DECIZIE   Nr. 854 din 28 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 31 din 17 ianuarie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Tudorel Toader                     - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Ioana Marilena Chiorean      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Stanciu şi de Ion Stanciu în Dosarul nr. 3.084/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

La apelul nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 16 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.084/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 315 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Elena Stanciu şi de Ion Stanciu în cadrul rejudecării unei cauze civile având ca obiect o acţiune în constatare şi declarare a nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate contravin accesului liber la justiţie datorită caracterului obligatoriu al hotărârii instanţei de recurs pentru judecătorul fondului, asupra problemelor de drept dezlegate şi asupra necesităţii administrării probelor.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstitutionalitate apare ca inadmisibilă, întrucât autorii acesteia critică modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate de către instanţă. In măsura în care este criticat art. 315 din Codul de procedură civilă, excepţia este neîntemeiată, întrucât acesta nu contravine accesului liber la justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât, pe de-o parte, sunt norme de procedură pe care legiuitorul este liber să le reglementeze, iar, pe de altă parte, nu sunt contrare dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 din Codul de procedură civilă.

Alin. 1 al art. 315 a fost modificat prin art. I pct. 117 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, iar alin. 4 a fost introdus prin art. I pct. 118 din acelaşi act normativ.

Astfel, dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:

„In caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător."

Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, reglementarea lor este de competenţa legiuitorului.

Prin faptul că, rejudecând cauza, judecătorul preia rezolvările în drept stabilite de instanţa de casare, nu se încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât aceste rezolvări sunt date în cadrul activităţii cu caracter jurisdicţional a instanţelor de casare, pe cale de hotărâri pronunţate în urma dezbaterilor contradictorii, şi nu au nimic comun cu situaţia nepermisă când, pe cale administrativă, un judecător ar primi indicaţii asupra modului în care trebuie să judece o anumită cauză.

Pe de altă parte, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 332/2001, publicată în Monitorul   Oficial   al   României,   Partea   I,   nr.   113  din12 februarie 2002, dacă judecătorii de la instanţa de fond nu ar fi obligaţi să se supună îndrumărilor instanţei de control judiciar, putând reitera erorile comise prin soluţia ce  a fost desfiinţată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionării cauzelor în mod nepermis.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Stanciu şi de Ion Stanciu în Dosarul nr. 3.084/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 28 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean