DECIZIE Nr.
841 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 723 din 25 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte
Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul penal, excepţie
ridicată de Marius Radu în Dosarul nr. 7/198/2004 (nr.
vechi 1.929/2004) al Judecătoriei Brezoi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul a depus la dosar concluzii scrise prin care
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca inadmisibilă, deoarece critica autorului vizează o omisiune de reglementare.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 aprilie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 7/198/2004 (nr. vechi 1.929/2004), Judecătoria
Brezoi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu-ţionalitate a
prevederilor art. 13 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Radu în
dosarul de mai sus avand ca
obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la Statul roman şi ale art. 124
referitoare la Infăptuirea
justiţiei, deoarece nu prevăd ce se întamplă în situaţia în care, pană la judecarea definitivă a cauzei, a
intervenit o lege mai favorabilă care a fost declarată neconstituţională de
către Curtea Constituţională. Astfel, textul criticat, în pofida oricăror
principii referitoare la ordinea de drept în statul de drept şi la înfăptuirea
justiţiei, permite aplicarea unei legi neconstituţionale, deşi unica autoritate
de jurisdicţie în materia contenciosului constituţional hotărase cu privire la contrarietatea acesteia
cu Legea fundamentală.
Judecătoria Brezoi opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 13 din
Codul penal este o concretizare a art. 11 şi art. 12 din acelaşi cod, prin care
se stabileşte legea penală aplicabilă în cazul în care au intervenit una sau
mai multe legi. In cazul de faţă, prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au fost abrogate dispoziţiile art.
205, art. 206 şi art. 207 din Codul penal. Ca urmare, aceasta devenit legea mai
favorabilă pentru inculpat. Faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr.
62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 12 februarie
2007 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 nu este de
natură să atragă neconstitutionalitatea dispoziţiilor art. 13 din Codul penal
referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile. Aceasta cu atat mai mult cu cat principiul aplicării
legii penale mai favorabile este un principiu general ce se aplică pentru toate
faptele penale şi nu numai pentru cele împotriva demnităţii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că
prevederile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au
fost declarate neconstituţionale nu atrage
neconstitutionalitatea art. 13 din Codul penal.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textul legal
criticat dă expresie principiului constituţional al neretroactivităţii legii,
cu excepţia legii penale mai favorabile. Sub acest aspect, stabilirea cazurilor
de aplicare a legii penale mai favorabile reprezintă opţiunea legiuitorului,
bazată pe opţiuni de politică penală. De asemenea, textul indicat se aplică
uniform pentru toţi cetăţenii care se află în situaţia stabilită de ipoteza
normei menţionate şi nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii
arbitrare. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încat este constituţional ca o lege să
stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se găsesc în situaţii
deosebite şi reguli analoge pentru persoane care se află în situaţii egale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 din Codul penal cu denumirea marginală Aplicarea legii penale mai favorabile, care au următorul conţinut:
Art. 13: „In cazul în care
de la săvarşirea
infracţiunii pană
la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,
se aplică legea cea mai favorabilă.
Cand legea anterioară
este mai favorabilă, pedepsele complementare care au corespondent în legea
penală nouă se aplică în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, iar cele
care nu mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică."
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 13 din Codul penal
reglementează cu privire la aplicarea legii mai favorabile în cazul în care
legea nouă intervine pană la
judecarea definitivă a cauzei. Prin aplicarea legii penale în timp se înţelege
ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din raţiuni de politică penală,
prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior tex în raport cu timpul săvarşirii infracţiunii şi cu timpul tragerii
la răspundere penală a celor ce au săvarşit infracţiuni. Aşa fiind, este evident că aceste dispoziţii nu
cuprind norme de natură a încălca valorile statului de drept referitoare la
demnitatea umană, ca valoare supremă a statului de drept, şi principiile ce
guvernează actul de înfăptuire a justiţiei, deoarece, dimpotrivă, art. 13 din
Codul penal reprezintă o consacrare a principiului constituţional al art. 15
alin. (2) potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia
legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
Pretinsa neconstituţionalitate invocată de autor este
contrasă din aspecte ce privesc o reglementare omisivă, pe de o parte, şi din
aspecte care, guvernate de raţiuni ce ocrotesc demnitatea umană, tind să
anihileze principiul fundamental al aplicării legii penale mai favorabile, pe
de altă parte. Aşadar, se poate constata că, de fapt, autorul excepţiei nu
critică reglementarea ca atare, ci este nemulţumit de redactarea deficitară.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională
se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica prevederile supuse controlulur. In caz
contrar, ar deveni legislator, fapt ce contravine art. 61 din Legea
fundamentală, potrivit căruia numai Parlamentul „este unica autoritate
legiuitoare a ţării”.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul penal,
excepţie ridicată de Marius Radu în Dosarul nr. 7/198/2004 (nr. vechi 1.929/2004)
al Judecătoriei Brezoi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru