea exclusivă a legiuitorului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 7 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut:

- Art. 1: „(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi.

(2) In cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(3)    Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării.

(4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.

(5)  Primarii sau, după caz, conducătorii entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.";

- Art. 7 alin. (1): „De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.";

-Art. 45 alin. (2): „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) şi art. 21.

Examinând excepţia, Curtea constată că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 1 şi 7 din Legea nr. 10/2001 prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută. Dispoziţiile legale criticate referitoare la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada la care se referă dispoziţiile legale, nu au efect retroactiv. Modul de rezolvare a problemei imobilelor preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este atributul exclusiv al legiuitorului. Restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate de stat este în concordanţă cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Cu privire la dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, respingând excepţia ca fiind neîntemeiată.

In motivarea soluţiei adoptate au fost aduse o serie de argumente care îşi păstrează actualitatea şi pertinenţa, Curtea apreciind că nu există raţiuni suficiente care să impună reconsiderarea soluţiei adoptate.

Astfel, cu acel prilej s-a reţinut că esenţială pentru calificarea reglementării în cauză ca fiind retroactivă nu este susţinerea că aceasta înţelege să îşi extindă efectele pentru trecut, prin raportare la situaţii juridice finalizate înainte de intrarea sa în vigoare, cât, mai ales, că aduce un element novator, care nu se regăsea în reglementarea anterioară.

In atare condiţii, dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, departe de a impune o altă soluţie decât cea consacrată anterior intrării sale în vigoare, nu au făcut decât să şi-o însuşească şi să o valideze din punct de vedere legal.

Neaducând nicio modificare condiţiilor de validitate existente la data încheierii actului juridic, fiind deci lipsită de caracter novator, reglementarea în cauză nu are caracter retroactiv. De altfel, prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, problemele ridicate de autor în motivarea excepţiei au fost rezolvate în sensul celor solicitate de el, mai cu seamă prin noul alin. (21) al art. 45, potrivit căruia: „Contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, sunt acte autentice şi constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii acestora."

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate prin raportare la art. 21 din Constituţie, nici aceasta nu poate fi reţinută, textele menţionate nu îngrădesc în niciun fel dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 7 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Donose Dănilă în Dosarul nr. 2.689/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu