DECIZIE Nr.
873 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 7 alin. (1) si art. 45 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 14 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 7 alin. (1) şi art. 45 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Vasile Donose Dănilă în Dosarul nr. 2.689/299/2005 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Ştefan Florenţiu
Frînculescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosar
a fost depusă o cerere din partea autorului excepţiei prin care solicită Curţii
Constituţionale acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării
unui apărător.
Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea cererii formulate.
Deliberând, Curtea Constituţională respinge cererea de
amânare, deoarece autorul cererii nu a învederat motive temeinice care să
justifice acordarea unui nou termen, pentru angajarea unui apărător având
suficient timp de la data invocării excepţiei, 30 ianuarie 2009, până în
prezent.
Cauza este în stare de judecată.
Partea prezentă solicită respingerea criticilor de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.689/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 1, art. 7 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Donose
Dănilă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, potrivit Legii nr. 112/1995, apartamentele
deţinute de chiriaşi pot fi vândute către aceştia dacă sunt îndeplinite două
condiţii: chiriaşul cumpărător să aibă contract de închiriere a apartamentului
ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare şi să nu deţină un imobil în
aceeaşi localitate în care se află imobilul care se cumpără sau să nu fi
înstrăinat un astfel de imobil. Legea nr. 10/2001, după 7 ani de la intrarea în
vigoare a Legii nr. 112/1995, stabileşte, prin textele criticate, alte
condiţii, care, dacă nu sunt îndeplinite, duc la nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995. Aşa
fiind, Legea nr. 10/2001 are efect retroactiv, dispoziţiile art. 15 alin. (2)
din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
dispoziţiile ca fiind constituţionale, stabilirea unor modalităţi de reparare a
abuzurilor din legislaţia trecută reprezentând opţiunea exclusivă a
legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1, art. 7 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi
completările ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 1: „(1) Imobilele preluate în mod abuziv de
stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de
stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie
în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă,
în condiţiile prezentei legi.
(2) In cazurile în care restituirea în natură nu
este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile
reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau
servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei
legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau
despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul
stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
(3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând
în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz,
dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu
soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în
despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire
şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun
a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii
învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării.
(4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi
combinate.
(5) Primarii sau, după caz, conducătorii
entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze
lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul
lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile
disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în
compensare.";
- Art. 7 alin. (1): „De regulă, imobilele preluate
în mod abuziv se restituie în natură.";
-Art. 45 alin. (2): „Actele juridice de înstrăinare,
inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect
imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în
vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt
lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu
bună-credinţă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 15 alin. (2) şi art. 21.
Examinând excepţia, Curtea constată că, în ceea ce
priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 1 şi 7 din Legea nr. 10/2001
prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, aceasta nu poate fi
reţinută. Dispoziţiile legale criticate referitoare la restituirea în natură
sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de
organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada la
care se referă dispoziţiile legale, nu au efect retroactiv. Modul de rezolvare
a problemei imobilelor preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste
sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 este atributul exclusiv al legiuitorului. Restituirea în natură sau prin
echivalent a imobilelor preluate de stat este în concordanţă cu dispoziţiile
art. 44 din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege.
Cu privire la dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august
2002, respingând excepţia ca fiind neîntemeiată.
In motivarea soluţiei adoptate au fost aduse o serie de
argumente care îşi păstrează actualitatea şi pertinenţa, Curtea apreciind că nu
există raţiuni suficiente care să impună reconsiderarea soluţiei adoptate.
Astfel, cu acel prilej s-a reţinut că esenţială pentru
calificarea reglementării în cauză ca fiind retroactivă nu este susţinerea că
aceasta înţelege să îşi extindă efectele pentru trecut, prin raportare la
situaţii juridice finalizate înainte de intrarea sa în vigoare, cât, mai ales,
că aduce un element novator, care nu se regăsea în reglementarea anterioară.
In atare condiţii, dispoziţiile art. 46 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001, departe de a impune o altă soluţie decât cea consacrată
anterior intrării sale în vigoare, nu au făcut decât să şi-o însuşească şi să o
valideze din punct de vedere legal.
Neaducând nicio modificare condiţiilor de validitate
existente la data încheierii actului juridic, fiind deci lipsită de caracter
novator, reglementarea în cauză nu are caracter retroactiv. De altfel, prin
modificarea adusă Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, problemele ridicate
de autor în motivarea excepţiei au fost rezolvate în sensul celor solicitate de
el, mai cu seamă prin noul alin. (21) al art. 45, potrivit căruia: „Contractele
de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările
ulterioare, sunt acte autentice şi constituie titlu de proprietate opozabil de
la data încheierii acestora."
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
textelor de lege criticate prin raportare la art. 21 din Constituţie, nici
aceasta nu poate fi reţinută, textele menţionate nu îngrădesc în niciun fel
dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, art. 7 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Donose Dănilă în
Dosarul nr. 2.689/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu